Arta de a avea intotdeauna dreptate - cdn4.libris.ro

Arthur Schopenhauer Arta de a avea intotdeauna dreptate sau Dialectica eristicd Text stabilit, traducere din limba germand, prefafd, qi note de Gabrie...

111 downloads 1150 Views 4MB Size
Arthur Schopenhauer

Arta de a avea intotdeauna dreptate sau

Dialectica eristicd

Text stabilit, traducere din limba germand, prefafd, qi note de Gabriel H. Decuble

A EDITI]RA

ART

Cuprins

Arthur

Schopenhauer

- intre

hanswurstiadd gi ciocan,

prefayddeGabrielH.Decuble.

......'.5

Notd privind intocmirea prezentei edilii. . . . . . . . .. . . .17 ARTA DE A AVEA fiVIOTDEAL]NADREPTATE . . ., .23

Fundamenteleoricdreidialectici. ... -.45 ..........49 Stratagemal..... ..........53 Stratagemaall-a.. ..........57 Stratagemaalll-a. .... -. - -- -61. StratagemaalV-a. .. -. - -. - - -63 StratagemaaV-a.. ..... -. - - -65 StratagemaaVl-a. .... - - -. -.67 StratagemaaVll-a. ....... -..69 StratagemaaVlll-a ....-..-..7L StratagemaalX-a. ..........73 StratagemaaX-a.. .........-75 StratagemaaXl-a. .... - - - -. -77 StratagemaaXll-a. .... - - - -. -79 StratagemaaXlll-a ..........81 StratagemaaXlV-a ... '..... '83 StratagemaaXV-a. ..........85 StratagemaaXVl-a

StratagemaaXVll-a StratagemaaXVlll-a. StratagemaaXlX-a Stratagemaxx.... StratagemaXXl StratagemaXXll..... Stratagemaxxlll .. StratagemaXXlV Stratagemaxxv.. Stratagemaxxvl. Stratagemaxxvll . Stratagemaxxvm Stratagemaxxlx.. Stratagemaxxx... StratagemaxxK.. Stratagemaxxx[. StratagemaxxXll. StratagemaxxXv Stratagemaxxxv. Stratagemaxxxvl StratagemaXXXVII. Ultimastratagemd. Apendice Noteletraducdtorului.

.........87 ........89 ..........97 ..........93 ......95

........97 ..........99 ....101

.........103 .........105 .........107 .........109 .........111 .........115 .........123 .........125 .........127 .........129 .........131 .........135 ........137 .........739 ..........145 .......151

S-

Dialectica eristicdieste arta de vorbi in contradictoriu, gi anume de a purta o disputf, [de argumente]2 in aga fel, incAt sd ti se dea intotdeauna dreptate, altfel spus: per fas et nefas.ii t

in Anticl:ritate, logica gi dialectica erau folosite cel mai adesea cu valoare sinonimici: la fel gi ir:r modemitate' n Eristicd este doar un cuv6nt mai dificil pentru unul qi acelagi lucru. - Retorica qi dialectica erau considerate de Aristotel (cf. Diogenes Laertios V, 28) ca un intreg unitar, al c6rui scop ar fi persuadarea, to ru0dvov; pe c6nd analitica qi fiTozoha ar avea ca scop aflarea adev5rului' Arolextw( 66 6ot[ t61vq ],oyrirv, 6r,'f1g avooxeldfopev t"(lxaraoxeud(opev 61 dqrrxfoeog xo( anoxgioeog trirv ngoo8r,aLeyopevrov [dialectica este o artd a discursului

cu ajutorul cdreia respingem sau afirmim ceva

cu

argumente, uz6nd de intreb5rile 9i rdspunsurile celor angrenafl ir dezbatere], citat din: Diogenes Laerttos,Vta Platonis, m, 48.- E drept cI Aristotel face diferenla ietre, pe de o parte, logica sau analitica - teoria sau practica irrdrumdrii spre concluziile adevdrate, apodictice; pe de altd parte, dinlecticqsau indrumarea sPre concluziile care trec ir:r mod curent drept adevdrate

-

eii6oEo, probabilia

.\s

s F

\ S

lt:

23

avea dreptate in mod obiectiv, gi totugi ceila$i sd creadd - sau chiar tu insuli sd ctezi, uneori - cd nu ai dreptate. Acest lucru se Pe fond,

L

C)

(t

r 0,)

Io(J

poli

intAmpld atunci cAnd adversarul [i]i] contrazice un argument, pdrAnd astfel cd-[fi] confiazice ins5gi teza, pentru care se mai pot invoca linigtit gi alte argumente; desigur, in acest caz, adversarului i se intAmpld exact invers: lui i se dd dreptate, deqi in mod obiectiv nu are dreptate. Prin urmare, continutul de adevdr al unui enunf gi valabilitatea acestuia in ochii pdrlilor

U)

k ti

ffi

24

|

(Topicele, 1 qi 12) - adicd acele deductii despre care nu se poate spune cE sunt false, dar nici cd sunt adevirate (in sine) clci nu despre asta e vorba. Or, ce este acest lucru altceva decAt arta de a avea intotdeauna dreptate, indiferent dac5, pe fond, ai sau nu? Agadar arta de a

obfine aparenla adevdrului, fdri raportare la realitatea obiectivi. Se aplicd ceea ce am spus la inceput. De fapt, Aristotel imparte deducfiile ir logice, dialectice, apoi ir:r a treia categorie: cele eristice (eristicd), tn cazul cdrora teza este corectS, dar ipotezele irseqi - materia deducliei - sunt false gi doar par a fi adevdrate; in fine, existi gi o a patra categorie: cele sofstice (sofisticd), tr cazul cXrora teza este falsd, degi pare adevdratd. Toate cele trei tipuri din urmd ,ur, de fapt, de dialectica eristicd, cici niciuna din ele nu se referd la adevirul obiectiv, ci la aparenla acesfuia, fdrd preocupare pentru adevdr, ci doar pentru acceptarea tezei ca fiind adeadrafi. De asemenea, cartea despre deducliile sofistice a apdrut abia mai tdrzilu, ca scriere separati: era ultima carte despre dialecticd.

implicate, ca gi in ochii auditoriului, sunt lucruri diferite. (Dialectica se ocupd de cea din urmd) De unde vine aceasta? - Din ticdlogia inndscutd3 a speciei umane. Dacd lucrurile n-ar sta aqa, atunci am fi fundamental sinceri gi in orice disputd n-am cduta decdt sd afldm adevdrul gi doar adevdrul, indiferent dacd acesta confirmd opinia exprimatd la inceput de noi sau opinia celuilalt, iar ,,cine are dreptate" r.-at fi decdt un aspect irelevant sau, in tot cazul, secundar. Dar aga, este o chestiune de via!6 gi de moarte. Vanitatea inndscutd a omului - ugor de zgdnddri! mai ales cAnd se implicH in exercifiile intelectului - nu vrea sd accepte, cu nici unchip, faptul cd ceea ce am exprimat la inceput s-a dovedit ahfals, iar opinia adversarului s-a dovedit a fi corect5. in mod normal, fiecare ar fi interesat s[ depund, de la bun incepuf toate eforturile pentru a exprima judecdli corecte: adicd intAi sd reflecteze gi apoi sd vorbeascd. Dar la vanitatea inndscutd se adaugd, ia cei mai muli oameni, qi limbulia, precum gi reaua- uedinld inndsaftd,. Oamenii vorbesc inainte chiar de a fi gAndit, iar dacd observd ulterior cd opinia exprimatd de ei s-a dovedit a fi falsd qi nu au avut dreptate, atunci mdcar sd salveze aparenlele gi sd lase impresia cd lucrurile stau invers. Interesul pentru adevdr - care trebuie sd fi fost singura motivatie in

s s_ S

\ o

L

25

L q,) 6

'<

ro OJ

(,U ! Fi

26

enunlarea unei propozitii presupuse a fi adevdratd - cedeazd. acum cu totul in fafa vanitdlii: ceea ce e adevdrat trebuie sd pard fals, iar ceea ce e fals trebuie sd pard adevdrat. Totuqi, chiar gi aceastd rea-credinfS, manifestati in stdruinta asupra unui erurnf despre care gtim prea bine cd e fals, are scuzaei: adesea ni se intAmpld sifim inilial convingi de adevdrul consideraliilor noastre, insd [pe parcurs] argumentul adversarului nostru sd pard cd le demonteazd. imparabi| dacXrenuntdmla ane mai susfine cauza,rri se poate intdmpl4 ulterior, sd descoperim cd totugi avusesem dreptate: doar argumentul nostru era fals; insd pentru considerafiile noastre ar fi existat gi un argument potrivif atdta doar, cd acest argument salutar nu ne-a stat la indemAnd la momentul potrivit. Din aceastd cauzd., in noi se infiripd dorinla de a contracara orice contraargument, chiar gi atunci cAnd acesta din urmd pare a fi corect gi convingdtor. O facem cu credinla cd gi corectitudinea acelui argument nu e decAt aparen!5, iar pe parcursul disputei vom gdsi noi ingine un alt argument, care sd infirme contraargumentul, sau care sd confirme adevdrul nostru intr-alt mod: din acest motiv, aproape cd suntem obligaji, ori mdcar tentafi sd manifest5m rea-credintd lntr-o disputd de argumente. E modul in care sldbiciunile intelectului nostru

potrivniciaa voinlei noastre se potenfeazd,teciproc. Din aceastd.cauzd,, cel care poartd o disputd nu o face, de reguld, in numele adevdrului, ci in numele afirmatiilor sale, proceddndpro ara et cum fociss gi per fas et nefas6, de vreme ce, dupd gi

am ardtat, nici nu poate aitfel. Prin urmare, orice om vrea, de reguld, sd-gi impund propria pdrere, chiar dacd pe moment aceasta i se pare falsd ori mlcar indoielnicd.iiiin iiiMachiavelliii recomandd principelui sd se foloseasc[, in orice moment, de sl5biciunile vecinului, pentru a-l ataca: altminteri acesta din urmd ar putea specula momentul in care principele este mai slab. Dacd buna credinli qi sinceritatea ar guvema lume4 afunci lucrurile ar sta altfel; dar pentru cd nu din e1e se hrdnegte lumea nici nu trebuie sd Ie pui in practicd, ele fiind oricum monedh slabd: - tot astfel se intAmpld gi ir cazul unei

dispute de argumente: dacS-i dau dreptate adversarului - de indati ce el pare a sus$ne adevXrul -, atunci pot fi sigur cd el nu o va face la rAndul sdu, intr-o situalie similard; mai curAnd, el va proceda per nefas: astfel cI sunt nevoit sd fac Ai eu la fel. E uqor s5-!i spui cd nu te intereseazd decAt adevdrul, fdrl sd lii cu tirie la propriile argumente sau convingeri; dar asta nu inseamnd cd celdlalt o va face intocmai: aga incAt e greqit sd plec de la aceasti premisd. in plus, dacf, renun{ la opinia mea -in condiliile in care doar am reflectat la ea indelung -, de indatd ce mi se pare cd celdlalt are dreptate, atunci se poate intAmpla sd renun! la adevdr, cedAnd astfel unei impresii de moment gi acceptAnd eroarea.

L

\ p

B S

27

astfel de cazuri, fiecare se ajutd cum poate, dupd cAt de rafinat gi de ticilos este: aga ne invald

k

0l

6

o p. o U

(/) L f li

ffi

28

experienta zilnicd. a vorbirii in contradictoriu; astfel incAt se poate spune cd fiecare are propria sa dialecticdnaturald, dupd cum are gi propria sa logicd naturald. Doar cd prima nu-i este un sfetnic la fel de bun ca cea din urmd. Nimeni n-ar gAndi gi nici n-ar trage concluzii in aga fel, incAt sd contrazicdlegile logicii: judec5lile false sunt curente, pe c6nd concluziile false sunt foarte rare. Iln om nu poate, prin urmare, sd manifeste cu ugurinld un deficitmajor de logicd naturald; dimpotrivS, un deficit de dialecticd naturalH e lesne de observat mai la tolr, cdci dialectica este un har de la naturd mai putinrdspAndit (lafel cum giputerea de judecatdnu este datdfufurorinegal5 mdsur5, pe cAnd ra,tiunea este, in principiq impdrlitd egal tuturor semenilor). A te ldsa tArAt in confuzie sau contrazis printr-un gir aparent de argumente valabilg cAnd qtii cd, de fapt, ai dreptate, sau a-i contrazice pe altii qtiind cd nu ai dreptate - aceasta se intAmpld deseori, iar cine iese victorios dintr-o ceartd nu s-a bazat, foarte adesea, decAt pe viclenia gi abilitatea cu care gi-a apdrat considerafiile, gi doar rareori gi pe corectitudinea puterii de judecatd cu care gi-a formulat enunful. $i aici, ca in majoritatea

Stratagema a IV-a

L

tragi o conluzie, atuncirm trebuie sd laqi altora posibilitatea sd o prevadd, ci trebuie sd amintegti una cAte una premisele, in cadrul discufiei, ffud, aatrage atenlia asupra lor; altminteri, adversarul va incerca oricAnd sd te incurce. Sau dacd nu egti sigur cd adversarul va accePta premisele, atunci aminteqte doar premisele premiselor; folosegte prosilogismelq incearci sd oblii confirmarea premiselor mai multor astfel de prosilogismg fdrd o ordine anume/ ascunzAnd astfel jocul la care te dedai, pAnd cAnd adversarul va accepta toate premisele necesare argumentafiei tale. Cu alte cuvinte, pledeazd-|i carza prin invdluire. Aceste reguli le gdsim la Aristotel, Topicele, VIII, 1; [ele] nu au nevoie de

Dacdwei

sd

exemplificare.

L

6't

Stratagema a V-a""

Pentru a ne demonstta teza, putem folosi 9i premise false, anume in cazul in care adversarul nu le-ar accepta nicicum pe cele adevdrate, fie din cauzd cd nu realizeazd adevdrul lor, fie pentru cd intuiegte cdtezadecurge automat din ele: a se formuia enunfuri care sunt false in sine, dar care sunt adevdrate folosite adhominem, qi a se argumenta prin modul de gdndire al adversarului, ex concessis. Cdci adevdrul poate reiegi qi din premise false, pe cAnd neadevdrul niciodatd din premise adevdrate. Tot astfel, se pot infirma argumentele false ale adversarului prin alte argumente false, pe care el si le accepte, totugi, drept adevdrate: avem de-a face cu un adversar, deci trebuie sX ne folosim de modul sdu de gAndire. De exemplu, dacd este adeptul unei secte religioase, a cdrei doctrind nu o imbrdlig5m: putem folosi impotriva lui chiar enunfuri specifice doctrinei acelei secte, ca principia. Cf. Aristotel, Topicele, VIII, 9. *iiifine, de fapt, de

cea de dinainte.

sSJ 'ts

o

\ S

i: 63

Stratagema a VI-a

\ principii camuflat5, poss tulAndu-se ceea ce e de demonstrat fie 1) sub o loc de in exemplu de nume alt ,,renume" un B q) ,,onoate", ,yitlute" in loc de ,,virginitate" etc., p gi alternative dar concepte Precum ,,animale vivipare" in loc de,,vertebrate" -, fie 2) fdcAndu-i \ pe ceila$i si accepte ca adevdr general ceva [care este] contestabil ca adevdr particular, de exemplu afirmdnd caracterul neqtiinlific al medicinei 65 prin postularea caracterului incert al oricdrei cunoagteri umane; 3) dac5, aice tsersa, doud enunluri decurg una dintr-alta iar unul din ele trebuie demonstrat, atunci trebuie postulat celdlalt enun,; in fine, 4) dacd trebuie demonstrat un adevdr general, atunci trebuie oblinutd confirmarea fiecf,rui adevdr particular. (Este opusul stratageme i nr. 2; cf . Aristotel, Topicele, VIII, 11) Reguli valabile pentru exersarea abilitdlilor dialectice conline ultimul capitol din Topicele lai Aristotel. Se poate fa ce o petitio