europa veche - Noi Dacii

ca fenomen omniprezent în etimoanele latine ale limbii române. Nici rotacismul ºi nici evoluþia lui C în P nu apar în alte etimoane strãine în limba românã, nici de la greci, nici de la moezi ºi nici de la albanezi, vecini mai vechi ai dacilor decât romanii. Regatul Dac a fost cel mai puternic rival al Imperiului Roman, 150 de ani înainte de înfrângerea lui Decebal ºi 165 de ani dupã aceea. Pe timpul ocupaþiei romane a 15 % din teritoriul Daciei au fost numeroase rãscoale sângeroase ºi câte un râzboi daco - roman aproape la fiecare 20 de ani, pânã la alungarea romanilor ºi încã 200 de ani dupã aceea. Dacii s-au aliat probabil ºi cu Atila de vreme ce acesta se intitula rege al hunilor, dacilor ºi metonilor. Metonii erau daco-geþi suddunãreni autorii anului sau ciclului de 19 ani. Rumânii ºi cu romanii sunt de acelaºi neam ºi vorbesc o limbã latinã comunã de 7000 de ani ºi nu de 1900 de ani. Nu existã nici o explicaþie plauzibilã – logicã ºi ºtiinþificã – pentru aspectul complicat al etimoanelor de latinã clasicã din limba românã.

cu insula Thula (unde cândva locuiserã ºi GAUTAI, cea mai numeroasã ºi mai nobilã seminþie geticã), care în vechime s-a numit TERRA GLACIALIS (<þinut de gheaþã>, devenind în traducerea englezã ICELAND, deci un topos de toatã atenþia. 2. Un alt strãvechi cuvânt getic este ºi acela care l-a generat în epoca actualã pe anglo-americanul BOS(S) (= patron, ºef). Acesta este geticul ºi suedezul pasa, însemnând ºef, conducãtor (în geticã BIASSA/BASSA/PASA), care a dat într-o serie de limbi, inclusiv în turcã, persanã ºi românã, cuvântul PAªÃ, cu o întreagã familie de cuvinte. Consider cã acest cuvânt strãvechi getic, mai poate fi pus în legãturã ºi cu populaþia BESSILOR (lat. BESSI–ORUM) despre care relata frecvent ºi Ovidiu în elegiile sale, ca una care trãia amestecatã cu geþii ºi din care e posibil sã se fi iþit ºi neamul BASSARABILOR o datã cu denumirea datã þinutului Basarabiei sau anterior acesteia. 3. Iatã cum stau lucrurile ºi cu frecvent folosita expresie O.K. de cãtre noi toþi. Englezii ºi americanii au împrumutat-o din germana medievalã, cãci O = iniþiala prepoziþiei OHNE = , iar K = iniþiala substantivului KOST, care, la origine, însemna HRANÃ/MÂNCARE. Aºadar, fãrã mâncare era condiþia cu care unii patroni angajau lucrãtori; bãnuim cã nu prea erau numeroºi

acei muncitori care-ºi ofereau forþa de muncã în atari condiþii, de aceea patronii prudenþi aºezau în faþa atelierului/magazinului o tãbliþã cu anunþul privitor la noi angajãri, cu specificaþia O.K.. Substantivul KOST cãpãtând mai apoi ºi sensul de PREÞ, la plural– KOSTEN însemnând CHELTUIELI, iar verbul KOSTEN = ne trimite la geticul KOST/GOST ºi GUST pe care îl regãsim în româna actualã, ºi care, în afarã de sensul concret legat de mâncare, sens legat ºi de fiziologia gustului, a mai cãpãtat ºi un sens abstract, de tipul gust la îmbrãcãminte, gust artistic etc., Însuºit ºi de francezi, ºi de spanioli, cu sensuri foarte asemãnãtoare. Constatãm, stimaþi cititori, cã la comediograful Plaut, care a trãit în sec. III – II î.e.n., fiind aproape contemporan cu Cato Major/Cato cel Bãtrân, întâlnim cuvinte ºi expresii geto-dace puse în gura personajelor sale – GEÞI ºi DACI deopotrivã, probând cu prisosinþã cã seminþia traco-geto-dacã locuia pe teritoriul Italiei cu aproape 5(cinci) secole înainte de cu totul parþiala cucerire a Daciei de cãtre legiunile romane; iar limba, inclusiv toponimia, sunt argumente de cedru ºi marmurã în judecarea corectã a unui fapt istoric petrecut ca atare; iatã de ce socotim cã este de mare utilitate o cercetare interdisciplinarã LIMBÃ – ISTORIE, al cãrei început îl inaugurãm acum.

DACILOR

O preluare prin viu grai, pe parcursul a 165 de ani de beligeranþã, trebuia sã fie integralã cu sufix cu tot, fapt ce lipseºte, în discordanþã cu alte etimoane. Rotacismul, schimbarea lui L cu R, aproape constantã, într-un anumit raport cu vocalele învecinate, ca ºi în evoluþia lui C în P pot rezulta fie dintr-un defect de formaþie sau dintr-un proces de ºcolarizare. ªcolarizarea greacã, arabã ºi slavã a produs acest fenomen de modificare a morfemelor ºi de formare a cuvintelor. Este evident cã nu L ci R este mai greu de pronunþat, ca ºi P, cel puþin pentru copii preºcolari ºi chinezi. În urmã cu peste 300 de ani, tribul Villanovienilor putea sã aibã un defect familial de fonaþie transmis apoi peste generaþii. Fenomenul invers rotacismului nu poate fi exclus. Cuvintele cu etimon necunoscut pot dovedi cã limba dacilor era o limbã cu tot atâtea cuvinte latine ca ºi limba românã de astãzi, exceptând neologismele. Morfemele lor sunt comune cu restul lexical român. Aceste peste 800 de cuvinte din fondul principal al limbii, fãrã origine strãinã, sunt româneºti de pe vremea pelasgo-daco-geþilor, cei care au stat la originea tuturor formelor cunoscute ale limbii latine, prin morfemele pe care le-au rãspândit. Morfemele sunt o categorie lingvisticã insuficient exploratã. Morfemele pot fi sistematizate sub formã de coduri sonore, utile în depistarea de rãdãcini de cuvinte ºi cuvinte monosilabice ieºite din uz. Fiecare cuvânt face parte dintr-o sferã semanticã, dar numai o parte din cuvânt, conþine numele sferei semantice respective, restul cuvântului având pãrþi descriptive sau flexionare. Pãrþile de cuvânt sunt morfeme, dar morfemele rãdãcini de cuvinte le putem numi coduri sonore sau morfeme codate, datoritã înþelesului lor constant ºi precis în cadrul sferei semantice respective. Nu poþi vorbi despre sfera semanticã APÃ fãrã ca un morfem din cuvântul respectiv sã nu însemne APÃ. Cuvintele: U-DÃ, UN-DÃ, IN-UNDA-ÞIE, SCÃL-DA, CASCA-DA, ZÃPA-DA, CA-DA, CÃL-DA-RE au etimoane diverse ºi toate se referã la APÃ

dar cuvântul APà lipseºte. Morfemul care înlocuieºte cuvântul APà ºi înseamnã sigur APà în aceste cuvinte este DA. În cuvintele: SU-DOA-RE, DO-NU, DA-NU-BIU, DU-NÃ-RE, morfemul DA, devine DOA, DO, DA, DU, putând fi codificate D , o pãtrãþicã sau orice simbol convenþional pentru sunetul vocalic care devine fictiv. Morfemul DA ºi codul sonor corespunzãtor îºi menþin valoarea de cuvânt APÃ, obligatoriu în sfera semanticã APÃ, dar poate pierde orce legãturã cu apa în altã sferã semanticã. În cuvântul DACI putem presupune douã morfeme DA ºi CI. Sfera semanticã a cuvântului este nume colectiv de oameni, precum GRE-CI, TUR-CI, CINE, CI-NEVA, în care CI este un morfem cu înþeles precis de om, de persoane. În cuvântul DACI putem doar presupune cã DA ar însemna tot APÃ, ºtiind cã el poate însemna ºi APÃ. Reþinem cã dacii din zona Alba-Iulia purtau ºi numele de API ºi cã oraºul însãºi purta numele de APPULUM sub administraþia romanã. Reþinem de asemenea cã în tradiþia locuitorilor României, este de a include APA, râul în onomastica colectivã. Aici putem exemplica prin: Mureºeni, Someºeni, Olteni, Argeºeni, Moldoveni = OAMENII RÂULUI = DA-CI. Demonstraþia este lungã ºi poate plictisitoare, dar RU din cuvântul RUMÂN este un morfem APà doar o eufonie pentru RÂU. Morfemul MÂN în sfera semanticã OM, înseamnã om, persoanã ca în ARMÂN, AR-MEAN, MAN = OM (în germanã sau în englezã), MÂN-DRA, SÃRMAN, NI-MEN-I, OA-MEN-I. Confuzia RUMÂN – ROMAN, vine de la RO-MA, oraº etrusc numit de ei RU-MA, pentru cã prin RU numeau râul ºi prin RUMA denumeau fluviul. Observãm pe de o parte cã DACI ºi RUMÂNI înseamnã acelaºi lucru exprimat prin morfeme diferite ºi pe de altã parte cã APà era un cuvânt dac cu acelaºi înþeles de vreme ce ei se numeau ºi API. Cuvântul a LUMINA, LUMINà este cu etimon necunoscut, deci pelasgodaco-get. Morfemul LU face parte atât din cuvântul hittit LUCI cât ºi din cuvântul latin LUX, ambele însemnând luminã.

Morfemul MINÃ din sfera luminã este prezent în cuvintele DI-MINE-AÞÃ ºi MÂINE cu acelaºi înþeles ca ºi în DU -MINE-CÃ. Morfemul MINÃ devine un cuvânt bine definit. Evident cã nu se poate concepe MINE-RITUL fãrã LUMINÃ esenþa cuvântului MINÃ. Originea mineritului însuºi este în România. Limba pelasgo-daco-rumânã este limba celor care s-au retras din calea apelor potopului din Marea Neagrã de acum circa 7000 de ani, pe mãsurã ce Mediterana invada acest teritoriu vast situat sub nivelul Oceanului Planetar, oazã de supravieþuire în timpul glaciaþiunilor. Pe piatra de pe mormântul lui ªtefan cel Mare scrie cã el a murit la anul 7000 de la facerea lumii, unul dintre momentele marilor migraþii. Istoria ºi morfemele mai pot descifra secrete nedesluºite pânã în prezent. Limba dacilor era o limbã latinã, înainte de cucerirea romanã, era char mai mult de atât, era muma limbii latineºti. Spaþiul daco-român este spaþiul celei mai vechi civilizaþii europene. Aici a apãrut agricultura europeanã. Daco-românii sunt cei mai vechi sedentari din Europa. Limba daco-românã este donatoare de etimoane, ºi nu receptoare, precum se susþine. Rãmâne sã cercetãm mãcar etimoanele limbilor vecine care afirmã etimoane româneºti, pentru ceea ce susþinem noi cã este etimon strãin. Morfemele sunt mai vechi decât cuvintele. Cuvântul a V-APO-RI-ZA se referã la APÃ ºi are un etimon francez, dar APÃ nu existã decât în limba românã. Aºa s-a vaporizat ºi istoria românilor, dar ea poate fi recondensatã, cu un mic efort de logicã. Dacã noi ne numim RU-MÂNI, oamenii apelor, francezii lui Clavis al V-lea se numea RU-PUARI, adicã PUII apelor ºi de aceea pãstreazã în memorie morfemul APÃ, chiar dacã ei nu o mai numesc APÃ, ci O (eau), aºa cum o numim ºi noi în O-MÃT, cuvânt cu etimon slav pentru cã OMETU înseamnã în limba slavã, fãrã a specifica, care din ele, deoarece par a fi mai multe. OMÃTUL este totuºi o APÃ ºi nu o MÃTURÃ, de aceea studiul morfemelor este important!

Lucian CUEªDEAN

5

nr. 2, decembrie – 2002 •

Elemente de spiritualitate creºtinã în opera lui Brâncuºi dr. Nina STÃNCULESCU

Provenienþa þãrãneascã a lui Brâncuºi, din strãbuni, precum ºi creºterea primitã , în regiunea judeþului Gorj, l-au înrãdãcinat unei spiritualitãþi specifice, cu datini strãvechi, pãstrate cu sfinþenie, cãrora li s-a încorporat un creºtinism venit din timpuri apostolice ºi rãspândinduse treptat ºi firesc, fãrã sã fie impus ºi fãrã sã creeze convulsii. Motive decorative din vremuri neolitice, încãrcate de semnificaþii apotropaice, expresii cosmogonice sau de înþelepciune, în forme sintetice de o simplitate geometricã, au strãbãtut veacurile pânã în zilele noastre: spirala, rombul, ovoidul, cercul, etc., integrate bogãþiei de icoane ºi de repetarea neabãtutã a semnului simbolic al Crucii veghind la rãscruci, în case ºi pe acoperiºuri, în cimitire. Strãbunicul lui Brâncuºi a cioplit cu barda bisericuþa din cimitir, peste drum de casa lui natalã ºi ai cãrei stâlpi ºi pãlimare au fost decorate cu însemne simple strãvechi, ce aveau sã fie apoi preluate ºi reconfigurate de Brâncuºi, în operele lui. Ca orice copil de þãran – dar probabil mai intens ca alþii, întrucât mama lui a vrut sã devinã preot – Brâncuºi a fost integrat vieþii religioase a satului, liturghiilor ºi celorlalte slujbe din timpul sãrbãtorilor, obiceiurilor sfinte din viaþa de zi cu zi, la masã, la culcare etc. Pãrintele Dumitru Stãniloaie remarcã faptul cã <þãranul român se deprindea la Liturghie sã vadã lumea cu alþi ochi, învãþa sã o vadã poleitã în albul strãlucirii dumnezeeºti, plinã de taina prezenþei divine, a luminii taborice>... < Nu mai era iobagul dispreþuit ... ci copilul lui Dumnezeu, în casa minunat frumoasã a Tatãlui ceresc, înfrãþit cu plaiul, câmpul, codrul, împletindu-ºi cântecul cu trilurile pãsãrilor>. Copilul Brâncuºi, pe lângã drumurile lui la ciobanii de la stânã, la olari, a fost dus de mic ºi apoi s-a dus ºi singur ºi la Mânãstirea Tismana, din preajmã înfiinþatã în secolul al XIV-lea de Sfântul

Nicodim care a adus de la Muntele Athos învãþãtura rugãciunii neîntrerupte a lui Iisus din predania isihasmului. Aceasta este copilãria despre care avea sã spunã cã i-a pãstrat un tezaur de bucurie pentru toatã viaþa, pe care a pãrãsit-o plecând dupã ºi de care se va depãrta ºi mai mult studiind la Bucureºti ºi la Paris. Dar legãtura cu lumea ortodoxiei lui de acasã nu se va întrerupe niciodatã. Cu vocea lui caldã ºi bogatã, dupã cum ºi-o amintesc cunoscuþii, a cântat în cadrul corului Carmen al lui Kiriac, pe urmã la biserica românã de la Paris, unde a slujit ºi ca diacon, cum o atestã o fotografie rãmasã de atunci. Se spune cã ºtia toatã Liturghia ortodoxã pe dinafarã. ªi când, în 1922, a revenit la Hobiþa cu , Eileen Lane, i-a lãsat preotului bani ºi daruri în numele lui. În 1904, când a plecat la Paris spre a-ºi desãvârºi învãþãtura sculpturii occidentale studiate la Bucureºti, Brâncuºi nu era doar un simplu învãþãcel oarecare, absolvent strãlucit al ªcolii de Arte Frumoase, el avea adunatã în sine iscusinþa meºteºugãreascã ancestralã, încrustatã unei spiritualitãþi – credinþe, obiceiuri – proprii, diferitã în multe privinþe celei din Apus. Nu-i de mirare cã în aceste condiþii, realizãrile lui mimetice din atelierul academist al profesorului Mercie i s-au pãrut pânã în cele din urmã . ªi nici cã succesele lui în stilistica marelui sculptor Rodin, de asemenea nu-l mai mulþumeau, cu sentimentul cã îl . κi dorea sã ajungã sã extragã din toatã ºcolirea lui de pânã atunci, ca din lada de portocale a tinereþii lui în birtul de la Craiova, o autenticã vioarã care sã cânte minunat. El a vorbit destul de puþin despre frãmântãrile ºi strãdaniile care l-au dus la alcãtuirea finalã a operelor lui.

Somnul – 1908 Cunoaºtem sau bãnuim acestea din relatarea unor întâmplãri de pe parcurs, ca în cazul , sau din evoluþa variantelor unei anumite teme, ca în cazul , a , a º.a. Se ºtiu însã încercãrile lui de stilizare a figurilor mimetice prin netezirea

De la vârful Gãinei, la o depãrtare de vreo 40 km spre vest, în hotarele satelor din zona Gurahonþului – Iosãºel ºi Gura Vãii – sau mai pãstrat o serie de tradiþii, toponime ºi alte vestigii care prezintã o mare asemãnare ºi se pare cã au o strânsã legãturã cu mitologia anticã. Catena de munþi ce se desprind din vârful Bihariei ºi care coboarã spre sudvest printre vãile Criºurilor Alb ºi Negru se numeºte , cu vârful cel mai înalt sau . Vizavi de acest vîrf, la sud, în Munþii Zãrandului, se înalþã alt vârf numit . În aceste pãrþi Baba Docia era numitã . Credem cã atât Moma Codru cât ºi Drocea au fost odatã dedicate aceleia pe care romanii o numeau iar aici era < Moma sau Mama Codrilor>. Din masivul Codru Moma se desprin-

detaliilor ºi a asperitãþilor, estompare a expresivitãþii feþei, implicit a patosului rodinian, sau intercalare a operei tot mai mult unei forme ovoide. Era în acest demers ceva din acea dorinþã expimatã de el, ca lucrãrile sã-i stea pe fundul apelor spre a fi netezite. Se ajungea astfel la acea esenþã seninã, purã dinlãuntrul a tot ce existã, conform cuvintelor lui: < simplitatea nu e un scop în artã dar ajungi la simplitate mergând cãtre esenþa lucrurilor>. Totdeauna operele lui au vãdit o aleasã armonie a pãrþilor, o oarecare decantare a detaliilor încã de la acel Cap de expresie, din 1902, care a umplut de admiraþie pe exegeþi, la sau la Capetele de Copii º.a. De prin 1906 imagini succinte se afundã în masa gipsului, în bun obicei rodinian, ca în cazul unor opere disp ã r u t e (, , e t c . ) . Forma ovoidã (Urform), simbol al formei originare ºi principiu al luMonument funerar mii, pune Petre Stãnescu cu tot mai mult stãpânire pe aspectul operelor, îmbinându-ºi în alcãtuirea acestora spirala, meandrele, dinþii de lup etc. (de la devenit ºi mai apoi <Începutul lumii>, la toatã evoluþia în timp a Pãsãrii mãiastre pânã la a deveni însemn de , sau , crescând uriaº în mijlocul atelierului, în sfârºit toate imaginile lui, în , cum le-a numit Jean Cassou). Din tot acest univers miraculos, sintezã nesfârºit variatã de naturã efilat organicã, om cumpãnitor de legi ºi divinitate care chiamã ºi susþine, a pornit de fapt la drum cele trei opere denumite de Petru Comarnescu , din 1907: , ºi . Prin aceste opere de un figuratism ºi antropomorfism epurat, traiectul creaþiei brâncuºiene se îndreaptã hotãrât cãtre simbol ºi semnificaþie, cãtre gest ºi , într-o devenire din ce în ce mai susþinutã, pânã la acel summum a tot ce a fãcut o viaþã, încorporând totodatã ºi o întreagã spiritualitate, care la

Legendele românilor LEBEDELE CÂNTÃTOARE (continuare din RÃDÃCINI nr.1) Deodatã în toiul rugãciunilor, pãmântul s-a cutremurat, hora munþilor a sãltat în pinteni, Nistrul, Tisa, Dunãrea ºi þãrmul Mãrii Negre, de la Tyras la Dionysopolis ºi-au adâncit valurile ºi astfel s-a înãlþat un altar al altarelor. În acele clipe luminate de geana strãvezie a zorilor, pe bolta cerului înstelat trecea Apollo în tovãrãºia Pleiadelor. Zeul auzise ruga pãmântenilor carpatici ºi astfel întindea o mânã de ajutor. În explozia de bucurie a oamenilor, în urale ºi mulþumiri cã zeul prieten nu îi uitase, lebedele cântãtoare s-au ridicat în zbor ºi s-au pierdut în spirale cãtre cer, iar în urma lor a rãmas liberã þara îmbrãþiºatã de ape, o

þarã fãrã seamãn de frumoasã ºi bogatã. De atunci nu s-a mai auzit ca lebedele sã vinã la rugã, în marile sãrbãtori, dar dupã cele povestite de Hecateu Abderina, apoi de Diodor Sicul ºi amintite mai târziu de Claudian Aelian, þara altarelor dintre ape a rãmas pe veci protejatã de zei. Sub blestemul acestora, duhurile rele au rãtãcit pe drumul fãrã întoarcere, imperiile care s-au întins peste aceastã vatrã sfântã s-au nãruit, iar cãpeteniile care au cutezat sã ridice semn nou de hotar au pierit fãrã urmã. Lebedele cântãtoare au rãmas alãturi de Apollo ºi numai la grea încercare îºi vor face cale în vãzul tuturor, în Carpaþi.

format: de la Târgu Jiu. Pe acest parcurs al transfigurãrii naturii, în care majoritatea operelor au cãpãtat o tendinþã de înãlþare, dupã acel sentiment înrãdãcinat în popor cã întreaga fire se îndreaptã spre Dumnezeu ºi, multe au început sã iradieze luminã, ca rupte din Rai, întreaga creaþie brâncuºianã a fost dominatã de cele trei opere ale cotiturii, care i-au asigurat unitatea ºi interrelaþia mereu schimbatã, mereu pãstrându-se aceeaºi. Epoca râvnea nu numai revenirea la naturã, la cuminþenia unui pãmânt dãtãtor de forþã ºi de viaþã, dar ºi la acea comuniune a Iubirii care sã refacã unitatea unei lumi desbinate în chiar structura sa, ºi întru acestea, desigur,

Apel!

Vedere din atelier – foto C. Brâncuºi râvnea mai cu seamã, chiar dacã uneori confuz ºi haotic, reînnodarea vechii legãturi cu Cerul. Primul Sãrut al lui Brâncuºi, din 1907, a fost denumit de acesta : din acel moment se statornicea în opera sa atât cioplirea directã strãmoºeascã cât ºi, îndeosebi, la baza temelor sale, virtutea esenþialã creºtinã a Iubirii.

Urmele culturii sau Gaeei în þinutul Zarandului Ioan P. BOGDAN de o coloanã de dealuri ce iau direcþia spre sud ºi care într-un anumit loc se desfac în trei dealuri paralele având forma unei furci cu trei coarne, care coboarã pânã în marginea vãii Criºului Alb unde se întrerup brusc formând o depresiune stâncoasã pe o lungime de vreo 4 km, numitã sau . Cele trei dealuri se numesc Mãgura, ºi Glemeia ºi sunt bogate în cremene pe care omul, dupã cum o dovedesc cercetãrile arheologice din

zonã, a prelucrat-o în unelte în epoca paleoliticã. Pe dealul dinspre rãsãrit numit Mãgura se înalþã douã vârfuri dintre care unul este numit iar al doilea . La o depãrtare de aproximativ 2 km se înalþã al treilea vârf numit . Existã o asemãnare între denumirea acestor trei vârfuri ºi numele celor trei Gorgone din mitologia anticã, denumite de Hesiod: , care locuiau pe þãrmul râului Okeanos. Lui Steno îi

În urma unui sondaj care sã releve ceea ce ºtiu românii ºi dacã sunt interesaþi de istoria þãrii, concluzia a fost evidentã: tot mai mulþi români doresc sã cunoascã în amãnunt partea istoriei noastre care-i cuprinde pe pelasgi, geto-daci, români ca pãrþi ale aceluiaºi trunchi de neam ºi cu precãdere misterioasa civilizaþie a dacilor. Aceastã concluzie a determinat un grup de istorici, cercetãtori în istorie, autodidacþi (oameni de artã, medici ºi de alte profesiuni) sã ia hotãrârea sã înfiinþeze ºi sã orgazizeze Biblioteca . În aceasta urmeazã sã fie strânse la un loc: lucrãri de istorie, cãrþi, documente arheologice sau scrise, materiale de presã (articole publicate) care sã facã referire la perioada preanticã ºi anticã din istoria românilor – incluzând aici ºi marea ºi misterioasa civilizaþie a dacilor. Se doreºte în acest fel crearea unei arhive sacre, ºi private a neamului nostru. Rugãm pe aceastã cale ca toþi cei care doresc sã facã donaþii sã se adreseze la

tel. 0723/27.67.46 ATENÞIE:

rãspunderea pentru cele scrise în revista RÃDÃCINI, este exclusiv a autorilor materialelor publicate.

corespunde vârful Steanului, lui Euriale – Vârful zânei, iar Medusei – Vârful Medeeºului. Denumirii de Euriale cu înþelesul de zânã (gr.), în limba latinã îi corespunde , cu înþelesul de larg, lat. Nu ne putem gândi decât la zeiþa (zâna) care purta un nume asemãnãtor – Latona, mama zeului Apollo. Deci vârful zânei s-a numit dupã numele zeiþei Latona – fiind cel mai lat dintre cele trei dealuri. Legãtura este cu atât mai interesantã cu cât în tot þinutul se serbeazã, din primãvarã pânã-n toamnã – Nedeile. Este vorba de o serbare popularã care trebuie sã fi fost instituitã în cinstea unei fiinþe care a iedit din comun ºi pe care o putem asimila cu Medeea sau Nedeea din mitologia greacã. Satul cel mai apropiat de (continuare în pag. 7)

6

nr. 2, decembrie – 2002 •

I N T E RV I U L L U N I I ºi apãrãrii naþionale, istoriei ºi tehnicii militare.

M.M. – Domnule Mihai Popescu sunteþi doctor în litere, fiind în acelaºi timp bibliotecar la Biblioteca Militarã Naþionalã. Foarte puþini ºtiu cã între formaþia filologicã ºi profesia de bibliotecar existã o strânsã legãturã. Pe dumneavoastrã ce v-a determinat sã alegeþi aceastã profesie? M.P.– În anii liceului ºi ai facultãþii , biblioteca mi-a permis sã cunosc vieþile celor mai mari personalitãþi ale neamului românesc ºi ale lumii. Multe dintre aceste spirite alese au simþit chemarea cãrþilor ºi au fost bibliotecari: Bogdan Petriceicu Haºdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Densuºianu, George cãlinescu, Jorge Luis Borges ºi alþii. Mai târziu am înþeles de ce marele orator Cicero considera cã biblioteca este . M.M.– Puteþi sã ne spuneþi ce deosebiri, sau ce oferã în plus o bibliotecã militarã faþã de o bibliotecã ? M.P.– Prin originea ºi structura colecþiilor, prin rostul lor, ºi conform Legii Bibliotecilor, bibliotecile militare sunt biblioteci specializate. Prin funcþionarea sa neîntreruptã, începând din 1860 pânã astãzi, Biblioteca Militarã Naþionalã a acumulat însã un fond enciclopedic de publicaþii, pe care le gestioneazã ºi le oferã spre consultare instituþiilor ºi personalului armatei, comisiilor de specialitate ale celor douã camere ale Parlamentului, Colegiului Naþional de Apãrare, tuturor organizaþiilor guvernamentale ºi neguvernamentale, precum ºi tuturor cercetãtorilor interesaþi de problemele securitãþii

M.M. – ªtiu cã elementul central al tezei dumneavoastrã de doctorat îl reprezintã Nicolae Densuºianu. De ce? Nu credeþi cã aceastã alegere a însemnat un act de curaj? Vã întreb aceasta în contextul controverselor ºi contestãrilor exprimate de unele voci, fie ele de istorici sau nu, ºi înainte ºi dupã apariþia a lucrãrii sale fundamentale . Aceste contestãri fãcându-se auzite ºi astãzi la aproape 100 de ani de la apariþia cãrþii. M.P. – Importanþa lui Nicolae Densuºianu în studierea rãdãcinilor cele mai adânci ale preistoriei ºi istoriei noastre naþionale este mult prea mare pentru a fi rãmas necontestat. Însã nici unul dintre cei care îl contestã nu a fãcut o analizã ºtiinþificã serioasã privind eventualele puncte ale operelor sale. ªi mai grav este cã aceºti contestatari dovedesc, ba, chiar se ºi laudã cã nu l-au citit. B. Petriceicu Haºdeu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Romulus Vulcãnescu, David Prodan au recunoscut valoarea interdisciplinarã ºi transdisciplinarã a activitãþii lui Nicolae Densuºianu. Puþini ºtiu cã regele Carol I a þinut sã aibã în biblioteca personalã primul exemplar tipãrit din . Contestarea de care amintiþi mã trimite cu gândul la atitudinea oceanografilor faþã de Jacques-Yves Cousteau. M.M. – Cum este privit Nicolae Densuºianu în mediile militare româneºti? M.P.– A fost respectat atât în timpul celor 27 de ani în care a fost bibliotecar ºi translator al Marelui Stat major, cât ºi astãzi, când bustul sãu strãjuieºte liniºtea cititorilor în sala de lecturã care îi poartã numele, iar teza de doctorat închinatã (continuare în pag. 7)

Simbolur i cr oma tice cultice – selecþiona te pentr u r itual – Tamara MACOVEI (Chiºinãu) Simbolurile cromatice constituie o notã aparte în studiul policromiei bunurilor casnice, deoarece caracterul mistic al credinþelor primare a asigurat perenitatea practicilor în selecþionarea ºi folosirea pigmenþilor coloristici. Din ce-

Simbolul crucii, cel mai des întâlnit în arta strãbunilor. Braþele sale reprezintã Cei Patru Zei ai Universului – Tatãl, Mama, Fiul ºi Fiica – tuspatru alcãtuind O Singurã ºi Supremã Fiinþã Divinã.

le mai vechi timpuri, pigmentul selecþionat a fost luat drept simbol, în manifestãrile cultice. Anumite nuanþe au fost comparate cu elemente obiective ale entitãþilor abstracte, au fost întãrite cu pragul thanatic, cu esenþa axelor existenþialiste. Culoarea-simbol a fãcut parte din riturile ºi ritualurile cultice, a întãrit conþinutul primelor concepte ºi doctrine religioase. Ocru-roºu, a fost prima culoare folositã în scopuri cultice încã din perioada Riss-Wurm (mileniul 50). Acest oxid era pãstrat cu sfinþenie, adus de la distanþe foarte mari, era cernut pe articulaþiile celor trecuþi peste pragul thanatic, era presãrat pe cãrãrile ºi pe pomosteala locuinþelor, era uns pe amulete (în urmã cu 13 milenii), era aºezat pe obiectele menite sã apere oamenii de rãu. Sacralitatea acestei culori-simbol s-a resimþit peste milenii, peste multe civilizaþii, fiind un simbol arhetipal în conceptele tuturor timpurilor. Alb-Crem, culoarea osului învechit, nuanþa proprie axului thanatic a fost stabilitã în mileniul al VII-lea, odatã cu încãrcarea inciziilor ceramice cu pastã din calcar ºi praf de oase. AlbCrem a fost asociat cu alte simboluri ale lumii subterane, (), cum ar fi imagini de pãsãri rãpitoare, gheare, ape învolburate, întuneric etc.; a fost asociatã cu toate simbolurile lumii veºnice. Negru-Brun, de la început a fost selecþionat drept nuanþã proprie a ZeiþeiMamã, simbolizând fertilitatea, zeiþa fiind partenera Zeului-Tatã(Soarele). Negru-Brun, culoarea Pãmântului transpusã în simbol a fost semn aducãtor de bine. Credinþele precreºtine au pus aceastã culoare în opoziþie cu cea Albã în veºmintele ce le purtau oamenii la rugã. În simbolurile cromatice care se gãsesc ºi în þesãturi, Ocru-Roºu, AlbCrem ºi Negru-Brun au rãmas culori primare arhetipale. Fãcând apel la memoria fragmentelor ceramice rãmase mãrturie din neoliticul superior ºi din etapele preistorice urmãtoare cântãrind analitic conþinutul relictelor ºi a relicvelor cultice, apelând la surse documentare istorice, mitologice, etnologice se creazã posibilitatea studiului comparativ din perspectiva firului continuu pe care sunt urzite valorile spirituale autohtone, carpatice. Dacã aducem arc peste timp, din marea civilizaþie neoliticã pânã în zilele noastre, atestãrile incontestabile confirmã cã semnele imprimate în multiple chipuri, nuanþele concepute ºi aºezate de om pe bunurile create de mâna lui au fost expresii ale sentimentelor cultice materializate în metagrame prealfabetice. Trãirile cultice primare au stat la baza relaþiilor dintre oameni, în rapor-

turile acestora cu Cerul ºi ele, numai ele, au creat valorile. Din acest echilibru s-a nãscut graiul scris în simboluri ºi prima pictogramã. Prin semne sonore, grafice ºi cromatice, prin miºcãri adoratorii, comunitãþile omeneºti s-au fãcut înþelese în relaþiile lor sociale, în legãturile strânse imaginar cu forþele Atotcuprinzãtoare. Decriptarea simbolurilor, descifrarea elementelor coloristice, reprezintã un segment important de analizã în cultura ºi civilizaþia Carpaticã. Din valorile reprezentative ale nucleului Europei Vechi, ale întîistatornicilor, latura orientalã a Spaþiului Carpatic pare sã fie la îndemânã în analize fireºti. Astfel punctul principal se va concentra pe segmentul european al arealului Cultului Solar, ºi pe simbolurile arhetipale ale acestuia, existente active ºi astãzi. Primul semn cromatic vizualizat ºi interpretat a fost Ocru-Roºu. Omul preistoric în îndepãrtata perioadã a paleoliticului mijlociu era impresionat, ca ºi alte vieþuitoare, de contactul cu efectul culorii, mai ales în prezenþa luminii Soarelui ºi a Focului. Cînd Soarele a fost considerat entitate ocrotitoare, culoarea razelor a intrat în ritual. Iar în ritualurile ºi obiceiurile arealului Carpatic nuanþele culorii roºii au fost dominante, în ceramica de ritual (dovadã incontestabilã este ceramica pictatã aparþinând Culturii Cucuteni), în textile, mai ales prin firul de lânã roºie, practicat în cele trei etape ale vieþii: naºterea, nunta, înmormântarea.(Vezi culorile firului de mãrþiºor) Valoarea semioticã a acestei culori, în particular, dar ºi a celorlalte culori în genere, face parte atât din categoria obiectelor de ritual cât ºi funcþionale ºi poartã un caracter simbolic. Semnificaþia acestor simboluri, ca ºi ele însele, nu se schimbã în timp, ci se conservã în datini. Veºmintele-costumul, este un produs al laturii cultice a existenþei omului. Dacã s-ar fi impus numai legea funcþionalã ar fi trebuit sã existe numai un singur tip de îmbrãcãminte (vezi hainele termoizolatoare). Dar atâtea feluri, atâtea variante, pe structurã simbolisticã pentru veºminte colorate, a cãror funcþionalitate nu este recunoscutã de alte grupuri umane, indicã existenþa unor atribute pe care colectivitãþile le atribuie independent veºmântului lor, indispensabil ritualului. Diferenþele dintre veºminte ºi haine se datoresc semnelor distinctive înzestrate cu valoare de simbol, specifice unor colectivitãþi sedentare. Dimitrie Cantemir în a relatat faptul cã miresele se acopereau cu vãl roºu, în acea perioadã roºul fiind simbolul cromatic al castitãþii. Aceeaºi semnificaþie a culorii roºii în costumul mireselor se întâlneºte, cam în aceiaºi epocã ºi în alte regiuni ale Europei. Ivan Evseev în lucrarea subliniazã cã brâiele nupþiale, aveau, de regulã , culoarea Roºie cãreia i se atribuiau puteri apotropaice (apãrarea împotriva deochiului, izgonirea duhurilor rele). Tot Brâul Roºu era aruncat spre cer la semãnatul grâului strigându-se în acelaºi timp: , iar culoarea roºie avea aceeaºi putere apotropaicã.(brâul roºu purtat de bãrbaþi, de preoþi în ceremonial etc.) Semnificaþia culorii Roºii se impune în opoziþie cu Alb ºi Negru. Triada denumitã de Oleg Lisenco, din Sankt Petersburg, se transformã într-o structurã dinamicã Alb – Roºu – Negru ºi nu este altceva decât clasificarea culorilor pe baza cãrora se alcãtuieºte sistema semnificaþiei culorilor în modelele tradiþionale ale lumii. Rolul ritualic al culorii roºii depinde de poziþia pe care o ocupã, fiind un mijloc ce marcheazã hotarul între celelalte douã culori. Poziþia intermediarã a

Roºului între Alb ºi Negru este identicã cu poziþia umbrei în triada Luminã – Umbrã – Întuneric, unde umbra este contraversã luminii, dar în acelaºi timp nu coincide cu întunericul. Ambivalenþa acestei culori este ºi baza caracteristicã în calitatea sa de simbol ritualic. Semnificaþia în textile a Roºului este: vigoare, dominare, abnegaþie, provocare, eroism, luptã ºi spiritul de sacrificiu. Culoarea Albã a fost folositã în scopuri rituale pentru accentuarea semnificaþiei simbolurilor cultice. Cu pastã albã s-au încãrcat inciziile statuetelor de lut, s-a încãrcat conturul imaginilor gravate în piatrã, uneori în metal. În toate situaþiile aceastã pastã a subliniat ritualurile axului thanatic; prezenþa culorii Albe era o parte importantã a scenariului specific fenomenului de trecere. Prin conþinutul ºi forma de redare, prin imaginea întregitã a ritului împlinit, cu intervenþia pastei albe, la început, apoi a pânzelor albe, aceastã culoare ºi-a subliniat rostul sacru în contextul credinþelor preistorice apoi în obiceiurile ºi ritualurile perpetuate pânã în prezent. În cromatica sacrã culoarea Alb a reprezentat simbolul cu spectru larg al existenþei dialogului permanent cu Cerul, a format opusul Roºului. Albul a rãmas simbolul paradisiac, al înþelepciunii, al rosturilor veºnice imateriale.(Sã aveþi o viaþã veºnicã ºi sã ajungeþi pânã în !) Vestigiile arheologice aratã cã Negru-Brun a fost alãturi de Ocru-Roºu în exprimarea simbolicã, în , ca

Simbolurile unghiului, rombului ºi crucii, suportul sacru al artei neoliticului carpatic prezent ºi în motivele naþionale ale portului popular românesc ºi astãzi – motiv din Bãrãgan ºi Vãsieni (Basarabia)

ºi în metagramele pictate pe stâncile grotelor locuite. Aceastã exprimare în simboluri presupune sã fi fost superioarã gândirii naturaliste. A fost superioarã ideatic celei care a condus la redarea scenelor de vânãtoare, de tipul celor de la ALTAMIRA. Gândirea abstractã a dat sens profund prin patã ºi contur final, a concretizat imaginea, în contextul raportului cu entitãþile abstracte. În mitologia românã Soarele este Tatãl, reprezentat prin Ocru-Roºu, Pãmântul este Mama, izvor de hranã, reprezentat prin NegruBrun, aici simbolizând fertilitatea. Albul-Crem , în plan simbolic, împarte viaþa în paradisiacã ºi subteranã. Negru-Brun ca semn sacru la început, apoi în pânzã, ca simbol a fost creat numai în asociere cu Roºu ºi Alb fãrã tendinþe de contopire, sau ierarhizare. El a fost izvorul vieþii de început, al vieþii terestre, subterane, pentru adâncirea diferenþei între bine ºi rãu. Simbolurile redate coloristic, în pânze, prin nuanþe de negru se împart în faste ºi nefaste. La începuturi, semnificaþia acestei culori era de prosperitate, fertilitate, sobrietate, apoi de durere, rãu sau distructibilitate. Peste tot în arealul sedentarilor carpatici, tricromia sacrã a rãmas punct de referinþã în ordinea stabilitã cronologic: Roºu-Ocru, Alb-Crem ºi NegruBrun. Pigmenþii acestora au fost selecþionaþi înainte de anul (5508 î.e.n.) ºi vor dãinui în ritual cât lumea ºi pãmântul.

7

nr. 2, decembrie – 2002 •

Urmele culturii

I N T E RV I U L L U N I I

(continuare din pag. 5) este Gura vãii, unde a circulat pânã târziu în evul mediu o legendã cã aici a trãit o zânã sau prinþesã numitã Voica sau Vochiþa. De aici ºi denumirea maghiarã de Voika haza. Aceastã prinþesã, nu poate fi alta decât fiica bãtrânului Novac pe care l-am identificat cu zeul Saturn. Existã cu aceastã Voicã sau Vochiþã a lui Novac, mai multe variante ale aceleiaºi balade, privind rãpirea ei de cãtre turci ºi despre luptele fratelui ei Gruia lui Novac cu turcii. Bãtânul Novac este confundat de unii în folclorul românesc cu Baba Novac eroul sârb din armata lui Mihai Viteazul, deºi Novac nu are nici o legãturã cu acesta fiind identic cu zeul Saturn. Probabil cã pe legendele mitologice antice ale acestor þinuturi au fost brodate în evul mediu noi legende cu o parte din personajele antice dar localizate în timp pe vremea turcilor. Dupã cum reiese din cele de mai sus, aceste serbãri constituie o tradiþie care, cu mari efor-

turi ºi sacrificii, a fost pãstratã peste milenii, din antichitatea daco-geticã pânã în zilele noastre. Or, dacã tradiþia e anticã rezultã cã populaþia de astãzi a acestui þinut este continuatoarea peste milenii, pe aceleºi locuri, a populaþiei bãºtinaºe care a creat tradiþia, adicã a dacogeþilor. Fãrã sã exagerãm putem afirma cã dacã continuitatea ar fi fost întreruptã mãcar un moment, ar fi dispãrut ºi tradiþia ºi nu s-ar mai fi putut transmite. Cu atât mai mult, dacã poporul român nu ar fi fost urmaº direct al daco-geþilor, bãºtinaº în aceste locuri, ci ar fi venit mai târziu, dupã ce tradiþa s-ar fi pierdut, ce interes ar mai fi prezentat pentru românii din jurul acestui munte sã continue aceste tradiþii ºi de la cine le-au preluat? Pe de altã parte, cum au ajuns tocmai românii sã ºi-o însuºeascã ºi s-o perpetueze ºi de ce nu ºi-au însuºit-o alte neamuri care pretind a se fi aºezat pe aceste locuri înaintea românilor? Cert este cã tãria cu care s-au

pãstrat ºi cultivat aceste tradiþii ca ºi celelalte mituri ºi legende ale poporului român reprezintã o componentã a fiinþei lui etnice. Ele nu au fost decât hrana lor spiritualã care a fost realimentatã an de an cu ocazia acestor sãrbãtori, sus pe aceste vârfuri în locurile tradiþionale ale divinitãþilor lor. În aceste pãrþi ºi pe aceastã creastã principalã de munþi ai Bihariei, din care fac parte: Cãlineasca, Piatra Grãitoare, Curcubeta Mare, Curcubeta Micã, Gruiu Dumii, Pietrele Aradului, Gãina ºi Vulcanul, fiecare dedicate câte unei divinitãþi, vedem noi ai Daciei de care ne vorbesc scriitorii antici. Aceastã creastã a fost odatã , iar reminiscenþele lui mai dãinuie încã transmise în aceste serbãri tradiþionale. Cultul acestor divinitãþi ºi serbãrile lor au fost aºa de adânc înrãdãcinate în conºtiinþa bãºtinaºilor acestor locuri, încât nici un alt cult nu le-a putut înlãtura ºi nici înlocui cu altele.

(continuare din pag. 6)

M.M. – În timpul documentãrii în vederea întocmirii tezei de doctorat aþi gãsit vreun indiciu care sã confirme spusele contestatarilor potrivit cãrora Nicolae Densuºianu ar fi fost senil, dupã unii, chiar nebun, dupã alþii, când a scris ?

pierd din importanþã ºi valoare pentru cã autorii lor au ajuns sã aibã, unele tulburãri psihice. Spre sfârºitul vieþii Nicolae Densuºianu a suferit din cauza unor afecþiuni hepatice, a avut manifestãri socotite mizantropice, dar nu ºi-a pierdut niciodatã luciditatea, echilibrul ºi demnitatea. Zvonurile privind senilitatea sau nebunia sa încearcã discreditarea operei prin nãscocirea unor boli mentale, justificând prin diversiune meschinãria judecãþii sumare ºi a condamnãrii fãrã apel.

M.P.– Toþi oamenii au suferinþe trupeºti ºi sufleteºti. Oamenii mari au suferinþe pe mãsura lor. Operele lui Lucreþiu, Haºdeu, Eminescu, sau George Cãlinescu nu-ºi

M.M. – Ce îndemn le daþi cititorilor revistei RÃDÃCINI: sã-l studieze pe Densuianu sau nu? Sã citeascã sau nu?

care îi poartã numele, iar teza de doctorat închinatã vieþii ºi activitãþii sale va fi publicatã în curând de Editura Academiei de Înalte Studii Militare.

ORIGINEA MITOLOGICà A TRADIÞIONALULUI DE PE MUNTELE GÃINA Ioan P. BOGDAN De multe milenii, pe muntele Gãina se adunã în fiecare an, la data de 20 iulie, locuitorii de toate vârstele din þinuturile locuite de moþi pentru a petrece câteva ore pe vârful acestui munte. Serbarea popularã, interpretatã greºit ca un , are rãdãcini mult mai profunde ºi cauze determinate de elemente cu totul speciale. În trecut, vizitatorii care luau parte la serbare urcau muntele încã în seara zilei precedente, unde, la lumina focurilor aprinse de fiecare grup, conform unui obicei mai vechi, petreceau toatã noaptea. Odatã cu revãrsatul zorilor, începeau sã aparã locuitorii din apropiere în þinutã de sãrbãtoare, având în frunte cercetaºii ºi buciumãtoarele. Petrecerea cu dansuri ºi hore, în care participanþii se grupau pe zonele de unde veneau, dura pânã la ora 14,00, când lumea începea sã se împrãºtie. Abia peste un an, la aceeaºi datã, locuitorii din aceste pãrþi se revedeau din nou pentru a continua obiceiul din strãmoºi. Cu prilejul serbãrii se desfãºura aici ºi un târg cu produse de industrie casnicã, dar mai ales obiecte de artizanat local, pe care vizitatorii le cumpãrau ca amintiri de la . Deci, serbãrile de pe muntele Gãina, în special, erau ocazii în care tineretul se întâlnea, petrecea, rezultând chiar cãsãtorii. Analizând noþiunea de târg, putem trage concluzia cã el are mai multe sensuri, dintre care reþinem ºi pe cel cu rolul privind târgul între tinerii care voiau sã se cãsãtoreascã dupã serbarea de pe muntele Gãina. Era aºa-zisul sau adicã, aici pe munte fiecare-ºi întâlnea sortitul sau sortita, fãrã sã fie vorba, deci de aspectul economic de vânzarecumpãrare. Deci, dupã ce caracterul sacru, de divinizare a unei zeitãþi, a dispãrut, s-a pãstrat doar tradiþia, iar restul s-a redus la o mare serbare popularã. Despre aceastã serbare nu se poate spune, dupã cum pretind unii, cã ar fi avut odatã un caracter economic, deoarece în alte pãrþi ale acestei regiuni a Munþilor Apuseni, ar fi fost locuri mult mai potrivite pentru un astfel de târg, decât aici unde urcuºul era lung ºi cãile de acces erau dificile. Necesitatea târgurilor impunea ca ele sã se þinã de mai multe ori pe an, ºi-n afarã de aceasta, se mai organizau în þinut târguri mari cum erau cele de la Câmpeni, Abrud, Vaºcãu, Hãlmagiu etc., de unde lumea se putea aproviziona mult mai uºor, fãrã sã fie nevoie sã urce ºi sã coboare 30 km.

Dupã numele pe care i l-au dat strãinii ºi cãruia i-au fãcut mare reclamã de , oricine ar fi ispitit sã creadã cã el ar fi reminiscenþa unui astfel de târg. La unele popoare antice se cunosc astfel de obiceiuri, dar ele nu s-au pãstrat ºi nu au generat o tradiþie de lungã duratã. Vorbind despre târgurile, nedeile, sau despre serbãrile populare care se desfãºurau pe creasta principalã a Bihariei, începând cu platoul Cãlineasa, Vârful Piatra Grãitoare, Curcubetea Nare, Gãlãºoaia ºi Gãina, specialiºtii în etnografie români ºi strãini au încercat sã le pãtrundã tainele. George Vîlsan ajunge la constatarea cã
prin toate supoziþiile pe care le sugereazã aceste serbãri ale munþilor pot fi considerate una dintre cele mai importante probleme de geografie umanã a Carpaþilor>. . Ei au atins ºi problema de la Gãina, care are atâtea trãsãturi comune cu nedeile ºi aratã cã de aceastã tradiþie se ocupã cercetãtorii de mai bine de 150 de ani. Dacã la origine aceastã serbare n-a fost , atunci ne putem pune întrebarea – ce putea sã fie serbarea de pe muntele Gãina ºi de pe alte 5 - 6 vârfuri ale Masivului Biharia? Numai pentru o simplã întâlnire de câteva ore, nimeni n-ar fi fãcut un efort de 20 – 60 km spre a urca ºi coborâ un lung ºir de munþi. Aceastã festivitate popularã, dupã cum vom încerca sã argumentãm, este o reminiscenþã foarte

îndepãrtatã a unei serbãri specifice munteneºti, legate de cele mai înalte vârfuri ca ºi de anumite tradiþii ale unor serbãri organizate în cinstea unor personaje din mitologia traco-daco-geticã. Daco-geþii ºi tracii balcanici nu aveau statui ºi nici temple în cinstea divinitãþilor lor, care sã le serveascã drept locuri de întruniri, sacrificii ºi închinãri în onoarea acestor zeitãþi. Ei practicau cultul dedicat zeitãþilor de munte pe vârfurile celor mai înalþi munþi din þinuturile lor. Românii urmaºi ai daco-geþilor, au pãstrat în zestrea lor spiritualã Gaea, Gãina. Dochia îºi are originea ºi legenda despre zâna (vâlva) care locuia pe vârful muntelui ºi avea o gãinã care-i fãcea zilnic trei ouã de aur... Obiceiul de a suna din tulnice în tot cursul zilei când au loc serbãrile de pe muntele Gãina este tot în legãturã cu divinitatea amintitã. Scriitorul Suidas ne confirmã cã în antichitate zeiþa Gaea era imaginatã cu buciumul în mânã, iar Phidias, celebrul sculptor al antichitãþii greceºti, o înfãþiºeazã pe aceasta ºezând pe tron ºi þinând în mânã un timpan (bucium cu surlã) iar în partea inferioarã a tronului au fost figuraþi doi lei. În folclorul românesc, de asemenea apare þinând în mânã un bucium de aur, din care rãsuna cântecul în cele patru colþuri ale lumii, toate zânele se adunau, iar pãmântul se legãna. Aºadar, atât în reprezentãrile mitologice ale antichitãþii cât ºi în folclorul românesc, divinitatea femininã, identificatã la un moment dat cu muntele ce i-a fost închinat, era nedespãrþitã de acest tulnic, dupã cum tot nedespãrþitã de acest instrument a rãmas ºi sãrbãtoarea închinatã ei. Cântecul din tulnice, executat de tinere fete, în cursul zilei este reminiscenþa imnului de slavã închinat divinitãþii adorate iniþial. De aceeaºi sãrbãtoare se leagã ºi tradiþia aprinderii focurilor în seara precedentã sãrbãtoririi, când vizitatorii urcaþi pe munte petrec cântând sau spunând basme. Probabil cã în aprinderea focurilor s-a pãstrat reminiscenþa focurilor sacre de odinioarã, pe care se ardeau o parte a jertfelor aduse în cinstea acestei divinitãþi. În ºapte locuri de pe creasta nord-sudicã a Bihariei au existat serbãri similare, fapt care atestã cã toate acestea au fost odatã locuri sau vârfuri dedicate celor ºapte divinitãþi ale mitologiei antice.

M.P.– În bibliografiile recomandate studenþilor din facultãþile de istorie s-a instituit un fel de embargou al tãcerii asupra operelor lui Nicolae Densuºianu. Din 1944 pânã în 1986, Dacia preistoricã, împreunã cu toate operele Densuºienilor a fost interzisã de regimul comunist. Lectura oricãreia dintre operele sale ar fi beneficã elevilor, studenþilor profesorilor, cercetãtorilor, pasionaþilor de istorie. Nicolae Densuºianu a fãcut arheologie spiritualã, a cules ºi editat documente, a iniþiat celebrul Chestionar istoric, a proiectat realizarea unor lucrãri grandioase de istorie generalã ºi istorie militarã. Prin strãdania cercetãtorului prof. dr. Ionel Opriºan, studiile ºi articolele rãmase în manuscris, publicate în revistele vremii, ori în cãrþi devenite rare, sunt astãzi puse la îndemâna cititorilor sub titlul Istoria militarã a poporului român (Editura Vestala 2002). Vã mulþumim pentru acordarea acestui interviu ºi vã aºteptãm în paginile revistei noastre cu informaþii cât mai multe ºi mai detaliate, care sã ne ajute sã cunoaºtem omul, personalitatea ºi opera celui care a fost, este ºi va fi Nicolae Densuºianu. (Interviu relizat de cãtre Marian MIHAI )

8

nr. 2, decembrie – 2002 •

La începutul secolului al XII-lea E.T., la Spãlnaca, în atelierul de prelucrare a metalelor se producea o gamã largã de produse cerute de populaþia sedentarã. Din diversitatea produselor descoperite aici, pe vechea vatrã a a t e l i e r e l o r, reiese nivelul de dezvoltare al aºezãrilor din Carpaþi, preocuparea o a m e n i l o r, relaþiile lor cu triburile vecine sau cele aflate în trecere, nivelul de trai ºi gradul de civilizaþie în acele vremuri îndepãrtate etc. Inventarul depozitului de bronzuri descoperit în vatra manufacturii (1.200 kg. piese) confirmã trei categorii mari de mãrfuri din metale care erau mult solicitate la schimbul de produse: articole gospodãreºti, arme ºi podoabe. Secerile descoperite aici, ca în toate vetrele atelierelor transilvane, confirmã deplin preocuparea oamenilor pentru cultura cerealelor, precum ºi stabilitatea populaþiei pe aceste locuri. Migratorii nu închideau ciclurile agricole pe aceleaºi meleaguri, nu semãnau ºi nu culegeau, ei luau cu de-a sila bunurile populaþiilor pe care le întâlneau. Articolele specifice activitãþilor gospodãreºti confirmã puterea economicã a sedentarilor din acele îndepãrtate vremuri. Ca dovadã, de pe lista uneltelor ºi acareturilor nu au lipsit niciodatã urmãtoarele articole: topoare, seceri, ciocane, lanþuri ºi verigi diferite, cuþite, cuie, piese ajurate pentru care ºi cãruþe, tablã de bronz, lame de fierãstrãu, vase de diferite forme ºi capacitãþi. Pe lângã acestea, s-au confecþionat strãpungãtoare ºi fusaiole, cu toate cã acestea din urmã erau lucrate, predominant în gospodãrie sau de cãtre meºterii olari. Pentru înfruntarea celor care veneau cu gând vrãºmaº, oamenii locurilor carpatice aveau în inventarul gospodãriei ºi arme perfecþionate, iar mânuirea ºi tehnicile de luptã erau transmise din generaþie în generaþie. În orice gospodãrie erau, pe lângã celturile de tip transilvan ºiarcurile din lemn de corn, topoare de luptã împodobite cu simboluri, pumnalul, sabia, vârfuri de sãgeþi, vârfuri de lance, coifuri, articole de harnaºament. Toate aceste materiale se confecþionau în atelierele locale. Din depozitul de bronzuri de la Spãlnaca reiese cã populaþia Spa-

þiului Carpatic avea în secolul al XII-lea E.T. un nivel de trai foarte ridicat, nivel care s-a pãstrat multe secole ºi care a ispitit multe popoare ºi triburi. Arta vestimentarã confirmã civilizaþia epocii bronzului în

tic, cu nota ei strict autohtonã, a completat cu mult rafinament ºi bun gust întregul complex vestimentar feminin al epocii. Inventarul turnãtoriilor din secolul al XII-lea E.T. dovedeºte existenþa unui popor bogat, într-o epocã înfloritoare. În acest secol, la ªandra-Biled (Timiº), s-au purtat butoni cu calotã sfericã, dupã tiparul turnãtoriei de la Dipºa – Nãsãud. La Band (Mureº) se turnau butoni cu cârlig, iar la Miniºu (Arad), pe haine pe lângã butoni se adãugau nasturi incizaþi cu semne sacre ºi multe falere. La Miºca – Bihor, la Cioclovina – Hunedoara, la Cârna – Dolj, ca ºi la Domãneºti – Satu-Mare, pe acelaºi tip de haine se purtau, atunci, nasturi, tutuli, butoni ºi falere. Butonii sferoidali cu bilã au împodobit ºi încãlþãrile (precum cãluºarii), zgomotul metalic completând probabil ritmul tobelor în dansurile rituale. Accesoriile metalice prin strãlucirea lor au completat tabloul ceremoniilor riguros organizate. Cerinþele persistente au stimulat producþia de accesorii. Dupã anul 800 E.T., când getodacii se desprindeau din marea masã a tracilor, în fiecare locuinþã din Spaþiul Capatic se produceau fibre de facturã vegetalã ºi animalã, se þesea intens, alãturi de alte activitãþi impuse de îndeletnicirile cultivãrii pãmântului ºi creºterii vitelor. Inventarul arheologic este foarte bogat în obiecte de piatrã, de os, metal, sticlã etc., ca sã nu mai amintim de valoroase informaþii oferite de fragmentele ceramice. Se atestã cã atunci, ca ºi mai înainte, au fiinþat laolaltã cu inventarul necesar producerii hranei ºi cel al producerii vestmintelor, iar dupã intensitatea simbolurilor ºi dupã bogãþia podoabelor, Spaþiul Carpatic a fost un epicentru european al civilizaþiei. Femeile din Carpaþi practicau torsul, þesutul, cusutul, au mânuit uneltele necesare în ocupaþiile casnice, în aceeaºi vreme când Noema, sora lui Tubalcan, se lãuda cã ea a nãscocit þesutul lânei. În aceleaºi timpuri ºi împãrãteasa lui Yao se zice cã a inventat þesutul în China, Iris în Egipt, Minerva în Grecia, Arachnea în Lidia. Cu siguranþã prioritare au fost spusele zeiþei ºi <þesãtoare> din Carpaþii dunãreni.

MANUFACTURILE PREISTORICE î n s p r i j i n u l a r t e i ve s t i m e n t a re prof. Virgil Vasilescu

arealul Carpaþilor dunãreni. Marile ateliere ºi negustorii de mãrunþiºuri au rãspândit pe tot teritoriul articole de podoabã, aflate la modã în acele vremuri. Astfel bijutierii de la Spãlnaca sau cei de la Guºteriþa, Sibiu ori de la Aiud sau Dipºa, s-au întrecut în creaþie ºi dibãcie pentru a scoate la vânzare podoabe de o rarã frumuseþe. Au þinut seama totdeauna de simbolurile tradiþionale ºi cu acestea au creat opere de artã. Aici ºi

Rãzboi de þesut neolitic Muzeul Dunãrii de jos – Cãlãraºi

atunci, arta s-a nãscut din îngemãnarea semnelor credinþei de început. Astfel, puterea simbolului s-a amplificat în strãlucirea metalului prelucrat. Ca ºi alte turnãtorii, Spãlnaca , secole în ºir, printre altele ºi urmãtoarele tipuri de podoabe, solicitate mai cu seamã de moda femininã: fibule simple, fibule spiralice ºi fibule tip ; centuri de bronz; brãþãri spiralice de sârmã ºi din bandã; discuri solare; multe tipuri de nasturi bogat ornaþi; tutuli, butoni conici ºi sferoidali, cu clopoþei sferici; mãrgele, cercei, ace de pãr, saltaleoni etc. Se lucrau ºi se vindeau brice de bãrbierit, pandantive ºi multe podoabe pentru carele ºi cãruþele gospodarilor. Manufactura bronzului carpa-

de pe muntele Gãina (continuare din pag. 5) Cântecul din tulnice, executat de tinere fete, în cursul zilei este reminiscenþa imnului de slavã închinat divinitãþii adorate iniþial. De aceeaºi sãrbãtoare se leagã ºi tradiþia aprinderii focurilor în seara precedentã sãrbãtoririi, când vizitatorii urcaþi pe munte petrec cântând sau spunând basme. Probabil cã în aprinderea focurilor s-a

pãstrat reminiscenþa focurilor sacre de odinioarã, pe care se ardeau o parte a jertfelor aduse în cinstea acestei divinitãþi. În ºapte locuri de pe creasta nord-sudicã a Bihariei au existat serbãri similare, fapt care atestã cã toate acestea au fost odatã locuri sau vârfuri dedicate celor ºapte divinitãþi ale mitologiei antice.

IMPORTA NT ! Puteþi înc heia a bonamente an uale , cu o r educer e de 10 %, tr imi þând cer er ea d vs. pe adr esa de e-mail:

r adacini_r o@ y ahoo.com Pentr u r elaþii su -

Pentr u r elaþii su plimentar e contactaþine la tel:

0723 27 67 46. Vã m ulþumim!

Editor: INFOMEX srl, REDACÞIA: Director general: Marian MIHAI; Colectivul redacþional: Nina STÃNCULESCU Tamara MACOVEI, Maria CRIªAN Virgil VASILESCU, Adrian BUCURESCU, Gheorghe ISCRU, Lucian CUEªDEAN, Ioan P. BOGDAN,. Tel.: 0723/ 27 67 46 E-mail: radacini_ro@ yahoo.com

Din enigmele S p a þ i u l u i C a rp at i c Simbolistica bipolar itãþii la c hinezi ºi la car pa tici

Spiralã de sens contrar la chinezi

Spiralã de sens contrar la carpatici

Simbolul bipolaritãþii la chinezi

Unul dintre simbolurile bipolaritãþii la daci

Imaginile au fost preluate din cartea d-nei. Nineta Crainici:

În numãrul trecut al revistei noastre dl. Virgil Vasilescu v-a prezentat versiunea carpaticã a simbolului bipolaritãþii (dualitãþii), mai veche cu peste 2 (douã) milenii decât arhicunoscutul simbol grafic Yin-Yang, ce aparþine filosofiei chineze. În numãrul prezent, vã propunem spre analizã ºi meditaþie alte reprezentãri grafice ale simbolului bipolaritãþii, în filozofia trãitorilor din Carpaþi. Se poate observa cu uºurinþã, în imaginile de mai sus,

profunzimea conceptualã superioarã a simbolurilor din Carpaþi, faþã de cele aparþinând filozofiei chineze. Aceastã evoluþie în reprezentarea simbolicã a bipolaritãþii nu face altceva decât sã ne arate preocuparea permanentã a carpaticilor faþã de detaliile universului infinit care îi înconjura. Ne determinã de asemenea sã credem cã dacii ajunseserã la un grad de spiritualizare a existenþei lor pe care cu greu ni-l putem imagina. Marian MIHAI

D e s p re n a º t e re a M  N T U I TO RU L U I sau a MÂNTUITORILOR! Existã în evoluþia biologicã a speciei umane mai multe etape. Sunt de asemenea ºi unele verigi lipsã în lanþul acestei evoluþii. Sau constatat salturi inexplicabile, care din punct de vedere ºtiinþific nu ar fi putut avea loc fãrã o intervenþie externã în plan genetic. Dupã cum ne spune Sfânta Scripturã, Dumnezeu l-a fãcut pe Om dupã chipul ºi asemãnarea Sa. Aceasta înseamnã cã omul are aceeaºi structurã biologicã () ºi este înzestrat cu toate însuºirile(<...ºi asemãnarea sa>) Tatãlui Ceresc. Legendele spun cã omul a fost creat, iniþial, doar ca braþe de muncã, fiind ulterior înzestrat cu însuºirile pe care le are ºi astãzi. Dar cum Dumnezeu a avut un plan clar ºi precis în legãturã cu creaþia Sa, i-a dãruit Omului ºi VOINÞÃ, astfel încât acesta sãºi foloseascã însuºirile cu care a fost înzestrat pentru a parcurge drumul spre Dumnezeire. Istoria ne aratã cã omenirea a fost nevoitã sã treacã mai multe examene pânã în prezent, aºa cum un copil trece în ºcoala pe care o parcurge pe drumul spre maturitate. Cele mai importante examene ale omenirii au fost ºi probabil cã vor mai fi, cele de naturã

culticã, în legãturã cu gradul de spiritualizare a vieþii sale. Una dintre primele TRECERI, aºa cum ne-o prezintã mãrturiile antice, arheologice sau nu, dar ºi legendele, se referã la naºterea – APOLLON ºi ARTEMIS. În legendele tracice mama acestora, MARIA – , dupã pogorârea Ei pe Pãmânt, în chip de fecioarã, a fost anunþatã de trimisul Cerului – CAEPROEZUS, cã va da naºtere a doi copii, un bãiat ºi o fatã, fii ai Domnului Cerurilor. Naºterea s-a petrecut dupã cum spun legendele la 25 decembrie. Locul naºterii, ca loc sacru, sa numit NETIN-DAVA (), fiind plasat, în inscripþiile tracice, la vest de Marea Neagrã. Mai precis pe malul apusean al lacului Sãrãþuica, în stânga Ialomiþei. Interesant este faptul cã însuºi ORFEU proorocise naºterea Gemenilor Divini la 24 de veacuri dupã moartea sa ºi cã aceºtia vor mântui lumea. Legendele geþilor merg mai departe cu istoria naºterii MÂNTUITORILOR, proorocitã de Orfeu, spunându-ne cã în vre-

murile acelea peste neamul geþilor NAPEI care vieþuia la nordul râului NAPARIS (Ialomiþa de astãzi) stãpâneau strãinii de pãmânt ºi de neam conduºi de ERETE. Acesta temându-se cã naºterea miraculoasã pe care geþii o aºteptau de mult, îi va însufleþi întratât încât sã se rãscoale, a ordonat uciderea tuturor pruncilor care s-ar fi nãscut în acea perioadã, a proorociei lui Orfeu. Cu toatã intervenþia reprezentantului rãului naºterea MÂNTUITORILOR s-a sãvârsit. Au trebuit sã treacã multe milenii pentru ca miracolul naºterii sfinte, de data aceasta a MÂNTUITORULUI – ISUS CRISTOS ºi a evenimentelor petrecute în jurul acesteia sã se repete identic, aceasta fiind a doua TRECERE. Nu-mi rãmâne, în final, decât sã vã invit sã urmãriþi revista RÃDÃCINI pentru a afla mai multe în legãturã cu cele douã evenimente sfinte ºi întrebãrile ce decurg de aici ºi sã vã urez strãmoºescul LA MULÞI ANI! (Informaþiile despre naºterea Gemenilor Divini au fost preluate din cartea domnului Adrian Bucurescu – .)

Marian MIHAI