OFERTA CATEDREI ITA pentru anul I, FAP şi FADD
Semestrul I CRISTIAN-R. VELESCU, De la Fidias la Duchamp – o istorie concisă a artei, „citită” din perspectiva atelierului artistului (I) p. 2 ADA HAJDU, Capcanele frumuseţii p. 4 ADRIAN GUŢĂ, Istoria artei internaţionale după Al Doilea Război Mondial p. 5
Semestrul II CRISTIAN-R. VELESCU, De la Fidias la Duchamp – o istorie concisă a artei, „citită” din perspectiva atelierului artistului (II) p. 2, 7 IOANA MĂGUREANU, Artă şi instituţii în Renaşterea italiană p. 7 VLAD BEDROS, Imagini venerate. Reprezentare şi putere în Antichitatea târzie şi în Imperiul Bizantin p. 9
NB: Cursurile se adresează studenţilor din anul I de la secţiile de arte plastice, decorative şi design, care trebuie să aleagă în fiecare semestru o singură opţiune la materia Istoria artei. Nu puteţi alege sau frecventa mai multe opţiuni pentru că ele sunt predate în paralel, în aceeaşi zi şi în acelaşi interval orar. Opţiunea (pentru ambele semestre) trebuie marcată în contractul de studii la semnarea acestuia şi este definitivă.
1
Semestrul I CRISTIAN-R. VELESCU, De la Fidias la Duchamp – o istorie concisă a artei, „citită” din perspectiva atelierului artistului – curs pentru semestrele I+II Cursul îşi propune să ofere un rezumat al artei europene între antichitate şi veacul al XX-lea. Evoluţia evenimentelor plastice va fi percepută dintr-un unghi de vedere bine determinat, acela al procesului de creaţie, desfăşurat la început pe marile „şantiere” ale templelor, mănăstirilor, catedralelor, într-un moment în care artele majore – arhitectura, sculptura şi pictura – evoluau într-o manieră sincretică, nediferenţiată, toate trei participând la o pretimpurie „sinteză artistică”. Echivalentul „atelierului artistului” va fi căutat în chiar structura amintitelor şantiere, în forma lor de organizare, dar şi în soluţiile plastice pe care meşterii le vehiculau. A doua parte a cursului va debuta cu analize consacrate momentului Renaşterii, când atelierul artistului se identifică spaţiului în care opera este creată, devenind totodată scenă a transmiterii învăţăturii privitoare la imagine şi loc de dezbatere al ideilor şi conceptelor ilustrând fenomenul creaţiei. Cursul continuă cu prezentarea acelor imagini care anunţă tema „atelierului” (Sfântul Evanghelist Luca pictând-o pe Fecioara Maria), urmând a fi apoi analizate operele care ilustrează în mod explicit tema atelierului artistului. Ultima parte a cursului va analiza exemple în care atelierul îşi pierde calitatea de „izvor tematic”, sfârşind prin a se substitui operei propriu-zise. Atelierul lui Auguste Rodin, Constantin Brâncuşi şi, după modelul acestuia din urmă, cel newyorkez al lui Marcel Duchamp – impregnat de o dimensiune conceptuală –, ori acela parizian al lui Man Ray sunt exemple care ilustrează în mod convingător statutul „atelierului operă”. Atingând acest statut, atelierul poate fi locuinţă a artistului, muzeu personal şi operă globală deopotrivă. Câteva dintre temele ce urmează a fi dezbătute: 1. Templul grecesc, o primă tentativă de „antropomorfizare” a operei plastice şi prilej de „sinteză artistică”. 2. Bizanţ, romanic, gotic. Şantierul medieval perceput ca spaţiu al osmozei şi sintezei artistice. 3. Arhitectura şi sculptura medievală: osmoză şi segregare 4. Între Bologna, Florenţa şi Roma: atelierul „itinerant” al lui Michelangelo. Mormântul Papei Iuliu al II-lea, sinteză între arhitectură şi sculptură. 5. Artistul în atelierul său: de la Van Eyck la Velazquez. O analiză corelată a tablourilor Soţii Arnolfini şi Meninele. 6. Secolul de aur olandez, moştenitor al iconografiei nordice a Sfântului Luca, patron al pictorilor. 7. Autoportretului şi tema „atelierului artistului” : Velazquez, Rembrandt, Vermeer, Courbet. 8. Atelierul artistului ca „scenă de gen”: Goya, Infantele Don Luis. 9. Atelierul ca autoportret: Manet, Van Gogh, Brâncuşi. 10. Atelierul lui Brâncuşi din Impasse Ronsin 8-11: locuinţă, operă globală, templu 11. „Atelierele” lui Marcel Duchamp. Bibliografie: E. H. Gombrich, O istorie a artei, Bucureşti, Meridiane, 1975, pp. 135-153. E. H. Gobrich, Moştenirea lui Apelles, Bucureşti, Meridiane, 1981, pp. 9-35.
2
Heinrich Wölfflin, Principii fundamentale ale istoriei artei, Bucureşti, Meridiane, 1968. Rudolf Wittkower, Sculptura, Bucureşti, Meridiane, 1980. Erwin Panofsky, Iconografia şi iconologia: Introducere la studiul artei în Renaştere, în Artă şi semnificaţie, Bucureşti, Meridiane, 1980, pp. 57-90. Kazimierz Michalowski, Cum şi-au creat grecii arta, Bucureşti, Meridiane, 1975, pp. 51-169. Victor Ieronim Stoichiţă, Cartea de pictură a lui Dionisie din Furna – Încercare de definire structurală, în Dionisie din Furna, Carte de pictură, Bucureşti, Meridiane, 1979, pp. 12-45. André Chastel, Artă şi umanism la Florenţa pe vremea lui Lorenzo Magnificul, Bucureşti, Meridiane, 1981 (facultativ). Charles de Tolnay, Michelangelo (despre Mormântul Papei Iuliu al II-lea), Bucureşti, Meridiane,1973, pp. 91-126. Victor Ieronom Stoichiţă, Leonardo da Vinci, Bucureşti, Meridiane, 1994. Giulio Carlo Argan, Mormîntul Papei Iuliu al II-lea, în De la Bramante la Canova, Bucureşti, Meridiane, 1974. Jan Bialostocki, Gianlorenzo Bernini şi concepţiile sale estetice şi “Barocul”: stil, epocă, atitudine, în O istorie a teoriilor despre artă, Bucureşti, Meridiane, 1977, pp. 134-169; pp. 321362. Victor Ieronom Stoichiţă, Instaurarea tabloului, Bucureşti, Meridiane (Bodegonele lui Velazquez şi pragul intertextual; Geneza naturii moarte ca proces intertextual). Philippe Junod, Chemins de traverse – essais sur l’histoire de l’art, Gollion, Infolio, 2007. Matthias Winner, Gemalte Kunsttheorie, zu Courbets „Allégorie réelle”, in Jahrbuch der Berliner Museen, 1962. Bradford R. Collins, Manet’s Luncheon in the Studio, Art Journal, iarna 1978-79. Albert Elsen, In Rodin’s Studio. A Photographic Record of Sculpture in the Making, Oxford, Phaidon, 1980. Cristian-Robert Velescu, Le temple d’Indore de C. Brancusi, in Annales d’histoire de l’art et d’archéologie, XVIII, Bruxelles, 1996. Marcel Duchamp, Entretiens avec Pierre Cabanne, Éditions d’Art Somoghy, Paris, 1995.
3
ADA HAJDU, Capcanele frumuseţii Cursul îşi propune o prezentare succintă a trei mari perioade din istoria artei (Antichitatea clasică greacă, Renaşterea şi secolul al XIX-lea) din perspectiva reprezentării corpului uman în pictură şi sculptură. Prelegerile vor investiga prezenţa, respectiv absenţa nudului feminin sau masculin într-o anumită perioadă, precum şi relaţiile dintre reprezentarea corpului uman şi a diferitelor idealuri de frumuseţe cu tradiţiile culturale ale epocii. Seminariile propun discuţii pornind de la textele indicate în bibliografie. Teme: Introducere: scurtă istorie a corpului uman Nudul în sculptura greacă antică Studiul anatomiei în perioada Renaşterii Portretul în pictura Renaşterii Nudul feminin în secolele XV-VII Nudul masculin în secolul al XIX-lea Nudul feminin în secolul al XIX-lea Bibliografie* Christine Mitchell Havelock, „Introduction”, în The Aphrodite of Knidos and Her Successors: A Historical Review of the Female Nude in Greek Art, The University of Michigan Press, 1995, pp. 1-9 Deborah Tarn Steiner, „Kouroi”, în Images in mind: statues in archaic and classical Greek literature and thought, pp. 212-250 Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord), Istoria corpului, Bucureşti, Editura Art, 2008, capitolele: - „Disecţii şi anatomie”, Rafael Mandressi, vol. I, pp. 379-405; „Trupul, graţia, sublimul”, Daniel Arasse, vol. I, pp. 493-570 „Privirea artiştilor”, Henri Zerner, vol. II, pp. 92-125 Pascal Dubus, Qu’est-ce qu’un portrait, L’Insolite, Paris, 2006 Daniel Arasse, „Femeia din cufăr”, în Nu vedeţi nimic, Editura Art, Bucureşti, 2008 Eric Jan Sluijter, „Susana and the elders”, în Rembrandt and the female nude, Amsterdam University Press, Amsterdam, 2006 T.J. Clark, "Olympia's Choice," în The Painting of Modern Life, Paris in the Art of Manet and his Followers, Princeton University Press, 1985, pp. 79-295 Notă: Din aceste texte se vor selecta ca bibliografie obligatorie câte un capitol sau un fragment. Bibliografia obligatorie în limbile engleză şi franceză va fi tradusă în limba română.
4
ADRIAN GUŢĂ, Istoria artei internaţionale după Al Doilea Război Mondial
Cursul se adresează studenţilor din anul I FAP şi FADD, şi se va desfăşura în semestrul I. Cuprinde selecţia unor repere pe care le considerăm semnificative, din evoluţia artistică de pe scena internaţională, de după 1945, până astăzi. Este o introducere în acest atât de dinamic şi complex capitol al istoriei artei internaţionale din a doua jumătate a secolului XX şi după. Direcţiile şi studiile de caz asupra cărora ne oprim au fost alese pentru formatul corespunzător unui singur semestru, aşadar selecţia este una restrânsă, ea însăşi dinamică, operată cu riscul asumat al subiectivităţii dar şi cu grija de a nu omite, pe cât posibil, elemente şi nume esenţiale. Teme (selecţie variabilă): - Expresionismul abstract american şi Abstracţionismul liric european -Arta cinetică - Condiţia umană: Francis Bacon - Redescoperirea realului şi redescoperirea lui Duchamp (între neoavangardă şi raportarea la consumism): Neo-Dada, Pop, Fluxus, Environments & Happenings - Arta anti-sistem: Land-Art, Arte Povera, Arta conceptuală, Performance Art - Imaginea statică, imaginea dinamică: fotografie, video, de la analog la digital - Postmodernism, fond teoretic, direcţii. Neoexpresionismul internaţional, Feminism, Identităţi, Neo-Conceptualism, Neo-Pop - Arta anilor ’90 şi după 2000. Consecinţele schimbărilor politice, Globalizare, Bienalizare
Bibliografie: Werner Hofmann, Fundamentele artei moderne, 2 volume, Meridiane, Bucureşti, 1977 Charles Harrison & Paul Wood (eds.), Art in Theory 1900-1990, Blackwell, 1993 Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, Univers, 1995 Denys Riout, Qu’est-ce que l’art moderne?, Gallimard, 2000 Clement Greenberg, Art and Culture, Thames and Hudson, 1973 Marcel Brion, Arta abstractă, Meridiane, 1972
5
Frank Popper, L’art cinétique. L’image du mouvement dans les arts plastiques depuis 1960, 2e édition revue et augmentée, Gauthier-Villars éditeur, Paris, 1970 Rosalind E. Krauss, The Originality of the Avant-Garde and Other Modernist Myths, MIT Press, Cambridge, 1985 Lawrence Alloway, Topics in American Art Since 1945, Norton and Company, 1975 Jonathan Fineberg, Art Since 1940. Strategies of Being, Prentice Hall, 1995 Edward Lucie-Smith, Movements in Art Since 1945, new edition, Thames and Hudson, 2001 Fredric Jameson, Postmodernism, or, The Cultural Logic of Late Capitalism, Verso, 1991 Tony Godfrey, Conceptual Art, Phaidon, 1998 Michael Rush, New Media in Late 20th Century Art, Thames and Hudson, 1999 RoseLee Goldberg, Performance: live art since 1960, Harry N. Abrams,1998 Nicolas Bourriaud, Esthétique relationelle, Les presses du réel, 2001 Brandon Taylor, Art Today, Laurence King Publishing, London, 2005 Terry Smith, Contemporary Art: World Currents, Laurence King Publishing, 2011 Jonathan Harris (ed.), Globalization and Contemporary Art, Wiley-Blackwell, 2011 Periodice: Flash Art, Art Press, Art in America, Artforum, Arta, Idea – artă+societate
6
Semestrul II CRISTIAN-R. VELESCU, De la Fidias la Duchamp – o istorie concisă a artei, „citită” din perspectiva atelierului artistului – curs pentru semestrele I+II (vezi descrierea de la sem. I)
IOANA MĂGUREANU, Artă şi instituţii în Renaşterea italiană Cursul investighează practicile artistice în relaţie cu structurile sociale într-o perioadă de inovaţii tehnice şi stilistice fără precedent în arta europeană, Renaşterea italiană (1400-1520, cu unele incursiuni în secolul al XIV-lea). Vom încerca să vedem dincolo de "mitul Renaşterii" şi de mitul artistului-geniu, pentru a putea înţelege aspectele tehnice şi formale ale operelor de artă (perspectiva, proporţiile corpului uman ş.a.m.d) din perspectiva reţelelor culturale şi sociale din care artistul şi procesul creaţiei făceau parte. Vom investiga imaginile ca expresii ale unei culturi şi vom analiza funcţia lor în contextul socio-polic al oraşelor italiene: contribuţia artei la propagarea conceptelor politice şi culturale, a imaginii conducătorului politic, funcţia artei în context republican, curtean, religios. Vom compara diverse spaţii geografice (Florenţa, Roma, Veneţia, curţile din nordul Italiei) şi diverse forme de patronaj (public, privat, papal, sau în spaţiul curţilor). Astfel vom încerca să înţelegem carierele unor artişti precum Masaccio, Donatello, Botticelli, Leonardo, Michelangelo sau Rafael din perspectiva relaţiei formă – putere – identitate şi a raporturilor dintre artist şi destinatarul operei de artă şi în relaţie cu fenomene precum cel al patronajului, al colecţionismului, al apariţiei gustului pentru artă,
Temele cursului: 1. Inceputurile Renaşterii la Florenţa: mândrie civică, identitate instituţională şi afirmare personală Studii de caz: Brunelleschi, Ghiberti şi Donatello; porţile Baptisteriului de la Florenţa, biserica Orsanmichele 2. Franciscani şi dominicani: ordinele religioase şi pictura Studii de caz: şantierul giottesc de la Santa Croce, Fra Angelico la San Marco, Piero della Francesca la Arezzo 3. Naraţiunea şi perspectiva Studii de caz: Masaccio la Cappella Brancacci, Paolo Uccello la Chiostro Verde, Ghirlandaio la Santa Maria Novella, decoraţia de secol XV a Capelei Sixtine 4. Artele şi memoria familiei Studiu de caz: palatul familial la Florenţa, sculptura funerară, patronajul religios privat 5. Familia Medici, patroni ai artelor la Florenţa: context republican sau curte princiară? Studii de caz: Donatello, Botticelli, tânărul Michelangelo 6. Artistul la curte; statutul artistului Studii de caz: Mantegna la Mantova, Leonardo la Milano, curtea de la Urbino 7. Artiştii şi papalitatea Studii de caz: Capela Sixtină, Rafael şi Michelangelo la Roma
7
Bibliografie Michael Baxandall, Painting and Experience in Fifteenth-Century Italy, Oxford, 1974, Capit. I Peter Burke, Renaşterea, Ed. All, Bucureşti, 2002 Ernst Gombrich, "Primii membri ai familiei Medici ca protectori ai artelor", Normă şi Formă, Bucureşti, 1981 Mary Hollingsworth, L'Homme et l'art. Une histoire de l'art, Gründ, 2004, capit. despre Renaştere articole pentru diversele studii de caz
8
VLAD BEDROS, Imagini venerate. Reprezentare şi putere în Antichitatea târzie şi în Imperiul Bizantin Cursul urmează reperele cronologice fundamentale ale artei din bazinul de est al Mediteranei între secolele al IV-lea şi al XV-lea, insistând asupra celor mai reprezentative monumente şi asupra unui set de interpretări validate de bibliografia standard („renaşterile” medievale în Bizanţ, narativ vs. iconic, text şi imagine, puterea imaginii, ekpraseis si problema receptării etc.). Structurat în două subunităţi, cursul vizează iniţial un parcurs rapid prin moştenirea artistică bizantină, ghidat de câteva probleme definitorii, urmat de sondaje tematice punctuale. Teme. A: Tradiţie şi inovaţie: moştenirea Antichităţii târzii şi orientalizarea Imperiului; Metropola şi provincia: Clasicism şi tendinţe populare; „Renaşterile” bizantine şi Renaşterea. B: Imagine şi putere: puterea imaginii; Imagine şi text: narativitatea imaginii; Imagine şi cult: ritualurile imaginii. Bibliografie (textele în limbi străine vor fi oferite în traducere): Charles Delvoye, Arta bizantină, I–II, Bucureşti, Meridiane,1976 Guglielmo Cavallo, Omul bizantin, Iaşi, Polirom: Plural M, 2000 Erwin Panofsky, Renaştere şi „renaşteri” în arta occidentală, Bucureşti, Meridiane, 1974 (introducerea) Guglielmo Cavallo, „Testo e immagine: una frontiera ambigua”, Testo e immagine nell’Alto Medioevo, 15–21 apr. 1993, I = Settimane di Studio del Centro Italiano di Studi sull’Alto Medioevo 41 (1994), pp. 31–62 Jean-Michel Spieser, „Liturgie et programmes iconographiques”, Travaux et Mémoires 11 (1991), pp. 575–590 Alte lecturi recomandate: Robin Cormack, Byzantine Art, Oxford, 2000 Peter Brown, The World of Late Antiquity: from Marcus Aurelius to Muhammad, Londra, 1971; var. fr. La toge et la mitre: le monde de l’Antiquité tardive, Londra, 1995 Cyrill Mango, Byzantium. The Empire of the New Rome, Londra, 1994 John Beckwith, Early Christian and Byzantine Art, Yale University Press: Pelikan History of Art, 19862. Cyrill Mango, „Antique Statuary and the Byzantine Beholder”, Dumbarton Oaks Papers 17 (1963), pp. 55–75 Gordana Babić, „Les discussions christologiques et le décor des églises byzantines au XII e siècle. Les évêques officiant devant l’Hétimasie et devant l’Amnos”, Frühmittelalterliche Studien 2 (1968), 368–386
9
