Rudyard Kipling
Cartea junglei
Editura Andreas
Pe 30 decembrie 1865, se naºte la Bombay, în India, poetul ºi prozatorul britanic Joseph Rudyard Kipling. Se spune cã pãrinþii sãi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Anglia, aceasta fiind originea prenumelui sãu. O parte a copilãriei o petrece în Anglia, departe de pãrinþi, care lucrau în India. În 1881 revine în India, la Lahore (astãzi în Pakistan). Acolo, tatãl sãu, pictor fiind, era director al ªcolii de Artã. Peisajul indian, cu jungla, care pe atunci era încã aproape de oraº, cu amlgamul populaþiei (pelerini, negustori, yoghini, soldaþi, care reprezentau dominaþia englezã în India) l-a fascinat într-atât încât, ajuns la maturitate, a simþit nevoia sã punã pe hârtie tot ceea ce a vãzut ºi a simþit. A început sã lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel scriind versuri; debutul ca scriitor profesionist s-a petrecut în 1883. κi câºtigã rapid faima de scriitor, dedicându-se lucrãrilor pentru copii. Astfel, apar în 1894 ºi 1895 Cartea junglei ºi A doua carte a junglei, cele mai reprezentative opere ale sale. Remarcabile sunt însã ºi romanul indian de spionaj „Kim“ (1901), poemele „Gunga Din“ (1892), „If“ – „Dacã“ (1895), un îndemn la stãpânire de sine ºi rãbdare, fãrã îndoialã cel mai cunoscut poem al lui Kipling, „Povara omului alb“ (1899), numeroase schiþe ºi nuvele. Cartea junglei este consideratã o lucrare clasicã a literaturii universale ºi încântã pe orice cititor, mai tânãr sau mai vârstnic, prin umorul cu care sunt reproduse întâmplãri din viaþa animalelor, care ar putea foarte uºor sã semene cu aspecte din societatea umanã. Contactul lui Mowgli cu animalele junglei descoperã însuºiri care, cu uºurinþã, pot fi asemuite cu cele ale oamenilor: curaj, înþelepciune, demnitate, dar ºi lãudãroºenie, oportunism, dorinþa de a stãpâni abuziv. Ajutat de fraþii sãi, lupii, ºi de pantera Bagheera, puiul de om luptã pentru a învinge pe stãpânul-tiran, tigrul Shere Khan. În Rikki-tikki-tavi, mica mangustã învinge, prin curaj, pe ºarpele Nag, care era duºmanul omului. Toomai, al elefanþilor, deºi copil, înþelege taine pe care adulþii nu le cunoºteau. Rudyard Kipling a fost ºi un mare cãlãtor. În Africa, adunã material pentru a scrie o altã operã memorabilã, Povestiri pentru copiii mici sau Simple poveºti, apãrutã în 1902, cu ilustraþii aparþinând chiar autorului. În 1907 primeºte Premiul Nobel pentru Literaturã. Se stinge din viaþã în 1936, la 18 ianuarie.
Rudyard Kipling
CARTEA JUNGLEI Prezentare LAURA-IVONA DUMITRU
Traducere: Irina Brânduºoiu
Editura Andreas
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României KIPLING, RUDYARD Cartea junglei / Rudyard Kipling. trad.: Irina Brânduºoiu – Bucureºti: Andreas Print, 2014 ISBN 978-606-8271-01-9 I. Brânuºoiu, Irina (trad.)
DIFUZOR EXCLUSIV: AGENÞIA DE DIFUZARE DE CARTE
IVO PRINT
Calea Griviþei, nr. 158, demisol, sector 1, Bucureºti Tel./Fax: 021.222.07.67 E-mail:
[email protected] Site: www.editura-andreas.ro
©
Editura ANDREAS PRINT, Bucureºti, 2014 Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte din aceasta lucrare nu poate fi reprodusã, stocatã ºi retransmisã sub formã: tipãritã, electronicã, mecanicã, fotocopiatã, audio sau sub orice altã variantã fãrã permisiunea scrisã a Editurii Andreas Print.
Editor: Gheorghe DUMITRU Redactare: Laura Ivona DUMITRU Ilustraþie copertã: Vasile OLAC Ilustraþii interior (pag. 7; 53; 87; 115; 125; 157): Vasile OLAC
Bun de tipar: 28.04.2014; Coli de tipar: 11 Format: Z6; 16/54x84 cm
Partt ea I Fraþii lui Mowgli
Acum Uliul Chil aduce acasã noaptea Pe care Mang, Liliacul, o elibereazã. Turmele sunt închise în staul ºi colibã, Pentru cã pierduþi suntem pânã la ziuã. Asta este ora mândriei ºi a puterii, Ghearã ºi dinte, ºi ghearã. Ah, auzi chemarea! – Vânãtoare bunã la toþi Ce pãstreazã Legea junglei! CÂNTECUL NOPÞII ÎN JUNGLÃ
E
ra ora ºapte a unei foarte calde seri pe dealurile Seeonee când Tata Lup s-a trezit din somnul sãu de dupã-amiazã, se scãrpinã, cãscã ºi îºi scuturã labele, pentru a scãpa de senzaþia de amorþealã din vârfurile degetelor. Mama Lup stãtea cu nasul ei mare, gri cãzut lângã ai sãi patru pui, care fãceau tumbe si chelãlãiau, ºi luna strãlucea prin gura peºterii unde locuiau ei. – Mrrrr! zise Tata Lup, este vremea sã mergem la vânãtoare din nou. ªi sãri la vale, când o umbra micã, cu coada stufoasã, trecu pragul ºi zise tânguit:
6
Rudyard Kipling
– Norocul fie cu tine, cãpetenie a lupilor, ºi noroc ºi dinþi puternici sã aibã ai tãi nobili fii, fie ca ei sã nu uite niciodatã foamea în aceastã lume. Era ºacalul Tabaqui, zis ºi Linge-Blide, ºi lupii din India îl dispreþuiau pe Tabaqui pentru ca el fugea prin þinut, fãcând pagubã ºi spunând poveºti, ºi mâncând vechituri ºi bucãþi de piele din grãmezile de gunoi ale satului. Dar le este fricã de el, pentru cã Tabaqui, mai mult decât oricine altcineva din junglã, poate sã îºi iasã din minþi ºi uitã cã ºi lui i-a fost cândva fricã de cineva, aleargã prin pãdure, muºcând pe oricine îi iese în cale. Pânã ºi tigrul fuge ºi se ascunde când micul Tabaqui îºi pierde minþile, pentru cã nebunia este cel mai nepãcut lucru ce poate pune stãpânire pe un animal sãlbatic. – Intrã, atunci, ºi aruncã o privire, spuse Tata Lup, dar sã ºtii cã nu este niciun fel de mâncare aici. – Pentru un lup nu, spuse Tabaqui, dar pentru o persoanã aºa rea ºi lacomã ca mine, ºi un os gol este o masã copioasã. Cine suntem noi, ºacalii, sã culegem ºi sã alegem? Fugi grãbit pânã în fundul peºterii, unde gãsi un os de berbec cu ceva carne pe el, ºi se aºezã, rozând mulþumit unul dintre capete. – Vã mulþumesc tuturor pentru aceastã delicioasã masã, spuse el, lingându-se pe bot. Cât de frumoºi sunt nobilii pui! Ce ochi mari au! Cât de tineri sunt! Aºa e, aºa e, ar fi trebuit sã îmi amintesc cã fiii Regilor sunt bãrbaþi încã de la început. Acum, Tabaqui ºtia la fel de bine ca oricine cã nu este lucru mai nenorocos decât sã faci complimente copiilor în faþa lor ºi îi fãcea mare plãcere sã îi vadã pe Mama Lup ºi pe Tata Lup arãtând penibil.
8
Rudyard Kipling
Tabaqui rãmase nemiºcat, bucurându-se de paguba fãcutã, apoi zise maliþios: – Shere Khan, Cel Mare, ºi-a mutat zonele de vânãtoare, va vâna printre dealurile acestea pentru urmãtoarea Lunã plina, aºa mi-a spus el mie. Shere Khan era tigrul care locuia lângã râul Waingunga, douãzeci de mile mai departe. – Nu are dreptul, începu nervos Tata Lup. Legea junglei spune cã nu are dreptul sã-ºi schimbe zona de vânãtoare fãrã avertisment. Va speria orice pradã pe o zonã de zece mile, ºi eu, eu trebuie sã ucid cât pentru doi zilele acestea. – Nu degeaba l-a numit mama lui Lungri (Cel ªchiop), spuse încet Mama Lup. El a fost ºchiop de un picior încã din naºtere. De aceea el a ucis numai vite. Acum sãtenii din Waingunga sunt furioºi pe el ºi el a venit aici sã ne înfurie sãtenii. Ei vor cutreiera jungla în cãutarea lui, când el va fi departe, iar noi ºi copiii noºtri vom fi nevoiþi sã fugim când iarba va fi aprinsã. Într-adevãr, îi suntem foarte recunoscãtori lui Shere Khan! – Sã îi povestesc de recunoºtinþa voastrã? spuse Tabaqui. – Afarã! urlã Tata Lup. Afarã! ªi vâneazã cu stãpânul tãu! Ai fãcut destul rãu pentru o singurã noapte. – Plec, spuse încet Tabaqui. Îl veþi auzi pe Shere Khan dedesubt, în tufãriº. Trebuia sã fi pãstrat pentru mine mesajul. Tata Lup ascultã ºi, dedesubt, în valea ce ducea spre un râuleþ, auzi monotonul vaiet, uscat, furios ºi muºcãtor al unui tigru care nu a prins nimic ºi cãruia nu îi pãsa dacã aflã toatã jungla.
9
Cartea Junglei
– Prostul! spuse Tata Lup. Sã începi munca unei nopþi cu un aºa zgomot! Oare ce crede el, cã berbecii noºtri sunt ca taurii lui graºi din Waingunga? – Sssst! Ãsta nu e nici taur, nici berbec ce vâneazã el în noaptea asta, spuse Mama Lup. Ãsta este om. Vaietul s-a transformat într-un fel de tors zbârnâitor, ce pãrea cã vine din toate pãrþile þinutului. Era zgomotul ce-i nãuceºte pe tãietorii de lemne ºi pe cei ce dorm sub cerul liber, ºi îi face sã fugã uneori chiar în gura tigrului. – Om! zise Tata Lup, dezvelindu-ºi toþi dinþii lui albi. Mrrrr! Nu sunt destui gândaci ºi broaºte în lacuri, încât el trebuie sã mãnânce om, ºi pe teritoriul nostru? Legea junglei, care nu orânduieºte ceva fãrã un motiv întemeiat, interzice oricãrui animal sã mãnânce om, cu excepþia situaþiei când le aratã copiilor cum se vâneazã, ºi atunci o pot face doar în afara teritoriilor de vânãtoare ale haitei ºi tribului lui. Adevãratul motiv pentru care este interzisã uciderea omului este acela cã, mai devreme sau mai târziu, vor sosi oamenii albi pe elefanþi, cu arme de foc, ºi oamenii bruni, cu gonguri, rachete ºi torþe. Apoi toatã lumea din junglã suferã. Motivul pe care îl dau animalele este cã omul este fiinþa vie cea mai slabã ºi lipsitã de apãrare, ºi este nedemn sã te atingi de el. ªi ei o spun, ºi este adevãrat cã mâncãtorii de oameni devin murdari ºi îºi pierd dinþii. Torsul deveni mai puternic ºi se încheie cu un Aaarh!, al victimei tigrului. Apoi s-a auzit un urlet, dar parcã nu de tigru, de la Shere Khan. – A ratat, spuse Mama Lup. Ce e asta?
10
Rudyard Kipling
Tata Lup ieºi afarã, câþiva paºi, ºi îl auzi pe Shere Khan mormãind sãlbatic de parcã ar fi cãzut în tufãriº. – Prostul, nu a avut ceva mai bun de fãcut decât sã sarã în focul de tabãrã al unui tãietor de lemne ºi ºi-a ars tãlpile, mârâi Tata Lup. ªi Tabaqui este cu el. – Ceva urcã, spuse Mama Lup, ciulind o ureche. Pregãtiþi-vã! Tufiºurile foºnirã un pic în desiº, ºi Tata Lup cãzu cu pulpele sub el, pregãtindu-se pentru sãriturã. Apoi, dacã ai fi urmãrit, ai fi vãzut cel mai uimitor lucru din lume – lupul oprit în plin avânt. El a sãrit înainte sã vadã ce era lucrul asupra cãruia sãrise, apoi încercã sã se opreascã. Rezultatul a fost cã s-a aruncat patru sau cinci metri în aer, aterizând aproape în acelaºi loc de unde sãrise. – Om! þipã el. Un pui de om! Priviþi! Chiar în faþa lui, sprijinindu-se de o creangã joasã, stãtea un bebeluº dezbrãcat ºi ars de soare, care abia putea merge. Aºa de moale ºi aºa de creaþã, era cea mai micã fiinþa ce venise vreodatã în peºtera unui lup, noaptea. Se uita în ochii lui Tata Lup ºi râdea. – Acesta este un pui de om? întrebã Mama Lup. Nu am mai vãzut niciodatã unul. Adu-l aici! Un lup este obiºnuit sã îºi care propriii pui, dacã este nevoie. Aºadar, Tata Lup îl apucã pe copil de spate, fãrã sã îl zgârie, ºi îl lãsã jos lângã ceilalþi pui. – Ce mic ºi dezbrãcat, ºi ce curajos este! spuse Mama Lup încetiºor. Bebeluºul îºi fãcea loc printre pui, sã ajungã la ascunzãtoarea cãlduroasã.
Cuprins
Partea I / 5 Fraþii lui Mowgli / 5 Vânãtoarea lui Kaa / 28 Tigrule! Tigrule! / 36 Partea a II-a / 50 Foca cea albã / 50 Rikki-Tikki-Tavi / 80 Toomai-al-Elefanþilor / 109 Slugile Mãriei Sale / 144 Cântecul de paradã al animalelor din tabãrã / 169
&'&'&'
