socjologia - Monoskop

°.

r.

1? -j- ' 4 ''' 1"

-.4.'!.. ;.4

t"N

.

.t he.

5

..6.'muassaviam;lalroitermefas

4'

.

,

r.

'

° .

..ii

'r4 5

.,

,

tfi

I

Y'L

^

10,

:

EMIL DURKHEIM

SOCJOLOGIA 1.E(i1 1

M

,

SOCTOLOGICE

)nl--

,

°E.

.

.

4'

.E

www.dacoromanica.ro

,

pallLE GU LTu RALREGALE

.

-,--

1

.-

4

aims letuteesteddmikz tie PIAIESTATEASAREGELE CAROLII

/rein iliakialide eallartzle2egale imam, iimeciraPecc4ilz11.2te-

trier /malice st"..ppolt4stive .euthepii,pomcieze,sti.

sae"

A. ifCUIALVI

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA BEGULELE METODEI SOCIOLOGICE.

www.dacoromanica.ro

CULTTIRA NATIONALA

BIBLIOT 1-i] CA

SOCIALA

1

INGRIJITA DE

DIMITRIE GUSTI

www.dacoromanica.ro

BIBLIOTECA SOCIALA

SOCIOLOGIA REGULELE METO DE 1 SOC IOLOGICE I

DE

EMIL DURKHEIM TRADUSA DE C. SUDETEANU

www.dacoromanica.ro

EMIL DURKHEIM SOCIOLOGIA. REGULELE METODEI SOCIOLOGICE S'A EDITAT *I TIPARIT DE CVDTURA NATIONADA

BUCURE*TI 1924

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LUI EMIL DURKHEIM Ainfaa mai de aproape activita tea sociologica a lui Emil Durkheim, inseamna oarecum a defini locul 0 rolul sociologiei actuale, caci opera lui Durkheim1) stà in centrul aces Lei §tiin-te 0 a preocuparilor sale. Este mai mult ca probabil ca dela Auguste Comte, intemeietorul sociologiei, n'a fost

pana astazi o incercare mai viguroasa 0 mai hotarita de a con0 Durkheim poate fi privit cu drept stitui sociologia ca §tiinta ca al doilea Intemeietor al ei. Nimeni mai mult decat el, dupa Comte, n'a fost patruns de ideea existentei deosebite 0 unitare a nouei §tiinte. i and ne gandim ca omul acesta a trait pana mai

ieri 0, a trait printre noi, cari 1-am cunoscut 0 i-am ascultat glasul patruns de taina noului a devar asupra societalii, pe care voià sa-1 comunice cu ardoare auditorului sau, nu ne miram ca spiritul sau traeste Inca neatins In substanta ideilor sale 0 ca sociologia este astazi, mai presus de toate, durkheimiand 2) . 1) Traducerea de fatii a fost fileutá duprs editia VII-a a eattii liii Durkheim, Les règles de la méthode sociologique (Alcan, 1919).

Am Insotit aceastä traduccre de o introducere asupra sociologiei lui Durkheim, In care am cdutat sä lämuresc aspectele ei principale. Aduc aici vii multumiri D-lui Profesor D. Gusti, la indemnul ca'ruia am scris introducerea accasta cocotind efi ea va fi de folos cititorilor acestei biblioteci. Traducdtorul

2) Emil Durkheirn s'a Miscut in Vosgi la 1858. El s'a dedicat sociologiei in urma unci misiuni In Germania. In 1887 i s'a incredintat cursul de stiinte sociale i pedagogice creiat pentru el la Bordeaux. A trccut doctoratul la Sorbona In 1893 cu tezele: Quid Secundatus politicae scientiae contulerit si De la division du travail social. In comisia de examen au figurat Janet si Waddington, care au ridicat obiectiuni esentiale. Cel din urmã i-a spus Intre altele despre

teza frantuzeasca: Faceli abstractie de libertate si nu credeti in datorie in

general. Au urmat dupri aceia Les règles de la méthode sociologique (1894), Le Suicide, &Late de sociologie (1897), Les formes élémentaires de la vie religieuse (1912), iar dupft moartea lui Education et sociologie (1922). Toate acestea pu-

blicate la librliria Mean, Paris. Pe Iânga diferite studii prin reviste, din care am avut prilej a dam in rezumatul nostru mai exist& o brosurik La Sociologic in colectia ,La science francaise (libraria Larousse, fãrh an). El a fundat si condus L'Année sociologique de la 1896, cea mai mare publicatie In acest gen cuprinzasnd piná la 1906 memorii originale ale colaboratorilor sal ,i analize ale cSrilor apiirute i dupa 1906 nu1nai analize. A fest profesor la Bordeaux si la Paris dupft 1902 pfina la moarte, care s'a Intiimplat in cursul ifizboiului general

Esentialul acestor date este luat din Leguay, La Sorbonne pag. 103-107

(Grasset, Paris, 1910).

5

www.dacoromanica.ro

G. SUDE rEANU

I

Punctul de plecare al lui Durkheim este lamurit §i anume cii faptele sociale trebuiesc tratate §tiintifice§te. Dar epentru a supune, §tiintii o ordine de fapte*, trebuie sa gase§ti ce este obiectiv in ele,

adica un element obiectiv susceptibil de determinare exacta §i chiar 'de masura, sa descoperi, dupa vorba lui Descartes, daturea (biais) prin care ele sunt ftiintifice# (subliniat in text) 1). Deaceea,

el se declarà dela inceput du§manul a tot ce este subiectiv, eel putin in inIelesul ca ori§ice element .subiectiv ar fi esential refractar condi-Pei de obiectivitate a oricarei §-tiinte, pe care el s'a silit s'o

indeplineasca. Iata ce spune in aceasta privinIa 9i Fauconnet, un discipol al sat': 4Durkheim simte o adevarata groaza pentru construe-Vile arbitrare, pentru programele de actiune care traduc numai

tendintele autorului lor. El are nevoie sa gandeasca asupra aceva dat, asupra unei realita-ki observabile, asupra ceeace el nume§te un lucrtal.). Astfel se define§te atitudinea lui Durkheim, care este reprezentantul tipic al acestui punct de vedere, explicAnd de ce sociologia este astazi, cum spuneam mai sus, indeosebi durkheimiana. Urmeaza oare ca atitudinea lui Durkheim §i punctul sau de vedere asupra faptelor sociale sun t ceva cu totul nou? Cum se explica producerea punctului sail de vedere §tiintific in cons tituirea sociologiei? *

*

*

Durkheim insu§ recunoa§te bucuros ca a avut predecesori pe aceasta cale §i ca punctul acesta de vedere este mai vechiu, daLind dela Comte, intemeietorul sociologiei. Inteadevar Comte, pentru prima oara, introduce nollunea de lege naturala in studiul faptelor sociale, cari- au atunci legile lor proprii, specifice §i constituind ca atare regnul social. Astfel Comte a integrat definiti\ societatea in natura §i in aceasta integrare sta axioma fundamen2) De la Division du travail social, 2-a ed. (Alcan, Paris) in prefata ed. 1

p. XLII. 2) Introducere la Education et Sociologie a lui Durkheim, p. 8 (Alcan, '1922).

6

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LUI EMIL DURKHEIM

WA a oricarei sociologii. Dar Comte a facut sociologic ca filozof si metoda sa a fost exclusiv ideologica. Cu alte cuvinte, el n'a studiat faptele sociale in§ile, pe care dealtfel le-a a§ezat cu atata vigoare in lanlul naturii, ci ideile numai ce-si fAcea despre aceste fapte 1). Dupa el, Spencer a mers pe aceea§ cale, rectificand totu§ in unele privinle intelectualismul exagerat al lui Comte. Spencer

tot ca filozof si-a propus sa arate cum ipoteza evolulionista se verified in regnul social 2). Dar in afara de recunoasterea contribu%iei ce i-a adus opera predecesorilor sài, char concep0a totald a lui Durkheim asupra tiinei ii impuneh sa vada filiaçiunea punctului Sau de vedere. Cáci pentru el stiinla este rezultatul unei colabordri i pentru ca o tiin1à sa progreseze drebuie ca ea sá se rezolve intr'o mul/ime progresiv sporita de tliestiuni speciale, in a§h fel ca sa Led posibila cooperarea de spirite diferite si de generatiuni succesive*, iar nu sd fie redusd la o problema unica 3). Coricemia lui Comte se opuneh la aceasta diviziune a muncii i, pentru el, stiirga abià intemeiata era incheiata, ceeace explica i oprirea de desvoltare a scolii comtiste. Sociologia a ramas insd si pentru cei mai multi contemporani ai nostrf o speculaIie esential filozofica, in acest Inçeles ca toata stiino este redusa numai la o singurd problema, anume sá descoperi legea care domind evolutia sociald in total. Adica ne regasim tot in stadiul in care se aflà Comte, child

a formulat legea celor trel sari pentru evolulia toteà a omenirii. Deci, putem addugh, nu exista progres in constituirea §thatii aceasta eimstituire insas este facutd imposibila. Tocmai aceasta nu poate admite de loc conceptia, ash zichnd, cooperatista a diviziunii muncii, pe care Durkheim si-o face esential despre tiinà * * *

Ia.% cum Durkheim indeparteaza speculaIia filozofica din soriologie si vede in ea cea mai mare piedica pentru constituirea sociologiei ca stiinp,. El refuza cu tarie sa fie filozof in sociologie. 1) Comp. In acoastri privinà Durkheim. Les règles de la methode, ed.

VII. p. 37-38.

2) Critica speciala a ideologiei predecesorilor gi contemporanilor este I:1mM' de Durkheim i Fauconnet In art. Sociologic et sciences sociales din Revue philosophique 1903, mai ales pag. 465-472. 2) Durkheim i Fauconnet art. cit. 7

www.dacoromanica.ro

C. STJDETEANU

Dar pentru aceasta el nu respinge partea de contribu/ie lásata de Comte 0 Spencer. Ace§tia au fixat hotarit pentru epoca lor cadrele posibilitatea sociologiei ca §tiinca, determinand existenca unei

ordine anumite de fapte care-i aparcin i delimitand in totalul naturii o regiune de fapte, care pot constitui un regn aparte: Nu acesta era defectul operii lor. Ci construclia kr care aveh un obiect detenninat pacatuià prin principiul metodei de cercetare ce ei aplicau acestui object. Am aratat mai sus ca metoda lor era

aceea a unor filozofi, iptrali in domeniul sociologiei, era o metoda exclusiv ideologica. Ea era dealtminteri singura posibila in conceptia generala a epocei lor 0 se explica prin aceea cà atunci toate chestiunile privitdare la societate erau nurnai chestiuni filozofice. Pentru aceasta nu le trebuia o metoda anumita 0, pana la un punct, nu le trebuià nici o metoda, daca inIelegem prin aceasta un total de qprocedeie speciale i complexo) 3). In epoca aceasta speculaTia filozofica era gata sa se aplice la ori0ce, mai ales cand era vorba de un camp nou de bereetare j neexplorat ; ea era Inca bonne a tout faire.

A specula Irma 0 a filozofa inseamna a pierde din vedere realitatea insaq a faptelor, in acest caz ; caci n'ai nevoie cleat sa construie§ti. A cerceta un domeniu de fapte, dimpotriva, inseamna i aceasta realitate nu a da socotealei de realitatea lor complexa, se construie§te; inseamna mai Mult a aveh o metoda, caci acesta este principiul general al orick:ei metode, care nu admite arbitrariul personal. Filozofia nu este o nzetodei. Acesta este sensul intim al gandirii lui Durkheim, claca am isbutit sa-1 desprindem bine din feluritele sale expresiuni.

Iatà de ce Durkheim a facut un pas mai departe n direct,,ia i pasul acesta trebuià facut acela de a pnvi faptele sociale ca lucruri, ceiace n'au facut 0 nu puteau indicata de inainta0i &Ai

sa faca Comte 0 Spencer. Aceasta inseamna a trece dela subiectivismul filozofic la obiectivitatea tiinifica. Tar a privi faptele sociale ca lucruri, inseamna totodata a le privi din afard i un lucru nu se poate privi altfel ; caci lucrurile sunt, dupa defini-cia lui Simiand 0 el un partizan al §coalei sociologice, (
i Les regles de la raethode. Introd. p. 1-2.

8

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LUI EMIL DURKHEIM

Aceste consideratii ne indica 9i originea principiilor metodice ale lui Durkheim. Este de observat aici ca Durkheirn a simtit o necesitate neinfranta de a asigurà domeniul sociologiei de orice incalari i reveniri la procedeie subiective. Din aceasax necesitate a iesft desigur formularea stricta din Les règles de la méthode sociologique, pe care am tradus-o in româneste. Acesta este un Indreptar al nouei stiinte, un fel de Discours sur la methode, pe care un nou Descartes il dedica' §tiintei societatii. Ca un alt Descartes, care deschideh o noua era filozofiei, Durkheim deschide o era noua sociologiei. El cauta un teren solid de cercetare, ferit de iluziuni P sugestiuni personale, iar fara o pregatire temeinica prealabila nu se crede oarecum capabil sa-si indeplineasca misiunea de renovator ce 0-a impus. Pentru a aveh tiina, trebuie sa ai metoda. Parra la Durkheim s'a urmat calea introspectiei i s'a pus terneiu numai pe individ. Psihologia, de altminteri, a trecut si ea prin aceeas transformare, care se savarseste acum in sociologie. Paralela, pe care o stabileste Durkheim In aceasta privinta, este atkt de instructiva incAt ne permitem sa transcriem aici pagina aceasta Intreaga,

ea indispensabila pentru o intelegere mai usoara a situatier prin analogie: dn definitiv, reforma pe care e vorba s'o introducem in sociologie este In totul identica cu aceea care a transformat psihologia Iri acesti din urma treizeci de ani. Dupa cum Comte si Spencer declara ca faptele sociale sunt fapte din natura, fara en toate acestea sa le trateze ca lucruri, feluritele scoli empiric(' recunoscusera, de multa vreme, caracterul natural al fenomenelot psihologice urmand totusi a le aplice o metoda curat ideologica. Intr'adevar, empiristii, nu mai putin cleat adversarii lor, procedau exclusiv prin introspectiune. Insa, fapteld ce nu le observi decat asupra ta insuti sunt prea rare, prea fugare, prea maleabile spre a puteà sa se impuna notiunilor corespunzatoare pe care obisnuinta le-a fixat in noi i sa le fie ca lege. Cand deci acestea din urma nu

sunt supuse unui alt control, nimic nu le tine in cumpana ; prin urmare, ele iau locul faptelor i alcatuesc materia stiintei. Deaceea nici Locke, nici Condillac n'au considerat fenomenele psihice

obiectiv. Ei nu studiaza senzatia, ci o oarecare idee a senzatiei. Pentru aceasta, de§1 intr'unele privinte ei au pregatit formarea psihologiei tiinifice, aceasta nu s'a nascut deabinelea decat mult mai tarziu, and s'a ajuns in sfArsit la aceasta conceptie ca starile 9

www.dacoromanica.ro

C. SU DETEANU

de con§tiint.à pot §i trebuie sh fie considerate din afará §i nu din punctul de vedere al con§tiintei care le incearch. Astfel este marea revolirtie care s'a indeplinit in soiul acesta de cercethri. Toate pro-

cedeiele particulare, toate metodele nouh cu care s'a imbogfilit aceasth §tiinVa nu sunt decht mijloace deosebite spre a realizet mai deplin aceastä idee fundamentalä. Ace la§ progres rhmâne de facut in sociologie. Trebuie ca ea sh treach dela stadiul subiectiv peste care nu prea a trecut, la faza obiectivfia 1).

II Dupa ce-am viizut conditiunile generale care au de terminat atitudinea lui Durkheim §i 1-au dus la concep/iunea metodei, prin care imelegeh s constitueasch sociologia, trebuie sh arattim Pe scurt economia insä§ a aces tei metode. Durkheim incepe prin definiia faptului social, a chrui no-tiune este neprecisa. Este vorba sh §tim dach sociologia poate fi o ctiinVa, adich dach are un obiect propriu al ei. Pentru aceasta trebuie sh existe o ordine de fapte cu caractere foarte speciale, care sh nu apartinh in acela§ timp §i altor ordine de fapte studiate de celelalte §tiin-te. Mai ales cu dot& ordine de fapte ar puteh cele sociale sh fie confundate in caracterele lor: cele organice, care formeazh obiectul biologiei §i cele psihice, care formeazh obiectul psihologiei. Dach ele ar fi inctilcate child de unele, cand de altele, atunci sociologia n'ar aveà ra-tiune sh existe, caci specificitatea ei, pentru Durkheim, este o chestiune de existen-th. Tocmai insh asemenea fapte exist& §i (cele consisth in moduri de a-lucrh, de a gandi §i de a sim-ti, exterioare individulur §i care sunt inzestrate cu o putere de constrAn-

gere in virtutea

careia ele i-se impum2). Acestora §.1 numai le putem da numirea de sociale, caci acest cuvânt n'are in-teles definit cleat pentru fenomenele, care nu intrá in nici una acestora

din categoriile de fapte constituite §i denumite phnh acum;

ele sunt deci domeniul propriu al sociologiei. Este lamurit deci ch. Durkheim nu se gânde§te nici o clipa macar la ceiace ar puteà fi subiectiv in faptele sociale, tocmai fiindch atunci I) Durkheim. Les regles de la méthode sociologique, ed. VII p. 37-38. 9 Durkheim, op. cit. pag. 8. 10

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LUI EMIL DURICHEIM

ele 0-ar pierde specificitatea. Pentru el, societatea ca atare este ceva exterior §i superior indivizilor, care o compun, exercitAnd asupra lor o constrdngere exterioard, dela care, in cele mai multe cazuri, ei nu se pot sustrage. Acesta este §i primul caracter al faptului social, dupA care se alcatue§te grupul determinat de fenomene studiat in sociologie. «Un fapt social, zice Durkheim, se recunoa§te dupà puterea de constrAngere exterra pe care o exercità sau este capabil s'o exercite asupra indivizilor ; iar prezen/a acestei puteri se recunoa§te la rAndul ei fie prin existen-ca vreunei sane/iuni determinate, fie prin rezistenta ce faptul opune oricArei ineercAri individuale care calla sA lucreze Intealtfehl.). Acest pasaj desvAluie minunat de bine InsA§ intenliunea lui Durkheim de a hotAri pozicia respectiva a individului §i a societMii, care se exprima ca o funcliune de constrAngere asupra individului. Iar acesta trebuie s'o recunoascd dupa rezisten/a ce-o IntAmpinii ori de ate ori ac/iunile sale nu s'ar conformh Indrumarilor impuse de autoritatea faptului social. Daca faptele sociale opun rezisten/a individului, cAnd el ar lucrà altfel decAt In conformitate cu exigen/ele lor, Inseamna cA ele au caracterul definit de lucruri, care existä in afara §i inainte de noi. Deaceea, in metoda lui Durkheim, ((prima regula §i cea mai fundamentala este de a consideret faptele sociale ca lucrurio2). Aceasta regulä dominA toatri metoda, care devine prin aceasta obiectivd. DacA mai a daugam CA, a trath faptele sociale

ca lucruri, se inlelege ca lucruri sociale, corolar al primei regule, care implica deasemenea neatdrnarea metodei de orilice filozofie

ceeace s'a desprins din analiza primei par/i ; am facut lri acest

chip ocolul metodei, pe care Durkheim insu§ o nume§te sociologicA.

Aceasta vrea sa arate §i mai mult cà metoda este «exclusiv sociologieb3), dupa expresiunea sa. In/elegem acum rostul acestei numiri, eAnd §tim ca pe langA caracterul metodei de a fi obiectivA ea se aplicA unor lucruri ceeace este indispensabil oricArei §tiime care sunt specific sociale. Acestea rezidA in societate, care este o sinteza sui generis, «iar nu In par/ile sale, adica in membrii sdi* 4). *

9 DurkheiM, op. cit. pag. 15. 3) Durkheim, op. cit. pag. 20. 3) Durkheim, op. cit. pag. 176.

4) Durkheim, op. cit. prefata ed. II p. XVXVI. 1I

www.dacoromanica.ro

C. SUDETEANU

Din caracteristica insas a socientii, care inglobeazh in chipul acesta pe individ, se desprindg o concemie deosebita a societa Defectul oricarei teorii individualiste este ca. pune pe individ ca tsingura realitate a regnului omeneso. Printre reprezentan0i acestui mod de a vedeà sunt unii, ca Hobbes si Rousseau, care admit bucuros cä omul este fireste refractar vietei comune, la care se resemneaza numai silit. Urmeaza deci cá individul nu poate trill, in

societate, cleat violentat de ea, care este si nu poate fi cleat 0 organizat,ie artificial4, caci singura realitate naturala am puteit zice este individul. Tot ce nu este el, apare deci ca artificial si merge contra scopurilor sale. Dar daca singura realitate este

individul, urmeaza neaparat cà societatea este o opera a sa, a oamenilor, ca o masina construita de mann lor, caci altminteri ea nici nu s'ar putea explicA. i totus contradictie de care nid IIobbes i nici Rousseau nu si-au dat seama aceasta opera artificiala, aceasta masinarie iscusin se intoarce contra propriului sau autor care este individul spre a-I stapani i constrange. Caracterul artificialist al conceptiei acesteia este vadit. Iar partizanii ei au cautat sa ascunda contrazicerea prin care opera domina pe insus creiatorul ei

emi-Ond ipoteza unui contract social.

Pentru Durkheim, dimpotriva, individul nu poate fi opus societatii, care 1-ar forn sa intre in ea ; caci el traeste in ea ca in mediul sau natural si este imbibat de ea. Societatea este o forn naturala i prin sine dominann, in fa-ta careia individul se inchina. Ea nu deriva dintr'o alcatuire convenfionalei, adaugata de vointa omeneasca la realitate. Individ i societate .sunt &Ili dela inceput intr'o conexiune naturala si, pentru Durkheim, caracterul dominaliei

asupra individului sta in chiar natura societalii, care este o opera spontana. Dar tocmai deaceea individul primeste constrangerea si domina0a, fiindca i se pare foarte simplu sa fie ash si nu vede cunt ar putea fi altfel. 0 forn naturala se impune si este acceptata dela sine, fan a strabate in constiima noastra idea violen-cei ce ni s'ar face din partea unei forte artificiale, creqiune a noastra i pe care tot noi o putem reface. III Aceasta analiza a conceptiei de societate

urmarita pang aici

ne duce mai departe. Intr'adevar, caracterul de constrangere sau 12

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LIJI EMIL DIJIIKHEIM

puterea coercitiva, atribuita societalii, este vadita la fiecare pas in metoda lui Durkheim 0 se afla mereu In primul plan al punctului sau de vedere asupra viqii sociale. Dar oare constrangerea se poate ea intemeià pe sine insa§ 0 i9i poarta in sine raIiunea de a fi ? Este deajuns ca societatea sa fie o funcliune sau o categoric de con-

strangere suficienta in sine ? Atunci individul ar fi pur 0 simplu anihilat, iar contactul dintre el 0 societate nu s'ar regasi nicaeri. S'ar putea aduce sistemului lui Durkheim aceea9imputare, pe care el o aducea sistemului lui Hobbes §i Rousseau, care deschide un hiatus Intre individ 0 societate sprijinit pe incompatibilitatea scopurilor celor doi factori. Insa dupa consideraiiile expuse mai tnainte, putem afirma cà o asemenea vedere n'ar fi de loc in spiritul concepliei lui Durkheim. Am spus Ca aici individul nu poate sa fie opus societalii 0 ea, daca

el se inclina in fa-ta ei ca inaintea unei forIe superioare, el se regaswe pe sine. Constrangerea insa§ atributul cel mai caracteristic al societalii nu-qi poate exercita toata eficacitatea ei, deed nu este acceptata in chip spontan ea Ina§ opera spontana 0 (lea' n'are darul sa se transforme Inteo autoritate morala, nu numai impusá 0 temuta, ci iubita totodata. Cad sa nu uitam ea,

pentru Durkheim, societatea este esenlial 0 primordial o fold morald sau un sistem de forIe morale, in orice caz un factor de ordin moral. Aeea§ta revarsa o lumina deosebita asupra intregului sistem al lui Durkheim 0 fara de patrunderea acestui lucru n'ajungem niciodata la o inlelegere deplina a gandirii sale, orieare ar fi aplicarile ei, in domeniul religiunii, al dreptului sau educa-tiei.

Tot din considera-tii morale Durkheim n'ar putea sacrifica interesele integrale ale individului pe altarul societalii. Nimic mai just In aceasta privin-ta deck urmatoarea observe-Pe a lui Fauconnet: <(Si s'a cautat uneori a face din constrangere singura aqiune

ce exercita, dupa el, societatea asupra individului. 4devarata sa doctrina este nemasurat mai cuprinzátoare 0 nu este poate filozofie morala care sa fie a§a in acela§ grad. El a era-tat lamurit, de pilda, ca forIele morale, care constrang 0 chiar violenteaza natura animala a omului, exercita Inca asupra omului o atracliune, o seducpune 0 ca la aceste cloud Infati9gri ale faptului moral raspund cele 13

www.dacoromanica.ro

C. SIMETF.4NU

douA noPuni ale datoriei si binelui*1). E lAmurit ; dar intr'altá parte Fauconnet adaugA: oSuntem asA de obisnuiti sa opunem societatea individului, IncAt orisice doctrinA, care IntrebuinteazA mai des cuvAntul de societate, pare a jertfi pe indivici. Aici es le o neintelegere. Daca un om a fost un individ., o persoant in tot ceeace

termenul cuprinde ca originalitate creiatoare i ca rezistentil la pornirile colective, acela a fost Durkheim. Iar doctrina sa moralA corespunde asA de bine propriului saw Caracter cá n'am afirmh un paradox, dAnd acestei doctrine numele de individualismC4 . Astfel vorbeste un discipol, care a fost i un colaborator al sau; iar pentru cine i-a ascultat cursurile dela Sorbona in anii din urma ai vietii lui, impresiunea aceasta capatA o confirmare netAgfiduitA. Dar &A vedem In aceasta privinta pArerea InsAs a lui Durkheim, care spune foarte semnificativ, desi numai Intr'o nota: d'uterea

coercitivA ce noi Ii atribuim este chiar ash de putin totul faptului social, incAt el poate prezenth deopotriva caracterul opus. Caci, In acelas timp in care instinzPile ni se impun, noi pnem la ele ; ele ne obliga i noi le iubim ; ele ne constrAng i noi astigAm din funcPonarea lor si din aceasta constrangere InsAs. Antiteza aceasta este aceea pe care moralistii au arAtat-o adesea intre cele dou5 noPuni ale binelui i datoriei care exprimA dol.& aspecte deosebite, dar deopotriva de reale, ale vietii morale. Nu exista InsA poate prac-

tici colective care sA nu exercite asupra noastrà aceasta indoitä acpune, care nu este, de altminteri, contradictorie decAt In aparenta. Daca nu le-am definit prin aceasta legatura speciala, interesaid i desinteresatA totodatà, este numai fiindca ea nu se manifesta prin semne exterioare, usor perceptibile. Binele are ceva mai intern, mai intim decAt datoria, deci mai greu de prinso a).

Ash ffind, nu este de mirare ea, pentru Durkheim, s'a pus

In termeni precisi chestiunea raporturilor personalitatii individuale si a solidaritAtii sociale, care a fost, cum spune el Insus, originea unei lucrAri a sa 4) scrisA Inainte de a-si formulA metoda in cartea tradusA aici. Chestiunea a fost ash de InsemnatA pentru Durkheim, tocmai fiindca faspundeh la o antinomie aparentä.

Iar el Ii

1) Introd. la volurnul lui Durkheim Education et Sociologie, p. 19.

2) Idem, p. 7. 6) Durkheim, Les regles... p. XXXXI, note.

4) De la Division du travail social, prima editie din 1893.

14

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LEI EMIL EURKHEIM

punea problema in termenii urmátori: «Cum se face cã, ilevenind tot mai autonom, individul sA depinda mai strain de societate? Cum poate fi el mai personal si mai solidar in acela timp? Deoarece este incontestabil c aceste doui miscAri, orictit ar fi de contradictorii, se urmaresc paraleh. Iar ceeace i s'a pArut cii rezolv4 aceasa aparenth an tinomie
diviziunii muncih1). In acest chip el a fost adus s. studieze pe

aceasta din ormh. Durkheim deosebeste in evolutia societii dou'a feluri de solidaritate: nzecanic i organicd. Solidaritatea organicA se caracterizeaza tocmai prin diviziunea rnuncii, care nu este numai economicti

ci se intinde la toate manifestarile vieii sociale 2). Am vazut mai sus c'd ins4 conceptia lui Durkheim asupra §tiintei se lend de aceastA idee a diviziunii muncii. Dar transformarea solidaritátii sociale prin diviziunea muncii implicà o specializare continua' a functiunilor individuale, care prin aceasta chiar se perfectionea15. Perfectionarea functiunii indeplinite de individ inraureste de sigur formarea lui sufleteasca. tin nou ideal moral se impltmteaz6 in constiinta sociefatii i devine o regula de conduith pentru individ: «Intr'un cuvânt, zice Durkheim, printeunul din aspectele

sale imperativul categoric al constiintei morale este pe cale de a hitt forma urmatoare: Pune-te in stare sa indeplineVi cu folos o

funcliune determinata 3). Diviziunea muncii devine astfel conditiunea

progresului omenesc, iar istoria poate fi socotitä, dupti expresia lui Barth, ca progres al diviziunii muncii 4). Desi Ina diviziunea muncii lucreazA diferentiând pe indivizi, ea Ii leagA totodatà fa-

candu-i solidari cu societatea. Iar moralitatea consth tocmai in a fi solidar cu un grup i astfel- diviziunea muncii defineste moralitatea. Nu numai insa ea defineste e aceasta, ci tinde din ce in ce sà deving conditia esentiala a solidaritiitii sociale. De aici decurge i valoarea morald a diviziunii muncii, caci ea fiind I) Durkheim, op. cit. prefata primei editii pag. XLIIIXLIV. 2) Durkheim, op. cit. pag. 2-3, 3) Durkheim, op. cit. pag. 6. 3) Paul Barth. Die Philosophie der Geschichte als Soziologic, cap. asupra lui Durkheim, ed. III, 1922. (Reisland, Leipzig). 10

www.dacoromanica.ro

C. STJDETEANU

izvorul solidaritapi sociale devine totodata bazh ordinei morale 1).

Daca am staruit in deosebi asupra conceptului diviziunii muncii 0 a semnifica-tiei sale morale, am facut-o spre a stabill pentru mo-

ment doua lucruri ca§tigate in disculia noastra. Mai intaiu, cliviziunea muncii ca factor al solidaritapi sociale nu poate sä anihileze pe individ in faro societáii, ci din contra este un ferment al desvoltarii i perfeclionarii sale. Societatea nu este o for-ca oarba

de constrangere, ci este prin natura ei i devine din ce In ce o forfa morala, de care individul este atras spre a colaborh cu ea, fara nici o opoziIie principialà. Aceasta reiese din tot volumul sau, chip& cum se exprima i Fauconet: (Prima sa lucrare, la Division du Travail social, propune o intreaga filozofie a istoriei, in care geneza diferentierea, desrobirea individului apar ca trasatura dominanta a progresului civiliza1iei, slàvirea persoanei omene§ti ca termenul ski actual. i filozofia aceasta a istoriei a junge la aceasta regula morala: distinge-te, fii o persoana* 2). Iar o persoana inseamna un izvor autonom de aqiune 3). In al doilea rand, aspectul moral al diviziunii muncii se impune dela sine prin sistemul de fapte .sociale in care ea se implete§te i prin care se explica deodata pro-

gresul individului 0 al societalii. Numai in acest sistem trebuie privita diviziunea muncii, spre a inlelege adevaratul ei rol i funcIiunea sa morala. Altminteri, privita ca atare singura, diviziunea muncii poate fi imeleash ca ffind in contrast cu morala. Astfel Barth socote9te c, pentru Durkheim, diviziunea muncii contemporane cu domnia contractului este singurul agent al miFarii i storice. In acest caz, morala poate sa impiedice chiar progresul, caci regularea excesiva a funcOunilor economiei i comegului le poate paralizh 4). Mi se pare Ina ca o asemenea conceplie pur economica gi mecanista nu rezulta din teoria diviziunii muncii a lui Durkheim.

El judeca, crede Barth, ca §i cum societatea n'ar aveh alt scop decat s produca bunuri. Dar am vazut ea, pentru Durkheim, societatea este framantata de idealuri al caror ecou vibreaza in 1) Durkhcim, op. cit. concluzia, pag. 394-396; de aceeasi ordine de idei se leaga In parte si volumul stiu le Suicide (Alcan 1897). 2) Introd. la Education et Sociologic, pag. 7. 8) Durkheim, op. cit. pag. 399. 4) Barth, op. cit. 639. 16

www.dacoromanica.ro

SOCIOLODIA I UI EMU DURKIIEIM

con0iima indivizilor 04 face sa lucreze conform cu ele-. De sigur ca Barth are dreptate sa creada ea diviziunea muncii nu define0e

intregul corginut al vieii, ci ca din contra intreaga coneemie a

lumii din fiecare epoca 11 produce 1). Dar nici Durkheim, ftirã indoeala, n'a crezut altfel. Fara a vorbi de ultimele sale lucrari, chiar in cele dintaiu Durkheim vorbe9te uneori de acel soiu de imaterialitate proprie lucrurilor sociale, tocmai fiindca ele depoziteaza credinIe i idei sub Inraurirea earora traesc §iuri de generaIii. Iar

pentru eine eeteoe de aproape volumul sãu despre Diviziunea

muncii sociale, nu e greu sh deslu§easca ca insa§ diviziunea muncii

in societaIile actuale se desvolta sub inraurirea ideilor ce noi ne facem despre valoarca individului 0 a civiliza%iei, precum ea rezulta din voinIa noastra de realizare a unui tip social ce av6rn in vedere. lath de ce Orland seama numai de aceste consideratii Barth gre§e§te cand afirma ca concemia is toriei a lui Durkheim a faunas, pana la moartea lui, economica i mecanica, de0 cateva randuri mai sus trebuih sa reeunoasca ca, in lucrarile sale din urtna, el 0-a schimbat positia 2).

Iv Spre a intelege cat mai bine semul in care 0-a schimbat pozitia precum i atitudinea idealista a lui Durkheim, care a vazut in societate aspectul ei moral, ca un acor determinant, trebuie

sa ne dam seama de concepTia sa dualista asupra naturii o1nene0i.

Cu aceasta suntem adu0 sa privim o noua infa/ipre a gandirii

operii lui Durkheim, infaIi§area pedagogica. Ea este 0 cea mai putin cunoscuta 0 opera sa pedagogica este, cum spune Fauconnet, taproape pe deantregul inedita*. Totu§ Durkheim a profesat toata si

viala sa pedagogia, mai intaiii la Bordeaux dela 1887 la 1902,

iar dela aceasta data mai departe la Sorbona. Un rezumat al operii sale pedagogice se cuprinde in volumul Education et Sociologic (Alcan, 1922), eu o introducere de Paul Fauconnet, din care am citat mai sus.

De ce lima am crezut necesar sa legam acest aspect pedagogic de un anumit moment in desvoltarea doctrinei, a§a cum am expus-o Barth, op. cit. 642. 2) Barth, op. cit. pag. 641-61/2.

21

17

www.dacoromanica.ro

C. SUDE IRANI!

pAna aid? Raspunsul nu este greu de dat. Din cele expuse rezultà vadit ca esentialul faptului social este actiunea sa educativa, caci el exercita asupra individului o putere coercitiva sau a tractiva in scopul formdrii sale ; iar societatea, din fiecare moment, poate fi privita ca un sistem educativ in actiune. De altminteri, Durkhenn n'a conceput societatea si educatia ca lucruri doosebite, dupa cum se exprima foarte bine Fauconnet in rAndurile urmatoare: (Ourkheim

nu si-a impartqt timpul i nici gandirea intre doua activili distincte, coordonate una cu alta intr'un chip intAmpla tor. El trateaza educatia prin partea unde ea este un fapt social: doctrina educatiei este un element esential al sociologiei sale 1) Iar Durkheim insu§ se exprima astfel: #Eu consider, intr'adevar, ca postulatul chiar al oricarei speculatii pedagogice ca educatia este lucru cu deosebire social, prin originile si prin functiunile sate, si ea prin urmare pedagogia depinde de sociologic mai mult ea de oricare altd stiinta* 2). Ash fund, societatea ii gaseste in educatie 4mijlocur prin tare ea pregate§te in inima copiilor conditiile esenliale ale propriei sale existento 3). Iar, dupa cum am dovedit §i mai sus, individul are interes. sa se supuna la cerinyle societatii. Care este insa acest interes ? Tocmai el ne permite sa explicam acel dualism al fiinoi omenesti, care se deosebeste de vechiul dualism religios sau metafizic prin aceea cA el nu desparte pe om de restul naturii, ci Ii intregeste fiiny iiicnmpleta prin adausul socktätii sau prin aportul social. Caci in fiecare din noi existä doua fiinte: fiinta individuala, constituita din tot ce se refera la viap noastra personala si fiinta sociala formagi din totalul credinolor si practicelor morale, tradiliilor, adicd tot ce este colectiv exprimAnd grupul social 0 nu persoana noastra. Iar scopul educatiei nu este altul decat a constitui En fiecare din noi aceastä fling socialei. Cad aceasta din urma nu este data in cons titutia omului si nici nu s'a desvoltat in chip spontan, far% interventia rodefa/U. Aceasta insa§ pe masura formarii sale --- ((a scos din propriul ei sAn aceste mari forte morale in fata carora omul si-a simtit inferioritatea. Societatea se gaseste, la fiecare noua generatie, op. cit. pag. 2. a) Durkheirn, op. cit. pag. 106; a) Durkheim, op. cit. pag. 49. a)

18

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LIU EMIL DUIVKIIEIM

in fa la unei fiinte nou-nascute egois Le i asociale, la care_ trebuie cat mai repede sa a dauge, sa-i suprapuie o alta capabila de o via-0 morala i sociala. Dar tocmai aceasta are de facut educatia. Ea nu se margineste sa desvolte organismul individual in directia naturii sale, ci ((creeazi in om o fiinià nona0). Iar defin4ia educatiei, exprimata pe scurt, o prezinta ca o socializare metodic5 a tinarei genera tiunis. Cat.suntem de departe cu aceasta definitie i cu acest fel de a vedea de conceptia obisnuitä a educaiiei, se vede dela prima datA. Wein sà indicam aici numai in treacat ca aceeas func%lune de creatiune, pe care Durkheim o a tribuie eclucOei, am vazut ea rezida si in natura societatii. Din analiza aceasta rezulta vadit pana unde merge echivalenta aces tor doi termeni: educatie i societate. Am putea spine, parafrazand o vechie definitie a artei, ca educatia este #societatea adaugata omuluit>. Caci credem a recla gandirea intima a lui Durkheim

afirmand cá educatiei se datoreste tot ce este mai bun in noi si propriu omenesc (proprement humain). Educatia ne face oameni, in tot ce acest cuvant are mai esential. Iar caracteristica ..aceasta owneasca ne vine din societate prin educaVie, sau si dela una si dela alta, caci in fond ele sunt una i aceeas. Durkheim spune: <(Omul, inteadaVar, nu este un om decat pentruca traeste in sodietate*. Aceastá propozitie care, dupa el, rezuma lucrarile sociologiei contemporane, este din ce in ce mai putin tagâcluita 2). Insa omenescul din om Ii ridica deasupra anirnalului, care se rezuma la natura sa primitiva" si datoreste prea putin societatii. Deaceea in cursul ski dela Sorbona in 1914, Le pragmatisme et la sociologie, el spunea: Tot ceeace deosebeste pe orn de animal este de origine

sociala (lectia din 17 Martie). Astfel el a pus dualismul arniatit in natura omeneasca, caci animalul ramane in om o treapta inferioard, pe care el o depei fefte numai gratie societatii i cu concursul

ei. Jata de ce, cand definiam natura societatii prin aspecttil ei de constrangere, am can tat sa determinam mai strict rolul acesteia. Acum suntem mai in stare sa afirmam pe temeiul faptelor exea forte morala, care este sociatatea, cons trange i violenpuse leaza de fapt natura animalei a omului. Cat despre propria sa na1) DUrkheim, op cit. pag. 49-51. 2) Durkheim, op. cit. pag. 55. 19

www.dacoromanica.ro

C. SUnETtANU

tux% omeneasck -aceasta nu poate fi constransà nici violentata, fiindca ea se formeazá in qi prin societate i nici nu exist5. intealtfel. Aceasta s'ar intamplk cAnd societatea I-ar gasi pe om format gata si s'ar aplicà asupra lui ca a forra deosebità; pe and forla aceasta triiiefte in el §i el se sile§te sà se ridice la Inà1imea ei. far pärerea lui Durkheirn asupra pretinsului antagonism dintre individ 0. societate, pe care am citat-o, capatà de-astadatà o exprimare precisà: Astfel, zice el, antagonismul ce s'a admis prea adesea intre societate 0 individ nu corespunde /a nimic in fapte. . . Individul, voind societatea, se vre, a. pe el insu§. Acliunea ce ea exercità asupra lui, pe calea educaliei mai cu seamk n'are nici de cum ca obiect si ca efect sà-1 inaburascd, s6-1 mic§oreze, sà-1 denatureze, ci dimpotriva s6-1 m'areasâ i sa-1 facà o fiinã cu adevarat omeneascd>>.

In vederea aceasta 0. el face sfortare, care este o caracteristicii foarte esenlial& a omului. Nu mai incape indoial asupra principiului dualist din om 0 el este necesar sociologiei, care #implica *un principiu dualist: o experien0 individuald §i o experienTA colectiv6/). (Din acela§ curs, lec-cia dela 10 Martie). In legaturá cu aceasta el a formulat §i postulatul fundamental al sociologiei tot atunci i in atte däi aproape- in forma urrndtoare: Tot ce omul are mai caracteristic rezultä din istorie 0 din viala comun5. Omul este un produs al istoriei i deci un produs al unei deveniri... Deci nu e nimip in el dat (donne). Dac privim lucrurile din acest punct de vedere, inielegem si respectul ce noi ii dator6m societàii precum i acelor puteri care in noi sunt opera ei. Astfel ca intr'un alt curs al ski tot din 1914, l'Enseignement de la morale a l'école primaire, Durkheim spune .

intre altele: Ceeace respecthm in om este ceva mai mare cleat este re,spectul pentru raIiune, pentru constiinca... ,Justitia el, este tocmai proporlia intre respectuf datorit omului §i chipul in care el este tratat (lectia dela 7 Maiu). Iar intr'altà zi, la acela§ curs de pedagogie, el se exprimk cu mai multà convingere i u accente adânci de inspiraIie personalk in chipul urm'ator: Prin spirit omul se libereath de lume 1i acest spirit el 11 socote§te ca ceva

dumnezeesc. Spiritul devine valoarea prin excelen0 i un soiu de opoziIie se stabile§te intre el 0 materie; astfel se desprindea antiteza cre§tind dintre spirit 0 materie; ea duse la ascetism Ceeace rAmâne adev5rat este ca in lucruri sunt douâ feluri de va20

www.dacoromanica.ro

SO-CIOLOGIA LUI EMIL DURKHEIM

i bunurile morale sunt cele care posedd cea mai mare valoare... Dumnezeu devine un lucru intim, care traleste in constiinIe (leetia

ion

dela 23 Aprilie). El adhugh apoi cã, intr'un limbaj cu totul laic, se poate arAà copiilor care este rolul spiritului. V

Acestea ar fi rnomentele esenPale, prin care s'a produs schimbarea de atitudine a lui Durkheim i s'a inchegat definitiv noua sa atitudine idealistà i spiritualistà panh la un punct. Dach thshm la o parte- ordinea cronologicà a lucrhrilor sale, care nu reproduce totdeauna exact mersul insus al ideilor unui ganditor, si chuthm miscarea intern6 a gandirii sale, suntem desigur mai aproape de adev6r cand presupunem cà Durkheim a trecut oarecum fireste dela Lfaptul educaliei la acela al religiunii. Aspectul edui conceplia educaiiei ce rezulta de aici cativ al vielii sociale

nu era departe de rolul atribuit religiunii in constituVa societàlilor primitive si in chiar desvoltarea sufleteasch a omenirii. Spuneam mai sus ca societatea este, in fiecare moment al desvolfarii sale, un sistem educativ ; dar tot ash putem adaugh ca societatea, cel pu/in in fazele primitive, este un sistem religios. Dupa cum edu-

calia este de origine socialà si este un Iucru cu deosebire social, tot ash originea sentimentului religios este in societate i religiunea este un lucru mai presus de toate social. Am vázut ca ceeace este mai caracteristic in om este un produs al vie0i colective, al acelei experierqe colective deosebità de experienca individualà. Respectul datorit, dupa Durkheim, acelor faculthir care-I fac pe om si nu existà cleat omul social, se indreapth indirect societhIii, pe terenul ca'reia au crescut raIiunea, constiinIa, spiritul Nicäiri insa experier4a colectiva nu irnbrach forme mai tipice ca. in religiune, deoarece credinIele religioase sunt reprezentArile colective prin excelenca. Reprezenthrile colective traduc experierga colectiva, dupà cum cele individuale traduc experienIa. individualà. Dach totdeauna aceasta din urma este depen-

denth de cea dintaiu, in sacietalile primitive lush' ea -este quasi sau deadreptul inexistentà. De ce? Hilda in societaIile primitive toate reprezentdrile, fiind religioase, sunt eo ipso colective. Aici nu exist4 alth experienta deck cea eolectiva si, nu numai c. socie21

www.dacoromanica.ro

C. SUDETE 1NU

tatea este un sistem religios, religiunea _este societatea insi. Aceasta

ar fi teza -suslinuta de Durkheim in monumentala sa opera: Les formes élémentaires do la vie religieuse, in care luAnd ca exemplu sistemul totemic in Australia cauta sa descopere <(cauzele, totdearma prezente, de care depind formele cePmai esentiale ale gtindirii 0 ale practicei religioas01). Folosindu-se de un vast material etnografic, el ajunge la o noua interpretare a fenomenului religios precum si la teoria sosi a religiunii interpretare sociologicei

ciologicd a cunoafterii. Tinand searra de apropierile facute mai inainte, nu este exagerat, deck poa Le in termeM, sa spunern Ca formele elementare ale vietii religioase sun'. in acelas Limp si cele ale vietii shciale. ,A incerch sa darn o icoana numai a proportiilor problemei puse In aceasta opera si a ipterpretarii sale sistema Lice, ar trece prea mult -de marginile unui rezumat. Desigur ca este una din cele mai mari si mai indrasne-te opere din sociologia con temporana. In ea Durkheim a tras ultimele concluziuni ale gandirii sale, mergAnd deadreptul la fenomenul religios cel mai elernentar, care este totodata i fenomenul social cel mai elernentar. El a cautat s'a desvaluie Inas taina vieii aociale in formele primitive ale religiunii, caci aceasta frind un conglomerat de reprezentari colective mai presus de toate inchide in sine prima urzeala a fa2tului social i infaliseaza deadreptul desbracat de complica-tiile iSosterioare cercetarii radacinile cunostintei omenesti in religiune i deci in societate. Deaceea sistemul lui Durkheim pentru un spirit sistematic ca al sari trebuià sa duca aici, adica la o sociologic religioasd §i la incoronarea ei printr'o noua teorie a cunoasterii sau o nouà metafizicd.

Punctul sari de plecare sta in existenta deosebita a reprezentarilor colective, de care Durkheim s'a ocupat 0 mai inainte, fara sa le foloseasca eum a facut aici in studiul religiunii. ha cum le defineste in introducerea volumului sau: 4-teprezentarile colective sunt produsul unei imense cooperatii care se intinde nu numai in spa-tin, ci si in timp".. . lungi siruri de generatii au strtms in ele experienta i tiinta lor. 0 intelectualitate foarte particulara, 2) Durkheim, Les formes elementaires de la vie rcligieuse pag. 11._(Alcan, 1912).

22

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA EIJI EMIL DURXIIEIM

nesfarsit mai bogata si mai complexa dealt aceea a individului, este deci oarecum concentrata acolo. Se i4,-/elege de atunci cum ra/iunea are puterea de a depasi intinderea cunostimelor empiricee). Ele exprima nggresit societatea, care este o realitate sui generis i cea mai inaltà realitate ce putem cunoaste prin observa/ie in ordinea intelectuald i morala. Deaceea ele i poarta pecetia societacii, dupâ cum spuneh Durkheim si in cursul sàu despre Pragmatism fi sociologie: Orice reprezentare colectiva este investita cu un prestigiu, in virtutea chiar a originei sale (lec/ia din 21 Aprilie 1914). Mai spicuim Inca: Societatea este facuta de reprezentarile colective... Reprezentarile colective stint\ adevaruri pentru popoare i ele constituesc fiin/e speciale (êres spéciaux). In acest chip vom: in/elege i explicarea originei sociale a cate-

goriilor cunoasterii, caci ele sunt reprezentari colective, al caror caracter social explica necesitatea categoriilor de limp, spa/M, cauzalitate. Societatea nu poate lash aceste categorii la liberul arbitru al indivizilor, caci e o chestiune de existenta pentru ea, zice Durkheim: d'entru a puteh tral, ea n'are numai nevoie de un suficient conformism moral; este un minimum de conformism logie de care ea nu se poate Inca lipsi>> 2). In desbaterea dintre aprioristi si empiristi asupra originei categoriilor, Durklieim este de partea aprioristilor, care lash' categoriilor proprietalile lor caracteristice;. ceeace nu face empirismul. Aces ta reduce rat,iunea la experien0 prin aceasta Ii rapeste universalitatea i necesitatea, caracteristicile sale; deaceea empirismul clasic ajunge la iraiionalism. Aprio--rismul este mai consecvent i Durkheim Ii pastreaza integral prin-

cipiul, dupa, care cunostinla este formatà din doua feluri de elemente ireductibile unul la altul 3). De aici incepe insa deosebirea teoriei sociologice fa/a de aprioristi caci, desi rationalisti, ei pun origmea categoriilor pe socoteala spiritului, care are oarecare putere de a depasi experieno, de a adaugh la ceeace este dat imeputere inexplicabild totus in cadrul constiin/ei individuale. diat, Ceeace insa aprioristii pun pe socoteala constiinfei individuale, ipo-

1) Durkheim, op. cit. introd. pag. 22-23. Printre a1ii a mai studiat re-

prezentarile- colectivc si Levy:Bruhl in Les fonctions rnentales dans les sociétés in férieures (Alcan, 1912, ed. ID.,

2) Durkheim, op. cit. pag. 24. 3) Durkheim, op. cit- pag. 19-22.

23

www.dacoromanica.ro

C. SUDErEANIJ

teza lui Durkheim o pune pe aceea a conftiinlei sociale, a societipi

1).

Deci el substitue pe kceasta din urm6 con§tiinlei individuale. Solu-ciunea aceasta sociologia a fast intrev&zufa mai intAiu de Hegel, dup'& cum observ i d-1 116dulescu-NIotru, Este bine sä notám aici o coinciden0, care nu este intamp15.-

toare, ci decurge din logica internã a gandirii lui Durkheim. In

teoria sociologicä a cunoa§terii regAsim acela§ dualism, pe care 1-am uca inrelevat in teoria- educe-Pei. E vorba iarg§, de doua fiinte dividualà i alta sociald. Aceasta din urmà este inteun caz i in-

tealtul opera societe4ii, care pe deoparte cautk s'o constitue prin educalie §i pe de alta ii procurà cadrele de desvoltare ale gandirii, Dupà cum societatea, prin educaIie, trebuie sá adauge, sâ suprapun& la fiir4a asocial& o alta capabil& de o viaVa. social' 0 mora15, tot a§à ea, prin necesitatea aprioria a categoriilor fàurite din sine, adaugia. sau suprapune la fiinca nercgionalei una raponalk

Deaceea societatea este raIiunea. lea 0. toe% semnificarea dualismului sociologic, pe care 1-am vgzut exprimat pretutindeni. Aceasta inseamna cà societatea se ridicei deasupra individului, in tiomeniul intelectual 0. moral, iar in Trasura in care el participa la societate se depà§e§te pe sine, a-Lk and 1ucreaz5. cat 0 and gande§te 2).

Dar mai este ceva. Deoarece primele sisteme de reprezenfari ce omul §i-a fgcut despre lame i despre sine stint de origin& -religioasg, religiunea a Inceput prin a line locul de filozofie 0 de §tiinle. In .acest caz, ea a imbogalit spifitul omenesc deja format cu oarecare idei ; ba chiar mai mult, ea a contribuit ski formeze. t(Oamenii, spune Durkheim, nu i-au datorit numai, tn bunä parte, materia cuno§tintelor lor, ci 0 forma dupg care aceste cuno§tin-ce sunt prelucrate#3). A§a dar, a pune in societate originea categoriilor este tot una cu a o pune In religiune, aci societatea primitiv 5. se eonfund& cu religiunea. *

5 Vezi i D-I C. 11-adulescu-Motru1 Elemente de metafizicä, pag. 172,-176 Buc. 1912.

2) Durkheim, op. cit. pag. 23.

3) Durkheim, sop. cit. pag_. '12.

24

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LUI EMIL DURKHEIM

Du Pà aceastà analiz'a destul de lungg, sarcina noastrà e .quratà 9i legatura reprezentArilor colective cu formele de ideal create de societate apare destul de- fireascà. Dela reprezentgrile -colective la lumea valorilor nu este &Cat un pas1). Reprezentdrile colective sunt adevaruri pentru popoare, spuneà Durkheim, iar judeditile de valoare sunt opera societ4ii. Societatea, dupd el, este esenlial creatoare_ de ideal 0 este o sintez6 de coh§tiinle. In societate oamenii au unele lucruri de respectat in comun, care se exprimil in

reprezenarile colective 0 de care ei leaga anumite valori. Cum insa nicàiri reprezentarile colective n'au un prestigiu mai mare cleat in viaca re1igioas, deoarece acolo traduc -o experieup colectiva fâra rival, ne d'arn seama de impurtana rolului pe care Durkheim 1-a atribuit judec4ilor de valoare §i in general lumii 'valorilor. Deaceea el a ridicat societatea deasupra individului, pentru a face din ea un ivor permanent de valori. Societatea ca o sintezA de con9tiinIe, impune individului mirajul unei vieci superioare. NicAiri nu se vede mai bine aceastA tendinca cleat in studiul sàu asupra viefii religioase. Ca'ci valorile, care ise aflä pretutindeni, sunt aici ca in domeniul lor natural. Totdeauna oamenii au pus ca o valoare deosebitA, ca un ideal existerqa unei lumi Ku-peril:tare, unei lumi supranaturale 0 au fdcut din ea criteriul prin excelenfa al valorilor. Dar punctul acesta_ de vedere iiu puteh fi

Intocmai acela al lui Durkheim. El a redat valorile adevAratei lumi reale 0 a pus criteriul lor in viaca colectivá. Ideiatificand so-

cietatea primitivâ cu religiunea, el a implântat ideahrl care fusese apanajul exclusiv al religiunii in deyenirea socialei. Este o necesitate pentru societate sd intre/in6 idealurile i sa le prelungeascg, spune Durkheim 2) intr'o comunicare a sa la Congresul de

filozofie din Bolonia. In aceastâ comunicare el afirma câ toate judecalile -sunt judecaIi de- valoare, determinate de experienp colectiva sau de mediul social. Valoarea unui lucru nu este in funcIie de acest lucru, ci in functie de un ideal pe care colectivitatea II reprezintd prin acest lucru, de pildà drapelul; soldatul moare 1) Asupra acestei Intregi parti: Bougie, Legons de sociologic sur l'évolution des Valeurs (Armand Colin 1922), a vedeà i recenzia noastrA in Arhi-va pentru stiinta i reforma sociald, an. IV, no. 2.

2) Revue -tie metaphysique et de mor2s. Jugements de valeur et juge-

ments d'existence.

25

www.dacoromanica.ro

C. SUDETEANt

pentru el, fiindca societatea a stabilit astfel. Idealul se schimba

evoluiaza cu societatea. El este dat de experien0-, insa nu de cea individualt, ci de cea colectiva. Si acum mai putem adaugh ceva. Daca gocietatea este un izvor permanent de valori, daca este creatoarea idealurilor prin care

ea träieste ridicand pe individ pana la ele, nu este ea cel mai inalt ideal? Desigur, un ideal in curs de vesnica devenire; iar in societftile primitive uncle religiunea i societa tea sunt una1 ea este pentru indivicl singura divinitate sim-tità cu care comunica p la care participa, este Dumnezeu insus. Ce semnificare capata valaarea acest sis tem excel) tionala ce i-se atribuie primordial, este usor de vazut. Ea este, in orice caz, valoarea palorildr. pentru c,oncep pa generalà a societftii

VI

Am strabatut pana aici pe rand feluritele aspecte- ale gandirii sociologice a lui Durkheim i firesc ar fi sa ne oprim. Desi 'MO.' expunerea noastra a fost des tul de lunga potrivit cu complexitatea operii analizate ea n'ar fi tows completa, daca n'am privi cft de pe scurt raportul ce sugine sociologia cu celelalte tiine sociale. Ne va fi CU atat mai usor, cu cat acest raport se desprinde din analiza anterioara. El a fost, de ahminteri, tratat indeosebi in articolul deja eitat Sociologic et sciences sociales.

De obiceiu se desparte sociologia de stiintele particulare ale societa-tii opunand termenul de general celui de special. Acest criteriu, care- se &este la multi. sociologi Actuali, nu poate duce cleat la arbitrar cum este la Giddings, prin reducerea elementelor primare si generale la populatia social(' i; caci nu poti vorbi de via-ta sociala intreaga cu privire la un aspect particular. Tot ash Tarde,. Gumplowicz, Ward si altii nu spun cum sociologia stà in raport cu celelalte stiin-te social; de care ei o deosebesc totus1). Aceasta

distinctie a fost incercata dupá un principiu in aparenfa altul de catre Simmel. Dupa acesta, stiintele speciale studiazâ ce se pe-

trece in societate, nu insas societatea, did numai sociologia se ocupa. de grupurile in care se petrec fenomenele studiate de stiintele spe1) Durkheirn i Fauc6-nnet, art. cit. pag. 479.

26

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA LUL EMIL DURK HEIM

ciale. Procesele prin care stint atinse scopurile de eatre oameni in societate nu sunt sociale prin sine, caci ele sunt numai conOnutul.

Iar asocialia, care le corgine, este singurul lucru anume social §i sociologia este §tiinIa asocialiei in abstracto. E u§or s ghicim obieclia lui Durkheim. El va zice ca abstracIia trebuie sa fie conforma aici cu natura luerurilor, caci daa este drept ca tot ce se petrece in societate nu e social, n`u e tot a§a cu tot ce se produce in societate §i prin ea, Iar, in acest punct, cunowem deajuns gân direa lui Durkheim, spre a mai starui. A separa, in acest schip, sociologia de §tiin%ele, sociaN, inseamna a ,o reduce sâ fie o filozofie formal5.1). Conceppe pur nominalistil, spunea Inca Durkheim intr'o leclie de seminar asupra lui Simmel i GiddingS. Sociologia ar fi

rezultatul unui fel de abstraqie analoaga cu tea dift- geometrie, privind numai forma societalii, pe cand tiinele speciale ar studia

materia ei. Nu exista ca atare docat indivizi §i relafiuni interindividuale. Dar tocmai Simmel, obiecteaza Durkheim, n'a vazut caracterul creator al sintezei, caci noliunea esen%iala rámane aceasta: tolul contribuie sa faca partea (leccia dela 3 Aprilie 1g44). Acesta este §i fondul ultim al gandirii sociologice a lui Durkheim. Orice sinteza, dupa el, este creatoare i deci societatea este o sinteza creatoare. Concep%ia aceasta, exp'usa 0 mai sus, revine aici cu o preciziune incomparabila. De aici decurge i conceplia sociologiei, caci nu este

nevoie sa isolezi culare aspect ca obiect special al nouti §tiin/e. Cum mu4imea fenomenelor sociale nu poate fi studiata deck printr'un nuffiar de discipline speciale, in care ele se impart, sociologia nu este cleat sistemul ftiinfelor sociologice 2).

vu Iar acum un ultim cuvant, care ar fi al criticei. Ctm pe aceasta am Mcat-o in masura explicarii 3) sistemului lui Durkheim, ne ramane prea pu/in de zis. Timpul unei asemenea critici n'a sosit Inca poate i ea trece peste puterile noastre. 1) Art. cit. pag. 479-484. 2) Art. cit. p. 484-485.

a) Vezi Iti aceastà privinva §i articolul d-lui Ralea: Emile Durkheim, Viata romaneasca 1921.

27

www.dacoromanica.ro

C. SUDETEANU

A face din sistemul acesta pur isimplu q negatiune a individului, in sensul ca. acesta este exclus pana la anihilare, am vazut In ce masura poate fi adevarat. Ceeace a ramas de obiceiu In mintea noastra din disculia sa cu Gabriel Tarde, a fost tocmal opozipa sumard la individualismul acestuia. El a refuzat totdeauna s acorde

individului rolul predominant ce-1 aveh in qingeniosul sistem al lui Tarde)). Desl nu putem trata in treacat sociologia lui Tarde, e deajuns sa observam ca el nu se afla tocmai la extremitatea opusa acestuia, Cel pircin aspectul 'educativ -al vie0 sociale cum obne face O. vedem mai bine gandirea sa asupra serva i Fauconnet raporturilor dintre societate i iiidivid i asupra rolului jucat de acesta. Daca ar fi sa definim sociologia lui Durkheim pe baza acestor elementé cea ne apare ca o sociologie a obligatiunii consimlite

prin acordul dintre individ i societate. Societatea ii patrunde pe individ i Ii devine oarecum ceva imanent. Deaceea putem ramane cu nedumeritea aceasta i anume, daca socialul, pentru Purkheim spre a intreeste mai mult ceva interior, care ne informeazd buinlà un termen impropriu in ini,elesul ct ne formam in el ei prin el, sau este pur i simplu ceva exterior si impus din afara, asâ cum se exprima Starnmler in aceasta definiIie: ((Social este ceeace este reguIat din afard)). Sigur este, pe failed aceasta, ca Durkheim a privit chiar fara sa vrea printr'un simplu artificiu de metoda numai aspectul organizat, Incremenit oarecum al vielii sociale, tocmai contrar de ce-a facut marele sau adversar Tarde, caruia Ii obiectà intr'o lec/ie de seminar ca imitalia nu prinde cleat ce este necrganizat in societate, superficial si mobil (un sol extremement mouvant), teren care -exista totdeauna. Deaceea poate daca Tarde a fost un semanator de idei, _Durkheim,a fost Mai ales adancitorul unei singure idei izolate de tot ,ce n'a fost ea pana la limitele o bsesiunii. Dealtfel, ei infajiseaza doua faze necesare ale aceleiasi stiin%e. Pe cand Tarde Irisa n'a facut scoala propriu zisa desl ideile sale asupra flutura In aer Durkheim a facut scoala, ceeace este conform si cu concepIia sa despre §tiinta.

Mai este o caratteristica gencrala a sistemului, pe care e bine s'o puneni_ in lumina, dui-A ce-am intrezarit-o adesea in cursul expunern. La diferitele aspecte ale vistii sociale educatie, origmea cunoa9terii peste tot a fost vorba de condiciunile de 28

www.dacoromanica.ro

SCYCIOLOGIA LUI EMIL DURKHEIM

existentd ale societatii. Toate aspectele acestea sunt exigen-ce de care conformism moral, conformism logic, viaca ale societafii se resfrang necesar asupra individuiqi. Ar reie§i de aici Ca societatea 10 urmarWe scopurile ei incon0iente de conservare proprie in paguba indivizilor, a§o. zicand. Ace§tia traiese i lucreaza pentru

lor proprii sunt satisfacute, in virea, chiar atunci cand tupa unui acord imanent_Tocmai aceasta face marelia doctrinei lui Durkheim i eficacitatea ei practica cea mare, caci raporturile de -via-Va ale individului in sanul vieii colective capata o coeziune indestructibild, ceva din puterea elementara a instinctului. Din punct de vedere teoretic frisk s'ar puteA gasi aici o slabiciune a sistemului, care nu explica indeajuns cum se face legatura aceasta indisolubila i instinctiva a individului cu societatea, cdnd viata sufleteascd a individului in aceea presupune mai malt dec.& instinctul

§i se desfdpard pe un plan superior, acela al inteligentii. Oricum ar fi, doctrina lui Durkheim are la baza cultul energiei morale odata cu acela al societaIii. Ea este o lee-Pe perrnanenta de disciplina morald, iar sociologia sa nu se poate defini mai bine cleat ca o sociologie a disciplinei morale.

In vremea noastra, cand cultul datoriei 0 al sforIarii este

o

gluma, inal-pmea stoica a aces tei doctrine proiecteaza in ochii no§tri ca singur obiectiv 0 ideal al viecii: Societatea.

C. SUDETEANU.

www.dacoromanica.ro

PREF AT-A Suntem ash de pulin obisnuivi s tratam faptele sociale tiinificete incat uncle propoziliuni cuprinse in aceasta lucrare pot &à mire pe cititor. Cu toate acestea, daca exista o stiinc,a a societalilor, trebuie sa te astepti ca ea sa nu constea intr'o simpla parafraza a prejudecalilor traditionale, ci si ne faca a vedeh lucrurile altfel decAt se inf4iseaza omului de rand; caci obiectul oricarei stiirice este de a face descoperiri p orice descoperire incurca mai mult sau mai putin opiniunile primite. Afara numai daca nu se cla simtului comun, in sociologie, o autoritate pe care el n'o mai are de multa vreme In celelalteystiin/e si nu se vede de unde ar putea ea sa-i vina trebuie ca savantul säi iea hotatirea de a nu se lash speriat de rezultatele la care ajung cercetarile sale, daca au fost urmate metodic. Daca a cauth paradoxul este treaba unui sofist, a fugl de el, cand este impus de fapte, este isprava unui spiyit fart de curaj sau fat% credinca in stiinVa. Din nenorocire, este mai usor sa admiti aceasta regula in principiu i teoretic cleat s'o aplici cu staruinVa. Noi suntem Inca prea obisnuivi sa hotarim, toate chestiunile acestea dup a. sugegtiile simtinem departe de discu/ului comun pentru ca sa puIem usor Atunci cand ne socotim desbara/i de el, he impile sociorogice. pune judecacile salt fara sa bagam de seama. Numai o practiea Indelung i speciala ar puteh sa inlature asemenea scaderi. Iata ce pretindem cititorului sa binevoiasca a nu pierde din vederci. Sa nu uite.ca felurile de a gandk cu care el este prea obisnuit sunt mai curand contrarii decat prielnice studiului stiiniific al fenomenelor sociale i, prin urmare, sa se feriasca de primele sale impresiuni. Daca se lasa i voia lor fara de impotrivire, el se expune a ne judecA Para' sa ne fi int,eles. Astfel, s'ar puteh intampla sa ne 30

www.dacoromanica.ro

Invinuiasca. ea am vrut sa indreptaPrn erima, sub pretext ea facem din ea un fenomen de neiologie normala. Totuv obieccia a fi co pilareasca. Cad daca e normal Ca, in orilice societate, sa fie crime, nu e mai puPn- normal ca e/e sa fie pedepsite. Asezamantul unui sistem represiv nu este un fapt mai pupn universal deck existen-ca unei criminalitaP, nici mai pulin indispensabil sanataPi coleetive.

Pentru ca, a nu fie crime, ar trebul o nivelare a constiimelor individuale care, pentru motive ce se vor alla mai departe, nu e nici cu putinVa i nici de dorit; dar ca sa nu fie represiune, ar trebul o lipsa de omogenitate morala care nu se poate impach cu,existenla

unei societaP. Numai c, porninci dela acest fapt c. crima este urita i detestabila, sjmui comun conchide_pe nedrept din aceasta ca ea n'ar puteà sa dispara prea deajuns. Cu simplismul eau obisnuit, el nu pricepe c. un lucru cpre e respingator sa poata ave4 vreo raliune de a fi folositor ; dar totus nu este nicio ,contrazicere aid. Nu sunt oare in organism funcpuni respingatoare al carora joe regulat este trebuincios sanatapi individuale? Oare nu urdm noi suferinla? i cu toate astea o fiirqa care n'ar cunoaste-o ar fi un monstru. Caracterul normal al unui lucru sisentimentele de respingere ce el inspirà pot chiar fi solidare. Daca durerea este un fapt normal, e cu condipa de a nu fi iubita, dacâ drima este _normala, e cu conditia de a fi urata Metoda noastra n'are deci nimic revoluponar. Ea este chiar, oarecum, esenPal conservatoare, de oarece priveste faptele sociale ea lucruri a cdror natura, oricht ar fi de moale i mládi6asä, nu este cu toate acestea achimbatoare dupà voie. Cu cat e mai primejdioasa doctrina care nu vede in el 1) InsA, ni se obiecteazà, dacA s'Ankatea cuprinde elemente de nesuferit, cum s'o prezentAm ca mai sus drept tinta imediatA a conduitei? Nu este aigi nici o contrazicere. Se intAmpla mereu ca un lucru, desi fiind vAtAmAtor printr'unelc din urmarile sale, sA fie printr'altele folositor sau chiar trebuindar, dacA efectele rele ce are sunt neutralizate regulat de o influenta cios contrarie, ajunge In fapt ca el slujeste fdrA si -vatame si cu toate acestea este totdeauna denm de urat, cad nu Inceteaza de a constitui prin sine un pericol intAmplkor, care nu sste inlaturat deck prin actiunea unei forte antagoniste. Acesta e cazul crimei; Aml cc ea face societkii este nimicit prin pedeapsA,

daca ea functioneazA regulat. II.AmAne deci cA, fAra a produce rAul ce-I implicA,

ea sustine cu conditiile fundamentale ale vietii sociale raporturile pozitive ce vom vedeit mai pe urmA. Numai cum fArA voia sa, asa zicAnd, este Men-CA nesuyArAtoare, sentimen tele de groazit al cAror obic,ct este sunt totus Intemeiate. 31

www.dacoromanica.ro

cleat produsul unor combinaiii mentale, pe car& un-si,mplu arii-

ficiu dialectic poate, intr'o clipk sà le rästoarne cu totul Deasemeni, fiiudc. este obi§nuit sa-ti reprezinci viata socialg ca desvoltarea logicá a unor coneepte ideale, se va_ socoti pate

greoaie o metoda care face s'a atArne evolufia colectiva de condi-pi objective, definite in spaliu, i nu este irnposibil a fi tratat ca materialist. Cu toate acestea am putea mai pe drept sa revendicgm denumirea contrarie. In adevgr, esenca spiritualismului nu stà in aceasta ideie ca fenomenele psihioe nu pot fi irnediat derivate din fenomene organice? Iar metoda noastra nu este in parte deck o aplicare a acestui principin la faptele sociale. Dupâ cum spirituali§tii despart regnul psihologic de regnul biologic, noi despLiim pe primul de regnul social; ca i ei, noi/nu primirn s'a expliam eel mai complex prin cel mai simplu. De fapt totu§, nici una nici cealaltä numire nu ni se potrivese intocmai; singura pe care am primi-o este aceea de. rafionalist. Tinta noastra de seamä inteadev`ar, este de a intinde la conduita ornfineasea rmionalismul etiintific, arátand ca, privith in trecut, ea este reductibilA la raporturi de cauz6 Ia efect pe care o opermie nu mai pup ralionald poate s'o transforme apoi in reguli de acliune pentru viitor. Ceeace s'a ebemat pozitivismul nostru nu este decal o urmare a acestui rationalism 1). Nu pcqi fi ispItit sà depd§e§ti faptele, fie spre a da socotea1 4 de ele fie spre a le indrumh cursul, decat in rnasura in care le crezi iraionale. DacA sunt in intregime de inIeles, ele ajung tiineL ca i practicei: tiinçei, eaci nu este ajunoi motiv sá calqi in afard de ele ra-Pnile lor de a fi; practicei, cãci valoarea lor utila este una din aceste ra-puni. Ni se pare deci cä, mai ales pe timpul acesta de misticism ce rena§te, o asemenea incercare poate i trebuie sa fie primith 4.'11 nelini§te §i chiar cu simpatie de cAtre to/i aceia care, de0 desparIindu-se de noi intr'unele puncte, impIrta9esc credirrca noastra In viitorul raçiuniL

PREFATA EDITIEI A DO-UA Când a ie§it aceasta carte Tentru prima ohra, a star-nit controverse destul de vii. Ideile curente, ca i zapacite, se impotrivirà 1) Adica nu trebuie confundat cu mctafizica pozitivista a lui Comte 0 Spcnco-r.

32

www.dacoromanica.ro

intaiu cu atata energie incat, inWun timlt, he-a fost aproape cut neputima sa ne facem inteles. Chiar asupra punctelor unde ne-am exprimat cat se poate de lamurit, ni s'au atribuit fära rost vederi care n'aveau nimic comun cu ale noastre i s'a crezut a ne combate tombatandu-le. Atunci cand declaraseram in mai multe randuri ca contiina atat individuala cat 0 social'a nu era pentru noi nimic substan/ial, ci numai tin total, mai mult sau mai pi/in sistematizat, de fenomene sui generis, s'a luat aceasta drept realism 0 ontologism. Atunci cand spuseseram anume i repetaseram in toate

chipurile Ca via/a sociala era toata facuta din reprezentari, ni s'a adus invinuirea ca am -inlaturat elementul mental din sociologie. S'a mers chiar pana la refacerea contra noastra a unor procedeie de diseulie ce se puteau crede dispärute definitiV. Ni s'au imputat, intr'adevar, unele pareri pe care nu le sus/inuseram, sub pretext ca ele erau #conforme cu principiile noastre». Experien/a dovedise totus toate pericolele acestei metode care,. ingaduind sa construe§ti dupa voie sistemeld ce discuti, ingaduie to todata sa ai dreptate fàrà greutate. Nu credem ca ne inselam spur-land ca, mai pe urma, rezisten/ele au slabit treptat. Fara indoiala, mai sunt Inca propoziiii care ni se tagaduesc. Dar n'am puteà nici sa ne miram i nici sa ne plangem de aceste contestari mantuitoare ; este foarte limpede, in adevar,

ca formulele noastre sunt menite a fi schimbate in vlitor. Ca rezumat al unei practice personale 0 de nevoie restransa, ele vor trebui sa evoluieze necesar pe masura ce se va ca§tigh o experienta mai intinsa 0 mai adancita a realitalii.sociale. In ce prive9te me-

totla, de altminteri, nu se poate face niciodata cleat ceva provizoriu ; caci metodele se schimba pe masura ce tiina inainteazà. Nu e mai pu/in drept ca, in timpul acestor. din urma ath, cu toate impotrivirile, cauza soqologiei obipctive, specifice i metodice a c4tigat teren fara de incetare. Intemeierea lui Annee sociologique a ,contribuit desigur mult la acest rezultat. Deoarece imbraliseaza deodata tot domeniul tiin%ii, Armee a putut mai bine cleat mice lucrare speciala sa dea sentimentul a ceeace ssociologia trebuie si poate sà devina. S'a putut vedea astfel Ca ea nu era condamnata sa 1%1-nand o Jamul% a filozofiei generale si ca, de alta parte, ea -clutch Sa intre in atingere cu amanuntul faptelor fara sa degenereze

in erudicie curata. Deaceea n'am putea sa multumim indeajuns

33

www.dacoromanica.ro

ardoarei §i devotamenthlui colaboratorilor no§tri ; mulcumita lor aceastà demonstra-cie prin faptà a putut fi Incercatd §i se poate urmArl.

Cu toate acestea, oricht de reale ar fi aceste progrese, este de netagaduit ca Intelegerile gre0te i confuziile trecute nu sunt inch risipite pe deantregul. Deaceea am vreà sa ne folosim de aceastà a doua ediVe spre a adAugh chteva explicAri la toate acelea pe care le-am dat Inca, sh rAspundem la unele critici i sA .aducem intr'uuele puncte alte precizAri. PropoziTia duph care faptele sociale trebuie sa fie tratate ca lucruri este din acelea propozi%ie care este chiar la baza metodei noastre

care au provocat cele mai multe contraziceri. S'a socotit ca paradoxal i scandalos a asimilh realitalilor din lumea exterioarh pe acelea ale lumii sociale. Insenmh a se in§elh in chip ciudat asupra Inlelesului, si importancei acestei asimildri, a ehrei obiect nu este de a cobor$ formele -superioare ale fiin-cei la formele inferioare, ci dimpotriva a revendich pentru primele un grad de realitate eel pucm egal cu eel pe care toatA lumea 11 recunowe celor de al doilea. Nu spunem, intr'adevAr, ca faptele sociale sunt lucruri materiale, ci sunt lucruri cu acela§ titlu ca i lucrurile materiale, de§1. inteun

alt chip. Ce este inteadevar ui ludru? Lucrul se opune ideei ca ceeace este cunoscut din afara la ce se cunoa§te dinhuntru. Este lucru ori§ice obiect de cuno§tinp care nu este 7in chip firesc interpenetrabil cu inteligenla, tot despre ce nu putem sa ne facem o no-pune adecuatà printeun simplu procedeu de analiza mintalà, tot ceeace spiritul nu poate ajunge sA inteldaga deck c condilia de a ie§i. din el insu§, pe cale de observa/ii i experirnentari, trechnd treptait, dela caractereIe ,cele mai exterioare i cele mai imediat vizibile pAnd la cele mai putin vizibile i cele mai adanci. A. privi fapte de un oarecare ordin ca lucruri, nu e deci a le a§ezh in cutare ori cutare categorie a realului; este a observh fa -c6. de ele o oarecare atitudine mentalà. InseamnA a incepe cercetarea lor luhnd ca principiu ch nu se §tie absolut ce sunt ele i cA proprieta-cil e. lor caracteristice, ca i cauzele necunoscute de care athrnA, nu pot fi descoperite prin introspeciia chiar- cea mai ingrijith. 34

www.dacoromanica.ro

Termenii astfel defin4i, propoziiia noastra, departe de a fi un paradox, ar puteh sa treaca aproape ca cevh dela sine inceles daca n'ar fi prea adesea nesocotita in §tiinlele care se ocupa cu omul p mai cu searna in sociologie. Inteadevar, se poate spune cu acest

orice obiect de 0iirga este un lucru, In afara poate de

obiectele matematice ; eaci In ee prive§tek pe acestea din urmä, cum le construim noi in0ne dela cele mai simple. Ora l cele mai

complexe, ajunge, spre a §ti ce sunt, sä privim inlauntrul nostru §i sa analizam interior procesul mintal din care rezulta. InsTi Indata ce e vorba de fapte propriu zise, ele sunt pentru noi, In momentul cand cautam sa le facem tiin%a, cu necesitate necunoscute, liwruri ne0iute, caci reprezentarile ce s'au putut face despre ele in cursul vie%ii, fiind facute fara metoda i critica, sunt lipsite de valoare §tiimifica i trebuie lasate la o parte. Faptele psihologiei individuale Insele infaIi§eaza acest caracter i trebuie sa fie considerate sub acest aspect. De fap; de0 ele ne sunt interioare prin definitie, conOinta ce avem despre ele nu ne arata nici natura lor interna i zici geneza. Ea ni le face cunoscute pana la un punct oarecare, dar numai cum senzaIiile ne fac sà cunowem caldura sau lumina, sunetul sau electricitatea ; ea ne da asupra lor impresii confuze, trecatoare, subiective, iar nu notiuni limpezi i lamurite, concepte explicative. Si tocmai din acest motiv s'a intemeiat In timpul acestui secol o psihologie obiectiva a careia regula fundamentala este de a cerceth faptele mintale din afara, adica drept lucruri. Cu a-tat mai mult trebuie sa fie a§à cu faptele sociale ; caci con0iinta n'ar puteh fi mai competenta spre a le cunoa§te dealt sa cunoasca din propria sa viata 1). Se va raspunde ca, deoarece ele sunt opera noastra, n'avem cleat sa capatarn con0iinfit ed noi in§ine spre a ti ce-am pus acolo 0 cum le-am format. Insa, mai intaiu, cea mai mare parte din institutiile sociale ne sunt lasate gata de generatiile anterioare ; n'am luat nici o parte la formarea lor §i, deci, nu intrebandu-ne vom puteh descoperi cauzele care le-au provocat. Mai mult, chiar atunci cand am colaborat la nwerea lor, abià daca intrevedem In chipul cel mai ne1) Se vede c4, spre a admite propozitia aceasta, nu e nevoie a substine cg viata socialà este facutà din altceva cleat din reprezentari; ajunge a spune c. reprezentarile, individuale sau colective, nu pot fi studiate stiintific de cat cu conditia de a fi studiate obicctiv. 35

www.dacoromanica.ro

deslu§it, §i adesea chiar cel mai neexact, adevaratele motive care ne-au determinat sa lucram §i. natura aqiunii noastre. Deja, atunci cand e vorba numai despre demersurile noastre particulare, §tim foarte eau pricinile relativ simple care ne calauzesc ; ne credem desinteresa-ti atunci cand lucram ca egoi§ti, credem a ne supune du§maniei atunci cand cedam iubirii, ra-tiunii atunci cand suntem sclavii

unor prejudecali neralidnate,, etc. Cum deci vom avea putima de a gasi cu mai multa limpezime cauzele, Intr'altfel complexe, din care ies demersurile colectivitaIii? Caci, cel pu-tin, tiecare din noi nu )iea parte aici deck cu o parte foarte mica ; avem o multime de colaboratori §i. ce se petrece intr'alte con§tiin-te ne scapa. Regula noastra nu cuprinde deci nici o conceplie metafizica, nici o specula-tie asupra fondului fiintelor. Ceeace ea reclama, e ca sociologul sa se puna in starea de spirit in care sunt, fizicianii, chimi§tii, fiziologi§tii, cand intra intr'o regiune, 'Inca necercetata, a domeniului lor §tiintific. Trebuie ca patrunzand Iii, lumea sociala, sa OA con§tiin%a ca patrunde In necunoscut ; trebuie sa se simta In fa-ta unor fapte ale caror legi sunt tot a§a de nebanuite cat puteau fi acelea ale vie-tii, cand biologia nu era constituita ; trebuie sa stea gata a face descoperiri care-I vor mira 0-1 vor incurca. Dar mai este pada cand sociologia sa ajunga la acest grad de maturi-

tate intelectuala. In timp ce savantul care studiaza natura fizica are sim-timantul foarte viu_al rezistentelor ce ea ii opune §i pe care aqh de greu le invinge, se pare in adevar ca sociologul se mi§ca In

mijlocul unor lucruri indata transparente pentru spirit, atAt e de mare u§urima cu care il vezi deslegand chestiunile cele mai intunecoase. In starea actuala a §-tiintei, nu §tim de buna seama ce sunt chiar principalele institu-tii ociale, ca Statul sau familia, dreptul

de proprietate sau contractul, pedeapsa §i responsabilitatea, nu §tim aproape de loc cauzele de care ele atarna, func-tiunile ce Indeplinese, legile evolu-tiei lor ; abia daca, in unele puncte, Incepem sa intrevedem vreo lumina. i totu§, ajunge sa strabati lucrarile de sociologie spre a vedea cat este de rar sentimentul acestei ne§tiin-te §i acestor greutati. Nu numai te prive§ti obligat sa dogmatizezi deodata asupra tutqror problemelor, ci te crezi In stare Ca, In cateva pagini sau cateva fra2e, sa atingi esen-ta chiar a fenomenelor celor mai complexe. Adica asemenea teorii exprima, 36

www.dacoromanica.ro

nu faptele care n'ar putea fi sleite cu aceasta iu%ealà, ci prenoliunea ce avea autorul despre ele, mai inainte de cercetare. i Para in-

doiala, ideea ce ne facem despre practicele colective, despre ce sunt sau ce trebuie sa fie, este un factor al desvoltarii lor. Dar aceasta idee insa§i este un fapt care, spre a fi determinat cum se cuvine,

trebuie §i el sa fie studiat din afara. Caci ceeace importa sa §tim, nu e chipul in care cutare ganditor in parte ii reprezinta cutare instit4e, ci concemia grupului despre ea ; singura, e drept, concepia aceasta este eficace din punct de vedere social. Insa' ea nu poate fi cunoscuta prin simpla observalie interioara fiindca nu este intreaga In nici unul din noi ; trebuie deci sa gasim cateva semne exterioare care o fac sensibila. Mai mull ; ea nu s'a nascut din nimic, este ea Ina§ efectul unor 6auze externe ce trebuie cunoscute spre a putea preAui roful sau in viitor. Ori§ice ai face, totdeauna

deci trebuie sa revii la aceea§ inetoda. II

0 alta propoziiie n'a fost mai pulin viu discutata ca precedenta: anume aceea care ne infa0§eaza fenomenele sociale ca exterioare indivizilor. Ni se acorda astazi destul de bucuros cä faptele vieii individuale §i cele ale viqii colective sunt eterogene inteun grad oarecare ; gie poate chiar spune ca o imelegere, daca nu unanima, cel puTin foarte generala, este pe cale de a se face asupra acestui punct. Nu mai sunt sociologi cari sa tägaduiasca sociologiei orice fel de specificitate. Dar fiindca societatea nu este compusa cleat din indivizi 1), ii pare simlului comun ca viala sociala n'ar putea avea alt substrat decat con§tiinla individualà; altminteri, ea pare

a ramânea In vant §i a pluti In gol.

Cu toate acestea, ceeace se judeca a§a de u§or neadmisibil cand

e vorba

de ale naturii.

faptele sociale,

este admis despre alte

regnuri

Totdeauna cand elemente oarecarel imbinandu-se desprind, prin faptul combinarii lor, fenomene noua, trebuie sa ne dam seama bine as aceste fenomene sunt a§ezate, nu in elePe lAngil indivizi, 1) Propozitia nu este, de altfel, deck in parte exacta'. lucrurile stint 5 i ele elemente integrante ale societAtii. E drept numai cA indi-

vizii sunt sinprele ei elemente active,

37

www.dacoromanica.ro

mente, ci in totul format de unirea lor. Celula viquitoare nu cuprinde nimic decat particele minerale, dupa cum societa tea nu cuprinde nimic in afara de indivizi ; §i cu toate acestea este prea vadit cu neputinVa ca fenomenele caracteristice ale vie-Pi sa stea in atomii de hidrogen, oxigen, de carbon 0 de azot. Cad cum ar putea mi§carile vitale sa se produca in sanul unor elemente fara de vieata? Cum s'ar imparci de altminteri, proprietalile biologice intre elementele acestea? Ele n'ar puteh sa se regasiasca deopotriva

la toate Ended nu sunt de aceea§ natura ; carbonul nu este azotul §i, prin urmare, nu poate imbraca acelea§i proprietäti

hi

nici juca acela§ rol. Nu este mai pulin neadmisibil ca fiecare aspect al vietii, fiecare din caracterele sale principale &à se intrupeze in-

tr'un grup aparte de atomi. Vieaa n'ar putea sa se descompuna

astfel ; ea este una i, deci, nu poate avea ca sediu decat substanta viquitoare in totalitatea sa. Ea este In tot, nu in pár%i. Nu particelele neviquitoare ale celulei, se nutresc, se reproduc, inteun cud vant traiesc; ci insa§ celula 0 ea singura. Iar ceeace spunem despre vieata ar putea sa se repete despre toate sintezele posibile. Duntatea bronzului nu e nici in amnia, nici in cositor, nici In plumbul care au slujit sa-1 formeze §i care sunt corpuri moi sau flexibile; ea este in amestecul lor. Fluiditatea apei, proprietalile ei alimentare §i altele nu sunt in cele douâ gazuri din care este compusa, ci in substarga complexa ce ele formeaza prin asocialia lor. Sa aplicam principiul acesta la sociologie. Daca, curn ni se acorda, aceasta sinteza sui generis care alcatuie§te orice societate desprinde fenomene noua, deosebite de acelea care se petrec in con§tiffilele sobtare, trebuie sa admitem ca aceste fapte specifice s tau in societatea insa§ care le produce, iar nu In part,ile sale, adica in mernbrii sai. Ele sunt deci, in'acela§ bile les, exterioare con,tiin%elor indivi-

duale, privite ca atare, prectIm caracterele deosebitbare ale vie0 sunt exterioare substancelor minerale care compun fiinia vie. Nu le poli absorbi in elemente fard contrazicere, deoarece prin delinilie ele presupun altceva decht ce cuprind aceste elemente. Astfel se gase0e Indrept4ita, printr'un nou motiv, separmia ce-am stabilit mai departe fritre psihologia propriu zisg, sau tiina individului mmtal, i sociologie. Faptele sociale nu se deosebesc numai in calitate de faptele psihice; ele au un alt substrat, nu evoluiaza in acela§ mediu, nu a tarna de ace1ea0 condit,ii. Nu inseamna ca 38

www.dacoromanica.ro

n'ar fi §i ele psihiee intrucatva, fiindc5 toa te cons tau in feluri de a gandI sau a lucra. Starile con§tiinlii colective insa sunt de o altfi naturh cd starile ,con§tiinIii individuale; sunt reprezentari de un alt soiu. Mentalitatea grupurilor nu este aceea a particularilor; ea are legile sale nroprii. Cele doted §tiinIe sunt deci tot a§a de bine deosebite cat pot sa fie doted §tiirrce, ori§ice raporturi ar putea,

dealtfel, sa existe Intre ele. Cu toate acestea, asupra acestui punct, e bine sa facern1 o deosebire care va arunca poate vreo lumina, asupra desbateri). Ca materia vielii sociale nu s'ar putea explica prin factori curet psihologici, adica prin stari ale con§tiin-cii inclividuale, ni se pare eviden0 Ins50. Inteadevar, ceeace tradue reprezentarile colective, e chipul in care grupul se gande§te In raporturile sale cu obiectele care-I ating. Insa grupul e alcatuit altfel decat individul §i lucrurile care-lating sunt de o alta natura. Reprezentari care nu exprima nici acelea§i subiecte nici ace1ea0 obiecte n'ar putea .s5 dcpincla de acelea§i cauze. Pentru, a Incelege chipul In care sometatea se reprezinta pe sine §i lumea care-o Inconjura, trebuie sa prive§ti natura societalii §i nu aceea a particularilor. Simbolurile sub care se gande§te se schimba dupa ceeace este. Daca, de pilda, ea se concepe ca ieOta dintr'un animal eponim, Inseamna ea formeaza unul din aceste grupuri speciale ce se cheam5 clanuri. Acolo unde animalul- este Inlocuit printr'un stramo§ omenesc, deopotriva Ins& de mitic, clanul 0-a schimbat natura. Daca, deasupra zeitalilor locale sau familiale, ea 1§i Inchipuie altele de care crede a atarna, inseamna ca grupurile locale §i familiale din care este compus5 tind sa se concentreze §i sa se unifice, iar gradul de unitate ce Infali§eaza un panteon religios corespunde la gradul de unitate atins in acela§ moment de societate. Daca ea condamna unele feluri de conduita, e fiindca ele jignesc uncle din simlimintele sale fundamentale ; iar aceste simIiminte -Oon de constitu-cia ei, preeum cele ale individului de temperamentul salt fizic §i de organizarea sa mmtala. Astfel, chiar atunci cand psihologia individuala n'ar mai aveh taine pentru noi, ea n'ar puteh sa ne dea deslegarea nici uneia din aceste probleme, fiindca ele se refera la ordine de fapte ce ea nu cunoa§te.

Insa, aceasta eterogenitate odata recunoscuta, se poate intreba daca reprezentarile individuale §i reprezentarile colective nu raman 9

www.dacoromanica.ro

taus s'a se asemene in aeeea ca uncle si altele sunt deopotriva reprezent'ari ; i daek drept urmare a aces-tor aseman&n, uncle legi abstracte n'ar fi comune celor dota regnuri. Miturile, legendele populare, conceppile religioase de tot felul, credintele morale, etc.; exprima o alt& realitate decât realitatea individual& ; dar s'ar putea ca felul in care ele se atrag sau se resping, se unese sau dezunese, sa fie independent de con/inutul lor si sa /in& numai de calitatea lor genera% de reprezentari. Desi fiind facute dintr'o materie deosebita, ele s'ar infa/ish In relaciile lor reciproce cum fae senza/iile, imaginile sau ideile la individ. Nu se poate erede, de pilda, ca eontiguitatea i asemanarea, contrastele i antagonismele logice lucreaza in acelas chip, orisicare ar fi lucrurile reprezentate? Se ajunge astfel a concepe putinta unei psihologii cu totul formala care ar fi un fel de teren comun psihologiei individuale i sociologiei; i poate aceasta face scrupilul ce simt unele min/i s& deosebiasca prea hothrit aceste dou5 stiin/e. Riguros vorbind, in starea actual& a eunostin/elor noastre, chestiunea astfel pusa n'ar putea primi o solu/ie eategorica. Inteadevár, de o parte, tot ce stim asupra chipului in care se imbina ideile individuale se reduce la aceste cateva propoziii, foarte generale, si foarte nelamurite, care se cheamä de obiceiu legi ale asocia/iei ideilor. far cat despre legile ideatiunii colective, de sunt mai deplin necunoscute. Psihologia socialk care ar trebul s aiba ca sareind s'a la determine, nu este altceva decat un nume care aratà toate felurile de generalita/i, felurite i neprecise, flea' obieet definit. Ceeaee ar trebui, este a &kit& prin comparacia temelor mitice, a legendelor si a tradiiiilor populare, a limbilor, in ce chip reprezentgrile sociale se atrag sau se exclud, se contopese unele intr'altele sau se deosebesc, etc. Dac& insa problema merita sä ispiteasc& euriozitatea cereet&torilor, abià se poate spune c s'ar fi ocupat eineva de ea ; iar atat timp eat nu se vor fi gasit cateva din aceste legi, va ft negresit imposibil de a sti eu siguranra daca ele repeta sau nu pe cele ale psihologiei individuale. Cu toate acestea, in lipsä de eertitudine, este eel pu/in probabil e, daea exist& asemanari intre aceste doua feluri de legi, deoses birile nu trebuie sa fie mai pus/in vàdite. Se pare, cu drept, de neadmis ca materia din care sunt Acute reprezentarile s'a nu lucreze asupra modurildr lor de combinari. E drept c psihologii vorbese fjO

www.dacoromanica.ro

uneori dc legile asociOei de idei, ca §i cum dc ar fi acelea§i pentru toate spetele de reprezenthri mdividuale. Dar nimic nu este mai departe de adevár: imaginile nu se imbind intro ele ca senzatiile, nici conceptele ca imaginile. Dach psihologia ar fi mai inaintath, ar constata rhea' indoialà c fiecare categorie de sthri mintale are legile sale formale care ii sunt proprii. Dach e a§a, trebuie a fortiori sh ne Wepthin ca legile eorespunzátoare ale gandirii sociale sh fie specifice ca i aceasth gandire insh§i. De f apt, oricat de putin ai fi practicat aceasth ordine de fapte, e greu st nu ai sentimentul acestei specificitati. Nu este ea care, intr'adevär, care face sh ne

pará a§a de ciudat chipul atat de pecial in care conceptiile religioase (colective in primul rand) se amestech sau se des-

part, se transformh unele intr'altele, dand na§tere la compu,i contradictorii care contrasteaza cu produsele obi§nuite ale gandirii noastre particulare? Dach deci cum este de presupus, unele legi ale mentalitkii sociale airlintesc in adevhr unele din acelea ce stabilesc psihologii, nu e fiindch cele dintaiu ar fi un simplu caz particular al celor de al doilea ; dar e eh intre uncle §i altele, alaturi de diferente desigur Insemnale, sunt asemtindri pe rare abstractiunea va puteh sh le desprindh §i care dealtminteri sunt inch necunoscute. Adic& in nici un caz sociologia n'ar putea sâ imprumute simplu i deadreptul psihologiei cutare sau cutare din propozitiile

sale, spre a o aplica, a§a cum e, faptelor sociale. Insh gandirea colectivh intreagh, in forma sa ea §i. in. materia sa, trebuie sh fie studiath

in ea insh§i, pentru ea insa§i, cu sillqimantul a ceeace are special §i trebuie sh Ihshm viitoruhri grija de a &Arita in ce masurh ea seamhnh cu gandirea particularilor. Este chiar o problemh care -tine mai mult de filozofia general& §i de logica abstracth deck de cercetarea tiini,ifich a faptelor sociale 1).

III Ne rhmane sh spunem cateva cuvinte despre definitia ce am dat-o

faptelor sociale in primul nostru capitol. Noi le facem sh stea in

1) E de prisos s& aratiim cum, din acest punct de vedere, nevoia de a

studi& faptele din afar& apare mai vadita Inert, fiindca ele rezultti din sinten care se petree in afar& de noi i despre care n'avein chiar perceptia confuzfi ce ne poate da constiinta despre fenomenele interioare.

41

www.dacoromanica.ro

feluri de a face sau de a gandi, u§or de reeunoscut duprt aceastrt particularitate ea sunt susceptibile de a exercith asupra con9tiintelor particulareo influenp constrangátoare. S'a produs In aceasta privinfa o confuzie care merita sa fie notata. Suntem a§à de obi§nui;i ga. aplicam lucrurilor sociologice formele

gandirii filozofice di adesea s'a v5zut in aceastä defini-cie preli-

minard un fel de filozofie a faptului social. S'a zis ea' noi am. explica fenomenele sociale prin constrangere, precum Tarde le explica prin imitalie. N'avem de loc o asemenea ambilie §i-nici nu ne venise chiar in gaud ca s'ar puteh s.5 ne-o atribue, atat este de contrarie or4icarei metode. Ceeace ne propunearn era, nu de sa anticipa printr'o

vedere filozoficd concluziile §,tiinlei, ci numai de a aráta dupa ce semne exterioare este cu putin/5 sa recunowern faptele despre care ea trebuie sä trateze, pentru ca savantul sä le poatà gAsi acolo uncle sunt i s'a nu le confunde cu altele. Era vorba SA hotarnicim campul cercetarii at se poate mai bine, nu de a-I cuprinde Inteun fel de intuilie totala. Deaceea primim foarte bucuros imputarea ce s'a facut acestei definiiii de a nu exprima toate caracterele faptului social §i, prin urmare, de a nu fi singura posibild. Nu e, In adev5r, nimic de nepriceput ca el s5 poatà fi caracterizat In mai multe chipuri felurite ; caci nu se poate ca el sa n'aibg cleat o singura proprietate deosebitoare 1). Tot ce iMport5, este a alege pe cea, care

pare cea mai buna pentru scopul ce-li propui. Chiar e foarte posibil sa intrebuirgezi in acela timp, mai multe criterii, dupá imprejurari. Iar noi am récunoscut aceasta ca ffind uneori necesarà in sociologie ; caci sunt cazuri in care caracterul de con-

strangere nu e u§or de recunoscut. Tot ce trebuie, fiinda e vorba 1) Puterea coercitiva ce-i atribuim este chiar asa de putin tot faptul social, bleat el poate prezenth deopotriva caracterul opus. Ca'ci, In acelas timp ce institutiile ni se impun, noi tinem la ele; ele ne obliga si le iubim; ele ne constrâng si ne afla'm bine en functionarea kr si chiar cu aceastd constrangere. Antiteza aceasta este aceia pa care moralistii au afatat-o adesea Intre cele doua' notiuni ale binelui si datoriei care exprimA clout aspecte diferite, dar deopotriva' de reale, ale vietii morale. Ina nu exista' poate practice colective cari et nu exercite asupra noastra aceasta' Indoita actiune, care nu este de altfel contradictorie cleat In aparenta. Dacsa nu le-am definit prin aceastfi legaturA speciald, totodatil interesata si dezinteresata, este cu totul numai fiindca ea nu se manifesta prin semne exterioare, usor de priceput. I3inele are ceva mai intern, mai intim deck datoria, deci mai putin usor de prins. 42

www.dacoromanica.ro

de-o defin4ie ini%iala, este pentru caracteristicile de care te sluje§ti

ea ele sa fie indata prinse §i sa poata fi vazute inainte de cercetare. Insa tocmai aceasta condiIie n'o Indeplinesc defini-ciile ce uneori au fost opuse la a noastra. S'a zis, de pada, c faptul social este 4tot ce se produce In §i prin societato sau Inca 4ceeace intereseaza si atinge grupul intr'un chip oarecaro. Lisa nu se poate §ti daca societatea este sau nu, cauza unui fapt sau dacd acest fapt are efecte soeiale, decat cand §tiin%a este deja tnaintata. Asemenea

definiii n'ar putea deci sluji sa determine obiectul cercetarii care incepe. Pentru a puteh sa le folose§ti, trebuie ca studiul faptelor sociale sa fi fost deja Impins destul de departe §i, deci, sa fi descopetit vreun alt mijloc prealabil de a le recunoa§te acolo unde sunt. In acela§ timp cand s'a gasit definiIia noastra prea Ingusta, i s'a adus Invinuirea ca e prea larga §i ea cuprinde aproape Intreg realul. Intr'adevar, s'a zis, orice mediu fizic exercità o constrangere asupra fiintelor care sufera acpunea sa ; caci ele sunt silite, Intr'o oarecare masura, sa se adapteze la el. Este insa intra aceste doua moduri de coercit,ithie toata deosebirea care desparte un mediu

i un mediu moral. Apasarea exercitata de unul sau mai multe corpuri asupra altor corpuri sau chiar asupra voinlelor n'ar fizic

putea fi contopita cu aceea exercitata de con§tiinta unui grup

asupra con§tiiniei membrilor sai. Ceeace are cu totul. special constrangerea sociala e faptul ca este datorità, nu rigiditaIii unor alcàtuiri moleculare, ci prestigiului cu care sunt investite unele reprezentari. E drept ca obi§nuiatele, individuale sau ereditare, au intr'unele privinle aceea§ proprietate. Ele ne stapanese, ne impun credinie sau practici. Numai ca lene stapanesc dinnauntru; caci ele sunt intregi in fiecare din noi. Dimpotriva, credinIele §i practicile sociale lucreaza asupra noastra din afara: deaceea §i ascendentul exercitat de unele §i de altele este, la urma urmei, foarte diferit.

Nu trebuie Sa ne inirám, dealtminteri, ca telelalte fenomene ale naturii infaIi§eaza, sub alte forme, caracterul insu§ prin care am definit fenomenele sociale. Aceasta asemanare vine numai din aceea ca unele §i altele sunt lucruri reale. Caci tot ce este real are o natura definita care se impune, de care trebui s. Iinem seama §i care, chiar atunci and ajungein s'o neutralizam, nu este nici odata cleplin invinsa. i, mai la urma, aceasta este ,mai esenpal th3

www.dacoromanica.ro

In no0unea de constrangere sociala. Cfici tot ce ea implied, este ca felurile colective de a lucra sau a gandi au o realitate in afara de indivizi care, in ori§ice clipa, se conformeaza lor. Sunt lucruri care au existenlia lor proprie. Individul le gase§te forma c deagata §i nu poate face ca ele sa nu fie sau sa fie altfel de cum sunt ;

el este deci foarte obligat sh -tine socoteala de ele §i ii este cu atilt mai greu (nu zieem imposibil) sa le modifice cu cat, in felurite grade, ele se imparta§ese din suprernacia materiala §i morala ce societatea are asupra membrilor sai. Fara indoiala c individul joaca un rol in na§terea bor. Pentru ca insa sa existe un fapt social, trebuie ca mai rnu4i indivizi cel pu/in sa fi contopit aqiunea lor, §i ca aceasta combinare sa fi desprins vreun produs nou. Iar cum sinteza aceasta se petrece in afara fieearuia din noi (deoarece intra in ea mai multe con§tiinle), ea are necesar ca efect sa fixeze, sa a§eze in afara de noi unele feluri de a luera §i unele judecati care nu atarna de fiecare voinVa particulara luata aparte. A§a cum s'a observat 1), exista un cuvant care, numai ca totu§ sa i se intinda pu/in imelesul obi§nuit, exprima destul de bine acest chip dd a fi foarte special: acela de institutiune. Se poate inteadevar, rhea a schiniba intelesul acestei expresiuni, sa numim instituçie, toate credintele §i toate felurila de conduita oranduite de colectivitate ; sociologia poate atunci fi definita: §tiirqa instituiibor, A na§terii lor §i a funcliondrii lor 2). Asupra celorlalte coniroverse provocate de aceasta lucrare, ni se pare de prisos sa revenim ; caci ele nu privesc nimic esemial. Orientarea generala a metodei nu atarna de procedeiele ce preferi 2) A vedeit articolul Sociologic din Grande Encyclopedic, de D-nii Faucaunet i Mauss. 9 Din aceia ca credintele i practicele sociale ne pritrund astfel din afara, nu urmeaza A. le prirnim in chip pasi i fara a le face sa sufere schimbari. Gandind institutiile colective, asimilAndu-ni-le, noi le individualizam, le dam mai mult sau mai putin peeetia noastra personala; astfel gAndind lumea sensibila fiecare din noi o coloreaza in felul sau i indivizi diferiti se adapteaza felurit

la acelas mediu fizic. Iata de ce fiecare din noi ti face, oarecum, morala sa,

religia sa, tehnica sa. Nu este conformism social care sé nu Ingkluie o Intreaga garna de nuante individuale. Iu raméne mai putin crt j cAmpul variatillor permise este marginit. El este nul sau foarte slab in cercul fenomenelor religioase si morale in cari varialia devine usor o erima ; el este mai intins pentru

tot ce priveste vieata economica. Dar curAnd sau tArziu, chiar in acest din urma caz, se int Alneste o limita care nu poa-te fi trecuta.

44

www.dacoromanica.ro

sa intrebuintezi fie spre a clasifica tipurile sociale, fie spre a deo-

sebi normalul de patologic. Dealtminteri, contestfirile aces tea au venit foarte adesea din nevointa de a admite sau fiinda nu se admiteh fara rezerve principiul nostru fundamental; realitatea obiectiva a faptelor sociale. Deci la sfarOt totul sta pe acest principiu totul readuce la el. Deaceea ni s'a parut folositor sfi-I punem Inca odata in vedere, desbracandu-1 de ori§ice chestiune secundara. suntem sigur ca dandu-i o astfel de precklere, ramânem credincios traditiei sociologiei ; caci, mai la urma, din aceasta concep-tie a ie§it sociologia intreaga. Aceasta §tiinta, cu drept, nu se putea

na§te deck in ziva in care s'a presimtit ca fenomenele sociale, chiar de nu sunt materialeknu inceteaza a fi lucruri reale care Ingaduiesc studiul. Spre a fi ajuns a gandi ca era prilej sa catrti ce sunt ele, trebuià sä fi inteles ea sunt intr'un chip definit, ca au un fel de a fi constant, o natura care nu atarna de arbitrariul individual §i din care deriva raporturi necesare. Deaceea istoria so-

ciologiei nu este deck o lunga sfortare cu scop de a preciza acest sentiment, a-I adânci, a desvolth toate urmarile ce cuprinde. Insa,

cu toate marile progrese care au fost facute in aceastà directie,

se va vedea in §irul aceStei lucrari ca raman Inca numeroase supravietuiri ale postulatului antropocentric care, aici ca i aiurea, impiedica drumul tiinei. Nu-i place omului sa Tenunte la puterea nemarginita ce §i-a luat atAta vrerne asupra ordinei sociale, rar de alta parte i se pare ca, daca exista in adevar forte colective, el este condamnat numai deck sa le sufere fara a putea sa le mo-

difice. Aceasta II poarta sa le tagaduiasca. In zadar experiente repetate I-au invAtat ca aceastä atotputernicie, in iluzia careia el traie§te cu placere, a fost pentru el totdeauna o cauza de slabiciune ; Ca stapAnirea sa asupra lucrurilor n'a inceput de fapt deck din clipa in care el a recunoscut ca ele au o natura proprie §i in care

s'a resemnat sa invete dela ele ce ,sunt. Alungata din toate cele-

lalte stiinje, aceasta prejudecata de plans se pastreaza cu tarie

in sociologie. Nu e deci nimic mai grabnic deck a cauta sa desrobim definitiv §tiinta noastra de ea ; ceeace este §i scopul principal al sfortarilor noastre.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE P4na -acum, sociologii nu s'au gandit mai deloc sa caracterizeze §i sa defineasca metoda ce aplica in studiul faptelor sociale. Asa ca, In toata opera lui Spencer, problema Inetodologica n'are nici un loc; caci Introducerea la ftiinfa sociulei, al carei titlu te-ar puteh face sa crezi aceasta, este facuta sa demonstreze greutdlile i posibilitatea sociologiei, iar nu sa arate procedeiele de care ea trebuie sa se slujeasca. E drept ca Mill s'a ocupat Indeajuns de chestiune ;

dar el n'a facut cleat sa treaca prin sita dialecticei sale ceeace Comte spusese in aceasta privinà, fara sa mai adauge nimic cu adevarat personal. Un capitol din Curs de filozofie pozitivä, iatä cleci aproape singurul studiu original i de seama pe care Ii avem in aceasta materie 2). Aceasta nepasare aparenta n'are, dealtfel, nimic care ar trebul sa ne mire. Inteadevar, marii sociologi de care am amintit n'au ie§it deloc din generalitatile asupra naturii societaIilor, asupra raporturilor regnului social cu cel biologic, asupra mersului general al progresului; chiar voluminoasa sociologie a lui Spencer n'are alt scop dectit sa arate cum legea evoltrciei universale se aplica societalilor. Dar, spre a trata aceste ehestiuni filozofice, nu stint necesare procedeie speciale i complexe. Era deajuns dad de a antral meritele comparate ale deduc/iunii i induciunii i a face o ancheta sumara asupra mijloacelor celor mai generale de care dispune cercetarea sociologica. hied ramâneau nedeterminate precautiile privitoare la obserVaIia faptelor, chipul in care problemele principale au sa fie puse, direcIia In care cercetarile trebuiesc conduse, prac-, ticele speciale care le pot permite sa fie duse la capat, precum zi regulile care trebuie sa prezideze la administrarea probelor. ') Sistem de Logic5,)sartea VI cap. VIIXII. 2 V, 2-a ed. p. 294 336. 46

www.dacoromanica.ro

ct t STE UN FAPT SOCIAL?'

Un total fericit de imprejurari, printre care se cuvine a pune in primul rand actul de iniTiativa care a creiat pentru noi un curs regulat de sociologie la Facultatea de litere din Bordeaux, Ingaduindh.-ne sà ne dedam de timpuriu la studiul tiinii sociale si chiar sa faceem din el obiectul ocupaiiilor noastre profesionale, ne a aritat sa ie0m din aceste chestiuni prea generale 0 asa incepem sà tratam un numar oarecare de probleme particulare. Prin urmare am lost adu0, prin chiar foqa lucrurilor, Oh ne facem o metoda mai definita, credem, mai exact adaptata la natura parAculara a fenomenelor sociale. Tocmai aceste rezultate ale practicei noastre gm vrea sa le expunem aici in totalitatea lor i sa le supunem discuVunii. Fara indoialà, ele sunt cuprinse implicit in cartea ce-am publicat de curand despre Diviziunea muncii sociale. Dar ni se pare ca este de un oarecare interes sa le despriAdem i sa le formulam aparte, insol,indu-le de probele lor i hustrandu-le cu exemple imprumutate fie acestei lucrari, fie unor lucr,ari Inca inedite. Nd vom putea mai bine da seama astfel de orientarea pe care am vrol s incerc5m a o da studiilor sociologice. CAPITOLUL I Ce e.ste un lapt social?

Inainte de a cauth care este metoda potrivita in studiul faptelor sociale, e bihe s -tim care sunt faptele numite astfel. Chestiunea este cu atat mai necesara, cu cat se intrebuint,eaza aceasta denumire frà multa preciziune. Ea sluje§te obi§nuit spre a arath aproape toate fenomenele ce se petrec inlauntrul societalli; numai ca ele s prezinte oricat de puIin, cu oarecare generalitate, vreun interes social. Dar in chipul acesta nu exista, a§à zicand, evenimente omene0i care sa nu se poata chemh sociale. Fieoare individ bea, doarme, mananca, juNeca i societatea are tot intereslir ca aceste func-puni sa se exercite regulat. Daca deci aceste fapte ar fi sociale, sociologia n'ar avek obiectul ei propriu donieniul sàu s'ar confunda cu acela al biologiei 0 al psihologiei. Insa, de fapt, existä fn mice societate un grup determinat de fenomene care se deosebesc prin caractere antimite de cele studiate de alte 0iinte ale naturiie 47

www.dacoromanica.ro

Sow:11,061A I REOULELE El 4:21E METODA

Cand imi indeplinesc datoria mea 1e Irate, de sot sau def cetaean, and indeplinesc obligatille ce-am contractat, eu imi fac datorfi care sunt definite in afara de mine si de actele mele, in d.rept si In datine. Chiar atunci and ee sunt de acord cu sentim6te1e mele proprii i le sirnt realitatea in mine insumi, aceasta nu inceteaz a. de a fi obiectiva ; caci nu sunt eu care le-am faeut, ci le-am primit prin educacie. De ate ori, dealtfeI, se tntâmpI Ca noi nu ne dam seama cu deamanuntul de obligatiile ce avem i C, spre a le cunoaste, avem nevoie sa consultam Codul i pe interpre-tii si antorizati! Tot asà ea credintele i practiclle viepi sale religioase, credixlcipsul le-a gasit deagata la nasterea sa; daa ele existau inaintea lui inseamna cà ele existau in afara de el. Sisternul de semna de care ma slujesc in exprimarea gandirii mele, sistemul de monete ce intrebnix4ez ca sa-mi platesc datoriile, instrumentele de credit ce folosesc in relatiile mele comerciale, practicile urmate lit meseria mea, etc., etc., functioneaza independent de Intrebumtarile ce le clan eu. Daca s'ar luà pe rand toti membrii din -care este compusa societatea, cele xise mai inainte vor puteh fi repetate pentru fiecare din ei. Iata deci feluri de a lucrà, de a gandi si de a simp care infatiseaza aceasta proprietate deosebita cà ele exista in afara de constiincele indtviduale. Nu numai aceste tipuri de conduita sau de gandire sunt exterioare individului, ci ele sunt iniestrate de o putere imperatiird si.coercitiva in virtutea careia ele i-se impun, cu voia ori fara vola lux. Vara indoiala, and eu ma conformez ei in toata buna voia, aceasta constrangere nu este sau se face putin simita, fiind (16 prisos. Dar ea nu este mai putin un caracter intrinsec al acestor fapte i dovada e ca ea se afirma indata ce eu incerc sa ma impotrivesc ej. Daca u incerc sà incalc regulile dreptului, ele reactioneazd contra mea astfejca sa Impiedice actul meu, dacá mai e timp, sau sa-1 desfiinteze i sa-1 restabileasca sub forma lui normala, daca este savarsit i reparabil, sau sa ma faa sa-1 ;spasesc, daca nu poate fi reparat altfel. E vorba de maxime curat morale? Atunci constiima publica opreste mice act care le jigneste, prin supravegherea ce ea exercita asupra conduitei cetavenilor i prin pedepsele speciale de care ep dispune. In alte cazuri, constrangerea este mai putin violenta, dar nu inceteaza de a exista. Daca nu xna supun convenpilor lumii, daa in imbracaminte nu lin nici o socoteala 48

www.dacoromanica.ro

CE ESTE UN FAPT SOCIAL?

de-obiceiurile urmate in lara mea si in clasa mea, rasul ce-1 provoc,

departarea la care sunt Iinut produc, desi inteun chip mai-usor, ca si o pedeapsa propriu zisa. Aiurea, constrangerea nu este mai

pulm eficace, desi poate ii numai indirecta. Nu sunt obligat sa vorbesc franIuzeste cu compatriqii mei, nici sa intrebuincez monetele legale;,,dar -e imposibil sa fac altfel. Daca a§ Incerch s scap de aceasta necesitate, incercarea mea ar cadea ru0nos. Ca industrias,

nimic nu ma opreste sa lucrez cu procedeie i metode dintr'alt veac; dar daca o fac, ma voiu mina cu siguranIa. Atunci, chiar cand, de fapt, eu pot sa ma desfac de aceste reguli i sa le incale cu-s`ucces, nicisodata insa nu pot fara a fi silit sa lupt contra lor. Chiar cand ele sunt in cele din urma inlaturate, ele fac deajuns sa se simta puterea lor de constrangere prin rezistenIa ce opun. Nu exista novator, chiar fericit, ale carui intreprinden sa nu ajunga a se eiocni de opozifi de acest fel. Tata deci ft ordiUe de fapte care infAcipaza caractere foarte speciale: ele constau in feluri de a lucra, de a gandi 0 de a sim-cl, exte-

rioare individului si care sunt inzestrate de o putere de constrangere in virtutea careia ele se impun lui. Prin urmare, ele n'ar puteà sa se confunde cu, fenomenele organice, findca ele consista in reIhezentari i acciuni, nici cu fenomenele psihice care n'au fiin0 decal in constiinIa individuala i prin ea. Ele alcatuiesc deci o spela noua si lor le trebuie data si pastrata calificarea de sociale. Ea li se potrive§te, caci e limpede ca, neavand ca substrat pe individ, cle nu pot sa aiba altul decAt societatea, fie societatea politica in intregimea sa, fie vreunul din grnpurile par-PaIe ce ea cuprinde, confesiuni religioase, scoli politice, literare, corporatii profesionale, .etc. De alta parte, numai lor singure li se potriveste; caci termenul .de social n'are intdes definit cleat cu condi-Pa sa arate numai fenomene, care nu intra in nici una din categoriile de fapte deja con-ttiturte si numite. Ele sunt deci domeniul propriu al sociologiei.

E drept ca vorha aceasta constrangere, prin care noi le defimm, risca sa sperie pe partizanii zetosi ai unui individualism absolut. Deoarece ei cred ca individul este cu desavarsire autonom, li se pare ca-1 micsoreaza ori de ate on ii fac sa simfa ea nu atarna numai de el first's, Insa Iuindca astazi nu se poate tagadui cã cele mai multe din ideile si tendinTele noustre nu sunt elaborate de noi, ne vin din afara, ele nu pot patrunde in noi cleat impunandu-se ; 49

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGULELR EI DE NETODA. 1

atAta tot vrea s insemne definifia .noastra. Se §-tie, dealtminteri,

ca orice constrangere sociala nu este neaparat exclusiva cu per-sonalitatea individuala 1). Cu toate acestea, fiindc exemplele pe care le-am chat mai sus (reguli juridice, morale, dogme religioase, sisteme financiare, ete* consista, toate in credinle §i In practici formate, s'ar puteà credel dupa ceeace preceda, ea nu este fapt social cleat acolo unde este

organizaIie definità. Dar sunt §i alte fapte care, Para a infali$ . aceste forme cristalizate, au §.1 aceea§ obiectivitate §.1 acela§ ascen-

dent asupra individ-alui. Acestea sunt ash zisele eurente sociale. Astfel, intr'o adunare, marile mi§cari de entuziasm, de indignare, de mila care se produc, n'au ca izvor nici o con§tiinla particulara. Ele ne vin la fiecare din noi de afara §i sunt In stare sa ne thrasca fara voia noastra. De iginf, se poate intAmpa ca; Iasandu-ma cu totul in voia lor, sa nu simt apasarea ce ele o fac asupra mea. Insa ea se accentuiaza indata ce Incer s. lupt contra kr. Daca ar- Incerch numai un individ sa se opuna la una din aceste manifestari colective 9i sentimentele tägaduite de el se intorc in contra .1m, Iai daca aceasta putere de constrangere extern a. se afirma cu o asemenea hotarire in cazurile de rezisten-ca, e pentruca ea exista, de§i incou§tienta, in cazurile contrarii.' Noi suntem atunci victime ale unei iluzii, care ne face sa credem th am elaborat noi in§ine ceeaoe ni s'a impus din afara. Insa, daca bunavoinla cu care ne lasarn in voia for ascunde inilurirea suferita, ea n'o suprima. Astfel §i aerul nu inceteaza de a ne apask desi noi nu-i simOm greutatea. Atunci chiar cand am, colaborat in chip spontan din partea noastra la emolia comuna, impresia ce-am resimlit-o este eu totul alta cleat cea incercata daca am fi fost singut. Deaceea, odata ce aduwee, s'a despartit i aceste influenIe sociale au incetat s. Tucreze asupra masted i ne regasim singur cu noi in§ine, sentimentele prin care am trecut ne fac efectul a ceva strain in care nu ne mai recunoa§tem. oi ne dam seama _atunci ca le-am sufer'it multmai mult decal le-am facut. Se intampla chiar ca ele ne fac groaza, inteatal ele erau contrarii naturii noastre. Astfel indivizi, ,cu totul nesuparatori cei mai mul%i, pot cand sunt -reunip in mulIime sa 1) Nu se poate spune, de altfel,C6 orice constrtingere este normalg. Vorn reveri mai departe asupra acestui punet. 50

www.dacoromanica.ro

CE ESTE UN FAPT SOCIAL?

se lase dusi la acts de wizime. Dar, qeeace spunem. despre aceste exylozii trecatoare se aplica identic la ceste miscari de opiniune mai durabile, care se produc mereu fa jurul nostru, fie in toata intinderea societatii, fie- in cercuri -mai restranse asupra materiilor xeli0oase, politice, literare, artistice, etc. Se poate, dealtfel, confirmh printr'o experienta caracteristica aceasta clefinitie a faptului social, cad ajunge sâ obseryam chipul

in care sunt crescuti copiii. Cana privesti faptele ash cum sunt

si cum au fost totdeauna, Ii sare in ochi ca orice educatie consista intr'o sfortare neincetarea spre a impune copilului fehiri de a vedea,

de a shrill si de a luerh. la care el n'arli ilinR dela _sine. Dela ince-putur vietii sale, noi 1,1 constrangem sa manance, sà bea, sa doarma

la ceasuri regulate, Ii constrangem, la curkenie, la liniste' i supunere ;_ mai tarziu, 11 constrangem sa invete a -tine seama de altul, a respectà obiceiurile, convert-Pile, 11 constrangem la munca, etc., etc. Daca cu timpul aceasta constrangere ineeteaza de a fi sim-tità, este ca ea da nastere pe nesinatite la obiceiuri, la -tendints interne care-:o fac de prisos, dar a'o inlocuiesc deck pentruca ele deriva din-- ea. Este adevarat ca, dupa Spencer, o -educatie ra-tionala ar trebui sa dezaprobe astfel de procedeie i sa lase pe copilsa lucreze in deplina libertate; cum insa aceasta teorie pedagogica n'a lost niciodata practicata de nici un popor cunoscut, ea nu constituie deck un desideratum personal, nu un fapt ,care ar puteh fi opus faptelor precedepte. Tocmai, eeeace face pe acestea din urma in deosebi de instructive, este ca educatia are ca obiect de a face fiint,a sociala ; se poate deci vedeh in ea, ca intr'o prescurtare, in ce chip s'a alcatuit aceasta. in istorie. Aceasta inraurirece sufera copilul in orisice clipa, este insas aceea a mediului social care cauta sa-1 formeze dupa chipul sàu, iar reprezentan-tii--0 mijlocitorii sài iu sunt deck pariapi i dascalii. Aà ca nu generalitatea lor poate sluji sa caracterizeze fenomenele soniologice. 0 gandire care se regaseste In toate constiintile particulare, o miscare pe care o repsta toti indivizii nu sunt din aceasta pricina fapte sociale. Daca s a gasit deajuns acest caracter spre a le defini, e Ca au fost confundate pe nedrept cu ceeace s'ar puteà numi incarnatiile lor individuale. Geeace le constituie sunt credintele, tendintele, practicile grupului luate colectiv ; cat despre formele ce imbraca -starile colective trecand in indivizi, sunt lucruri 51

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METOD.A.

de alt soiu. DemonstraIia categorica a acestei dualitap de natura se vede in aceea ca aceste doua ordine de fapte se infaliseaza adesea In stare disociata. Inteadevar, unele din aceste raoduri de a lucra

sau de a gandl castiga, n urma repetiçiei, un fel de consistenIa

care le formeaza oarecum si le izoleaza de evenimentele particulare

care le reflecteaza. Ele capata astfel un corp, o forma sensibila proprie lor si constituiesc o realitate sui generis, foarte deosebità de faptele individuale care o manifesta. Obisnuinla colectiva nu exista numai In stare imanenta In actele .succesive _pe care le de-termina, ci printr'un privilegiu fárà exemplu In regnul biologic ea se exprima odata pentru totdeauna Inteo formula, care se repeta din gura In gura, care se transmite prin educalie si se fixeaza chiar prin scris. Astfel este origina i natura regulilor juridice, morale, a aforismelor i dictoanelor populare, a articolelor de credinca In care sectele religioase sau politice condenseaza credinIele lor, coduri de gust pe care le fauresc secolele literare, etc. Nici una din ele nu se regaseste deantregul In aplicaIiile ei de catre particulari, caci ele pot exista i fara a fi aplicate In timpul de faIa. Fara indoiala, aceasta disociare nu se infaIiseaza totdeauna cu aceeas limpezime. Ajunge insa ca ea sa existe netagaduit In cazurile importante i numeroase amintite ile noi, spre a dovedi eh' faptul social este deosebit de ecourile sale individuale. Dealtminteri, atunci chiar cand ea nu este data imediat observeciei, putem s'o realizam cu ajutorul unor artificii de metoda ; este indispensabil chiar de a purcede la aceasta lucrare, daca vrem sa desfacem faptul social de orice amestee spre observh in stare curata. Astfel, sunt unele curente de opinie care ne imping, cu o intensitate neegala, dupa timpuri i àri, unul la easatorie, de pilda, un altul la suicid sau la o natalitate mai mult on i. mai pulin puternica, etc. Vadit ela sunt fapte sociale. La prima data, ele par nedesparlite de formele ce le iau in cazurile particulare. Dar statistica ne d mijlocul de a le izola. Ele sunt, Inteadevar, figurate nu Idea exactitate kin procentul natalitalii, al casatoriilor, al sinuciderilor, adica prin numarul oblinut din Imparlirea totalului nujlociu anual al casatoriilor, nasterilor, morOlor voluntare prin acela al oamemlor In varsta casatoriei, a procreiarii, a suicidului 1). Caci, cum 1) Nu la orice varstä §i nici la toate vArstele sinuciclerea se face cu aceia§i tunic. 52

www.dacoromanica.ro

CE ESTE UN VAPT SOCIAL?

fiecare din aceste cifre cuprinde toate cazurile particulare fara deosehire, imprejurarile individuale care pot avea vreo parte In producerea fenomenului se neutralizeaza aici reciproc, 0 deci nu contribuie sa-1 determine. Ceeace el exprim5. este o oarecare stare a sufletului colectiv.

lath' ce sunt fenomenele sociale desbracate de orice element 'strain. Cat despre manifestarile kr particulare, ele au desigur cevk

reproduc In parte un model colectiv ; dar fiecare din ele atarna Inca si inteo mare parte de constitubia orga-

social, fiindca

nico-psihiegi a individului, de imprejurarile particulare In care el este arzat. Ele nu sunt deci fenomene propriu sociologice. Ele bin deodata de doted domenii §I s'ar puteA numi socio-psihice. Ele intereseaza pe sociolog fara a alcatui obiectul imediat al sociologiei. Se gasese tot ar. Inlauntrul organismului fenomene de natura mixta studiate de §tiinbe mixte, cum este chimia biologica. Se va zice ins& ca un fenomen nu poate fi colectiv cleat dacfi este comun tuturor membrilor societabii sau cel pubin celor mai mulfi- dintre ei si deci daca este general. Desigur, dar daca el e general, este numai ca fiind colectiv (adica mai mult sau mai pubin obligator), nici vorba ca el sa fie colectiv fiindca este general. Este o stare a grupului, care se repeta la indivizi pentruca li se impune. El existA in fiecare parte, deoarece _este iii intreg, departe de a fi In Intreg fiindca este in parbile sale. Ceeace este mai ales yacht pentru aceste credinbe qi practice care ne sunt transmise deagata de generabille anterioare ; noi le primim si le adoptam pentruck Land totodata o opera colectiva si o opera seculara, ele sunt inve-

stite cu o autoritate aparte ce-am invabat sä recunoa§tem 0 sd respectiim prin educable. Dar este de notat ca nesfarsita mulbime a fenomenelor sociale ne vine pe aceasta cale. Atunci Insa chiar cand faptul social este datorit, -in parte, colaborarii noastre directe, el nu este de altà natura. Un sentiment colectiv, care isbueneste -Inteo adunare, nu exprima deadreptul ce era comun intre toate sentimentkle individuale. El este cu totul aitceva, dupa cum am aratat. El este o rezultanta a viebii comune, un produs al acbiu-

nilor 0 reacbiunilor care se petrec intre con§tiinbele individuale ;- iar daca el rasuna in fiecare din ete, o face in virtutea energiei speciale ce datore§te tocmai originii sale colective. Daca toate inimile`vibreaza la unison, aceasta nti e o urmare a unui acord spontan §i prestabilit ; ci numai aceea§ forba le mi§cri In aceIa§ sens. Fiecare este tarn de tobi. 53

www.dacoromanica.ro

EOCIOLOGIA

L REGULELE El DE METODA.

Ajungem deci sä ne reprezentam in chip precis domeniul sociologiei. El nu cuprinde deck un grup determinat de fenomene. Un fapt social se recunoa§te dupd puterea de constrangere exterra pe care o exercità sau e in stare s'o exercite asupra indivizilor; iar prezenIa acestei puteri se recunoa§te, la rândul s'au, fie dupa

existenia vreunei sanqiuni determinate, fie dupg rezisteno ce

faptul opune oricgrei intreprinderi individuale cu tendinca de a-I atacà. Cu toate acestea, 11 putem defini i prin difuziunea ce-o prezina inlauntrul grupului, numai daca, çinand seama de observa;file p-recedente, avem grij s'a adaug'am ca a doua i esenliala caracteristia ea el exista independent de formele individuale ce capatti prin difuziune. Acest din urn-à criteriu este chiar, inteunele cazuri, mai u§or de aplicat deck cel precedent. Inteadevdr, cons strAngerea este u§or de constatat când se traduce in afar4 printr'o reaqiune directrt a socieacii, cum este cazul pentru. drept, moralä, credinIe, obiceiuri i chiar mode. Ins6 cand ea nu este deck indirecta, ca aceea exercitata de o organizare economicA, ea nu este totdeauna tot af,th de bine observata. Generalitatea imbinafa cu obiectivitatea pot atunci fi, mai upare de stabilit. Dealtfel, aceastä a doua definiVe nu este deck o al-Ca forma' a celei dintaiu; càci clack' un fel de a se 'conduce care existA in afara con§tiinelor individuale se generalizeaz6, n'o poate face deck impunandu-se 1). Cu toate acestea ne-am putea intrebh dach aceasta definiVe 1) Se ye& cat se departeaza aceastA definitie a faptului social de aceia care slujeste de temeiu sistemului ingenios al lui Tarde. Mai Intaiu, trebuie sa declaram ca cercetarile noastre nu ne-au fAcut sa constatam nicdieri aceasta influenta precumpanitoare atribuitA de Tarde imitatiei In nasterea-faptelor colective. Mai mult, din definitia precedentA care nu este o teorie, ci un simplu

rezumat al datelor imediate ale observatiei, pare chiar a rezulti ca imitatia nu numai nu exprima totdeauna, ci chiar rut -exprima niciodata ce .este esenial si caracteristic fniaptul social. NeIndoios, orice fapt social este imitat,

el are, cum am arAtat, o tendinta de a se generaliza, dar aceasta fiindca este social, adicA obligator. Puterea lui de expansiune este mx cauza, ci efectul caracterului sAti sociologic. Dace'. Inca faptele sociale ar fi singurele cari produc aceasta urmare, imitatia ar puteh sluji, daca nu sa le explice cel putin, sfi le defineasca. Dar o stare individuala care se rasfrange, nu inceteaza prin aceasta de a fi individualA. Si Inca, se poate intrebh dacA cuvAntul imitatie este tocmai

cel care se potriveste, spro a arath o propagare datorita unei influente coercitive. Sub aceasta expresie unica se confunda fenomene foarte deosebite si care ar area ne.voie BA fie deosebite.

54

www.dacoromanica.ro

CE ESTE UN'FAPT SOCIAL'

este completa. Inteadevar,. faptele care ne-au dat temeiul ei sunt toate feluri de a face; ele sunt de ordine psihologica. Sunt Ina si feluri de a fi colective, adica fapte sociale de ordin anatomic sau morfologic. Sociologia nu poate sä se lipseasca de ceeace priveste substratul vietii colective. Totus, numarul §i natura partilor elementare din care e compusa societatea, chipul in care ele sunt arzate, gradul de inchiegare la care au ajuns, impartirea populatiei pe suprafata teritoriului, numarul §i natura cailor de comunicatie, forma locuinteIor, etc., nu par dela prima vedere a putea sã se reduca la chipuri de a lucra, de a sirnti sau de a gandi. Tried, mai intaiu de toate, aceste fenomene felurite prezinta aceea§ caracteristicrt care ne-a servit sä definim pe celelalte. Aceste

feluri de a fi se impun individului tot a§a ea §i felurile de a face de care am vorbit. Inteadevar, cand vrem sa cunoa§tem modul in care o 8 ocietate este impartita politiceste si in care sunt cornbinate aceste impartiri, fuziunea mai mult ori mai putin deplina ce exista intre ele, nu putem ajunge la aceasta cu ajutorul unei cercetari materiale si prin observari geografice; caci aceste impartiri sunt morale chiar atunci cand au yreo baza in natura fizica. Numai prin dreptul public e posibil sa studiarn aceasta organizatie, caci dreptul e cel care o determina, tot cum el determina relatiile noastre domestice si cetatene§ti. Deci el nu este mai putin obligator. Daca populatia se gramadeste in orasele noastre in loc sa se imprastie la Tara, aceasta din pricina unui curent de opinie, imbold colectiv care impune indivizilor aceasta concentrare. Noi nu putem sa alegem forma casefor noastre rnai mult ca pe aceea a hainelor noastre; cel putin, una este obligatoare in aceea§ masura ca §i cealalta. Calle de comunicatie determina intr'un chip hotarit sensul In care se fac migratiile mterioare ci schimburile si chiar intensitatea acestor schimburi si migratii, etc., etc. Prin urmare, ar fi cel putin un mijloc de a adaugh la lista fenornenelor enumarate ca prezentand semnul deosebitor al faptului social o categorie mai mult; iar fiindca aceasta enumarare nu aveh nimic riguros exaustiv, adaosul n'ar fi indispensabil. El nu este insa nici folositor; cad aceste feluri de a fi nu sunt decat feluri de a fi consolidate. Structura politica a unei societap nu este deck modul in care felurhele segmente care o compun au luat obiceiul de a tral unele cu altele. Daca raporturile for sunt 55

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 11EGULELE EI DE METODA

stranse prin tradi-cie, segmentele cauta sa se contopeasca ; iar in caz oontrar -sa se deosebeasca. Tipul de locuinIa care ni se impune nu este cleat chipul in care toata lumea in jurul nostru §i, In parte, generaliile anterioare s'au obi§nuit sa construeasca casele. Chile de comunicatie nu sunt cleat albia ce §i-a sapat lui insu§, curgand in aceea direcje, curentul regulat al schimburilor §i al migra%iilor, etc. Fara indoiara, daca fenomenele de ordin morfologic ar fi singurile care prezinta aceasta fixitate, s'ar puteh crede ca ele alcâtuiese o spela aparte. Insä o regula juridica este o a§ezare nu mai pulin permanenta deck un tip de arhitectura §i totu§ este un fapt fiziologic. 0 simpla maxima morala este desigur mai maleabila ; dar ea are forme mult mai rigide deck un simplu obiceiu profesional sau a moda. Astfel ca exist& o intreaga gama de nuanie care, fax% intrerupere, leaga faptele de structura ode mai caracterizate en aceste curente libere ale vie/ii sociale, care nu sunt Inca turnate in niciun tipar definit. Deci intre ele sunt numai diferenIe in gradul de consolidare ce infa0§eaza. Unele §i altele nu sunt decat vieata mai mull ori mai pulin cristalizata. Negre§it, poate ea e bine sa pastram numele de morfologice faptelor sociale care privesc substratul social, dar cu condilia de a nu pierde din vedere a de stint de_aceea§ natura ca celelalte. Definicia noastra va cuprinde deci tot cc

este de definit, daefi zicem: Este fapt social orice tel de a face, fixat sau nu, capabil sei exercite asupra individulai o constrdngere exterioara; sau Inca, care este general in intinderea unei societe4i date avdnd tow., o existencei proprie, independentd de rnanifestdrile sale individuale 1).

CAP ITOLUL II Regule privitoare la observarea laptelo? scciale. Prima _regula §i cea mai fundamentala este de a considerd faptele sociale ca lucruri. I) Aceast a. stransa inrudire a vielii 0 a structurii, a organului 0 a functiunii poate fi upr stabilitA In sociologie pentru ca, Intro acqti doi termeni extremi, exist5 o intreaga eerie de intermediari observabili pe data qi cari aratii legatura Sntre ele. Biologie n'are ace1ea0 mijloace. Dar ne Ingaduim sA credem

cii inductiile primei din aceste gtiinte asupra acestui subiect sunt aplicabile celeilalte i ca, In organisme ea 0 In societate, nu existfi intre aceste douá ordine de fapte cleat diferente de grad. 56

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA WISERVAREA FAPTELOR SOCIALE

Cand o ordine nourt de fenomene se face object de tiin, ele se gasesc deja Infacipte In minte, nu numai prin icoane sensibile, ci prin feluri de concepte formate pe deantregul. Inainte de primele inceputuri ale fizicei §i ale cbimiei, oamenii aveau de atunci despre fenomenele fizico-chimice noliuni care treceau peste simpla per-

ceplie ; a9a sunt, de pilda, acelea pe care le gasim amestecate in toate religiile. Caci, Inteadevar, reflexiunea este anterioar5 tiinii care nu face deck sa se slujeascri de ea cu mai multä metoda. Omul nu poate trai In mijlocul lucrurilor, fat% st-si faca idei dupa care oranduie9te conduita Ii. Numai, pentru ca aceste noiun sunt mai aproape de noi §i mai Ia Indemana noastra decat realitatile carora ele corespund, noi cautam, firew, WA le punem In locul acéstora din urina i sa le facem obiectul chiar al IspeculaIiilor noastre, In loc de a observa lucrurile, de a le descrie, de a le compara, atunci

ne multumim a ne da seama de ideile noastre, analizandu-le

combinandu-le. In locul unei §tiinte de realitati, nu mai facem decat o analiza ideologica, Negre0t, analiza aceasta nu inlatura numai decat orice observafie. Putem sa ne adresam la fapte spre a confirma aceste noiuni sau concluziile trase din ele. Dar faptele nu intervin atunci deck in al doilea rand, ca exemple sau probe de confirmare ; ele nu sunt obiectul tiin%ei. Aceasta merge dela idei la lucruri, nu dela lucruri la idei. Este vadit ca aceasta metoda n'ar puteh sa dea rezultate objective. Inteadevar, aceste noiuni sau concepte, oricum am vrea sa Je numim, nu bunt inlocuitoare legitime ale lucrurilor. Ca produse ale experienlei zilnice, ele au Inainte de toate ca obiect s a puna aqiunile noastre de acord cu lumea Inconjuratoare; ele sunt formate prin practica i pentru ea. Insa o reprezentare poate fi in stare ad joace cu folos acest rol fiind totu9 falsa teoretice0e. Sunt mai multe veacuri de cand Copernic a risipit iluziile sin4urilor noastre cu privire la mi§carile stelelor; cu toate acestea acum noi randuim obipuit impartirea timpului nostru dupa aceste iluziuni. Pentru ca o idee sa plovoace chiar micririle cerute de natura unui lucru, _nu este nevoie ea ea sa exprime deabinelea aceasta natura ; ci ajunge ca ea sa ne faca a simp ceeace lucrul are folositor sau vatamator, prin ce el ne poate sluji i prin ce sa ne 57

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGUL'ELE EI flE METODA

faca rãu. Ba Inca no-tiunile astfel formate nu Infaliseaza aceasta potrivire practica cleat In chip aproximativ i numai In cele, mai multe cazuri. De ate ori sunt ele tot ash de primejdioase pe cat de nepotrivite I Deci nu elaborandu-le, oricum ne-am ,--apuca de aceasta, am ajunge vreodatà ä descoperim legile realitii. Ele sunt,-din contra, ca un val care se aseaza intre lucruri si noi si careni le ascunde cu eta mai bine cu. cat 11 socotim mai transparent. Nu nurnai o astfel de stiinra nu poate- fi cleat trunchiata, el_ ii lipseste i materia de unde sa se poata alimenth. Abia capata ca si dispare, ash zicand, transformand-se In arta. Inteafiin devar, aceste npçjuni sunt socotite sa tuprincla tot ce este esen-pal -in real, fiinda sunt confundate cu. realul 1nsu§, De atunci, ele par a avea tot ce tMpuie spre a ne lace In stare nu numai de a Imelege ceeace exista, ci de a prescrie i ce trebuie sa fie ea 0 mijloacele de Indeplinire. Caci este bun, ceeace este conform cu tatura Tucrurilor ; ceeace este contrar, acesteia este rau, iar mijloacele de a ajunge la una si de a fugi de alta deriva din Inas aceasta natufa. Daca deci II Tinem pe deantregtd, studiul realitMii prczente itu mai are interes practic i, ,fiindca acest interes este xaVunea de a fi a studiultti, acesta ramâne-pe viitor fara de scop. Gandirea

este astfel Impinsa sa se intoarca dela ceeace este cbiar obiectul

ptiintii, adica prezentul si trecutul, spre a se avanta dintr'o sari-tura spre viitar. In loc de a cauta sa inleleaga faptele castigate

realizate, ea incearca indata sa realizeze altele noug, mai conforme scopurilor urmarite de oameni. Cana crezi a sti in ce sta si

-eserrca materiei, te pui indata In cautarea pietrei filozofale. Aceasta

incalcare a artei asupra tiin%ci, care impiedich pe aceasta de a

se, desyolta,, este dealtf el. usurata de imprejurarile chiar care determina desteptarea gandirii tiin%ifice. Caci, fiindca ea nu se naste

deck pentru a rgspunde la nevoi vitale, ea se pseste foarte firesc indreptata spre practica. TrebuinTele pe care este chemata sa le u§ureze sunt totdeauna grabnice i, prin urmare, o grabesc sa .ajunga la capat; de. cer remedii, iar -nu explicalii. Acest fel- de a preceda este ash de conform cu pante fireasca -tt spiritului nostru ca se regaseste 0 la origina stiinlelor fizice. El -deosebeste alhimia de himie, ca i astrologia de astronomie. Prin -el Bacon caracterizeaza metodO, urmata de seven-0.i timpului sàu si pe care el o combate. Noliunile, despre care am vorbit mai sus, .58

www.dacoromanica.ro

REGTJLE PRIVITOARE LA. OBSERVAREA FAPTELOR SOCIALE

Stint aceste notiones pulgares sau praenotiones 1) pe care el le gAseste Ia ham tuturor stiincelor 2), unde iau locul faptelor 3). Aeeste- iclola,

uni fel de vedenii, ne desfigureazà adevaratul aspect al lucrurilor §i noi le lu-am totus, drept lucrurile tnile. i fiindc d. acest mediu Inchipuit nu opune spiritului nici o Impotrivire, acesta nesim/indu-se oprit de nimic se lash in voia unor ambiçii all margini si crede cu putin /5. sa clAdeascA sau mai bine sà. reclkleascg kmea prin propriile sale puteri i dup 5. dorin/ele sale. Daca asA a fost cu stir/1-01e naturale, cu atAt mai vArtos trebuia sa fie la fel 0 cu sociologia. Oamenii n'au asteptat sosirea stiin/ei sociale, spre a-si face idee d.espre drept anorala, familie, stat, societate chiar ; eaci? ei nu puteau s. traeascsa lipsindu-se de ele. Dar mai ales In suciologie aceste nrenotiuni, spre a reluà expresia lui Bacon, sunt In stare &à stgpaneascA spiritele i sà iea locul lucrurilor. Inteadevar, lucrurile sociale nu.se InfAptuiesc dealt prin oameni;\ ele sunt un produs al activitaIii omenesti. Elem.' par deci a if altceva cleat punerea in practicâ a ideilor Inscute sau nu ce avem In noi i aplicarea lor la imprejurdrile felurite -care insoles& relafrile oamenilor Intre ei. Organizalia familiei,

a contractuluir a represiunii, a statului, a socieacii, apar astfel ca o simpla desvoltare a ideilor ce noi avem despre societate, stat, justilie, etc. Prin urmare, aceste fapte si cek asenienea lor par

a nu aveh realitate cleat in si prin ideile care sunt saman/a lor si care de atunci devin materia proprie a sociologiei.

Ceeace desavarseste primirea acestui chip de a vedea, este faptul

c5, amAnuntul yiefri sociale treand din toate par/ile peste constiin/a, aceasta nu are despre el o percep/ie destut de puternicá spre a-i sirup. realitatea. Neavând in noi legAturi indestul de trainice si nici ash de apropiate, totul ne dà destul de usor efectul c5.

nu ar sine de nimic si ca pluteste In gol, materie pe jum6tate nerealà si plastica la nesrarsit. Iata de-ce atAlia ganditon n'au vazut In oranduelile sociale deck combinalii artificiale si mai mult ori mai

putin arbitrare. Thea dacä amanuntul, clack' formele concrete 0 particulare ne scapà, cel pu/in ne Infá/isam aspectele cele mai 1) Novuna organum 1, 26;

2) Ibid I, 47. 3) Ibid. I, 36.

59

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA

I IIEGULELE EI DE METODA.

generale ale existenIii colective in mare si cu aproximalie, iar tocmai aceste reprezentdri schematice i sumare alatuiesc prenoviunile de care ne slujim pentru foloasele zilnice ale vie%ii. Nu putem deci sa_ne gAndim a pune la indoiald filliça kr, pentrua noi o per-. cepem odata cu a noastrd. Nu numai cá ele sunt in noi, ci fiinda sunt un prodhs de experienIe repetate, ele capdt'd dela repetilie si dela obisnuin-ca care iese din ea un fel de ascendent si de autori-

tate. Le simlim cà ne rezistd, and cdutdm s ne sapam de

ele,.

Far noi nu putem sá nu socotim ca real ceeace ni se opune,. Totul contribnit deci sd ne faa a vedea aici adevdrata realitate socialà. inteadevdr, pAnd acum, sociologia s'a oeupat mai mult sail mai pulin exclusiv nu de lucruri,ci de concepte. E drept cà Comte _a proclamat cá fenomenelt sociaIe sunt fapta naturale, supuse la legi naturale. Prin aceasta el a recunoscut implicit cacacterul lor

de luoruri; aci in naturd nu sunt cleat lueruri. Dar and, iosind

din aceste generalitd-ci filozofice, el Incarc sail

s

aplice principiul

i sä faa-sà iasd tiinça pe care o cuprinda, el iea dile

a

obiecte de studii. InteadevAr, materia principald a sociplogiei sale_ este progresul omenirii in timp. El pleaa dela aceasta ideie ca txistA

o evoluIie neintreruptà a neamului omenese, care constà intr'a realizare din ce in ce mai deplind a naturii omenes_ti i problezna -tratatá de el este de a regasi ordinea. acestei evolulii. Dar, presupunAnd Ca aceastä evolucie existd, realitatea ei nu poate fi stabilit4 cleat dupa ce stiinIa a fost faeutd ; nu poIi deci s'o faci obiectul

insus al cereetdrii deat dacä o pui ca o conceplie a spiritului, nu ea un _lucru. i de fapt, ash de mult este vorba despre o reprezentare cu totul subiectivà cà acest progres al omenirfi nu existd in realitate. Ceeace exista si singur este dat observaciei 'stint niste soeietà-0 particulare care se nasc,. se desvoltk thor independent unele

de altele. Daa indh cele mai de curând ar urmh pe acelea care le-au premers fiecare tip superior ar puteh. fi socotit ca simple repeVre a tipului imediat inferior tu cevà mai mult; s'ar puteà deci sd. le punem pe toate cap in cap, ash .zicAnd, amesteand pe cele care se gdsesc in acela§ grad de desvoltare, iar seria astfel for-, math ar puteh if privith ca reprezentativh a omenirii. Insd faptele nu se infaIiseazd cu aceasta simplicitate prea mare. Un popor care inlocueste pe altul nd este numai o prelungire a acestuia din urm'a cu ateva caractere nona; el este altul, are uncle proprietdIi in plus 60

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA OBSERVAREA FAPTELOR SOCIALE

§i altele in minus ; ele constituie o individualitate nouà i toate aceste indivIdualitati deosebite, fiind eterogene, nu pot sa se contopeasca inteo aceea serie continua 0 nici mai ales inteo serie unica. Gael scepul societalilor n'ar putea fi inchipuit printr'o linie geometricfi ;

el seamana mai curand eu un arbore ale carui ramuri se indrepteaza in direqii divergente. Pe scurt, Comte a luat pentru desvol-Lama istorica no-ciunea ce o aveh 0 care nu se departeaza mult de aceea ce 0.-o face omul de rand. Vazuta de departe, intr'adevar, istoria iea destul de bine aceasta infali§are seriara i simpla. Nu vezi decat indivizi care se urmeaza unii pe alii i merg to-i intr'aceea§ direclie fiindca au aceea9 natura. Deoarece, altfel, nu e de irgeles ca evoluTia sneiala sa poata fi altceva cleat desvoltarea vreunei idei omene§ti, se pare prea firesc sa o definim prin idesa ce oamenii Ii fac despre ea. Insa, procedand astfel, nu fmmai ra, manem in ideologie, ci dam sociologiei ca obiect un concept Ida nirnic cu adevarat sociologic. Spencer inlatura acest concept, dar spre a-I inlocul cu altul care nu e alcatuit intr'alt chip. El face din societati, iar nu din omenice, obiectul 0iinvei; numai ca el da indata o definilie a celor dintai care face sa se piarda lucrul discutat de el, spre a-i arzà in loc prenuçiunea avuta deja. El pune, intendevar, ca o propoz4ie evidenta c o societate nu exista cleat cand, la juxtapunere, se adauga coopera-cia*, ca prin aceea numai unirea indivizilor devine o societate pcopriu zisa1). Apoi, pornind dela acestr principiuca coopermia este eserqa vie-cii sociale, -el deosebe0e societa-Vile in (lona clase dupà natura coolieraliei care domne§te in ele. 4Exista,

e, o cooperaIie spontana care se face fara end dinainte in timpul urmaririi a unor scopurn de un earacter particular ; exista o cooperalie con0ient -alcatuita care presupune scopuri de interes public, limpede recunoscute2)#. La primele el le dä numele de societa/i industriale; la cele de-al doilea pe acela de militare §i . se poate spune ca aceasta deosebire este idea mama a sociologiei

zice

sale.

Dar aceasta definicie enunra ca un Iucru ceeace nu este cleat o vedere a spiritului. Ea se ifilaViraza, inteadevar, ca ex9 Sociol. Tr. fr.; III, 331-332. 9 &idol., III, 332. 61

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGITLELE EI DE METODI

presia unui fapt vizibil dela prima datA i pe care observa-cia ajunge

sfi-1 constate, fiindca ea este formulata dela Inceputul stnnlei za o axioma. i cu toate acestea, este cu neputinca q ti printr'o simpla cercetare daca In realitate cooperaiia este totul in vieaca sociala. 0 atare afirmatie nu este legitima 0iin-pficeste decht daca ai Inceput prin a revizui toate manifestarile vielti colective §i daca ai aratat ea ele sunt toate ni0e forme felurite ale cooperaciei. A§aday Inca un oarecare chip de a concepe realitatea sociala ia locul acestei realiti 1). Ceeace se define0e astfel, nu este societatea ci ideea ce-0 face Spencer despre ea. Iar daca el nu are nici un scrupul sa procedeze astfel, este fiindca i pentru el societatea nu este 0 nu poate fi clea t realizarea u n ei idei, anume a acestei idei chiar de cooperaIie prin care el o define0e2). Ar fi u§or de poratat ca, in fiecare din problemele particulare pe care le trateaza, metoda sa ramane aceea§. Deaceea, de0 el pare a proceda empiric, cum faptele adunate in sociologia sa sunt intrebuinlate sa exemplifice analize de nqiuni mai mult cleat sa descrie i sa. explice lucruri, ele par chiar a nu fi acolo cleat spre a line loc de argumente.

In realitate, tot ce a esenIial In doctrina sa poate fi dedus numaidecat din defini-tia societalii 0 a diferitelor forme de cooperare. Caci daca noi n'avern sa alegem cleat intre o cooperacie impusa cu strapicie i o cooperalie liber i spontana, negre0t ca aceasta din urma este idealul catre care- tinde i trebuie sà tinda omenirea. Nu numai la temelia 0iincei se intalnesc aceste no%iuni vulgare, ci le regasim la -fiecare elipa in urzeala ralionamentelor. In starea

de faTa.a cunostinlelor noastre, noi nu tim sigur ce este Statul, suveranitatea, libertatea politicã, democralia, socialismul, comumsmul, etc., metoda ar cere deci sa ne eprim dela orice intrebuintare a acestor concepte, atata timp cat ele nu sunt alcatuite 9tiinIifice0e. i cu toate acestea cuvintele care le exprima revin Para incetare in discuItile sociologilor. Le intrebuirrcam obi§nuit i sigur ca 91 cum ar corespunde la lucruri bine cunoscute 0 definite, atunci

and ele nu de0eapta In noi cleat noliuni neramurite, amestecuri

neosebite de impresii vagi, de prejudecali 0 de pasiuni. Noi radem 2) Conceptie, de altfel, supusa controversei (v. Division du travail social,

II, 2, p. 4).

2) oCooperatia n'ar putea deci Ea existe fara de societate vi este scopul pentru care exista o societates. (Principii de Sociol., III, 332). 62

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA OBSERVAREA FAPTELOR SOCIALE

astazi de ciudatele ralionamente pe care medicii in evul inediu le fauriau cu notiunile de cald, de frig, de umed, de uscat, sec., si nu ne dam seama ca urmam cu, aplicarea aceleiasi metodt la ordinea de fenomene care o ingaduie mai pulin decat oricare alta, din pricina complexitaVii sale extreme. In rarnurile specials ale sociologiei, acest caracter ideologic este 0 mai vadit. Mai cu searna este cazul moralei. Se poate spune, intr'adevar, ca nu este un singur sistem In care ea ea nu fie reprezentata ca simpla

desvoltare a unei idei iniciale care ar cuprinde-o pe de deantregul in -sine ca posibila. Aceasta idee, unii cred ea omul o &este deagata In. el dela nasterea lui ; al-pi din contra, ca ea se formeaza mai

mult sau mai pufm incet in mersul istoriei. Dar, si pentru unii gi pentru aiçii, penfru empiristi ca i pentru ralionalisti, ea este toata realitatea adevarata in moralà. In ce priveste amanuntele regulilor juridice 0 morale, ele n'ar avea, ash zicand, fiinfa prin ele Insele, ci n'ar fi cleat aceasta noTiune fundamentalà aplicata la Imprejurarile particulare ale viqii si felurita dupa cazuri. De

atunci, obieetul moralei n'ar puteh fi -sistemul acesta de preeepte fara de realitate, ci ideia din care ele decurg i fa-Va de care ele nu sunt decat aplicari deosebite. Deaceea toate chestiunile ce-si pune de obiceiu etica se refera nu la lucruri, ci la idei ; e vorba adica sa stim in ce consista idea dreptului, idea moralei, nu care ebte natura moralei si a dreptului luate In ele insele. Moralistii n'au ajuns Inca la aceasta conceMie foarte simpla ca, dupa cum reprezentarea

noastra despre lucrurile sensibile vine dela aceste lucruri chiar si le exprima mai mult ori mai puiin exact, reprezentarea noastra a moralei vine din vederea chiar a regulilor care funclioneaza suh ochii nostri 0 le figureaza schematic ; ca, prin urmare, ateste re- . guli, iar nu vederea sumara ce avem_despre ele, formeaza materia stnnlei, precum fizica are ca obiect corpurile a§a cum exista, nit

idea eel.' face omul de rand despre ele. Rezulta de aici, ea se ia ca baza a moralei ceeace nu este deck- varful ei, adica chipul in care ea se prelunge§te in con§tiin-cele individuale si are rasunet. ki aceasth metoda este urmata nu -numai in problemele cele mai generale ale stiin-cei ; ea ramâne aceea§ In chestiunile spemale. Dela ideile esenliale studiate de el la Inceput, moralistul trece la ideile -secundare de familie, de patrie, de responsabilitate,

de cantate, de just4ies dar intotdeauna gandirea se aplica la idei. 63

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA *I REGULELE EI DE METODA.

Cu economia politica nu este mai altfel. Ea are ca obiect, zice Stuart Mill, faptele sociale care se produc mai ales sau numai in vederea ca§tigarii bogatiilor1). Dar pentru ca faptele astfel definite sa poata fi supuse, ca lucruri, la observe-Oa savantului, -ar trebui cat de putin sa se poata arata dupa ce semn putem recu: noaste pe cele care indeplinesc aceasta conditie. La inceputul stiinier lush' nu esti nici in drept sfi afirmi ca. exista unele, cu atat mai mult sa poli sti care sunt acelea. In orice taram de cercetari, pe drept, numai cand explicarea faptelor este destul de inaintata se poate stabili ea ele au un scop 0 care este acela. Nu exista problema mai complexà si nici mai putin potrivita de a fi rezolvata dinteadata. Nimic deci nu ne asigura dinainte ca ar exista o del( a activita%ii sociale, in care dorinta de bogaIie joaca in realitate acest rol precumpanitor. Prin urmare, materia economiei politice, astfel in-celeasa, nu e facuta din realitati care se pot arata cu degetul, ci din posibile numai, din pure concemii ale spiritului ; anume, fapte pe care economistul le concepe ca raportandu-se la scopul considerat sf asa cum le concepe. Incearck de pildk sA cerceteze ceeace el numeste producOune? Dinteodata, el crede a putea sa numere agentii principali cu ajutorul carora ea se petreee si sa-i cerceteze dearandul. Asadar el n'a recunoscut fiinla lor observand eondi-Oile de care atarna lucrul ce studiaza ; caci atunci ..el ar fi inceput sa arate experienIele din care a scos aceasta concluzie. Daca, dela inceputul cercetarii si in cateva euvinte, purcede la aceasta clasificare, el a dobandit-o printr'o simpla analiza logica. El pleaca dela idea producOunii; descompunand-o, gaseste ca ea implied in chip logic pe acelea de forte naturale, de munck de instrument oH de capital si trateaza apoi in acela§ fel aceste idei derivate2). Cea mai fundamentala dintre toate teoriile economice, aceea a va-

lorii, este construita vadit dupa aceeas metodá. Daca valoarea

ar fi studiata aici cum trebuie sa fie o realitate, am vedea intaiu pe economist aratând dupa ce se poate reeunoaste lucrul astf el numit, apoi clasificandu-i spetele, cautand prin inductiuni metodice cauzele in funcOune de care ele variaza, comparancl insfarsit I) Sistem de Logica, III, p. 496. 2) Acest caracter reese din chiar expresiile econorni§tilor. E vorba mereu

de idei, ideia utilului, a economiei, a depunerii, a cheltuelii. (v. Gide, Principes d'économie politique, cartea III, cap. I, p. 1 ; cap. II, p. 1, cap. III, p. 1).

64

www.dacoromanica.ro

REGULEPRIVITOARE LA ORSEBVAREA FAPTELOR SOCIALE

aceste rezultate deosebite spre a desprinde\din ele o formula ge-

nerala. Teoria n'ar puteh deci sa vina decât dupa ce stiinta a

,h-.1st clued mai departe. In Ice de aceasta, nintalnesti dela inceput. Gad, spre a o face, economistul se mullumeste a se reculege, a-si da seama de idea ce el ii fact despre valoare, adica despre un Object susceptibil de saimbare; el gaseste ca ea cuprinde ideea utilului, aceea a rarului, etc., 0 cu aceste produse ale analizei, sale lt construieste defin4ia. Fireste, el o confirma prin cAteva exemple. Dar and te gandesti la nenumaratele fapte-despre care o ase-

menea teorie trebuie sa dea socoteala, cum sa dai cea mai mica valoare demonstrativa faptelor, neaparat loarte rare, care sunt citate ash la Intamplarea sugestiunii? Deaceea, In economie politica ca i in moralà, partea cercetarii $tiinIifice este foarte restransä; aceea a artei, preponderanta. jet morala, partea teoretica este redusa la ateva discutii asupra ideei de datorie, de bine 0 de drept. Inck aceste speculalii abstracte nu alcatuiesc o stiinVa, la dreptul vorbind, fiindca ele au ca obiect sa determine nu ce este, de fapt, regula supreme.' a moralitatii, ci ce trebuie sa fie. Tot ash, ceeace One cel mai mult loc n cercetarile economioilor este chestiunea de a sti, de pada, (lea societar-ea trebuie sd fie organizata dupa conceppe individualioilor sau dupa ale socialistilori &di e mai bine ca Statul s. intervina mn saporturile industriale i comerciale sau sa le lase cu totul- la initiative particulara; daca sistemul monetar trebuie-sa fie monometalismul sau bimetalismul, etc., etc. Legile propriu zise sunt puçin numeroase; chiar cele pe care avem obiceiul -sa le numim astfel nu-merita Indeobste aceasta calificare, ci nu sunt cleat maxima de acliune, precepte practice invaluite. lath', de pilda, vestita lege a ofertei si a cererii, Ea n fost niciodata-stabilita inductiv, ca expresie a realitatii economice. Niciodata vreo experienca, vreo cornparatie metodica n'a fost facuta spre a stabill ca, in /apt, re)atiile economice pureed dupa aceasta. lege. Tot ce s'a putut face si tol ce s7e facut este demonstrapa dialectica ca indivizii trebuie sa pur-

ceada astfel) daca-si inleleg bine interesele; ca orice alt chip de a lucra le-ar fi pagubitor si ar imPlicà din partea celor ce 1-ar urma o adevaratà ratacire logica. Este logic ca industriile cele mai productive sa fie cele mai -cautate; ca stapânii produselor Qelor mai cerute si mai rare, sa le vânda ea preu1 cel mai mare. Dar aceasta 65

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METOBA

necesifate numai logica nu seaman-a de fpc cu aceea pe care 0 in-,fatileaza adevaratele legi ale naturii. Acestea exprima raporturile dupa care faptele se inlantuesc efectiv, flu.. chipul in tare e bine_ sa se inlantuiasca. Ceeace spunem despre aceasta lege poate fi repetat despre toate

acelea pe care Foala econonnica ortodoxa le chiama naturale care, dealtminteri, nu sunt nicidecum cleat cazuri particulate ale precedentei. E1 sunt naturale, claca vrem, hi intelesul c enunta mijloacele a carar intrebuinlare este sau poate pareh naturala spre a atinge cutare scot presupus ; dar ele nu trebuiesc numite au acest nume, claca prin lege naturala se intelege orice fel de a fi al naturii, constatat inductiv. Ele nu sunt n cele din urma deAt sfaturi de incelepciune practic i daca s'a putut mai mult ori mai putin iscusit sa .le prezent5m ea expresia ehiar a realitatii, aceasta fiindca pe drept sau pe nedrept am crezut sd putem presupune ea aceste sfaturi erau urmate efectiv de catre generalitatea oantenior 4i in generalitatea cazurilor. Si cu toate astea fenomenele.sociale sunt lucruri i. trebuie sa fie. tratate ca lucruri. Pentru a denionstrà aceasta afirmatie, nu e nevoie sa filozofam asupra naturii lor, sà discutam analogiile- ce ele prezinta cu fenomenele regnurilor inferioare. Ajunge sa constatam ca ele sunt singurul datum oferit socioIngului. Este lucru, intr'adevar, tot ce este dat, tot ce se infati§eaza sau mai bine se impune observafiei. Tratand fenomenele ca lucruri, le tratam in calitate de data care alcatuiesc punctul de plecare al §tiintei. Fenomenele sociale prezinta fara indoiala acest caracter. Ceeace ne este dat, nu este ideea ce-0 fac oamenii despre valoare, caci ea nu se poate ajunge, ci sunt valorile care aerschimba de fapt in cursul

relatiilor economice. Nu cutare sau cutare conceptie a idealului moral, ci totalul regulilor determinând. efeativ conduita. Nu idea utilalisi sau a bogatiei; ci tot amanuntul organizaIiei economice. Se poate ca vieata, sociala la nu fie deal desvoltarea unor nqiuni; dar, presupunând ca ar fi a§h, aceste notiuni nu sunt date inrediatt -1\111 poti deci sa le atingi deadreptul, ci numai prin realitatea fanomenala care le_ exprima. Noi nu §tim a priori ce idei sunt la obttr0a curentelor deosebite intre care se imparte vieata-sociala Ai nici daca ele axista ; numai dupa ce le-am intors in sus pâna la izvoarele lor vom 5t de uncle provin. 66

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA. OBSERVAREA FAPTELOR-SOLIALE

Trebuie deei sa privim fenomenele sociale iii ele insele, desfauute

de indivizii constienli care si le reprezinta ; trebuie sa le studiern din afar% ca niste lucruri exterioare ; cad ele ni se infaliseaza in aceasta calitate. Daca aceasta exterioritate nu este cleat aparenta, iluzia se va Imprastià pe masura ce tnnça va inainth §i-se va vedeh, ash zicand, exteriorul intrand in interior. Insa solncia nu poate fi judecata dinainte, si -atunci cbiar cand la urine urmei ele n ar aveh toate caracterele intrinsece ale lucrului, trebuie sa le tratam mai Intaiu ca si cum le-ar aveh. Aceasta regula se a,plich deci la lea . litatea socrala Intreaga, fara a mai lash loc-vreunei excepcii,_ ajar fenomenele care par cat mai mult a sta In oranduiri artificiale trebuie sa fie socotite din acest punct de vedere. Caracterul conventional al unei practici sau al unei institutii nu trebuie sa fie acioclatd, presupus. Decàr de altminteri, ne este ingaduit a invoch experienIa noastra personal6, noi credem sa pUtem da asigurarea ca, procedand astfel, vom aveh adesea mulIumirea de a vedeh faptele cele mai arbitrare in aparenp prezentand apoi la o observaIie mai deaproape caractere de statornicie si de regularitate, semne ale ,obiectivitaIii lor. Dealtfel, i intr'un chip general, ceeace s'a sims mai inainte despre caraCterele deosebitoare ale faptiklui sociaL ajunge sa ne In-

tareasca asupra naturii acestei obiectivitali si-ssa dovedeasca ch. ea nu este iluzorie. Intr'adevar, un lucru se recunoaste mai cu seam&

dupa aceea cá nu poate fi -modificat printr'un simplu decret al vointii. Nu inseamna ea el ar fi protivnio la orke schimbare. Dar, spre a-i produce o schimbare, nu ajunge s'o vrei, trebuie Inca o sforTare mai mult sau mai putin grea, datorita impotrivirii ce ne puna si care, dealtfel, nu poate fi totdeauna Invinsa. Noi am vazut Insa ca faptele sociale au aceasta InsuOre. In loc sa fie cat pe departe un produs al voinIei noas4e, ele o determina din afara ; ele con-

sista ca In niste tipare In care suntem nevoii sa turnam actiu-

nile noastre. Adesea chiar, aceasta necesitate este ash Ca nu, putem sa ne sal:Cam de ,ea. Atunci chiar and ajungem s'o Invingem, impotrivirea ce Intalnim ajunge sä ne dee de veste cã ne aflam in fele -a ceva ce nu a-Lama de noi. Asadar, privind fenomenele sociale

ca lucruri, noi nu vom face alta cleat sa ne conformam cia nature lor. In definitiv, reforma pe care e vorba_s'o introducem in sociologic 67

www.dacoromanica.ro

-GOCIOLOGIA

I REGULELE EI DE METODX

este identica, in totul cu aceea care a transformal psihologia in aeesti din urma treizeci de ani. Dupa. cum Comte si Spencer declara ca faptele sociale sunt sfapte de natura, fara cu toate acestea a le trata ea lucruri, diferitele scoli empirice recunoscusera, de multa vreine, caracterul natural aI fenomenclor psihologice, urmand totus a le

aplica si mai departe o metoda pur ideologica. Intr'adevar, empiristii tot ca i adversarii lor pracedau numai prin introspecIie. Insa, faptele observate numai Ia sine insus sunt prqa rare, prea fudare, prea mtadioase spre a putea sa se impuna nqiunilor

corespunzatoare pe-- care obisnuin-ca le-a fixat in noi si sa le dea legea. Cand deci acestea din urma nu sunt supuse vreunui alt control, nimic nu le line in eumpana ; prin urmare, ele iau locul lap,lelot si alcatuiesc materm tiin%ei. Deaceea nici Locke 0 nici Condillac n'au privit fenomenele psihice obiectiv. Ei nu studiath senzaia, ci o oarecare idee a senzaIiei. Aà ca, desi, in unele privinth ei ar fi pregatit nasterea_psihologiei stiincifice, aceasta nu s'a nascut de fapt cleat mult mai tarziu, and s'a ajuns insfarsit la aceasta

concepcie c starile de constiinta pot 0 trebuie sa fie privite din

afara 0 nu din punctuI de vedere al constiinthi care le incearea. Aceasta e marea revoluIie care s'a savarsit in acest soiu de cercetari. Toate procedeiele particulare, toate metodele noud cu care s'a imbogalit aceaslà stiinp. nu sunt cleat mijloace felurite spre realiza mai deplin aceasta idee fundamentalà. Acelas pragres 3.6mane de %cut in sociologie. Trebuie ca ea sa treaca dela stadiul subiectiv, pe care nu 1-a depasit Inca deloc, la faza obiectiva. Aceasta trecere este aici, dealtimnteri, mai usoara de indeplinit

-dealt in psihologie. Intr'adevar;--faptele- psihice 'sunt in chip firesc -.date ca stari ale individului, de- care ele nu par chiar usor de despartit. Interioare prin definipe, se pare ca n'am putea sa le tratam ca exterioare decat luptand contra naturii lor. Nu numai ea tre-

buie o sforçare de abstraqie, ci i a intreaga suma de procedeie si de artificii spre a ajunge sâ le privim din aceasta lature. Din contra, fapteIe sociale.au cu mult mai natural si mai imediat toate insu0rile lucrului. Dreptul exista in coduri, miscarile vigil zilnice se inscriu in cifrele statisticei, in monumentele istoriei, modele In costume, gusturile, in operile de arta. Ele cauta in chiar virtutea fiinthi lor SA se alcatuiasca in afara de constiinthle -individuale, ffindca ele le stapanesc. Pentru a le vedea sub infaii_sarea 68

www.dacoromanica.ro

REGULEPRIVITOARE LA OBSERVAREA FAPTELOR SOCIALE

lor de lucruri, nu e nevoie sa le Intorci cu istelime. Din acest pullet

de vedere, sociologia are un serios ascendent asupra psihologiei, care n'a fost bagat de seama liana aici 0 care trebuie sa-i grabeasca desvoltarea. Faptele sunt poate mai greu de explicat pentruca sunt mai -complexe, dar ele sunt mai ueor de atins. Psihologiei, dimpotriva, nu-i vine numai greu sa le elaboreze, ci chiar sa le 0 princla. Prin urmare, este Ingaduit sa- credem ea, din ziva In care acest principiu al metodei sociologice va fi indeob§te recunoscut ,i practicat, vom vedeh sociologia inaintand cu o iirceala ce n'ar face deloc s'o presupuna 1ncetineala actuala a desvoltarii ei i sa reca§tige pân i pasul 1nainte, pe care psihologia 11 datore§te numai anterioritapi sale istorice1).

II frisa experienla Inainta0lor iotri ne-a aratat ca, spre a asigurà infaptuirea practica a adevarului care fu stabilit acum, nu ajungo sa-i dam o demonstra-cie teoretica i nici chiar sa fim patrunp dcel. Mintea este a§à de firesc pornita sa nu-I Vila In seama ca am cadeh negre0t In vechile gre§eli daca nu ne supunem la o discipliná riguroasa, ale carei reguli principale, corolare ale precedentei, avem sfi le formularn. 1. Primul dintre aceste corolare este ca: Trebuie indeplirtate siste-

made toate prenoliunile. 0 demonstra-cie anume a acestei reguli nu este necesara ; ea rezulta din tot ce-am zis mai Inainte. Ea §i este, dealtminteri, temeiul oricarei metode tiin%ifice. Indoiala mctodica a lui Descartes nu este, la urma urmei, deck o aplicare a i. Daca, In clipa intemeierii tiin%ei, Descartes 10 face o lege de a pune la indoiala toate ideile ce-a primit mai 1nainte, aceasta fiindca nu vrea sa Intrebuinceze decat concepte elaborate §tiinIific, adica

construite dupa metoda alcatuita de el ; toate acelea venite dintr'un alt isyor trebuie deci parasite, cel pulin provizoriu. Am vazut chiar cum teoria Idolilor a lui Bacon n'are alt InIeles. Cele doua mari 1) E drept ca -complexitatca mai mare a faptelor sociale face- stiinta lor mai grea. Insd, in schimb, tocmai pentru ca sociologia este cca din urrnii yenitS, este in stare sk tragd folos din progresele realizate de stiintele inferioare si sS invete la scoala kr. Aceasta folosire a experientelor facute nu poate int'arzia

sa-i irabeasca desvoltarea.

69

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA

doctrine, care au fost ash de des opuse una alteia, se unesc in acest punct esential. Trebuie deci ca sociologul, fie atunci cand determina obiectul cercetarilor -sale, fie in decursul demonstratiilor lui,

sa se lepede hotarit de intrebuintarea acestor concepte formate

in afara stiintei si pentru nevoi care n'au, nimic stiintific. Ii trebuie sii se desrobeasca de aceste evidente false care stapanesc spiritul de rand, sa. scuture odath pentru totdeauna jugul acelor categorii empirice, care printr'o lunga obisnuin ya sfarsese adesea prin "a deveni tiranice. Cel pit-tin, daca uneori necesitatea il ,sileste sa recurga- la ele, s'o faca avand constiinta de lipsa valorii lor, pentru ca sa nu le cherne a juch in doctrina un rol de care ele nu sun t vrednice.

Ceeace in special ingreuneaza aceasth descatusare pentru sociologie este faptul ea adesea se amesteca aici si sentimentul. Inteadevar, noi ne pasionam pentru credintele noastre politice si. religioase, pentru practicele noastre morale cu to tul altfel decat petitru lucrurile din lumea fizica ; prin urmare, acest caracter pasional patrunde si felul in care noi concepem si ne explicam pe cele dintaiu. Ideile ce ne facem despre ele ne sunt scumpe, intocmai ca si obiectele lor, si capata astfel o ash autoritate ca nu sufera contrazicere. Orice parere care le supara este tratata ca dusmana. De pilda, este o afirmare care nu -se impaca cu ideea ce ne facem despre patriotism sau despre demnitatea individuala? Ea este fagaduita, oricare ar fi dovezile pe care este asezata. Nu se poate admite ca ea sa fie adevarata ; i-se opune o obiectie esentiald si pasiunei, ca justificare, nu-i vine greu sa kugereze argumente care pot fi usor hotaritoare. Aceste notiuni pot chiar sa aibL un ash prestigiu cà nu tolereaza nici cercetarea stiintifica. Singurul fapt de a le supune, odata cu -fenomenele ce ele exprima, la o analiza rece si uscata provoaca revolth in unele spirite. Oricine cauta a studieze morala din afar% si ca pe o realitate exterioara li se pare acestor delicati ca lipsit de sim-t moral, dupa cum cel ce practica vivisectia apare omului de rand ca lipsit de sinrtirea obisnuita. Nici vorba sa admita ca aceste sentimente tin de stiirrta, ci se crede ea lor trebuie sa ne adresam spre a face stiinta lucrurilor la care se refera. #Nenorocit este, scrie un istoric calduros al religiilor, nenorocit acel savant care incepe sa trateze lucrurile dumnezeirii fara sa aiba in fundul constiintii lui, in patura ascunsa si indestructibila 70

www.dacoromanica.ro

REQULE PRITITOARE LA OBSERVAREA FAPTELOR SO_CIALE

a fiinlei lui, acolo unde doarme sufletul stramosilor,

un altar

hicunoscut din care se ridica din cand in camd un miros de tarnaie,

un rand de psalm, un strigat dureros sau triumfal pe care copil

ffind 1-a aruncat spre cer pe urma fratilor sai4i. care-1 readuce in impartasire neasteptata cu profqii de altadata b>1). N'am puteà s. ne ridicam cu prea muIta tarie in contra acestei doctrine mistice care ca mice misticism, dealtfel nu este mai la urm dec&t un empirism ascuns, negator al oricarei stiinte. Sentimentele care au ca obiecte lucrurile sociale n'-au un privilegiu asupra celorlalte, caci ele n'au o alta origina. i ele s'au format isto-

riceste; ele sunt un produs al experienIii omenesti, dar al unei experiente confuze i neorganizate. Ele nu se datoresc la nu stiu ce -anticipare transcendentala a realitacii, ci sunt rezultatul a tot felul de impresii si de emotii ingramadite far-a randuiala, In voia imprejurarilor, frá interpretare metodica. Nu numai c5. ele nu ne aduc lumini superioare luminllor rationale ci sunt facute exclusiv din stari puternice, e drept, dar turburi. A. le da o astfel de intAietate, inseamna a da facultatilor hiferioare ale inteligen%ei-stapanirca

asupra celor mai inalte §i a fi condamnat la o vorbärie mai mult sau mai min pretentioasa. 0 stiinta astfel facuta nu poate mai-

/unit cleat spiritele, carora le place sa gandeasca mai bine cu simtirea cleat cu judecata Ior, care prefera sintezele imediate i nelamurite ale senzaliei analizelor indelungi i luminoase ale ratiunii. Sentimentul este obiect de stun-VA, dar nu criteriul adevarului

stfintific. Dealtminteri, nu exista stiinla care th inceputurile ei sa nu fi Intampinat asemenea impotriviri. A fost un timp in care sentimentele privitoare la lucrurile din lumea fizica, având Insele un caracter rehgios sau moral, se opuneau cu tot atata putere la alcatuirea stiintelor fizice. Se poate deci crede ca, alungata din stfinta iri stiinta, aceasta piejudecata va sfarsi prin disparitia ei din sociologie, cel din urma refugiu al sau, spre a lash savantului terenul liber.

2. Regula precedentä insa este cu totul negativa. Ea invata pe Sociolog sa se scape de sapaniraa nopunilor vulgare, spre t}-§i in-

thane atemiunea catre faptel dar ea nu arata chipul in care el

1.rebuie sa se slujeasca de aceslea din urma spre a le studia obiectivt 9 I. Darmesteter, Les prophetes d'Israel, p. 9.

71

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA. I REGDLELE EI DE METODA

Orice cercetare §tiincifica 'se indreapta 1a un grup hotarit de fenomene care raspund la o aceea§ definicie. Primul pas al socieelogului trebuie deci sa fie definilia lucrurilor de care se ocupa, pentrtt ca ga se §tie_§.1_ el sa-§I dea bine seama despre ce este vorba. Aceasta este prima §i cea mai indispensabila condi-Pe a oricarei probe §i a oricarei verificari; o teorie, cui drept cuvant, nu poate fi controlata decta daca putern recunoa§te faptele despre care ea trebuie sa dea socoteala. Mai mult Inca, fiindca pri t. aceasta defingie ini-Pala se constitue chiar obiectul §tiin-cei, acesta va fi un hicru sau

nu, dupg felul in care Ara fi facuta aceasta defini0e. Pentru ca ea sa fie obiectiva, trebuie negre§it sa exprime fenomenele In func/iune, nu de o idee a spiritului, ci a proprietátilor care le_sunt inerente. Trebuie ca ea sa le caracterizeze printeun element intregitor al naturi lor, iar nu prin conformitatea 10 cu o ncgiune mai mult ori mai pircin ideala. Dar, atunci cand cercetarea

are sa inceapa numai, atunci eand fapteie n'au fost inca supuse la njci o prelucrare, singurele lor Insu§iri care ar puteh fi atinse sunt cele gasite destul de exterioare spre a fi Indata ii§or de vazut. Cele care sunt a§ezate mai In aclAncime sunt desigur mai esenliak ;

valoarea lor explicativa este mai inalta, dar sunt necunoscute in aceastä faza a §tiiiiTei §i nu pot li anticipate decat punand hrlocul

realitaIii_vreo concemie a spiritului. Deci printre cele dintaiu trebuie

cautata materia acestei definiii fundamentale. Pe de aka parte, e lamurit cà aceasta definiie va trebui sa cuprinda, fara exceplie

§i deosebire, toate fenomenele care infaii§eaza deopotriya acelea§i

caractere; cad n'avem niciun drept §i niciun mijloc sa alegem printre ele. Aceste proprietaIi sunt atunci tot ceeace §tim din 'ma= litate; prin urmare, ele irebuie s. hotarasca fara discuOe chipul In care trebuiefic grupate faptele, Nqi n'avem niciun alt criteriu care ar putek chiar In parte, sa Inlature efectele cehii dinainte.

De uncle regula -urmatoare: A nulud niciodatd ca obiect de cercetdri decdt un grup de fenomene definite mai inaitte prim oarecari caractere exterioare care le sunt comune i 0--mprinde in aceeaf- cercetarepe toate care reispund /a aceastd definiçie. De pildà, constatam existenla unui Inman, oarecare de acte care 1nfa1i§eaza toate acest caracter exterior ca, odata savar§ite, ele determina din partea societaçii aceasta reaqiune particulara care se chiama pedeapsa. Noi facem din ele un grup sui generis, caruia ii impunem o rubrica 72

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA OBSERVAREA FAPTELOR SOCIALE

comuna ; Ii dam numirea de crima orickui act pedepsit §i facem din crima astfel definita obiectul unei §tiirice speciale, criminologia-

Tot .a§à, observam innauntrul tuturor societkilor cunoscute existerkla unei societki par%iale, ce se recunoa§te dupa acest sernn exterior ca este formata din indivizi de acela§ sange cei mai map unii cu alçii i unili Intre i prin legaturi juridice. Noi facem din faptele care o privesc un grup particular, caruia Ii dam un nume aparte ; ele 'tunt fenomenele vietii casnice. Dam numirea

de familie oricarui agregat de acest soiu §.1 facem din familia astfel definita obiectul unei cercetari speciale, care n'a primit Inca numire determinata in terminologia sociologica. Cand, mai tarziu, se va trece dela familie indeob§te la diferite tipuri familiale, se va aplici aceea§ regula. Gaud se va trata, spre exemplu, studiul clanului sau al familiei materne, sau al familiei patriarhale, se va Incepe prin a le defini §i dupa aceea§ metoda. Obiectul fiecarei probleme, ca ar fi general sau particular, trebuie sa se constituiasca urmand acela§principiu. Urmand in acest chip, sociologul dela priznul pas vine numai deck th atinffere cu realitatea. Inteadevar, felul in care faptele sunt astfel imparcite nu atarna de el, de intorsatura particular& a spiritului du, ci de natura lucrurilor. Semnul care le apaza In cutaresau cutare categorie poate fi aratat la toata lumea, recunoscut de toata lumea §i afirmapile unui observator pot fi controlate de a4ii. E drept ca nqiunea astfel alcatuita nu se potrive§te totdeauna sau chiar nu se -13 otrive§te In general cu no/iunea obi§nuita. De pilda, e vadit ca pentru InIelegerea comma faptele de libera gândire sau abaterile dela eticheta, a§à de regulat §i a§à de aspru pedepsite intr'o mul/ime de societki, nu sunt privite ca ni§te crime

chiar in legatura cu aceste societki. Deasemenea, un clan nu este o familie, In InIelesul obi§nuit al -euvantului. Insa n'are aface ; caci nu e vorba numai sa descoperim un mijloc care sa ne Ingadue de a regasi destul de sigur faptele la care se apnea cuvintele limbii de toate zilele §i ideile traduse de ele. Ceeace trebuie e sa constituim pe deantregul concepte noua, apropiate la trebuinlele §tiin;ei exprimate printr'o terminologie speciala. Nu cloara ca savantului z-ar fi de prisos conceptul vulgar ; el sluje§te drept indicator. Prin el, noi avem de §tire ca exista undeva un total de fenomene care sunt reunite sub o aceeal chemare i care, prin urmare, trebuiesc 73

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGn $1 REGULELE El DE METODA.

pe drept sa aibà insu§iri comune; chiar fiindck sâ nu fi avut vreo atingere cu fenomenele, el ne arat'a câteodatk, numai in mare, in ce direclie trebuie autate. Insà, fiindck el este format dinteodath, este foarte firesc sá nu coincicli in totul cu conceptul §tiin/ific, alcatuit cu prilejul sati1).

Oricat de vadia §i de importantà ar fi aceasta regulà, ea nu

(ste deloc observata in sociologie. Tocmai, fiinddi se trateazA in ea lucruri despre care vorbim mereu, ca familia, proprietatea, crime, etc., i-se pare sociologului mai totdeauna de prisos sà le dea o definiVe prealabila §i riguroask Noi suntem a§à de obi§nuiIi s'a" ne slujim de aceste cuvinte, care revin la fiecare clipa in cursul convorbirilor, ca ne pare fa'rà rost de a mai precizh inIelesul in card le luarn. Ne referim numai la noliunea obi§nuita. Insa aceasta este foarte adesea neldmuritk Aceasta nehotarire face ca se reune§te sub un acela§ nume §i intr'o aceea§ explicalie lucruri -foarte deo-

sebite de fapt. De acolo provin confuzii ce nu se pot descurca.

Astfel, exista dot& feluri de uniri monogamice: unele sunt de fapt,

altele de drept. In primele, barbatul n'are decat o femeie de§i, juridice§te, el ar puteh sa ailik mai multe; in cele de al doilea, Ii

este interzis legal de a fi poligam. Monogamia de fapt se inalne§te la mai multe spece animale §i inteunele societkci inferioare, nu in stare sporadick ci cu aceea§ generalitate ca §i cum ar fi impusa prin lege. CAnd populaIia este Imprà§tiatk pe o vasta supraf4k, Watura socialk este foarte slab& §i, prin urrnare, inclivizii taesc dobanizola;i unii de. al%ii. De atunci, fiecare om cauta-fire§te deasca o femeie §i una singurà, fiindca in aceasta stare de izolare ii este greu sA aibâ mai multe. Monogamia obligatorie din conloà, nu se observa deckt in societ4i1e cele mai ridicate. Aceste douä feluri de societkli conjugale au deci un "tildes foarte deosebit §i eu toate astea acera§ cuvânt sluje§te sa le arAtam; eaci se spune 2) In practica se-pleaca totdeauna dela coneeptul vulgar si dela cuvântul vulgar. Se cautit dacà, printre lucrurile ce le desemneazi nelimurit acest cuWalt, sunt si care infatiseazA insuiiri exterioare comune. Dacá sunt de acestea o daca conceptul format de gruparea faptelor astfel apropiate coincide, dacA nu in totalitate (ce_eace este rar), cel putin in cea mai mare parte, cu conceptul vulgar, se va puteh i pe urmii. 85. desemnirn primul prin acelas cuvAnt ca si pe al doilea si pastrAm in stiintä expresiunea folositä in limba de toate zilele. Dar daca depärtarea este prea mare, claca notiunea obisnuitä contopeste o mulcime de notiuni deosebite, creiarea de termeni noui i speciale se impune. 74

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVIMARE LA OBSERVAREA FAPTELOR SOCIALE

obipuit despre unele animale ca sunt ?nonogame, de0 n'ar fi la ele nimic care seamana cu o obligacie juridica. Insa Spencer, incepand sa trateze studiul casatoriei, intrebuinIeaza cuvantul de monogamie, fara sa-1 defineasca, cu imelesul sau obi§nuit i echivoc.

De aici rezulta ca evolulia casatoriei ii pare a infa0§à o anomalie de nepriceput, deoarece el crede a observa forma superioara a unirei sexuale dela primele faze ale desvo1iJrii istorice, atunci and ea pare mai curarld a &spare lii perioa da internv2diara spre a reaArea mai pe urma. El incheie din aceasta ca nu este raport regulat intre progresul social in general 0 inaintarea treptata spre un tip perfect de vieala familiala. 0 defini-cie nimerita ar fi intampinat aceasta gre§ala 1).

In alte cazuri, se 6autà cu multa grije a defini obistctul asupra caruia se va indrepta cercetarea; dar in loc de a inIelege in definipe 0 de a grupa sub aceeac rubrica toate fenomenele care au aceleaci proprieta0 exterioare, se face intre ele o alegere. Sunt alese unele dintre ele, un soiu de elita, care se socotesc ca avand singure dreptul de a aveh aceste caractere. Cat despre celelalte, sunt socotite ca uzurpand aceste semne deosebitoare 0 nu se line socoteala de ele. Dar este ucor de prevazut ca in chipul acesta nu se poate obline cleat o notiune subiectiva i trunchiata. Aceasta eliminare, in teadevar, nu se poate face decat dupa o idee preconceputa, fiindca la inceputul ntiintei nici o cercetare n'a putut Inca sa stabileasca realitatea acestei uzurpari, presupunand ea ea ar fi posibila. Fenomenele alese pot sa fi fost puse deoparte numai fiindca erau, mai mult decat altele, conforme cu concemia ideal& cell facea cineva despre astfel de realitate. De pilda, d-1 Garofalo, la inceputul Criminologiei sale, arata foarte bine ca punctul de plecare al acestei ctiinte trebuie sâ fie moliunea sociologica a crimei2))>. Numai ca, spre a alcatui aceasta notiune, el nu compara fara ose-

bire toate actele care, in diferitele tipuri sociale, au fost nabucite prin pedepse regulate, ci numai unele dittre ele i anume acelea cafe jignesc partea mijlocie i neschimbatoare a sirrytului moral. Cat despre sentimentele morale care au disparut in cursul evolu9 Aceiasi lipsa de definitie a fäcut -BA se spun4 uneori ca democratia se intAlnià deopotrivd la Inceputul si la sfarsitul istoriei. Adevarul e cd democraia primitive si cea actualá sunt foarte deosebite una de alta. 2)

Criminologie, p. 2. 75

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGULELE EI DE METODA.

ele nu-i par intemeiate in natura lucrurilor pentru aceea ca -ele n'au izbu tit sa se pastreze; prin urmare, actele care au fost socotite drcpt criminale fiindca le incalcau, Ii par a nu fi datorit aceasta numire cleat la imprejurari intamplatoare si mai mult sau mai pulin patologice. Insa el -purcede la aceasta eliminare in virtutea unei conceplii cu totul personale a moralitatii. El pleaca dela aceasta idee ca evolu-pa morala, luata la insus isvorul ei sau In Imprejurimi, aduce tot felul de ruginuri si de necura-cenii pe care le cla afara pe urma treptat i ea astazi numai ea a ajuns sa se desbere de toate elementele intamplatoare, care, la inceput, ii turburau mersul. Dar acest principiu nu e nici o axioma evidenta, nici un adevar demonstrat ; nu este cleat o ipoteza, pe care nimie n 'o indrep-Itle§te. Par-Ple schimbatoare ale sim-cului moral nu sun

hiai putin intemeiate In natura lucrurilor cleat partile neschimba-

toare ; varia-pile prin care au trecut primele dovedesc numai crt

lucrurile insele s'au schimbat. In zoologie, formele speciale speIelor inferioare nu sunt privite ca mai pu-cin naturale deck acelea care se repeta la toate treptele scarii animale. Tot asã, actele socotite drept crime de catre societa-tile primitive si care au pierdut aceasta calificare, sunt, de fapt criminale In legatura cu aceste so-

cietali, tot ca si cele pe care urmam sa le inabusim astazi. Pri-

mele corespund la condilii schimbatoare ale vieii sociale, cele de al doilea la condilii constante ; Insa unele nu sunt mai artificiale

deck altele. Ceva mai mult: chiar atunei cand aceste acte ar fi luat pe nedrept caraeterul criminologic, totus ele n'ar trebui sa fie despar-cite radical de celelalte ; caci formele morbide ale unui fenomen nu sunt de-o alta natura ea formele normale si, prin urmare,. este nevoie sa le observam pe cele dintaiu ca si pe cele de al doilea spre a determinh aceasta natura. Boala nu se opune sinata-pi sunt

doted varietali ale aceluia§ gen si se limurese reciproc. Aceasta e o regula de multa vreme recunoseuta si practicata in biologie ca si in psihologie si pa care sociologul nu e mai pu-Pn linut s'o respecte. Mara numai daca nu admitem, ca un acelas fenomen ar putea fi datorit cand unei cauze si and alteia, adica numai atunci cand tagaduim -principiul de cauzalitate, cauzele care dau unui act, insa inteun chip anormal, semnul deosebitor al crimei, n'ar putea sa difere in speca de cele care produc normal acela§ 76

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA OBSERVAREA FAPTELOR SOCIALE

efect ; ele se deosebesc numai in grad sau fiindca nu lucreaza in acela§ total de imprejurari., Crima annrmala este deci Inca o crima §i trebue deci st intre In definitia crimei. Deaceea ce se intAmpla ? D-1 Garofalo iea drept genul ceeace nu este deck speta sau

chiar o simpla varietate. Faptele la care se aplica formula sa a criminalitkii nu reprezinta deck o minoritate prea neinsemnata printre cele pe care ea ar trebui sa le cuprinda ; caci ea nu se potrive§te nici la crimele religioase, nici la crimele contra- etichetei, ceremonialului, traditiei, etc., care, daca au disparut din Codurile noastre

moderne, umplu din contra aproape tot dreptul penal al societkilor anterioare.

Aceea§ gre§ala de metoda face ca unii observatori nu admit la salbatici niei nn fel de moralliate 1). Ei pleaca dela aceasta idee ca morala noastra este morala ; dar e vadit ca ea este necunoscutit de popoarele primitive sau ca nu exista la ele deck in stare rudimentara. Insa definitia aceasta este arbitrara. Sa aplicam regula noastra §i totul se, schimba. Spre a hotarI daca un precept este moral sau nu, trebuie sa-1 cercetam daca infati§eaza sau nu semnul exterior al moralitatii ; acest semn constà inteo sancliune represiva difuza, adica intr'un blam al opiniei publice- care rasbuna mice incalcare a preceptului. Ori de eke ori ne aflarn In feta unui fapt care prezinta acest caracter, n'avem dreptul sa-i tfigaduim calificarea de moral ; caci probeaza ca este de aceea§ natura ca §i celelalte fapte morale. Iar, nu numai ca reguli de acest soiu se intalnesc in societkile inferioare, dar ele sunt acolo mai numeroase deck la civilizati. 0 multime de acte care as tazi sunt lasate la libera apreciere a indivizilor sunt atunci impuse obligatoriu.. Se vede in ce gre§eli e§ti tArit fie când nu define§ti, fie and deline§ti rau. Ina, se va zice, a defini fenomenele prin caracterele lor aparente, nu Inseamna a atribtif proprietkilor superficiale un fel de preponderenta asupra atributelor Jundamentale ; nu inseamna ca, printeo adevarata rasturnare a ordinei logice, sa facem lucrurile a sta pe vrtrfurile lor §i nu pe temelii? Astfel, and se define§te crima prin I) V. Lubbock, Originile eivilizafiei, cap. VIII. Mai indeollte inert se zice nu mai pulin gre§it ca religiile vechi stint amoralc sau imorale. Adevarul e cit ele au morala lor aparte. 77

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGULELE EI DE METODA

pedeapsfi, te expui aproape sigur a fi Acuzat ca vrei sa derivezi crima din pedeapsa sau, dupa o citaIie foarte cunoscuta, sa vezi in esafod isvorul rusinii, nu in actul ispa0t. Dar imputarea sta pe o eonfuziune. Fiindca defin4ia a carei regula o daduram este asezata la inceputul §tiinlii, ea n'ar putea aveh ca obiect sa exprime esero realitalii ; ea trebuie numai sa ne puna in stare sa ajungem acolo mai tOrziu. Ea are ca unica funcliune-sa ne feed a veni In con-

tact cu lucrurile si, fiindca acestea nu pot fi atinse de spirit deck din afara, ea le exprima pin exteriorul lor. Dar ea nu le explica cu atka ; ea ne d'a numai primul punct de sprijin necesar explicarilor noastre. Nu de sigur, nu pedeapsa lace crime, dar prin ea ni se manifesta exterior §i dela ea, prin urmare, trebuie sa plecam deed vrem sa ajungem a o inlelege. ObiecTia n'ar fi intemeiata deck daca aceste caraetere exterioare ar fi in acela§ timp s'i accidentalccadica daca n'ar fi legate de proprie-

tkile fundamentale. In aceste condilii, Intr'ardevar, stiinla n'ar avea nici un mijloc sa mearga mai departe, dupa indicarea lor ; ea n'ar puteh sa scoboare mai jos In realitate, fiindca n'ar exista nici un raport Intre suprafa-ca si fond. Insa, afara numai daca principiul de cauzalitate n'ar fi un -cuvant zadarnic, cand ni§te caractere determinate se regasesc identic si far-a nici o excemie in toate fenomenele de un ordin oarecare, poti fi asigurat ca ele atarna straw de natura acestora din urma si ca le sunt solidare. Dar% un grup dat de acte infatiseaza deopotriva aceasia particularitate ca. o sancliune penala este legata de ele, Inseamna ca exista o legatura intima intre pedeapsa si atributele constitutive ale acestor acte. Prin urmare, oricat de superficiale ar fi ele, aceste propriefali, numai sa fi fost observate metodic, aratá savantului_ ealea ce trebuie sa urmeze spre a patrunde mai in adancul lucrurilor ; ele stint primul si nelipsitul inel al larolui pe care §tiirica 11 va desfa§ura pe urma In mersul explicaliilor sale. Minded exteriorul lucrurilor ne este dat prin senzaIie, se poate

deci spune in rezumat: stiinla, pentru a fi obiectiva, trebuie sa

plece nu dela concepte care s'au format fail de ea, ci dela senzalie. Datelor sensibile ea trebuie sa le Imprumute deadreptul elementele definipilor sale iniciale. 8i Inteadevar, ajunge sali. reprezin-ci In ce consta opera stiinlii spre a inlelege Ca ea nu poate sa purceada. altfel. Ea are nevoie de concepte care exprima adecuat lucrurile, 78

www.dacoromanica.ro

IIEGULE PRIVITOARE LA OBSERVAREA FAPTELOR sou trE

ash cum sunt, nu ash cum este bine pentru practica sa le conceapa. Insa acelea care s'au alcatuit in afara de acciune'a sa, nu raspund la aceasta conditiune. Trebuie deci ca ea sa creieze altele i, pentru asta, departand natiunile obisnuite i cuvintele care le exprima, sa revina la senzetie, materie prima si pecesara a tuturor conceptelorADin senzaIie se desprind toate ideile generale, adevarate sau false, stiintifice sau nu. Punctul de plecare al stiinVi sau cunostintii speculative n'ar puteh deci fi altul cleat acela al cunovirl.ii

vulgare sau practice. Numai dupa aceea, in modul cum aceasta materie comuna este apoi elaborata, incep deosebirile. 30 Insa senzalia este lesne suhiectiva. Deaceea este ea regula in stiinIele naturale sa Indepartam datele sensibile care pot 11 prea personale observatorului, spre a pastra numai pe cele care infaciseaza un grad suficient de obiectivitate. Astfel fizicianul pune in locul impresiilor nelamurite produse de temperatura sau electricitate reprezentarea vituala a oscilaIiilor termometrului sau electrometrului. Sociologul este obligat la aceleasi masuri. Caracterele

exterioare In a caror funcliune el defineste obiectul cercetarilor sale trebuie sa fie pe cat se poate de objective. Se poate spune In principiu ca faptele sociale sunt cu atat mai susceptibile de a fi reprezentate obiectiv, cu cat sunt mai deplin desfacute de faptele individuale care le manifesta. inteadevar, o senzalie este cu atat mai obiectiva cu cat obiectul la care ea se raporteaza are mai multa fixitate; cad conditia oricarei obiectivitaIi este existenia unui punct de orientare, constant

identic, la care poate fi reportat a. reprezentarea si care ingaduiesa Inlaturam tot ce are ea schimbator, deci subiectiv. Daca singu-

rile puncte de orientare care sunt date sunt ele Inile variabile, daca ele sunt vesnic felurite In raport cu ele Inile, orice rnasura

eomuna lipseste i n'avem nici un mijloc de a deosebi in jmpresiile noastre ce atarna de afara i ce le vine din noi. Dar viea%a sociala, atat cat ea n'a ajuns sa se izoleze de evenimentele particulare care o intrupeaza spre a se constitui aparte, are-tocmai aceasta proprietate, caci cum aceste evenimente n'au aceeas fizionomie dela o data la Rita, dela _o clipita la alta si cum ea este nedesparvta de elf.. ele Ii comunie5 mobiljtatea kr. Ea consista atunci in curente iihere care sunt vesnic pe cale de transformare i pe care privirea observatorului nu isbuteste sa le lixeze. Inseamna ca aceasta nu 79

www.dacoromanica.ro

-SOCIOLOGIA $1 AGULELE El DE BIETODX

.este laturea prin rare savantul poate sa trateze studiul realitatii sociale. Insa noi §tim ea ea fnfaIiseaza aceasta particularitate cri, fara a Incetk de a fi ea Insasi, este susceptibila de a se cristaliza. In afara de actele individuale ce provoaca, obiceiurile colective se exprima sub forme definite, reguli juridice, morale, zicatori populare, fapte de structura sociala, etc. Fiindea aceste forme -existri Inteun chip permanent, nu se schimba cu feluritele aplicari ale lor, ele aleatuiesc un obiect fix, o masura constanta care este tot-deauna la indemana observatorului si care nu lasa _loc impresiilor subjective s'i abservaliilor personale. 0 regula de drept este ceeace -este §i nu sunt doua moduri de a o percepe. Pentruca, pe de aka parte, aceste practici nu sunt cleat vieala sociala consolidata, suntem inAreptalici, fn afara de indicacii contrare, sa studiem pe aceasta prin mijlocul acelora 1). Cdnd deci sociologul cautd sa cerceteze o ordine oarecare de fame _sociale, el trebuie sd se sileasca a le privl pr'intr'o parte unde ele se prezinta despdgite de manifestarile lor individuale. In virtutea acestui

principiu noi am studiat solidaritatea social-à, formele ei diverse ,i evolucia lor prin mijlocul sisIemului de reguli juridice care le exprima 2). Deasemeni, daert se Incearca a deosebl si clasifica diferitele tipuri familiale dupa descrierile literare date de calatori si -uneori de istorici, te expui sa confunzi specele cele- mai felurite, sa apropii tipurile ,cele mai departate. Daca, din contra, se ia ca bald a acestei clasificari constittqia juridica a familiei si mai cu seama dreptul succesoral, se va avea un criteria obiectiv care, Sara a fi nesupus greselii, va preintampinh cu toate acestea multe greseli 3). Vrei sa clasifiei diferitele feluri de crime? te vei, sili sa reconstituesti modurile de a teal, obiceiurile profesionale practicate In diferitele- lumi ale crimei, si se vor recunoaste atatea tipuri criminologice cate forme deosebite prezinta aceasta organizare. Spre a atinge moravurile, credinIele populare, te vei indrepta la roverbe, la zicatorile care le exprima. Negresit, procedand astfel, 1) Ar trebui, de pilda, sa avem motive de a crede cii la un moment dat, dreptul nu mai exprimA starea adeväratA a relaliilor sociale, pentru ca aceastA inlocuire sA nu fie legitima. 9 V. Diviziunea nzuncii sociale, cartea I. 3) Cf. a noastrA Introducere la Sociologia 1 amiliei, In Anale ale Facultalii de liters din Bordeaux, anul 1889. SO

www.dacoromanica.ro

REGIME PRIVITOARE LA DEOSEBIREA NORAftLULUI $1 A PATOLOGICULIJI

se lasa deocamdata In afar:a de qtiin-ca materia concreta a vieii colective i totu§, oricat de schimbatoare ar fi ea, n'ai dreptul sa-i postulezi a priori neputinIa de a fi inleleasa. Dar daca vrei sa urmezi o cale rnetodia, trebuie sa pui primele temelii ale tiinii pe un teren neclintit 0 nu pc un nisip mi§cator. Trebuie sa incepi studiul regnului social prin par/ile in care el ofera mai mult contact cercetarii 0iirrcifice. Numai in urrna va fi cu putinla sa impingi mai departe cercetarea i, prin lucrari treptate de apropiere, sa strangi incet-incet aceasta realitate fugara, pe care mintea omeneasca nu va fi poate niciodata in stare s'o stapaneasca cu desavar0re. CAPITOLUL III Regule privitoare la deosebirea normalului fi a patologicului

Observatia, condusa dupa regulile de mai 'nainte, pune la un loc doua ordine de fapte, foarte neasemanatoare inteunele privinge; acele care sunt tot ce trebuie sa fie i acele care ar trebui sa fie altfel cleat sunt, fenomenele normale i fenomenele patologice. Noi am vazut chiar ca era nevoie sa le cuprindem deopotriva in. ddin4ia prin care trebuie sa inceapa orice cercetare. Insa daca, inteunele privin-ce, sunt de aceea natura, ele nu inceteaza de a constitui doua varietafi deosebite i pe care e bine sa le desparlim. StiinIa are ea la indemana mijloace care sa ingaduie a face aceasta deosebire?

Chestiunea este de cea mai mare insemnatate ; caci dela sOlulia ce i-se da atarna ideea ce ne facem despre rolul care revine mai cu seam& tiir4ii omului. Dupa o teorie ai carei partizani se gasesc in qcolile cele mai diferite, tiinca nu ne-ar invà nimic asupra ceeace trebuie sà voim. Ea nu cunoa0e, se zice, cleat fapte care au toate aceea valoare i acela interes ; ea le observa, le explica, dar nu le judeca ;

pentru ea, nu sunt de fel din cele care sa fie de condamnat. Binele

0 raul nu exista in ochii ei. Ea poate sa ne spuna cum cauzele

produc efectele lor, nu care scopuri trebuie sa fie urmarite. Spre a 0i, nu numai ce este, ci i ceeace este de dorit, trebuie sa recurgem la sugestiile incorwientului, oricurn s'ar numi el, sentiment, instinct, tendin0 vitala, etc. Stiima, zice un scriitor deja citat, 81

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA

poate sa lumineze lumea, dar ea lasa intunericul In inimi; inimii ins4 ii revine sa-0 faca propria lumina. tiinta se gase§te astfel lipsita, sau aproape, de orice eficacitate pracika p, decijhra main ratiune de a 1i; eaci fa ce bun sa te munce0i pentru cunwinta realului, daca cunostinta ce dobandim despre el nu poate sa ne slujiasca in vieata? Se va zice ca., aratandu-ne cauzele fenomenelor, ea ne da mijloacele de a le produce dupa placul nostru 9i, prin urmare, sa ajungem scopurile ce urmareqte vointa noasLrä din motive

supraltiintifice? Orice mijloc insa este un scop el insu9, printr'o parte; caci spre a-I aplich, trebuie sa-I voim ca 0 scopul a carei indeplinire el o prepara. Totdeauna sunt mai multe cai care duc ig. un scop dat ; trebuie deci sa alegem printre ele. Dar daca §tiinta nu ne poate ajuth In alegerea scopului celui mai bun, cum ar puteh ea sa ne invete care este cea mai buna cale de a ajunge la el? De ce ne-ar recomandà pe cea mai repede fata de cea mai economica, pe cea mai sigura mai curand cleat pe cea mai simpla, sau invers? Daca ea nu ne poate indruma in determinarea scopurilor superioare, nu este mai in stare cand .e vorba de aceste scopuri secundare 9i subordonate ce se numesc mijloace. Metoda ideologica Ingaduie, e drept, sa .scapam de acest misticism §i, dealtminteri, dorinta de a scaph de el a facut in parte dai-

nuirea acestei metode. Cei care au practicat-o, inteadevar, erau prea rationa1:10i ca sa admita despre conduita omeneasca ca n'ar ava nevoie sa fie condusa de reflexiune ; 0 cu toate acestea ei nu vedeau In fenomenele, luate In ele Insele 0 independent de orice data subiectiva, nimic care sa permit& a le clasifica dupa valoarea lor practica. Se pareà deci Ca singurul mijloc de a le judech ar fi sa le raportam la vreun concept care sa le stapaneasca ; de atunci, intrebuintarea de notiuni care sa stea in fruntea alegerii faptelor, In

Ice sa derive din ele, devenià indispensabila in orice sociologic rationala. Lisa noi §tim ca clack in aceste conditii, practica devine reflectata, reflexiunea astfel intrebuintata nu este §tiirrtifica. Problema pe care o puseram ne va Ingadui sa revendicam drepturile ratiunii fail a cadeh iara§ in ideologie. Inteadevar, pentru societati ca 0 pentru indivizi, sanatatea este buna 0 de dorit, boala din contra este ceva rau 0 care trebuie inlatutat. Daca deci noi gasim un criteriu obiectiv, inerent faptelor Insele, care sa ne permita a deosebi 9tiintifice§te sanatatea de board in feluritele ordine 82

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA DEOSEBIREA NORMALULUI SI A PATOLOGICULUI

de fenomene sociale, tiin1a va fi in stare sa lumineze practica, ramAnAnd totodata credincioasa propriei sale metode. Fara indoiala,

deoarece ea nu izbute9te acum sà atinga pe individ, nu poate sa ne dea cleat indica4ii generale care nu pot fi specificate cum se cuvine deck daa intri direct in contact cu particularul prin senzalie. Starea de sanatate, a§a. cum ea poate s'o defineasca, n'Ar puteà sit se potriveasca in totul nici unui ins individual, fiindca nu poate fi stabilita cleat in legatura cu imprejurarile cele mai comune, de care toata lumea se departeaza mai mult ori mai pulin ;

nu este mai pulin insa un punct de aliniere prelios pentru indrumarea conduitei. Din aceea ca e nevoie sa o potrivim pe urma la fiecare caz special, nu urmeaza ca n'ar fi nici un interes sa o cunoa0em. Ba dimpotriva, ea este norma care trebuie sa slujeasca drept temeiu al tuturor raIionamentelor noastre practice. In aceste condilii, nu mai ai dreptul sa spui ca gAndirea este nefolositoare pentru agiune. Intre §tiinIa 0 arta nu mai este o prapastie ; ci se trece dela una la alta far% intrerupere. tiix4a, e drept, nu se poate co-

bori in fapte cleat prin mijlocirea artei, insa arta nu este cleat

prelungirea tiinei. Ba chiar ne putern intrebh daca neindestularea practica a acesteia din urma nu trebuie sa mearga descrescAnd, pe masura ce legile s tabilite de ea vOr exprimh din ce in ce mai deplin realita tea individuala. I

De obiceiu, suferima este privita ca semnul boalei i e sigur ea, in general, exista intre aceste doua fapte o legatura, dar care e lipsita de statornicie 0 de preciziune. Sunt diateze grave far% de nici o durere, pe arid turburari neinsemnate, ca acele care rezulta din intrarea unei farAirie de carbune in ochiu, pricinuesc un ade-

varat chin. Chiar, in unele cazuri, lipsa de durere sau chiar 9i placerea sunt semnele boalei. Exista o oarecare neaptitudine la du.

rere care este patologica. In imprejurari in care un om sanatos ar pàtiml, i-se intAmpla neurastenicului sa sima o senzmie de bucurie a carei natura bolnavicioasa este de netagaduit. Invers, durerea intovdrase§te multe stari, ca foamea, oboseala, care stint fenomene curat fiziologice.

Vom spune. oare ca sanatatea, constAnd intr'o fericità desvol, 83

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODX

tare a fortelor vitale, se recunoa§te dupii adaptarea perfecta a organismului cu mediul sau i vom nOmi boala, dimpotriva tot ce turbut% aceasta adaptare ? Dar mai intaiu o sa avem de revenit mai departe asupra acestui punct nu e deloc demonstrat ea fiecare stare a organismului ar fi corespunzatoare cti vreo stare externa. Mai mult, chiar cand acest criteriu ar fi inteadevar pentru starea de sanatate, el insu§ ar avea nevoie de un alt criteriu spre a putea fi recunoscut ; caci ar trebui, ori§icum, s ne spuna dupa care principiu se poate hotari ca cutare mod de adaptare este mai desavar§it cleat cutare altul. Este oare dupa chipul in care unul i altul ating sorcii no§tri de supraviquire? Sanatatea ar fi starea unui organism in care ace§ti sorti sunt in gradul lor cel mai mare 0 boala, dimpotriva, tot ce are ca efect sa-i mic§oreze. Nu este indoelnic, inteadevar, ea in general boala sa nu aiba de fapt drept urmare o slabire a organisinului. Numai ea ea nu este singura care produce acest yezultat. Funcciunile de reproducere la uncle spete inferioare, provoaca moartea in chip fatal §i chiar in spele mai inalte ele creeaza primejdii. Totu§i

sunt normale. Batranetea i copilaria au acelea0 efecte ; cacibatranul §i copilul sunt mai accesibili la cauzele de distrugere. Sunt ei deci

bolnavi §i nu trebuie sa admitem alt tip sanatos cleat acela al

adultului? Iata domeniul sanat4ii §i al fiziologiei foarte ciudat redus ! Daca dealtfel batrane/ea este deja, prin ea insa§, o boala, cum deosebim

pe batranul sanatos de batranul bolnavicios ? Din acela§ punct de vedere, ar trebui s punem menstrualia printre fenomenele morbide ; caci prin turburarile ce ea pricinue§te cre§te putinca de

a se imbolnavi a femeii. Cum totu§ sa numim bolnavicioasa o stare a carei lipsa sau disparilie timpurie alcatuesc netagaduit un fenomen patologic? Se judeca in aceasta chestiune ca 0 cum, intr'un organism sanatos, fiecare amanunt ar avea, a§à zicand, un rol folositor de jucat ; ca 0 cum fiecare stare interna ar raspunde in totul la vreo conclicie externa §i, prin urmare, ar contribul sa asigure, in ce o prive§te, echilibrul vital §i ar scadeO sortii de moarte. Este din contra drept sa presupunem ca unele randueli anatomice sau funptionale nu slujesc direct la nimic, ci sunt numai fiindca sunt, fiindca nu pot sa nu fie, date fiind conditiile generale ale vietii. N'am puteh totu§ sk le socotim ca morbide ; caci boala este inainte de toate ceva ce se poate in84

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA DEOSEBIREA NORMALULUI SI A PATOLOGICULUI

laturà, care nu este cuprins in constitu-cia regulata a fiinlei traitoare. Insa se poate intamplil ca, In loc de a intari organismul, ele mic§oreaza puterea sa de rezisten-Va 0, prin urmare, sporesc primejdiile de moartc. Pe de alta parte, nu este sigur ca boala sa ail:A intotdeauna rezultatul In funqie de care vrem s-to definim. Nu sunt o mullime de boll prea ware ca sa Ie putem atribui o ipfluen-ca simlitoare asupra bazelor vitale ale organismului? Chiar printre cele mai grele, sunt unele ale caror urmari n'au nimic suparator, daca §tirn sa luptam contra lor cu mijloacele de care dispunem. Bolnavul de stomac care urmeaza un regim bun poate sa traiasca tot a0 de mult ca 0 omul sanatos. Negre0t, el este silit sa se ingrijeasca ; dar nu sun-tern 0 noi to-ti deopotriva sihli s'o facem §i viea-o, poate

sa se intrelina altfel? Fiecare din noi 10 are regimul sau; acela al

bolnavului nu searnana cu eel pe care-1 obi§nuqte Triijlocia oamenilor

din timpul 0 din mediul sau ; Insa e singura deosebire Intre ei din acest punct de vedere. Boala nu ne lash' totdeauna fara nadejde, inteo stare de neadaptare ce nu se poate lecui; ea ne constrange numai sa ne adaptam intr'altfel cleat cei mai mulIi semeni ai no§tri. Cine ne spune chiar ca nu exist& boll care, la sfArsity se Osesc a fi folositoare? Varsatul pe care noi ni-1 inoculam prin vaccin este o boala adevarata ce ne-o facerh cu voie 0 cu toate acestea el sporqte

sortii nostri de vietuire mai departe. Sunt poate multe alte cazuri in care turburarea pricinuita de board este fara insemnatate Oaturi de imunitalile venite dela ea. InsfArsit 0 mai cu seama, acest criteriu este de cele mai multe ori inaplicabil. Se poate chiar, la nevoie, stabili ca mortalitatea cea mai mica ce se cunoa§te se intAlneste in cutare grup determinat de indivizi; Insa nu se poate demonstrà cà n'ar puteh sa fie 0 una mai mica. Cine ne spune ca alte orânduiri nu sunt posibile, care ar aveà drept efect s'o micsoreze Inca? Acest minimum de fapt nu este deci proba unei adaptari perfeete, nici prin urmare semnul sigur al starii de sanatate daca ne gandim la definiIia precedenta. Mai mult, un grup de acest soiu este foarte greu de constituit si de izolat de toate celelalte, cum ar fi nevoie, spre a puteh sa observam constitu-cia organica al careia privilegiu 11 are el 0 care este

cauza presupusa a acestei superioritali. Invers, daca fiind vorba de o boala al carei desnodamânt este indeob§te mortal, e vAdit ca 85

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA

probabilit4ile ce are fiirqa de a supraviqui sunt mic§orate, dovada este indeosebi de grea, când boala nu este a§à ca sa aduca direct moartea. Nu este, intr'adevár, cleat un chip obiectiv de a dovedi cã fiine, puse in condiTii bothrite, au mai pulini sor%i de a viqui dealt altele, e de a aráth ea', in fapt, cele mai multe dintre ele traesc mai pu-cin timp. Insà clack in cazurile de boli curat in-

dividuale, aceastà demonstra-0e este adesea cu putintd, ea este cu totul nepracticabila in sociologie. Gad aici n'avem punctul de

indreptare oe are la indemAn6 biologistul, adicA cifra mortaIitii

mijlocii. Noi nu putem chiar sã deosebim cu o exactitate numai

aproximativa" in te moment se naste o societate §i in ce moment ea moare. Toate aceste probleme care, in biologie chiar, sunt departe de a fi ldmurit deslegate, faman Inca pentru sociolog Invákite in taina. Dealtminteri, evenimentele care se produc In mersul vietii sociale §i care se repeta aproape la fel in toate societ4ile de acelas tip, sunt cu mult prea fehirite ca sa fie posibil de a determinA in ce mäsura unul din ele poate sh' fi contribuit la grabirea desnoddmântului final. Când e vorba de indivizi, fiinded ei sunt foarte numerosi, se pot alege cei pe care ii comparam a§à ca ei sà n'aiba in, comun decAt una §i aceea§ anomalie; aceasta se gAse§te astfel desparliita de toate fenomenele insolitoare si se poate, prin urmare, cerceth natura influergei sale asupra organismului. Dack de pilda, o mie de reumatici, lua0 la intamplare, infali§eazá o mortalitate sim0tor superioard mijlociei, avern motive suficiente spre a atribui acest rezultat diatezei reumatismale. Insa, in sociologie, fiindcã fiecare spetà socialh' nu are cleat un numar mic de indivizi, câmpul comparaPor este prea restrâns, pentru ca asemenea grupari sa fie demonstrative. Insà, in lipsa acestei probe de fapt, nu mai este nimic cu putin0 cleat ralionamente deductive ale caror concluzii nu pot avea alta valoare cleat aceea a presupunerilor subiective. Se va demonstrà nu ca un cutare eveniment slabe§te cu adevárat organismul social, ci cà el trebuie sa aiba acest efect. Pentru aceasta, se va aidth ca el trebuie sa atraga cu sine cutare sau cutare consecin0 socotith pagubitoare pentru societate §i, cu acest titlu, va fi declarat morbid. Insà, presupunând chiar cà el produce inteadevàr aceastä consecinca, se poate intAmplà ca neajunsurile inf60§ate de ea s'a fie compensate, si peste, de foloasele ce nu se vad. Mai mult, nu e cleat 86

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA DEOSEBIREA NORMALULUI SI A PATOLOGICUILUI

un motiv care sa poata ingadui a o socoti drept rea, acela ca ea turbura jocul normal al funcliunilor. Dar o asemenea proba presupune problema deja rezolvata; caci ea nu e posibila decat daca s'a lamurit mai inainte in ce consta starea normala i, prin urmare, daca se §-tie dupa ce semn poate fi recunoscuta. Vom incerca sa construim in intregime 0 a priori? Nu e nevoie sä aratam ce poate preul o astfel de construcliune. Iata cum se face ca, in sociologie

ca i In istorie, acelea0 eyenimente sunt_calificate, dup.a seniimen-

tele personale ale savantului, ca mantuitoare sau ca ruinatoare. Astf et i-se intampla mereu unui teoretician necredincios a gasi, in rama0Iele de credinIa care supraviquese in naijlocul sguduirii generale a credinlelor religioase, un fenomen morbid, pe and, pentru credincios, necredinca insa§ este .astazi marea boala sociala. Deasemenea, pentru socialist, organizarea economica actuala este

un fapt de teratologie sociala, atunci cand pentru economistul

ortodox tendirgele socialiste sunt, cu deosebire, patologice. Si fiecare gase§te in sprijinul parerei sale silogisme pe care le judeca bine facute.

Defectul comun al acestor definiIii este de a vol sa atinga prea de timpuriu esenla fenomenelor. Deaceea ele presupun

stabilite propoziliuni care, adevarate sau nu, nu pot fi probate cleat daca 9tiinTa este deja indeajuns de inaintata. Cu tom,. astea e cazul sa ne conformam la regula stabilita de noi mai

inainte. In loc de a autà sa determinam dinteodata raporturile starii normale 0 a contrariului ei cu forcele vitale, sa cautam numai vreun semn exterior, pereeptibil indata, dor

obiectiv, care sa ne ingadue a deosebi una de .alta aceste doua ordine de fapte. Orice fenomen sociologic, precum dealtminteri orice fenomen biologic, este in masura sa lmbrace forme deosebite dupa imprejurari, ramanand totu§ esenlial acela§. Insa, printre aceste forme, sunt doua feluri. Unele sunt generale in toata intinderea spetei;

ele se regasesc, daca nu la, tap indivizii, cel pulin la cei mai multi Aintre ei i, cleat nu se respecta la fa in toate cazurile in care ele se observa, ci se schimba dela un individ la altul, aceste schimbari sunt cuprinse intre margini foarte apropiate. Sunt altele, din contra,

excepponale; nu numai cá nu se intalnesc cleat la cei mai pulini, dar chiar acolo unde se produc se intampla foarte adesea a nu -On 87

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA 1 REGUJILE EI DE METODX

toata viearta individului. Ele sunt o exceppe in timp ca 0 in spatiu 1). Ne aflam deci In facta a doua varieta-ti felurite de fenomene 0 care

trebuie sa fie aratate prin termeni deosebi-ti. Vom zice normale la faptele care infa-ti§eaza formele cele mai generale §i vom da ce-

lorlalte numele de morbide sau de patologice. Daca suntem de parere sa chemam tip mijlociu fiint,i schematica ce s'ar alcatui

adunftnd intr'un acela§ tot, Intr'un fel de individualitate abstracta, cacacterele cele mai dese- in spe-ta cu formele lor cele mai multe, se va puteà zice Ca tipul normal se confunda cu tipul mijl9ciu si Ca orice abatere fa-ta de aceasta masura a sanatalii este un fenomen morbid. E drept ea tipul mijlociu n'ar puteà fi determinat cu aceea limpezime ca i un tip individual, fiindca insu0rile sale constitutive nu sunt pe deplin fixate, ci pot sa se schimbe. Insa cà el poate fi constituit, n'am putea-o pune la Indoiala, fiindca el este materia imediata a §tiimei ; caci se con'unda cu tipul generic. Fiziologistul studiaza tocmai funcIiunile organismului mijlociu i acela§ lucru este 0 cu sociologul. Odata ce se pot despartl spe-tele sociale unele de altele ne ocupam mai departe de aceasta Intotdeauna este

cu putiata sa gasim care este forma cea mai genera% ce-o prezinta un fenomen dintr'o spela data. Se vede ca un fapt nu poate fi calificat ca patologic cleat cu privire la o spe-ta data. Conditiile sanata-tii 0 ale boalei nu pot fi definite in obstracto i inteun chip absolut. Regula nu este -MOduita In biologie ; nu i-a trecut niciodata nimanui prin minte ca ceeace este normal pentru o molusca ar fi i pentru un vertebra t. Fiecare spe-ta Ii are sanatatea, fiindca I§i are tipul, sau mijlociu care ii este propriu, iar sanatatea spe-telor celor mai de jos este. mai mica cleat aceea a celor mai ridicate. Acela§ principiu se aplica in sociologie de§1 el este aici adesea nesocotit. Trebuie sa renun-tam

I Prin aceasta sa poate deosebi boala de monstruozitate. A doua rni este o excepIie dedt in spatiu; ea nu se gfisegte in mijlocia spetei, dar sine told& vieata indivizilor la care se intfilnegte. Se vede, de altfel, cã aceste doll& ordine de fapte nu se deosebesc dedt in grade gi aunt in fond de aceiagi natura; granitele dintre ele aunt foarte nehotárite, dei boala nu este incapabild de orice fixitate gi nici inonstruozitatea de orice devenire. Nu putem deci de loe sä le desparlim radical când le definim. Deosebirea dintre- ele nu poate fi mai categorid decAt Intre morfologit gi fiziologic, fiindd mai la urnA morbidul este anormalul In ordinea fiziologiefi precum teratologicul este anormalul In ordinea anatomica. 88 www.dacoromanica.ro

REGIME PRIVITOARE LA DEOSEBIREA NORMALULUI $1 A PATOLOGICULUI

la acest obiceiu, Inca prea raspandit, de a judech o institutie,_ o_ practica, o maxima moralà, ca 0 cum ele ar if bunt sau rele in ele insele 0 prin ele, pentru toate tipurire sociale fara nici o osebire. Deoarece punctul de indreptare in legatura cu care se poate judeca starea de sanatate ori de boala e schimbator dupa spete, el poate fi altul 0 pentru una 0 aceeac speta, daca ea s'a schimbat. AAtfel, din punct de vedere biologic numai, ce este normal pentru salbatic nu este totdeauna pentru pivilizat 0 reciproc 1). Exista mai cu seama o ordine de schimbari de care e bine sa tinem socoteala, fiindca ele se produc regulat in toate spetele, sunt acelea ale varstei. Sanatatea batranului nu este aceea a adultului, dupa cum aceasta nu este aceea a copilului ; 0 tot astfel e cu societatile 2). Un fapt social nu poate deci fi zis normal pentru o speta soda% determmata cleat cu privire la o faza, determinata 0 ea, a desvoltarii sale, prin urmare, pentru a cti daca are drept la aceasta numire, nu ajunge BA observam sub ce forma se infaticeaza in generalitatea societatilor care tin de speta aceasta, trebuie Inca sa avem grija de a le considerà in faza corespunzatoare a evolutiei lor. Se pare ea' n'am facut Oa aici cleat numai o definitie de cuvinte ; caci n'am facut alta deck sa grupam fenomene dupa asemanarile 0 deosebirile lor 0 sa punem nume grupurilor astfel formate. Dar, In realitate, conceptele ce-am alcatuit astfel, decl avand marele bine ca se pot recunoacte dupa caractere obiective 0 ucor de priceput, nu se departeaza de notiunea ce ne facem indeobcte despre sanatate §i despre boala. Boala, intr'adevar, nu este conceputa de toata lumea ca un accident, pe care natura vietuitoarei II comporta fara indoiala, dar nu-1 produce de obiceiu ? Vechii filozofi exprimau aceasta zicand ca ea nu deriva din natura lucru-

rilor, ea ea este produsul unui fel de contingenta. cuprinsa In organisme. 0 astfel de conceptie este, negre0t, negarea oricarei ctiinte ; caci boala n'are nimic mai minunat deck sanatatea ; ea este deopotriva Intemeiatà In natura fiintelor. Atat niunai cd ea 1) De pildá, salbaticul care ar aveit tubul digestiv redus si sistemul ner-

vos desvoltat al civilizatului sändtos ar fi un bolnav feta.* de mediul sdu.

i) Prescurtdm aceastd parte a desvoltdrii noastre ; aci nu putem decett

fa repetdm aid cu privire la faptele socialc In general ceeace am zis aiurea despre deosebirea faptelor morale In normale §i anormale. (V. Division du travail

social, p. 33-39).

89

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA. SI REGULELE EI DE METODA

nu este intemeiath in natura lot normalà; ea nu este cuprinsh in

temperamentul lor obisnuit i nici legath de condiIiile de existenlh de care ele atarra in general. Invers, pentru toath lumea, tipul shnhavii se confundh cu acela alspeei. Chiar nu se poate, fara contrazicere, concepe o spe-ch care, prin ea Irish§ si in virtutea constituciei ei fundamentale, ar fi bolnavh incurabil. Ea este norma cu deosebire i, prin urmare, n'ar puteh sh cuprinda nimic anormal.

E drept, ch,1 de obiceiu, se inIelege inch prin shnhtate o star? preferabila mai totdeauna boalei. Dar aceasta definilie se euprinde in cea precedenth. Dach, inteadevar, caracterele a chror unire formeaza tipul normal au putut sh se generalizeze inteo spe-p, este cu un rost oarecare. Aceastä genera/itate este ea inshs un fapt care ate nevoie sh fie explicat si care, pentru aceasta, cere o cauzh. Insä ea ar fi inexplicabilh dach formele de organizare cele mai rhsphndite n'ar fi i cele mai folositoare, cd putin En totalul kr. Cum ar fi putut cle sh se phstreze inteo ash de mare felurime de imprejurhri-dach n'ar pune pe indivizi in stare sh reziste mai bine cauzelor

de distrugere? Din contra, &eh celelalte sunt mai rare, e vadit

eh, in mijlocia cazurilor, indivizii care le prezinth pot mai greu sa supraviquiasch. Revenirea mai mare a celor dintaiu este deci dovada superior/a-0i lor 1).

II Aceasta din urma observalie da chiar un mijloc de a controlh xezultatele metodei precedente. 1) D-1 Garofalo a Incercat, e drept, sa deosebiascii morbidul de anormal (Criminologie, p. 109-110). Ins& cele dou& singure argumente pe cari spnijinà aceasta deosebire sunt urm&toarele: 1) Cuvantul boal& Inseamn& totdeauna ceva care tinde la distrugerea total& sau partial& a organismului; daeá nu e distrugere, e vindecare, niciodata stabilitate ca In mai multe anomalii. Dar v&zurAm cl anormalul si el este o amenintare pentru vietuitoare in mijlocia cazurclor. E drept a nu este totdeauna asa ; ins& primejdiile ce cuprinde boala nu exist& deopotriva decal In gene4alitatea imprejurarilor. Cat despre lipsa de stabilitate care ar deosebi morbidul inseamn& sä uitám bolile cronice si despfirtim radical teratologicul de patologic, Monstruozittitile sunt fixe. 2) Normalul i anormalul variazii dup& rase, se spune, pe and deosebirea fiziologicului si a patologicului este valabila pentru tot genus homo. Noi arAtarAm din potrivA cA, adesea, ce e morbid pentru salbatic nu este pentru civilizat. CGnditiile sAnAtittii fizice se schimbA dup& mediu. 90

www.dacoromanica.ro

REGIME PRIVITOAltt LA DtOSEBIWEA NORMAVULUI I A PATOLOGICULUI

Pentruca generalitatea, care caracterizeaza din afara fenomenele normale, este ea Insa§ un fenomen explicabil, urmeaza s cautam

a o explica, dupa ce a fost direct stabilità prin observaIie. Fara indoialt, putem fi siguri dinainte ca ea nu este Para cauza, dar e mai bine sa §tim exact care este aceasta cauza. Caracterul normal al fenomenului va fi, inteadevar, mai incontestabil, daca se demonstreaza ca semnul exterior care-I aratase la Inceput nu este nuniai aparent, ci este intemeiat in natura lucrurilor ; clack*, inteun cu-

vant, se poate ridich aceasta normalitate de fapt Intr'o normalitate de drept. Aceasta demonstratie, dealtfel, nu va consta totdeauna In a face sa vedern ca fenomenul este folositor organismului, de§i acesta ar fi cazul cel mai des pentru motivele ce arttarám; Insa se poate intampla §i, dupa cum am observat mai sus, ca o randuiala sa fie normala fara ca sa slujiasca la nimic, numai fiindca este implicata necesar In natura fiintei. Astfel, ar fi poate folositor ca na§terea sa nu provoace turburari a§a de violente in organismul feminin; Insa e cu neputinla. Prin urmare, normalitatea fenomenului va fi explicata prin aceea numai ea' el va fi legat

de condiVile de existenIa ale spelei- considerate, fie ca un efect mecanice§te trebuincios al acestor condilii, fie ca un mijloc care permite organismelor sa se adapteze la ele 1). Aceasta proba nu este folositoare numai ca un control. Nu trebuie á uitam, intr'aclevar, ca daca. e bine sa deosebim normalul de anormal, aceasta e mai ales cu scopul de a lumina practica. Dar, spre a lucra In cuno§tinta de cauza, nu ajunge sa §tim ce trebuie sa vrem, ci pentruce trebuie aceasta. Propoziiile tiin%ifice, privitoare la starea normala, vor fi mai curand aplicabile la cazurile particulare cand ele vor fi Insolite de motivele lor ; caci atunci .

vom putea mai bine sa §tim in ce cazuri e bine sa le modificam aplicandu-le §i in ce directie.

Sunt imprejurari chiar In care aceasta verificare este riguros

necesara, pentruca prima metoda, daca ar fi singura intrebuincata,

ar putea sa dea grq. Ceeace se Intampla In perioadele de tranzitie in care speca Intreaga este pe cale de a evolua, Para sa se fi

1) Se poate Intrehh, e drept, dael un fenomen dcrivand necesar din conditiile generale ale vieii nu este prin aceasta chiar folositor. Nu putem sä ne ocupAm de aceastri chestiune de filozofie. Noi o . atingem totuq putin mai dep arte.

91

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA I REGULELE EI DE METODA.

fixat Inca definitiv sub o forma noua. In acest caz, singurul tip normal care ar fi de pe acum realizat §i dat in fapte este acela al trecutului si cu toate acestea el nu mai este potrivit cu nouile condiIii de existenla. Un fapt poate astfel sa se afle In toata Intinderea unei spele, cu toate ea nu mai raspunde cerinIelor situa/iei.

El nu mai are deci, atunci, deck aparemele normalitalii; caci generalitatea Incalisata de el nu mai este cleat o eticheta mincinoasa, deoarece ne pastrandu-se cleat prin forla oarba a obi-

ceiului ea nu mai este seinnul ca fenomenul observat este strans legat de condiIiile generale ale existencei colective. Aceasta greutate este, dealtminteri, speciala sociologiei. Ea nu exista, astfel zicand, pentru biologist. Este, Inteadevar, foarte rar ca spelele animale sa fie nevoite a luà forme neprevazute. Singurile schimbari normale prin care ele trec sunt acelea care se reproduc regulat la fiecare individ, mai cu seama sub Inraurirea varstei. Ele sunt deci cunoscute sau pot fi cunoscute, fiindca s'au realiz5t deja Inteo mullime de cazuri; prin urmare, se poate sti In fiecare moment al desvoltarii animalului, i chiar in perioadele de criza, In ce consista starea normalar Este tot ash 0 In sociologie pentru societalile care aparIin speTelor inferioare. Caci, deoarece multe dintre ele 0-au Implinit deja cariera, legea evoluiei lor normale este sau cel pulin poate fi stabilita. Insã cand e vorba de societatile cele mai Inalte i cele mai recente, aceasta lege este necunoscuta prin definipe, fiindca ele n'au strabatut Inca toata istoria lor. Sociologul se podte astfel gasi Incurcat In a sti daca un fenomen este normal sau nu, lipsindu-i orice punct de Indreptare. El va ies1 din Incurcatura facand cum am spus mai sus. Dupa ce a stabilit prin observape ca faptul este general, el se va Intoarce la condiIiile care au determinat aceasta generalitate In trecut si va cauta apoi daca aceste condii sunt Inca date In prezent sau clack dimpotriva, ele s'au schimbat. In primul caz, el va avea dreptul sa priveasca fenomenul ca normal i, In al doilea, sa-i refuze acest caracter. De pilda, spre a sti daca starea economica actuala a popoarelor europene, cu lipsa de organizare 1) care ii este caracteristick este normala sau nn, vom cauth ceeace In trecut, 1) V. asupra acestui punct o notità ce-am publicat In Revue philosophique (no. din Noerobrie 1893) despre Dejini0a socia 1 ismului. 92

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA DEOSEBIREA NORMALULUI SI

PATOLOGICULUI

a produs-o. Daca aceste conditii sunt Inca cele in care se afla acum

societatile noastre, aceasta situatie este normala in ciuda protestarilor ce ea provoaca. Insà daca se gase0e, din contra, ca este legata de aceasta veche structura sociala pe care am denumit-o aiurea segmentara 1) 0 care, dupa ce a fost incheietura esentiala a societatilor, merge din ce in ce 9tergandu-se, va trebui sa conchidem ca ea alcatue0e astazi o stare morbida, oricat de universera ar fi ea. Dupa aceea9 metoda vor trebui rezolvate toate chestiunile desbatute

e

acest fel, ea acelea de a §ti deed slabirea cre-

dintelor religioase, daca desvoltarea puterilor Statului sunt fe-

nomene normale sau nu 2). Totu9, aceasta metoda n'ar puteà nicidecum sa fie pusa in locul

celei precedente, nici chiar sa fie intrebuintata cea dintaiu. In

primul rand, ea ridica chestiuni de care vom aveà sä vorbim mai departe 0 care nu pot fi tratate decat and e§ti destul de inaintat in §tiiirta ; caci ea implica, in total, o explicare aproape deplina a fenomenelor, fiindca presupune determinate ori cauzele ori funcI) SocietAtile segmentare, si mai ales societatile segmentare cu bazA teritoriall, sunt acelea ale caror articulatii esentiale corespund impartirilor teritoriale. (V. Division du travail social, p. 189-210). 2) In unele cazuri, se poate purcede deosebit i demonstra ca un fapt, al &arca caracter normal este bAnuit, meritt sau nu aceasta banuiala) aratAnd cti el se leaga strEns de dcsvoltarea anterioarA a tipului social considerat, ba chiar de totalul evolutiei sociale in general, sau din contra cA el contrazice pe una i pe alta. In acest chip am putut sE demonstram ea slabirea de azi a eredintelor religioase, mai In general, a sentimenthlor colective cu abiecte colective n'are nimie decat normal; am dovedit ca aceasta slabire devine din ce in

ce mai vadita pe masura ce societatile se apropie de tipul nostru actual i1 cu eta acesta, la rAndul lui, este mai.desvoltat. (Division du travail social, p. 73-182).

Dar, In fond, aceasta metoda nu este decat un caz particular al precedentei. Caci (lac& normalitatea acestui fenomen a putut fi stabilitA In acest chip este ca, totodata, el a lost legat de eonditiile cele mai generale ale existentii noastre colective. Pe drept, de o parte, dacA aceasta regresiune a conitiintii religioase este cu atat mai accentuatA cu cEt structura societatilor noastre este mai determinata, e a ea sine, nu de vre-o cauza accidentalA, ci de constitutia insEi a mediului nostru social, i fiindca, de alta parte, particularitatile caracteristice ale acesteia din urmA sunt desigur mai desvoltate astazi decAt odinioara, nu e nimic anormal ca fenomenele cari atArnA de ele sa fie si ele amplificate. Aeeasta metodA se deosebeste de cea precedenta numai In aceea,cE conditiile can cxplicE i justifica generalitatea fenomenului sunt induse si nu direct observate. Se Oie a el atArna de natura mediului social fara sil itim In ce si nici cum.

93

www.dacoromanica.ro

%ODIC/LOMA $1 REGULELE EI DE METODX

/iunile lor. Ina, e bine ca, dela inceputul cereetarii, a se poatã

impdrI1 faptele in normale §i anormale, cu rezerva atorva cazuri excemionale, pentru a putea sa. hothrim fiziologiei domeniul ei i patologiei pe al ei. Apoi, cu privire la tipul normal un fapt trebuie gait folositor sau necesar, spre a puta fi el insu§ calificat ca normal. Altfel, s'ar puteh demonstrà a boala se amestea cu s4natatea, deoarece ea deriva necesar din organismul care es te atins de ea ; numai cu organismul mijlociu ea nu are aceea§ leg4tua. Deasemenea, aplicarea unui leac, fiind folositoare bolnavului, ar puta trece drept un fenomen normal, atunci and ea este vklit

anormalá, aci numai in imprejuari anormale are aceasta utilitate. Nu ne putem deci sluji de aceastá metodg cleat dacd tipul normal a fost constituit mai dinainte §i el nu poate a fi fost cleat printr'un alt procedeu. InsfAr§it §i mai cu seamd, daa e adeviirat a tot ce este normal este folositor, de nu este chiar necesar, este fals cà tot ce este util dr fi normal. Putem fi foarte siguri a stärile care

s'au generalizat In spera sunt mai folositoare cleat cele care au amas excemionale ; nu a ele sunt cele mai utile din ate exista sau ar putek exista. N'avem nici un motiv de a crede a toate al-

atuirile posibile au fost ineercate in cursul experienlei §i, printre cele care n'au fost niciodata infaptuite dar se pot inchipul, sunt unele poate cu mult mai folositoare cleat cele ce cunoa§tem. Noliunea utilului trece peste aceea a normalului ; ea este faI6 de aceasta ce este genul fat,a de spe0. Dar, este cu neputin0 a deduce mai mult din

mai-pulin, ,speIa din gen. Se poate ina regbi genul in speO, fiindca il cuprinde. Deaceea, odat4 ce generalitatea fenomenului a fost constatatà, se poate, aratând cum el sluje§te, sa confirmam rezultatele primei metode 1). Putem deci formula cele trei regule urmatoare : 3 ) Atunci Insà, se va zice, realizarea tipului normal nu este tinta cea xnai inaltil co s'ar puteà propune i, spre a o depa1i, trebuie sa depApIti §i qtiinta. N'avem sá trathm aici accastii chestiune ex professo; riispundem numai: 1) Ca ea este teoretica In totul, cad de fapt tipul normal, starea de sAn5tate este deja destul de grea de lndeplinit vi destul de Tar atinsa pentru ca sCi ne mai muncim Inchipuirea a ciluta ceva mai bun ; 2) Ca aceste Imbunataiiri, obiectiv mai felositoare, nu sunt oblectiv de dorit pentru asta ; caci daa ele nu rilspund la nicio tendintii latentà sau In act, ele n'ar adaugh la fericire nimic, iar dacii aspund la vre-o tendinta, Inseamna ca tipul normal nu este realizat; 3) Insfa'rsit ea, spre a Imbunatigi tipul normal, trebuie sä-1 cunolti. Nu se poate deci, In niciun caz, depii11 §tiinta deatt sprijinindu-te pe ea.

94

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA DEOSEBIREA NORMALULUI $1 A PATOLOGICULUI

1. Un fapt social este normal pentru un tip social dat, considerat intr'o fazet determinant a desvolteirii sale, ctind el se produce in mglocia societe4ilor din aceastei speld, privite in laza corespunzeitoare a evoluçiei lor. 2. Se pot verified rezultatele metodei precedente areitad di generalitatea fenomenului ateirmi de condiiiile generale ale viecii colective in tipul social considerat. 3. Aceasta verificare e necesarii, child acest fapt se referli la o sperd sociald care nu fi-a indeplinit incei evoluçia sa integrant. lIE

Suntem ash de obisnuiti sa rezolvam dintr'o vorba aceste che-

stiuni grele i sa hotarim in graba, dupa observaPi scurte 1 cu un

sir de silogisme, dacà un fapt social este normal sau nu, ca se va

judeca poate aceasta cale complicata Para rost. Nu pare ca ar trebni sa facem eta-tea lucfari spre a deosebi boala de sanatate. Nu facem noi in fiecare zi deosebiri de acestea? E drept; dar eamane sa stim daca le facem nimerit. Ceeace ne ascunde greutafile acestor probleme, e ca vedem pe biologist deslegandu-le cu ô usu-

rinta relativa. Uitam insa ca-i este mult mai usor deck sociologului sa vada chipul in care fiecare fenomen atinge puterea de rezisten0 a organismului i sa-i determine astfel caracterul normal sau anormal cu a exactitate practic indestulatoare. In sociologie, complexitatea si schimbarea mai mare a faptelor silesc la multe masuri, cum o dovedesc judecafile contradictorii al caror obiect este acelas fenomen din par tea parfidelor. Pentru a arath deajuns cat este de necesara aceasta luare de masuri, sa aratam prin cateva txemple la ce greseli th expui cand nu te supui lor si sub ce lumina noun apar fenomenele cele mai eserrfiale, cand le tratezi metodic. Daca e vreun fapt al carui caracter patologic apare de netagfiduit, este crime. Tofi criminologioii se inthleg in acest punct. Daca ei explica morbiditatea aceasta in chipuri deosebite, ei sunt la fel in a o recunoaste. Problema, totus, cereh sa fie tratata cu mai puinà ituteala. Sa aplicam, intr'adevar, regulele precedente. Crima nu se observa numai in cele mai multe societafi de cutare sau cutare speck ci in toate societafile de toate tipurile. Nu e nici una in care sa nu 95

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGULELE EI DE METODA

se afle o criminalitate. Ea i§i schimba forma, actele care sunt astfel

numite nu sunt pretutindeni acelea0; insa, pretutindeni §i tot-

deanna, au fost oameni cari se purtau in a§a fel 6a sa atraga asupra lor represiunea penala. Daca, cel puçin, pe masura ce societaple tree dela tipurile inferioare la cele mai ridicate, procentul criminalitiatii, adica raportul dintre cifra anuala a crimelor §.1 aceea a populatiei, ar inclina sa scada, s'ar puteh crede ca, ramânând 'Inca un fenomen normal, crima cu toate astea tinde sa piarda aces t caracter. Dar n'ayem nici un motiv care sa ne ingadue credinIa in realitatea acestei regresiuni. Multe fapte ar parea sa demonstreza mai curand existenTa unei mi§cari in sens Myers. Dela inceputul secolului, statistica ne da mijlocul de a urmari mersul criminalita/ii ; ea a sporit pretutindeni. In FranIa, urcarea este de aproape 300 %. Nu este deci un fenomen care sa infa-ti§eze in chipul cel mai yadit toate simptomele normalitatii, fiindca apare ca straw legat de condiIiile uricarei vieti colective. A face din crima o boala sociala, ar fi sa admitem cà boala nu este ceva accidental, ci din contra deriva, inteunele cazuri, din constittrtia fundamental& a fiincei yiquitoare, ar fi s tergem mice deosebire hare fiziologic §i patologic. Fara indoiala, se poate intampla ca Insa§ crima sa aiba forme anormale ; ceeace se intampla cAnd, de pilda, ea atinge un procent exagerat. Nu este indoios, inteadevar, ca acest exces nu este de natura morbida. Ceeace e normal, este numai ca exist& o criminalitate, atat cat aceasta sa atinga §i sa nu depa§easca, pentru fiecare tip social, un nivel oarecare pe care nu este poate imposibil sa-r fixam dupa regulile precedente 1). Iata-ne In faia unei concluzii destul de paradoxale, in aparenia. Caci nu trebuie sa fim neinTele§i. A pune crima printre fenomenele de sociologie normala, inseamna nu numai a spune ca este un fenomen de neinlaturat de§i regretabil, datorit rautatii incorigibile a oamenilor ; este a o afirma ca un factor al sanatacii publice, o parte integrant& a oricarei societaIi. sanatclase. ,Rezultatul acesta

este, la prima data, destul de uimitor pentru ca sa ne fi incurcat 1) Din aceea ca crima este un fenomen de soc;ologic normala, nu urmeagi cà criminalul ar fi un individ normal constituit din punct de vedere biologic psihologic. Aceste douä chestiuni sunt independente una de alta. Se va pricepa mai bine aceastä independenta, cind vom fi aratat mai departe diferenta ce existä intre faptele psihice §i faptele sociologice. 96

www.dacoromanica.ro

REGIME PRIVITOARE LA DEOSEDIREA NORMALULUI *I A PATOLOGICULUI

§i pe noi chiar §i pentru multa vreme. Cu toate acestea, indata ce stapanit aceasta prima impresie de mirare, nu e greu sa gase§ti motivele care explica aceasta normalitate §i, totodata, o confirma.

In primul rand, crima este normala fiindca o societate in care ar lipsi este cu totul imposibila. Crima, dupa cum am aratat intealta parte, consista intr'un act care jigne§te unele sentimente colective, inzestrate cu o enerep §t cu o Iimpezime particulara. Pentru ca, intr'o societate data, actele zise criininale sa poata inceta de a fi savar§ite, ar trebui deci ca sentimentele ce ele jignesc sa se regaseasca in toate con§tiin-

iele individuale fara excepOe §i cu gradul de forth .trebuincioasa spre a opri sentimentele contrarii. Dar, presupunancl ca aceasta condilie ar puteh fi de fapt indeplinita, crima n'ar disparea prin aceasta, ea §i-ar schimbà numai forma ; caci cauza insal care ar slei astfel izvoarele criminalitaIii i-ar deschide indata altele. Inteadevar, pentru ca sentimentele colective ocrotite de dreptul penal al unui popor, la un moment hotärit al istoriei lui, sa ajunga astfel a patrunde in con§tiinIele care le erau 'Ana atunci Inchise sau sa capete mai multa stapanire acolo unde nu aveau indeajuns,

trebuie ca ele sa ca§tige o tarie superioara aceleia ce-o aveau

'Ana atunci. Trebuie ca comunitatea in totalul ei sa le resimta cu mai multa vioiciune ; caci ele nu pot scoate dintr'un alt izvor puterea mai mare care le ingaduie sa se impuna indivizilor care, odinioara, le erau cei mai nesupu§i. Pentru ca omoritorii sa dispara, trebuie ca groaza de sangele varsat sa devina mai mare In aceste pa turi sociale din care pornesc omoritorii; Insa lentru asta trebuie ca ea sa devina mai Jnare in toata intinclerea societatii. Dealtminteri, lipsa insa§ a crimei ar contribui deadiceptul sa produca acest rezultat; caci un sentiment apare ca mult mai respectabil (Ind este totdeauna §i deopotriva de respectat. Insa nu se baga de seam& ca aceste stari tari ale con§tifircii comune nu pot fi astfel Int:finite fara ca §i starile mai slabe, a caror incalcare nu produceik mai inainte deck gre§eli curat morale, sa nu fie intarite In acelal timp ; cad cele de al doilea nu sunt decat prelungirea, forma imblanzita a celor dintaiu. Astfel, furtul §i simpla nedelicatele nu ating cleat unul §i acela§ sentiment altruist, respectul proprietatii altuia. Numai, acest sentiment chiar este lovit mai slab printr'unul 97

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGIJLELE EI DE METODA

din aceste acte deck prin celalalt ; §i hind* de alta parte, el n'are in mijlocia con0iirrcelor o intensitate deajuns spre a resimil puternic cea mai upara dintre aceste doua loviri, aceasta este Abiectul unei mai mari ingaduinie. Iata de ce nedelicatul este numai blamat pe cand holul este pedepsit. Daca insa acela9 sentiment devine mai puternic, a§a ca sa reduca la tacere In toate con0iimele inclinarea care duce pe om la furt, el va ajunge mai simlitor la ranirile care, 'Ana atunci, nu-1 atingeau deck u§or ; el va reaciiona deci contra lor cu mai multa vioiciune ; ele vor fi obiectul unei dezaprobari mai energice care va face sa treaca unele dintre ele, din simple grepli morale ce erau, la starea de crime. De pilda, contractele silite sau executate silit, care nu provoaca deck un blam public sau reparaIii civile, au sa devina delicte. Inchipui%i-vä o societate de sfin/i, un schit exemplar §i perfect. Crimele propriu zise vor fi necunoscute In ea ; dar gre§elile care par de nimic omului de rand vor provoca in ea acela scandal pe care-1 face delictul ordinar in con0iirgele de rand. Daca deci aceasta societate se ga-

se0e inarmata cu puterea de a judeca 0 de a pedepsi, ea va so-

coti aceste acte drept criminale 0 le va trata ca atare. Pentru acela, rnotiv omul perfect de cinstit judeca cele mai mici slabiciuni morale

ale sale cu o asprime pe care mulIimea o pastreaza pentru actele intr'adevar delictuoase. Altadata, violemele contra persoanelor erau mai dese deck astazi, fiindca respectul pentru demnitatea individuala era mai slab. Hind& el a crescut, aceste crime,au devenit mai rare ; dar 0 multe acte care raniau acest sentiment au intrat in dreptul penal de care nu se Tineau la Inceput 1). Se va intreba poate, pentru a dal* cu toate ipotezele logice0e posibile, de ce aceasta unanimitate nu s'ar intinde la toate sentimentele colectiv6 fara de exceMie ; de ce chiar cele mai slabe n'ar capata destula energie spre a preintampina orice abatere. Con0iirr1a

morala a societkii s'ar regasi intreaga la toli indivizii 0 cii o vitalitate suficienta spre a impiedich orice act care o rane0e, gre§elile

morale tot a§a ca 0 crimele. Insa o uniformitate a§a de ob-

§teasca 0 a§a de absoluta este radical cu neputirga ; caci mediul fizic imediat, in care este a§ezat fiecare din noi, antecedentele mo§tenite, influerqele sociale de care atarnam se schimba dela un i) Calomnii, insulte, defaimare, viclepg, etc. 98

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA DEOSEBIREA NORMALULUI *I A P ATOLOGICULUI

individ la altul si, deci, fac constiimele felurite. Nu e posibil Ca toata lumea sa se asemene Ora inteatat, prin aceea numai ca fiecare i§i are organismul propriu si ea aceste orgarnsme ocupa Orli deosebite in spatiu. Deaceea, chiar la popoarele inferioare, la care originalitatea individuala este foarte pulin desvoltata, ea nu este totus mita. Astfel deci, fiindca nu p oate fi societate In care indivizii sa nu se abata mai mult ori mai putin dela tipul colectiv, este inevitabil ca si, printre aceste abateri, sa fie unele care InfaIiseaza un caracter criminal. Caci ceeace le da acest caracter, nu e importama lor intrinseca, ci aceea pe care le-o imprumuta con§tiima comuna. Daca deci aceasta este mai puternica, daca are destula autoritate spre a da acestor abateri foarte slabe o valoare absoluta, ea va fi §i mai sitmitoare, mai pretemioasa s't reactionand contra unor abateri mai mici cu energia ce nu desfarara intealta parte dealt contra unor abateri mai Insemnate, ea le va atribui aceea§ gravitate, adica le va socoti drept criminale. Crima este deci necesara ; ea este legatà de condiVile fundamentale ale oricarei vieçi sociale, dar prin a ceasta chiar ea este folositoare ; caci aceste cnndiij cn care este unita sunt ele Insele indispensabile evolmiei normale a moralei si a dreptului. Intr'adevar, nu mai e cu putinta astazi s tagaduim ca nu numai dreptul si morala variaza dela un tip social la altul, ci Inca se schimba pentru un acela§ tip daca condiçiilc existemei colective se schimba. Insa, pentru ca aceste transformari sa fie posibile, trebuie ca sen-

timentele colective care sunt la temelia moralei sa nu fie protivnice sehimbarii, prin urmare, sa n'aiba decat o energie potrivita. Daca ele ar fi prea tari, n'ar mai fi plastice. Orice asezare, cu drept, este o piedica la o noua asezare si aceasta cu atat mai mult cu eat

asezarea veche este mai trainica. Cu cat o structura este mai tare pronuntatk cu atat pune rnai multA impotrivire -oricarei modificari i aceasta ,e la fel cu asezArile func%ionale ca si cu cele ana-

tomice. Daca Mgt n'ar exista crime, aceasta conditie n'ar fi hideplinita-; caci o atare ipoteza presupune cà sentimentele colective ar fi ajuns la un grad de intensitate fat% de exemplu In istorie. Nimic nu este bun la nesfar§it si Fara de masura. Trebuie ca autoritatea de care se bucura constiiMa morala sa nu fie excesiva ; altrninteri, nimenk n'ar indrãsnI sa se atinga de ea si ar Increment

prea urr Inteo forma neschimbatoare. Pentru ca ea sa poata

.99

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGULELE EI DE METODA

evolua, trebuie- ca originalitatea individuala sa poata incolp ; iar pentru ca aceea a idealistului care viseaza sa intreaca veacul su sa se poata manifesta, e nevoie ca aceea a criminalului, care este mai prejos de timpul lui, sa fie cu putinia. Una nu merge fara alta. Aceasta nu-i totul. Pe langa folosul acesta indirect, se intAmpla ca crima joaca ea insa$ un rol folositor in aceasta evoluVe. Nu numai ea implica ca drumul ramane deschis schimbarilor trebuincioase, ci Inca inteunele cazuri ea pregate$te deadreptul aceste schimbari.

Nu numai acolo unde ea exista, sentimentele colective sunt in starea de mladiere necesara spre a lila o forma noua, ci Inca ea contribuie uneori sa determine dinainte forma pe care o vor luh. De cate ori, Inteadevar, ea nu este decAt o anticipare a moralei viitorului, o indrumare care ce va fi! Dupa dreptul atenian, Socrate era un criminal $i condamnarea lui n'avea nimic nedrept. Cu toate acestea crima sa,anume independenta sa de gandire, era utila nu numai omenirii, ci i patriei sale. Caci ea slujia la pregfitirea unei morale $i unei credinIe noua de care Atenienii aveau atunci nevoie, pentruca tradiIiile din care ei traiserä 'Ana atunci nu mai erau in armonie cu cond4iile lor de traiu. Cazul lui Socrate insa nu este izolat ; el se reproduce periodic in istorie. Liber-

tatea de gandire de care ne bucuram azi n'ar fi putut sa fie proclamata, daca regulele care o opriau n'ar fi fost incaleate inainte de a fi desfiinIate in chip solemn. Cu toate astea, in acest moment,

incalcarea aceasta era o crima, fiindca era o jignire a unor sentimente Inca prea vii in generalitatea con$tiinIelor. i totu aceasta crima era folositoare fiindca prevestia ni$te transformari care, din zi in zi, deveniau mai necesare. Libera filozofie a avut ca premergatori pe ereticii de tot felul pe care puterea bisericeasca i-a lovit pe drept in tot timpul evului-mediu i pana in ajunul timpurilor contimporane.

Din acest punct de vedere, faptele fundamentale ale criminologiei ni se infalipaza sub o lumina cu totul noua. Contrar ideilor obipuite, criminalul nu mai apare ca o fiinca radical insociabila, ca un fel de element parazitar, de corp strain, $i de neasimilat, varit In sanul societaIii1); el este un agent regulat al vieIii sociale. 1) Chiar i noi am facut gresala de a vorbi astfel despre criminal, de oarece n'am aplicat regula noastrii (Division du travail social, p. 395-396). 100

www.dacoromanica.ro

REGIME PHIVITOARE LA DEOSEBIREA NORMALULUI SI A PATOLOGICULUI

Crima, la rAndul sau, nu mai trebuie inIeleasa ca un rau care n'ar puteA fi stavilit in margini prea inguste; insa, in loc sa fie prilej de a ne simli feric4i cAnd i se intAmpla sa scoboare prea mult dedesuptul nivelului obi§nuit, putem fi siguri ca acest progres aparent este deodata contemporan §i solidar cu vreo turburare sociala. Astfel niciodata cifra ranirilor nu cade aqh de jos ca in timp de foamete 1). In aela.§ timp §i ca un ecou, teoria pedepsei se gase§te reinoita sau, mai curAnd, de reinoit. Daca, intr'adevar, crima este o board, pedeapsa Ii este leacul §i nu poate fi altfel conceputa ; de aceea toate discutiile ce ea ridica se indreapta asupra punctului de a §ti ce trebuie sa fie ea spre a indeplini rolul sat' de remediu. Daca crima insa n'are nimic bolnavicios, pedeapsa n'ar puteh aveà cn object s'o vindece §i adevarata ei functiune trebuie sa fie cautata aiurea. Nu e vorba deci ca regulele enurqate mai sus sa nistilet alta raPune de a fi decAt de a satisface un formalism logic far& de mare folos, fiindca, din contra, dupa cum le aplicam sau nu, faptele sociale cele mai esenciale i§i schimbfi cu totul caracterul. Daca, de§.1 deaceea altminteri, acest exemplu este in deosebi demonstrativ am crezut ca trebuie sa ne oprim la el mai sunt §i altele care ar puteh fi citate cu folos. Nu exista societate in care sa nu fie ca o regula ca pedeapsa trebuie sa fie proport,ionala cu delictul ; cu toate acestea, pentru §coala italiana, acest principiu nu este cleat o nä scocire de juri§ti, lipsita de orice temeinicie 2). Pentru ace§ti cni minologi§ti, chiar §i a§ezamAntul penal intreg, aà curn a fungionat pan& acum la toate popoarele cunoscute, este un fenomen contra naturii. Am vazut deja ca, pentru d-1 Garofalo, criminalitatea special& societalile inferioare n'are nimic natural. Pentru sociali§ti, 1) De altfel, prin aceia et crima este un fapt de sociologic normalfi, nu urmeazil cA nu trebuie s'o urim. Durerea, nici ea, n'are nimic de dorit; individul o uraste, cum societatea_ uraste crime, si totusi ea tine de fiziologia normalfi. Nu numai ea deriva necesar din constitutia InsA0 a oricArei nit* vii, ci ea joacA un rol folositor In vieatA i pentru care ea nu poate fi Inlocuita. Ar fi dect sA schimbLim In chip ciudat gandirea noastrA, cleat am InfAtisa-o ca o apologie a crimei. Nici nu ne-am g"andi at protestiim contra unei asemenea interpretArt, dact n'am sti la ce Invinuiri ciudate te expui si la ce nelntelegeri,

cAnd eau-0 SA studiezi faptele morale In chip obiectiv i BA vorbelti de de Intr'un

limbaj care nu este aeela al omului de hind. 9 V. Garcfalo, Criminologic, p. 299.

101

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA

I IIEGULELE ET DE METODA

organizarea capitalista, cu toata generalitatea ei, alcatueste chiar, o abatere dela starea normala, produsa prin violenta si vielesug. Dimpotriva, pentru Spencer, centralizarea noastra admmistrativa, Intinderea puterilor guvernamentale este vitiul radical al societatilor noastre, iar aceasta desl una i alta Inainteaza In chipul cel mai regulat i cel mai universal pe masura ce Inaintezi In istorie. Noi nu credem Ca vreodata s'a silit cineva sistematic sa hotarasca caracterul normal sau anormal al faptelor sociale clupa gradul lor de generalitate. Totdeauna aceste chestiuni sunt rezolvate cu multa dialectica.

Cu toate aces tea, indepartand acest criteriu, nu numai te expui la confuzii si la greseli partiale, ca acelea pe care le-am amintit, ci stiint,a chiar se face cu neputinta. Inteadevar, ea are ca obiect imediat studiul tipului normal; Insh, dach faptele cele mai generale pot fi morbide, se poke ca tipul normal sa nu fi existat niciodata in fapte. Atunci, la ce slujeste sa le studiem? Ele nu pot cleat sa Intareasca prejudecatile noastre i sa Inradacineze greselile fiindca rezulta din ele. Daca pedeapsa, daca responsabilitatea. asa cum ele exista in istorie, nu sunt cleat un produs al nestiintei sr al barbariei, la ce bun sâ Incercam a le cunoaste spre a le determina formele normale? Astfel spiritul este adus sfi se Intoarca dela o realitate pe viitor fara de interes spre a se strange In sine luaus si a cauta inlauntrul 1M materialurile necesare pentru a o reconstrui. Pentru ca sociologia sa priveasca faptele ca lucruri, trebuie ea sociologul sa simta nevoia de a Invata la scoala lor. Dar. Lindell' obiectul principal al'oricarei stiirrte a vieii, fie indivifinalA fie socialk este maiLla urma de a clefinI starea normala. de a o explica si de a. o deosebi de contrariut sau., cis a numplitatea nu este data In lucrurile Insele, daca ea este dimpotriva un caracter pe care li-1 intiparlm din afara sau pe care li-1 luam din motive oarecare, s'a ispravit cu dependenta aceasta bineveniti. Spiritul se afra bine in fata realului care n'are sa-1 Invete mare lucru; el nu mai este oprit de materia la care se aplica, fiindca el o determina intrueatva. Diferitele reguli pe care le-am stabilit Oita acum sunt deci straw solidare. Pentru ea sociologia sa fie cu adevarat o stiinta de lucrari, trebuie ea generalitatea fenornenelor sa fie luata drept criteriu al normalitatir lor. Metoda noastra are, dealtfel binele de a regula actiunea ca si 102

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA CONSTITUIREA TIPURILOR SOCIALE

gandirea totodata. Daca ceeace e dorit nu este obiect de observatie, ci poate i trebuie sa fie determinat printr'un fel de calcul mintal, nici o margine, ash zicand, nu poate fi pusa nascocirilor libere ale imagina-tiei In cautarea de mai bine. Caci cum sa pui o margine perfectiunii, pe care ea sa n'o poata Intrece? Ea scapa, prin defi-

ni-tie, de ofice marginire. Scopul omenirii se depärteaza deci la infinit, descurajand pe unii prin departarea sa insas, atatand din contra si infrigurand pe al%ii, care, spre a se apropia putin de el, grabesc pasul si se arunca in revolutii. Din aceasta dilemfi practica iesim daca ce este de dorit este sanatatea i daca sanatatea este ceva definit si dat in lucruri, cad capatul sfortarii este dat definit in acelas timp. Nu mai e vorba sa urmarim cu desnadejde un scop care fuge pe masura ce inaintezi, ci sa lucram cu o staruinta regulata la pfistrarea starii normals, s'o rpst9bi1im daca _este turburata, sa-i regasim conditiile daca ele s'au schimbat. Datoria si

omului de Stat nu mai este sa Impinga sacietatile prin violent& catre un ideal care-i pare amAgitor, ci rolul sau este acela al doctorului: el preintampinfi nasterea bolilor printr'o igiena buna si, and ele sunt cleclarate, cauta sa le vindece '). CAP ITOLUL IV

Regale relative la constituirea tipurtlor sociale Fiindca un fapt social nu poate fi socotit ca normal sau anormal,

deck cu privire la o speca sociala determinata, ceeace preceda irnplica ca o ramura a sociologiei este menita constituirii acestor spate si clasificarii lor. Notitmea aceasta a spetei sociale are, dealtfel, marele folos de a ne pune la indemana un termen mijlociu intre cele doua conceptii I) Din teoria dcsvoltatä in acest capitol s'a tras uneori incheierea cS, dupil noi, mersul ascendent al criminalitAtit in timpul veacului XIX-lea era un fenomen normal. Nimic nu e mai departe de gAndul nostru. Mai multe fapte ce-am aratat cu privire la suicid (a veclea Le Suicide, p. 420 si urm.) tind,

dimpotrivk sá ne Incredinteze cA desvoltatarea aceasta este, indcobste, morbidri. Totus, s'a putei intampla ca o crestere oarecare a unor forme de criminalitate sit fie normala, caci fiecare state de civiliza/ie are criminalitatea sa propric. Insa nu putern face dealt ipoteze tn aceasta privinp. 1.03

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI BEGULELE EI DE METODA

contrare ale vievi colective care, multa vreme, au despailit spiritele ; vreau sa zic nominalismul istoricilor 1) §i realismul extrem

al filozofilor. Pentru istoric, sociefkile alcituesc tot atatea individualitki eterogene, incomparabile intre ele. Fiecare popor i§i are infki§area sa, constituVa sa specialà, dreptul, morala, organizatia sa economic& care nu i se potrivese deck lui, §i orice generalizare este aproape imposibila. Pentru filozof, dimpotriva toate

aceste grupari particulare, care se chiama triburi, cetki, naOuni, nu sunt deck alcatuiri contingente §i provizorii fall de realitate proprie. Nu este real altceva deck omenirea §i din insu§irile ge-

nerale ale naturii omene§ti decurge intreaga evoluIie sociala. Pentru

cei dintai, prin urmare, istoria nu este deck un §ir de evenimente care se inlan-tuesc fara sa se reproduca ; pentru cei de al doilea, a ceste

evenimente insele n'au valoare §i interes deck ca ilustrare a legilor generale care sunt inscrise in constituVa omului §i care stapanesc

toata desvoltarea istoria. Pentru unii ce este bun pentru o societate n'ar puteh &á se aplice §i altora. Condiiiile starii de sanatate

se schimba dela un popor la altul §i nu pot fi hotarite teoretic;

este chestie de practica, de experienta, de dibuiri. Pentru ceilall,i, ele pot fi calculate odatà pentru totdeauna §i pentru intreg neamul omenesc.

Se parch deci ea realitatea sociala nu putea fi obiectul deck al unei filozofii abstracte 0 nelamurite sau al unor monografii numai descriptive. Ins& ne scapam de aceasta alternativa indata ce s'a recunoscut ca intre mullimea amestecatà a societkilor istorice §i

conceptul unic, dar ideal, al omenirii, exista intermediari: sunt spelele sociale. In ideea de spela, cu adevarat, se gasesc reunite §i unitatea pe care o cere orice cercetare inteadevar §tiintificrt §i diversitatea care este data in fapte, fiindca speIa se regase,te aceeaq la tori indivizii care fac parte din ea §i ca, de altà parte, speIele se deosebesc intre ele. Ramâne adevärat ea' a§ezamintele morale, juridice, economice, etc., sunt nesfar§it de felurite, dar aceste schimbari nu sunt astfel Meat sfi nu ofere nici un contact cu gandirea §tiirgificii. Deoarece n'a recunoscut existenIa spelelor sociale, Comte a so1) Ii zic astfel, fiinda a fost des la istorici, dar nu vreau Ba spun ca se regriseste la toti. 104

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA CONSTITUIREA TIPURILOR SOCIALE

cotit Ca poate infalish progresul societatilor omenesti ca identic cu acela al unui popor unic da care ar fi raportate in chip ideal toate schimbarile consecutive observate la populaciile felurite0). Inteadevar, daca nu exista cleat o singura speIa socialà, societgile particulare nu se pot deosebi intre ele decht in grad, dupa cum ele prezinta mai mult ori mai puTin deplin trasaturile constitutive ale acestei spete unice, dupa cum ele exprima mai mult ori mai pulin perfect omenirea. Daca, din contra, exista tipuri sociale calitativ osebite unele le altele, in zadar le vom apropia, nu vom putea face ca ele sa se inthlneasca exact ca seqiunile omogene ale unei drepte geometrice. Desvoltarea istorica pierde as tfel unitatea ideala i simplista ce i se atribuia; ea se farami%eaza, asa zichnd, intr'o mul/ime de trunchiuri care, fiindca difera specific uncle de altele, n'ar putea sh se lege inteun chip neIntrerupt. Faimoasa metafora a lui Pascal, reluata apoi de Comte, se gaseste pe viitor lipsita de adevar. Cum insa trebuie sa ne apucam spre a constitui aceste spele?

Poate sa para, la prima vedere, ca n'ar fi alt chip de a proceda deal sa stldiem fiecare societate in parte, de a-i face o mono crrafie tot atat de exacta pe cat de completa posibil, apoi de a comb para toate rnonografiile acestea irdre ele, de a vedea prin ce se unese i prin ce se deosebesc, i atunci, dupa insernnatatea relativa a acestor asemanari si a acestor deosebiri, sa asezam popoarele in grupuri asemanatoare sau felurite. In sprijinul acestei rne

tode se aduce faptul ca ea singura se poate primi inteo tiinit de observa/ie. Speta. inteadevar, nu este decht rezumatul indivizilor ; cum dem s'o alcatuirn, daca nu incepem prin a descrie pe fiecare din ei i sa-1 descriem pe deantregul? Nu este o regula sa nu te ridici la general decat dupg ce ai observat particularul §i intreg particularul? Din aceasta pricina s'a cautat uneori a amana sociologia pAna la epoca nedefinit Indepartata in care istoria, in studiul ce-I face despre societa/ile particulare, ar fi ajuns la niste 1) Cours de philos. pos., IV, 263.

loa www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 IIEGULELE EI DE METODA

rezultate destul de obieetive si definite spre a puteh fi comparate cu folos.

In* de fapt, aceasfa chibzuial'a nu este stiir4ifia deck In aparen0. Este neexact, intr'adeVar, cà tiinta n'ar putea sä faureascii legi cleat dui-A ce a trecut prin fata ei toate faptele ce ele exprimk nici sá formeze genuri decat dup6 ce a descris, In intregimea lor, pe.indivizii cuprin0 de ele. Adevkata metoclä experimentala cautâ mai eurand s puná in locul faptelor de rand, care nu sunt demonstrative deck cu condilia de a fi foarte numeroase si care, prin urmare, nu ingkluese deck concluzii totdeauna de banuit, fapte hotdritoare sau cruciale, cum zicea Bacon 1), care prin ele insele 5i independent de numkul lor au o valoare si un interes stiincific. Este mai cu seam& trebuincios s'a facern astfel cand e vorba s'a con-

stituim genuri i spee. Caci a face lista tuturor caracterelor care apartin unui individ este o problemfi de nedeslegat. Orice individ este un infinit i infinitul nu poate fi sfarsit. Vom famane la proprretkile eele mai esenliale? Insk dupà care principiu se va face alegerea? Trebuie pentru aceasta un criteriu care deptiseste pe individ i pe care monografiile cele mai bine fàcute n'ar putea, prin urmare, sà ni-1 dea. Chiar fdr a. sa impingem lucrurile la atata ri-

goare, se poate prevedea ea, cu cat caracterele care vor sluji ca

temeiu al clasificarii vor fi mai numeroase, cu atat va fi mai greu ca feluritele chipuri cum se combind in cazurile particulare sa infkiseze asemAn'ari destul de vadite i deosebiri destul de hotkite spre a

permite constituirea de grupuri si de subgrupuri definite. Cand ins'a chiar o clasificare ar fi cu putinVa dupà aceasth metodii, ea ar aveh foarte marele cusur de a nu face serviciile care sunt

raciunea ei de a fi. Cu drept, ea trebuie inainte de toate sa aibd ca obiect de a prescurta munca stiimifieâ Inlocuind mulvimea nedefinità a indivizilor cu un nu/bar mic de tipuri. Ea pierde ins6 acest folos, daca tipurile acestea n'au fost alckuite cleat dupti ce toi indivizii au fost revizuiTi ci analizali in totul. Ea nu poate deloc

sä usureze cereetarea, dac'a nu face deck sa rezumeze cercetiirile deja facute. Ea nu va fi cu adevkat folositoare deck daea ne ingadue sa clasifiCam alte caractere deck cele care-i slujesc de baz'a,

deck claa ne procura cadre pentru faptele viitoare. Rolul sau I) llovum Organum, II, pag. 36.

160

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA CONSTITUIREA TIPURILOR SOCIALE

este de a ne pune in mAini puncte de indreptare cu care sà putem legh alte observatir cleat cele care ne-au dat aceste puncte de omentare Insele. Insd pentru aceasta trebuie ca ea sä fie fãcutd, nu dupfi o listá completa a tuturor caracterelor individuale, ci dupg un mic num'ar dintre ele, alese cu ingrijire. In aceste conditii, ea nu va sluji numai s punift niicá randuialli in cunogtinte facute gata ; ea va sluji sa le facern. Ea va scuti pe observator de multe demersuri, fiinda are s6.-1 conducd. Astfel, odath clasificarea agezatä pe acest

principiu, spre a gti daca un fapt este general intr'o spetà, nu va fi nevoie sa fi observat toate societatile din speta aceasta ; cateva vor ajunge. Chiar, in multe cazuri, va fi deajuns cu o observatie bine fäcutd, precum adesea o experient4 bine condusA ajunge la stabilirea unei legi.

Noi trebuie deci s'a" alegem pentru clasificarea noastril caractere in deosebi esentiale. E drept ea nu poti sa le cunogti decat dacá explicarea faptelor este indeajuns de inaintatä. Aceste douà phrhi ale gtiintei sunt solidare i inainteaza una printr'alta. Cu toate astea, far% a intra prea mult in studiul faptelor, nu e greu sa banuim in ce parte trebuie sä cdutdm proprietatile caracteristice ale tipurilor sociale. Noi gtim, intr'adevär, Ca societdtile sunt compuse din parti adaugate unele la altele. Fiindca natura oricArei rezul-tante atArna in chip necesar de natura, de numArul elementelor compozante gi de modul lor de Imbinare, aceste caractere sunt vädit cele ce trebuie sa luam ca bazá, gi se va vedea cu adevärat mai pe urmà di de ele atarn6 faptele generale ale vietii sociale. Pe de aka parte, fiindca the sunt de ordin morfologic, s'ar puteh chemh Morfologie sociald partea sociologiei al ciireia rol este s'a constitue hi sá clasifice tipurile sociale.

Se poate chiar precizh mai mult principiul acestei clasificAri. Se gtie, intr'adevar, cà aceste Orli constitutive din care e formatà on i ce societate sunt societati mai simple deckt ea. Un popor este produs de reunirea a cloud sau mai multe popoare care 1-au precedat. Daed deci am cunoagte societatea cea mai simplh care a existat vreodata, n'arn avea, spre b. face clasificarea noastra, cleat s'a urmárim chipul in care aceasth societate se compune cu i In care compusele ei se compun intre ele. ea ins 107

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI ELGULELE EI DE METODX

II

Spencer a inIeles foarte bine ca o clasificare metoclicà a tipurilor sociale nu puteh sa aiba alt temeiu. Am spus, zice el, ea evolulia sociala incepe prin mici agregate simple ; ca ea progreseaza prin unirea unora din aceste agregate in agregate mai man i ca, dupa ce s'au consolidat, aceste grupe se unesc cu altele asemenea lor spre a formA agregate Inca mai mari. Clasificarea noastra trebuie deci sa inceapa prin societati de primul ordin, adica cel mai simplu1). Din nenorocire, pentru a pune acest principiu in practica, an trebui sa incepem prin a defini en preciziune ce se imelege prin societate simpla. Dar, aceasta definilie, nu numai ca Spencer nu o da, ci o socoteste aproape imposibila 2). Inteadevar, simplicitatea, cum o inlelege el, sta esenTial inteo oarecare necioplire de organizalie. Nu e u§or insa sa spui cu exactitate in ce moment organizarea social& este destul de rudimentara spre a fi calificata de simpla ; e chestie de apreciere. Deaceea formula data de el este as de nehotarita bleat se potriveste la orice fel de societali . oN'avem nimic mai bun de facut, zice el, cleat sà privim ca o societate simpla

pe aceea care formeaza un tot nesupus la un altul si ale caruia

parIi conlucreaza, cu sau fried' de centru regulator, in vederea unor scopuri de interes public 2))). Insa sunt multe popoare cari satisfac

aceasta condiIie. De aici rezulta cá el pune, cam la intamplare,

sub aceea§ rubrica toate societa%ile cele mai puVin civilizate. E usor de inchipuit ce poate fi, cii un asemenea punct de plecare, tot restul clasificarii sale, Se vad acolo apropiate, in cel mai uimitor amestec, societaIile cele mai deosebite, Grecii omerici pusi alaturi de fiefu-

rile din veacul al X-lea si dedesubtul Bechuanilor, Zulusilor si

Fidjienilor, confederaTia ateniana alaturi de feudele Franlei din secolul al XIII-lea si dedesubtul Irochezilor oi Araucanienilor. Cuvantul de simplicitate n'are imeles definit cleat daeà insemneaza o lipsa deplina de parIi. Prin societate simpl., trebuie deci sa in/elegem orisice societate care nu cuprinde altele, mai simple 1) Sociologie, H, 135.

2) 4Nu putern spune totdeauna cu preciziune ce alcatuic0.e o societate simplib). (Ibid. 135-136). 2) Ibid., 136. 108

www.dacoromanica.ro

REOULE RELATIVE LA CONSTITUIREA TIPURILOR SOCIALE

decAt ea ; care nu numai este redusa acum la un segment singur, ci care Inca nu infati§eaza nici o urina de segmentare anterioara.

Horda, a0 cum am definit-o intr'alta parte 1), raspunde exact

la aceasta definitie. Este un agregat social care nu cuprinde §.1 n'a cuprins niciodata in sAnul sau nici un alt agregat mai elementar, ci care se desface numaidecAt in indivizi. Ace9tia nu formeaza, inlauntrul grupului total, grupuri speciale i deosebite de cel precedent ; ele sunt juxtapuse in chip atomic. Se intelege Ca n'ar puteà sa fie o societate mai simpla ; este protoplasma regnului social i, prin urmare, baza natural& a oricarei clasificari.

Este drept câ nu exista poate o societate istorica care sa raspunda exact la acest semn ; insa, a,e1 cum am aratat in cartea deja citata, noi §tim o multime care sunt formate, imediat §.1 fara de alt mijlocitor, printr'o repetitie de horde. CAnd horda ajunge astfel un segment social in Mc de a fi societatea intreaga, ea i§i schimba numele, se chiarna clan ; dar pfistreaza acelea§i trásaturi constitutive. Clanul este, inteadevar, un agregat social care nu se desface In nici un altul mai restrans. Se va face poate observatia ca, in general, acolo unde-1 gasim astazi, el cuprinde mai multe fa-

milii particulare. Dar, mai intAiu, pentru motive pe care nu le putem desvolt& aici, credem ca formarea acestor mici grupuri familiale

este posterioara clanului ; apoi, ele nu alcatuesc, la dreptul vorbind, segmente sociale, fiindca nu sunt diviziuni politice. Oriunde

ii gasim, clanul constitue cea din urma diviziune a genului. Prin urmare, când chiar. n'am ave& alte fapte spre a postulà existenta hordei l sunt unele pe care vom aveh odata prilejul sa le ailtam existenla clanului, adic& de societati formate printr'o re-

unire de horde, ne Indreptate§te sa presupunem ca au fost la inceput societati mai simple care se reduceau la horda propriu zisa i sa facem din aceas ta matca din care au ie§it toate spelele sociale.

Odata pusa aceasta no-thine a hordei sau societate cu segment fie conceputa ca o realitate istorica sau ca un postulat al tiinii se cla punctul de sprijin trebuincios spre a construi scara completa -a tipurilor sociale. Se vor deosebi atAtea tipuri fundaunic

1 Division du travail social, p. 189. 109

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA

r REGULELE EI DE METODI

mentale ca te chipuri stint, pentru horda, de a se imbina cu ea insas dand nastere la societap noua i, pentru acestea, de a se im-

bina Intre ele. Se vor intalni intaiu agregate formate printeo simpla repetilie de horde sau de clanuri (spre a le da noul lor nume), faril ca aceste clanuri sa fie asociate intre ele astfel ca- sa formeze gru puri mijlocitoare intre grupul total care le cuprinde pe toate si fiecare din ele. Ele sunt juxtapuse in chip simplu ca i indivizii hordei. Se gasesc exemple de aceste societa/i ce s'ar putea chema polisegmentare simple in unele triburi irocheze 9i australiane. Arch sail trib kabil are acelas caracter ; este o reunire de clanuri fixate sub forma de sate. Foarte probabil, a fost un moment in istorie in care si curia romank fratria ateniana era o societate de acest fel. Dea-

supra, ar veni societatile formate printr'o adunare de societaIi din speca precedentk adica societatile polisegmentare simplu compuse. Asa este caracterul confedera%iei irocheze, al celei formate prin reunirea

triburilor kabile; a fost tot asà, la origina, cu fiecare din cele trei triburi primitive a caror asociatie dadir, mai tarziu, nastere la cetatea romana. S'ar aflà apoi societc4ile polisegmentare Indoit compuse

care rezulta din juxtapunerea sau contopirea mai multor socie-

tàçi polisegmentare simplu compuse. Asa sunt cetatea, agregat de

triburi, care sunt in ele insele agregate de curii, care, la randul lor, se desfac In gentes sau clanuri, i tribul germanic cu comitatelc

sale care se subimpart In grupuri de sute, care la randul lor au ca unitatea cea din urma clanul devenit sat. N'avem sa desvoltam mai mult, nici s impingem mai departe aceste cateva indicaii, fiindca n'ar putea fi vorba de a fate aici o clasificare a societaIilor. Este o Troblema prea complex& lAntru a putea fi tratata astfel, ca in treacat ; ea presupune, din contra, un total Intreg de cercetari lungi i speciale. Am vrut numai, prin cateva exemple, sa precizam ideile si sa aratam cum trebuie aplicat principiul metodei. Chiar n'ar trebul sa socotim ceeace preceda ca alcatuind o clasificare completa a societalilor inferioare. Aici am simplificat Intrucatva lucrurile pentru mai Janata limpezime. Am presupus, inteadevar, ca fiecare tip superior era format printr'o repetiIie de societati dintr'un acelas tip, anurne de tipul imedia t inferior. Insa, nu e deloc imposibil ca societfiti de spele deosebite, inegal asezate pe arborele genealogic al tipurilor sociale, sa se reuneasca asa ca sa formeze o specd noua. Se stie cel putin.un caz ; 110

www.dacoromanica.ro

RLGULE RELATIVE LA CONSTITUIREA TIPURILOR SOCIALE

este Imperiul roman, care cuprindea In sanul sau popoarele cele mai felurite dupa natura lor1). Odata insa Aces te tipuri alcatuite, va fi un mijloc sa deosebim in fiecare din ele varietaci felurite dupa cum societalile segmentare, care slujesc sa formeze societatea rezultanta, pastreaza o oarecare individualitate sau dimpotriva sunt absorbite in massa totala. Se in-celege inteadevar ca fenomenele sociale trebuie sa se schimbe, nu numai dupa nature elementelor compozante, ci dupa modul lor cle compunere ; ele trebuie mai ales sa fie foarte deosebite dupa cum fiecare din grupurile parciale I§i pastreaza vieaça loeala ori sunt toate tarite in vieaca generala, adica cum sunt mai mult sau mai pacin strans concentrate. Va trebul, prin urmare, sa cautam clack la un moment oarecare, se produce o contopire deplina a acestor segmente. Se va recunowe existence ei dupa semnul ca aceasta compozi-cie original% a societacii nu mai inraure§te organizacia ei achninistrativa O. politica. Din acest punct de vedere, cetatea se deo-

sebe9te hotarit de triburile germanice. La acestea din urma organizarea pe temeiu de clanuri s'a pAstrat, de§i 9tearsa, pang la eapatul iitoriei lor, pe cand la Roma, la Atena gentes §i yen ineetara foart e

de vreme sa fie imparciri politice spre a deveni grupari particulare.

Inlauntrul cadrelor astfel constituite, vom putea Ceuta sa introducem desparciri noua dupa caractere morfologice secundare. Cu toate acestea, pentru motive pe care le vom da mai departe. nu credem de loc cu putinla a depa§1 cu folos diviziunile generale care au fost aratate. Pe deasupra, n'avem sa intram in aceste ama nunte, ne ajunge sa fi pus principiul clasificarii care poate fi astfeenunlat: Se ya incepe prin a clasilicd societigile dupli gradul de coinpoziie ce infalifeazei, luand ca bath' societatea perfect simplci sau

cu segment unic; Inlauntrul acestor clase, se yor deosebi yarietop elurite dupd cum se produce sau nu o contopire completa a segmentelor inifiale.

III Aceste reguli raspund implicit la o chestiune pe care cetitorul §i-a pus-o poate, vazandu-ne ca vorbim despre spele sociale ca §i cum ele ar 1) Cu toate astea este verosimil ca, In general, distanta Intre societalile compozante n'ar puteit fi foarte mare; altfel, n'ar puteà fi intre ele nici o comunita te .moralA.

II I

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGULELE EI DE WIETODI

fi, fàrä s'a le fi stabilit deadreptul existenta. Proba aceasta este cu, prinsA in chiar principiul metodei care a fost expusA mai sus. VazurAm, intr'adeviir, Ca societritile n'ar fi decAt imbinfiri diferite ale unei singure ci aceleia, societAti originare. Insà, un acelac element nu-se poate compune cu el insuc ci compusele care rezulta din ele nu pot, la rAndul lor, sA se compunä intre ele decAt intr'un numAr mArginit de moduri, mai cu seam& cAnd elementele compozante sunt putin numeroase ; ceeace este cazul segmentelor sociale. Gama imbinarilor posibile este deci mArginità ci, prin urmare, cele mai multe dintre ele, cel putin, trebuie sA se repete. Astfel se face crt existà spete sociale. RamAne, dealtfel, cu putintà ca unele din

aceste imbinari sa nu se produca decAt a singurà data. Aceasta nu impiedica existenta spetelor. Se va zice numai in cazurile de acest fel a Speta nu are decAt un individ1).

Sunt deci spete sociale pentru aceeac cauzA care face eA sunt spete in biologie. Acestea, cu adevArat, sunt datorite la acest fapt ca organismele sunt numai imbinári felurite ale unei singure ti aceleiati unitati anatomice. Totuc, din acest punct de vedere, este o mare deosebire intre cele douà regnuri. La animale, inteadevar, un factor special &A caracterelor specifice o putere de impotrivire pe care n'o au celelalte ; aceasta e generatia. Primele, fiindca stint comune la intregul Or al ascendentilor, sunt cu mult mai puternic inrAdAcinate in organism. Ele nu se las& deci ucor vatamate de actiunea mediilor individuale, ci se pAstreazA identice cu ele insele, eu toatä felurimea imprejurarilor exterioare. Exista o fortA internA care le fixeazA in ciuda indemnurilor 'la schimbare care pot veni din afara ; e forta habitudinilor moctenite. Deaceea ele sunt bine definite ci pot fi determinate cu preciziune. In regnul social, aceastd cauzA internfi le lipsecte. Ele nu pot fi intArite prin nwere, pentrucA nu dureaza decAt o generatie. Regula este, cu adevArat, ca societatile näscute sä fie de o aft& spetä decAt societAtile generatoare, fiinda acestea din urmA, imbinAndu-se, dau nactere la orAnduieli cu totul nota. Singurà, colonizarea ar puteh fi comparatà u o na§tere prin germinatie; Inca pentru ca asimilarea sA fie exacta,

trebuie ca grupul colonictilor sa nu se amestece cu vreo societate de o altà spera sau de o altfi varietate. Atributele osebitoare ale 1) Nu este cazul imperiului roman, care pare a fi fãrä pereche in istorie? 112

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA EXPLICAREA. FAPTELOR SOCIALE

spetei nu primesc deci dela ereditate un prisos de forta care sa-i Ingadue a rezistà variatiilor individuale. Ci ele se schimba §i capata nuante nesfar§ite sub actiunea imprejurarilor ; deaceea, cand

vrei sa le atingi, indata ce au lost departate toate variantele care le acopera, nu ramai adesea cleat cu o rama§ita destul de nedeterminata. Aceasta nedeterminare cre§te, fire§te, cu atat mai mult cu cat complexitatea caracterelor este mai mare ; cad cu cat un lucru este mai complex, cu a-tat partile care-I compun pot forma combinatii diferite. De aici rezulta C tipul specific, dincolo de caracterele cele mai generale i cele mai simple, nu infati§eaz'a contururi a§à de definite ca in biologic 1). CAPITOLUL V Regule relative la explicarea laptelor sociale. Constitutia spetelor insa este inainte de toate un mijloc de a grupa faptele spre a le u§ura interpretarea ; morfologia sociala este o indrumare spre partea cu adevarat explicativa a §tiintii. Care este

metoda proprie a acesteia din urma?

Redactand capitolul dcesta pentru prima editie. a acestei lucrari, n'am spus nimic despre metoda care consta in a clasifica societatile dupa starea lor de civilizatie. In momentul acesta, intr'adevar, nu existau clasificari de fehil acesta care sa fie propuse de sociologi autorizati, afara poate de aceea, vadit prea arhaica, a lui Comte. De atunci, mai multe incercari s'au facut in directia aceasta, in deosebi de Vierkandt (Die Kulturtypen der Menschheit, in Archiv I. Anthropologie, 1898), de Sutherland (The Origin and Growth of the Moral Instinct), si de Steinmetz (Classification des types sociaux in Armee sociologique III, p. 43-147). Cu toate acestea, nu ne vom opri sa le discutam, caci ek nu raspund problemei puse in acest capitol. Se gasese in ele clasificate

nu spete sociale, ci, ceeace este cu totul alteevh, faze istorice. Franta, dela originile ei, a trecut prin forme de civilizatie foarte diferite ; ea a inceput prin a fi agricola, spre a trece apoi la industria meseriilor si la micul comert, apoi la manufactura si in sfarsit la industria mare. Insä este imposibil sa admiti

ca aceiali individualitate colectiva ar putea sa-si schimbe speta de trei sau patru

ori. 0 speta trebuie sa se defineasa prin caractere mai statorniee. Starea economica, tehnologica, etc., prezinta fenomene prea nestabile si proa complexe, spre a da baza unei clasificari. Este chiar foarte posibil ca aceeasi civihzaLie industriald, ltiintific, artistica sa se poata intalni in societati a caror constitutie la origina este foarte deosebitä. Japonia va putea sa imprumute artele, industriit noastra, chiar si organizarea politica ; ea nu va inceth sit Opartina la alai speta sociala de cat Franta si Germania. Sa adaugarn ca incercarile acestea, deli conduse de sociologi de valoare, n'au dat dealt rezultate nesigure, contestabile si de putin folos. 113

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA

I

Cei mai multi sociologi cred a 0 fi dat seama de ,fenomene indatrt ce au facut sa se vada la ce slujesc ele §i ce rol joaca. Se judec6 ca 0 cum ele n'ar exista cleat In vederea acestui rol 0 n'ar aveh altil

cauza determinanta decat sentimentul, lamurit sau nelainurit, al serviciilor ce ele sunt chemate sa aduca. Deaceea se crede a fi spus tot ce este nevoie spre a le face de inteles, and s'a stabilit realitatea acestor servicii §i Ara' tat ce trebuinta sociala satisfac. Astfel Comte reduce toata forta progresivà a spetei omene0i la aceasta tendinta fundamentata (+care impinge deadreptul pe om sa Imbunataleasca mereu sub toate raporturile starea sa oarecarel)*,

9i Spencer la trebuinta unei mai mari fericiri. In virtutea acestui principiu el explica formarea sociefaiii prin foloasole care rezulth

din cooperare, a§ez'amantul guvernAmantului prin folosul ie§it din

regularea cooperatiei mihtarel, transformarile prin care a trecut familia prin nevoia de a imp-4a din ce in ce mai deplin interesele parintilor, ale copiilor 0 ale societati.i. II Dar aceasta metodii amestea doua chestiuni foarte deosebite. A afata la ce este folositor un fapt nu tnseamna a explica cum s'a nascut nici cum este ceeace este. Cad intrebuintarile la care el slujeqte presupun propriet4ile specifice care-1 caracterizeazà, dar nu le creeaza. Trebuinta ce avem de lucruri nu poate face ca ele a fie cutare sau cutare 0, deci, nu aceasta trebuinta poate s-a le scoatá din neant 0 sa le dea fiinta. E1e-0 datoresc existenta la cauze de un alt soiu. Sentirnentul ce avem despre folosul ce ele infati§eaza poate chiar a ne Impined a pune la lucru aceste cauze 0 sa tragem din ele efectele ce cuprind, nu sa provoace din nimic aceste efecte. Propozitia aceasta este vaditä atat at nu e vorba decat despre fenomene materiale sau chiar psihologice. Ea n'ar fi tagaduità nici in sociologie daca faptele sociale, din pricina extremei

lor imaterialitati, nu ne-ar Ora, pe nedrept, lipsite de orice reali-

tate intrinsea. Fiinda sunt privite numai ca ni9te combinatii curat mintale, se pare a ele trebuie A se producä dela sine In-

data ce ai ideea lor, daca cel putin le gase§ti folositoare. Insa de1) Cours de philos., pos., IV, 262. 2) Sociologie, III, 336. 1 14

www.dacoromanica.ro

REGIME RELATIVE LA EXPLICAREA APTELOR SOCIALE

oarece fiecare din ele este o fortä, care stapane§te pe a noastra, n'ar fi de ajuns, spre a-i da fiinta, sa-1 dore§ti nici sa-1 voie§ti. Trebuie Inca sa fie date forte capabile de a produce aceasta forta determinata, naturi capabile de a produce aceasta natura speciala. Numai cu aceasta conditie el va fi posibil. Pentru a insuflep spiritul

de familie acolo unde este slabit, nu ajunge ea toata lurnea sa-i Irrteleaga foloasele ; trebuie sa facem a lucra direct cauzele care singure sunt In stare sa-1 produca. Pentru a da unui guverniimant autoritatea care Ii este necesara, n'ajunge sa-i sinrti nevoia ; trebuie sa te indreptezi la singurele izvoare -din care deriva orice autoritate, adica sà alcatuie§ti tradi%ii, un spirit comun, etc., etc. ; pentru aceasta trebuie Inca s'a urci mai sus laatul cauzelor §i efec-

telor, pana cand se gase§te un punct in care actiunea omului sa se poatà prinde cu rost. Ceeace arata bine dualitatea acestor doua ordine de cercetari este ea un fapt poate exista fara sa slujeasca la nimic, fie ca n'a fost niciodata potrivit la vreun scop vital, fie ca, dupa ce a fost util, si-a pierdut orice utilitate urmand sa existe prin f orIa singura a obiceiului. Sunt Intr'adevar, Inca mai multe supravietuiri In societate cleat In organism. Sunt drier cazuri in care fie o practica, fie o institutie sociala i§i schimba functiunile fara, cu aceasta, sa-§i schimbe natura. Regula is pater est quem j ustae nuptiae declarant este ramas materialice§te in codul nostru ceeace era in vechiul drept roman. Insa, pe cand atunci ea avea ca object sa pazeasca drepturile de proprietate ale tatalui asupra copiilor ie§4i din femeea legitima, astazi ea ocrote§te mai curand dreptul copiilor.

Juramantul a inceput prin a fi un fel de proba judecatoreasca

spre a deveni numai o forma solemna §i impunatoare a marturiei. Dogmele religioase ale cre§tinismului nu s'au schimbat de veacuri ; dar rolul ce-1 joacà in societatile noastre moderne nu mai este acela§

ca In evul mediu. Astfel Inca vorbele slujesc sa exprime idei noua fara ca tesatura lor &à se schimbe. De altfel este o propozitie adevarata In sociologie ca §i In biologie ca organul este independent de functiune, adica de§l ramanand acela§ el poate sluji la scopuri deosebite. A§adar cauzele care-I fac sa fie sunt independente de scopurile la care el sluje§te. Nu Intelegem sà spunem, dealtrninteri, ca tendintele, trebuin-

tele, dorintele oamenilor nu intervin niciodata, in chip activ, in

1.15

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA

I REGULELE EI DE IIETODX

evolutia sociala. Este sigur, din contra, ca le este cu putinta, dupa felul in care ele se indreapta asupra conditiilor de care atArna un fapt, sa-i grabeasca sau sa-i opreasca desvoltarea. Numai, pe lfinga ca ele nu pot, in niei un caz, si faca cevh din nirnic, interventia lor insas, oricare le-ar fi efectele, nu poate sa se produca deck in virtutea unor cauze eficiente. Intr'adevar, o tendinta nu poate contribui, chiar in masura aceasia restrAnsa, la producerea unui fenomen nou decal daca ea insas este noua, fie alcatuita pe deantregul sau fie datorita la vreo transformare a unei tendinte anterioare. Caci, afara numai daca admitem o armonie prestabilita cu adevarat providentiala, nu s'ar puteh admite ea, dela origina, omul ar purth in el in stare virtuala, dar in totul gata sh se destepte la chemarea imprejurarilor, toate tendintele a caror nimereala trebuià sa se faca sim-tita in sirul evolutiei. Insa o tendinta este, si ea, un lucru ; ea nu poate deci nici sa se alcatueasca nici sa se modifice prin aceea numai ca noi socotim aceasta de folos. Este

o forth' care are natura sa proprie ; pentru ca natura aceasta sh fie produsa sau schimbata, nu ajunge ca noi sa gasim in aceasta vreun folos. Pentru a determinft astfel de schimbari, trebuie sa

lucreze cauze care le implied fiziceste. De .pilda, noi am explicat progresele necurmate ale diviziunii muncii sociale aratAnd ca ele sunt necesare pentru Ca omul sa se poata pastrà in conditiile noua de existenta in care se gaseste pus pe masura ce inainteaza in istorie ; am dat asa dar, acestei tendinte,

numita destul de nepotrivit instinctul de conservare, un rol insemnat in explicarea noastra. Insa, in primul rAnd, ea n'ar puteh prin ea singura sâ dea seama de specializarea chiar cea mai rudimentara. Caci ea DU poate nimic, daca conditiile de care atArna acest fenomen nu sunt deja realizate, adica daca diferentele individuale n'au sporit deajuns ca urmare a nedeterminarii treptate a constiintii comune si a influentelor ereditare 1). Trebuià chiar ca

diviziunea muncii sa fi inceput dejh sa existe pentru ca folosul ei sh fie vazut i trebuinta sa-i fie simtita ; iar singura desvoltare a deosebirilor individuale, cuprinzAnd o mai mare diversitate de gusturi si de aptitudini, trebuià neaparat sa produca acest prim -re-

zultat. Dar si mai mult, nu dela sine si fara de cauza instinctul 1) Division du travail, cartea II, cap. III 0 IV. 116

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE Lt EXPLICAREA. FAPTELOR S0CI1LE

de conservare a dat viema aces Lei prime särntuge de specializare.

Dada el s'a Indreptat §i ne-a indreptat in aceasta north' cale este mai Inthiu fiindch' drumul ce-1 urmh §i ne fäceh sh"-1 urmam mai inainte s'a gäsit oarecurn stavilit, fiindcà täria mai mare a luptei, datorita condenshrii mai mare a societfitilor, a facut din ce in ce mai grea supravietuirea indivizilor care continuau sh' se dedeh la Ins'arcinari generale. El a fost astfel nevoit sh-§i schimbe direcOa. De altä parte, daca el s'a Intors 0 a intors mai ales activitatea noastrà in sensul unei diviziuni a muncii mereu mai desvoltate, aceasta numai c erh i sensul celei mai mici rezisteme. Celelalte solutiuni posibile erau emigrarea, sinuciderea, crima. Insà, in mijlocia cazurilor, legdturile care ne leaga de Iara noastrã, de vieal,ä, simpatia ce avem pentru semenii no§tri sunt simliri mai puternice §i mai rezistente cleat obiceiurile care ne pot intoarce dela o specializare mai strAmt5. A§adar acestea din urma trebuiau sá cedeze negre§it la fiecare imbold care s'a produs. Astfel nu se revine, nici in parte, la finalism fiindeh ne opriln de a face un loc trebuinlelor omene§ti In explicarile sociologice. Cdci ele nu pot aveh Inriurire asupra evolutiei sociale cleat cu condilia de a evoluà ele insele, iar schimbarile prin care trec nu pot fi explicate decat prin cauze care n'au nimic final. Insa ceeace este mai convingAtor inch decht consideratille care preceda, este chiar practica faptelor sociale. Acolo unde domne§te finalismul, domnepe i o contingen0 mai mult ori mai pulin mare; dim nu existä scopuri §i mai putin Inch' mijloace, care sh se impunh trebuAor tuturor oamenilor, chiar cand Ii presupunem pup In acelea§i Imprejurari. Ffind dat un acela§ mediu, fiecare individ, duph felul sari, se adapteaza la el in chipul s'au pe care-I prefefa oricarui altuia. Unul va cauth sh-1 schimbe spre a-I pune in armonie cu trebuintele sale ; altuia Ii va plAceh mai mult sa se schimbe pe sine 0 sh-§i cumpáneasca dorintele §i, spre a ajunge la un acela§

scop, ate chi diferite pot fi i sunt de fapt urmate ! Dacä deci ar fi adevarat cà desvoltarea istorica s'ar face in vederea unor scopuri limpede sau nelämurit simtite, faptele sociale ar trebul sà infati§eze cea mai nesfar§ital felurime i orice comparatie aproape ar trebui sift se afle imposibila. Dar tocmai contrariul este .adevhrat. Fled indoialk evenimentele exterioare a caror Iesatura alcatue§te partea superficiala a vimii sociale se schimbh dela un popor la altul. 117

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGI 1 EI REGULELE EI DE METOD t

Astfel Insa fiecare individ i§i are istoria sa, de§1 bazele organizafiei

fizice §i morale sunt acelea§i la toli. De fapt, and ai intrat cat de pulin in atingere cu fenomenele sociale, e§ti din contra mirat de regularitatea uimitoare cu care ele se reproduc in acelea§i. impiejurari. Chiar practicile cele mai migaloase §i, In aparema, cele mai

copilare§ti, se repeta cu uniformitatea cea mai uimitoare. Cutare ceremonie de nunta, numai simbolica dupa cum pare, ca rapirea logodnicei, se regase§te Intocmai pretutindeni unde exista un oarecare tip familial, legat el insu§ cu o intreaga organizatie politica. Obiceiurile cele mai ciudate, precum lehuzia barbaIilor, leviratul, exogamia, etc., se observa la popoarele cele mai felurite §i sunt simptomatice pentru o oarecare stare sociala. Dreptul de a testa apare inteo faza determinata a istoriei §i, dupa restricIiile mai mult ori mai pulin insemnate care-I marginesc, se poate spune in ce moment al evolu-ciei sociale te gase§ti. Ar fi u§or sa InmulIim

exemplele. Dar aceasta generalitate a -formelor colective ar fi de neexplicat, daca cauzele finale ar aveh in sociologie preponderan%a ce li se atribue. C arid deci cdutdm a explicit un fenomen social, trebuie .sd cdutdm aparte cauza et icientd care-1 produce fi functiunea ce indeplineve. Ne slujim de cuvantul de funcIiune mai curand cleat cel de scop, tocmai fiindca fenomenele sociale nu exista in general in vederea rezultatelor folositoare ce ele produc. Ceeace trebuie sa determinam

e daca exista corespondenIa intre faptul considerat §i trebuinlele

generale ale organismului social §.1 in ce sta. corespondenta aceasta, fara a se preocupa de a §ti daca ea a fost intenVonala sau nu. Toate

chestiunile acestea asupra intenVei sunt, de altminteri, prea subjective spre a puteh fi tratate §tiinIifice§te. Nu numai ca aceste doua ordine de prableme trebuie sa fie despartite, ci se cuvine in general sa tratam pe primul inaintea celui de al doilea. Acest ordin, inteadevar, corespunde aceluia al faptelor. E natural sa cautam cauza unui fenomen inainte de a incerca sa-i determinam efectele. Metoda aceasta este cu atat mai logica cu cat prima chestiune, odata deslegath, va ajuta adesea sa rezolvam pe a doua. Intr'adevar, legatura de solidaritate care une§te cauza cu efectul are un caracter de reciprocitate care n'a fost indestul de recunoscut. Fara indoiala, efectul nu poate exist& fara cauza ,sa, dar §i aceasta la randul ei are nevoie de efectul sau. 118

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA EXPLICAREA FAP PELOR SOCIALE

Din ea el i§i trage energia, dar i-o i restitue la nevoie §i, prin urmare, nu poate sa dispara fat% ca ea sa se resimta de aceasta 1). Spre exemplu,. reactiunea sociala care alcatue§te pedeapsa este datorita intensitatii sentimentelor colective pe care crima le jigne9te j dar, de alta parte, ea are ca functiune utila s intretina aceste sen-

timente in acela9 grad de intensitate, caci ele n'ar Intarzia sa se slabeasca daca jignirile pe care le sufera n'ar fi pedepsite 2). Deasemenea, pe masura ce mediul social devine mai complex 9i mai nobil, tradiii1e, credintele facute deantregul se sguduie, capata ceva mai nedeterminat §i mai mladios, iar facultatile de gandire se desvoltà; insa aceste facultati insele sunt indispensabile societatilor i indivizilor spre a se adapta la un mediu mai nobil i mai complex 3). Pe masura ce oamenii sunt obligati sa faca o munca mai intensa, produsele muncii acesteia devin mai numeroase §i de mai buna calitate; insa aceste produse mai imbelpgate i mai bune sunt trebuincioase pentru a reparà cheltuelile provocate de aceasta munca mai considerabila4). Astfel, nici pe departe cauza fenomenelor sociale nu sta intr'o anticipare mentala a functiunii ce sunt chemate sa Indeplineasca, ci din contra', aceasta functiune sta, cel putin in multe cazuri, in a pastra cauza preexistenta din care ele deriva; se va gasi deci mai u§or cea dintaiu, daca a doua este cunoscuta deja. Daca ins'a nu trebuie s procedam decat in al doilea rand la determinarea functiunii, ea nu inceteaza sa fie necesara pentru ca explicarea fenornenului sa fie completà. In adevar, daca utilitatea faptului nu este ceea ce-1 face sa fie, trebuie indeob§te sa fie folositor spre a putea sa se pastreze. Câci e destul sa nu slujeasca la nimic pentru a fi Va.-Cara-tor prin aceasta chiar, funded in aces t caz el costa fara sa produca nimic. Daca deci generalitatea fenomenelor sociale ar aveh acest caracter

parazitar, bugetul organismului ar fi in deficit, vieata socialã ar

1) N'am vrol sit ridicrun aici chestiuni de fikzofic generalä care n'ar fi la locul kr. S'a observam totu cä, mai bine studiatd, aceastd reciprocitate a cauzei i efectului ar putek da un mijloc de a Impach mecanismul qtiintific cu finalismul implicat de existenta si mai ales de persistenta vigil. 9 Division du travail social, cartea II, cap. II, mai ales p. 105 i urmiit.

9 Division du travail social, 52-53. 4) Division du travail social, 301 i urmät.

119

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGULELE EI DE METODA

fi cu neputinik Prin urmare, spre a da o inselegere mulwmitoare a acesteia, e nevoie sa aratam cum fenomenele care sunt materia ei, conlucreaza intre ele in ash chip sa puna societatea in armonie cu ea insas si cu exteriorul. Fara indoiala, formula obisnuita, care defineste vieasa o corespondenla intre mediul intern si mediul extern, pu este decat apropiata ; cu toate acestea ea este adevarata in general §i, deci, spre a explich un fapt de ordine vitalk nu ajunge sa aratam cauza de care el atarna, trebuie Inca, cel pusin in cele mai multe cazuri, sa gasim partea care-i revine In stabilirea acestei armonii generale.

II

Dupa deosebirea acestor douà chestiuni, ne trebuie sa determinath metoda dupa care ele trebuie sa fie rezolvite. In timp ce este finalistk metoda de explicare urmata In general de sociologi este esentia1 psihologica. Aceste douil tendinse sunt solidare una cu alta. In adevar, daca societatea nu este cleat un sistem de mijloace alcatuite de oameni pentru anumite scopuri, aceste scopuri nu pot fi decAt individuale ; caci, inainte de societate, nu puteau sa existe deck indivizi. Deci dela individ pornesc ideile si trebuincele care au determinat formarea societasilor si, daca totul vine dela el, prin el totul trebuie sa se explice in chip necesar. De altfel, nu exista nimie in societate decal constiinSe particulare ; deci In acestea din urzna se gaseqte izvorul intregei evolusii sociale. Prin urmare, legile sociologice nu vor puteh fi deck, un corolar al legilor mai generale ale psihologiei ; explicarea suprema

a viesii colective va sta in a aratà cum ea decurge din natura omeneasca in general, fie ca este dedusa deadreptul si fara de observatie

prealabilk fie ca este legat& de ea dupa ce-am observat-o. Termenii acestia sunt aproape textual aceia de care se slujeste Auguste Comte spre a caracterah metoda sa. «Fiindck zice el, fenomenul social, conceput In totalitate, nu este la urma deoeit o simplii desvoltare a omenirii, fare& nict o creare de facultati ,carecare,

asa Cum am stabilit mai sus, toate dispoziSiile efective pe care ob-

servasia sociologica va puteh sa le desvaluie treptat vor trebui deci A se regaseasca cel pulin ca germene In acest tip primordial 120

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA EXPLICAREA FAPTELOR SOCIALE

pe care biologia I-a construit dinainte pentru sociologic 1)*. Anume, dupil el, faptul dominator al viefii sociale este progresul §i, de altd

parte, progresul atarna de un factor numai psihic, adich tendinvi care Impinge pe om sä desvolte din ce in ce natura sa. Faptele, sociale ar derivA chiar aqh de imediat din natura omeneascä ca, in primele faze ale istoriei, ele s'ar putea direct deduce din ea fara a mai fi nevoie sà recurgem la observalie 2). E drept c, dupa m'arturisirea lui Comte, e cu neputin0 sâ aplici aceast'a metodà deduc-6\1 la perioadele mai 1naintate ale evoltrciei. Numai cà imposibilitatea aceasta este curat practia. Ea tine de aceea cà distania dintre punctul de plecare i punctul de ajungere devine prea considerabilà pentru ca spiritul omenesc, daa ar incerch s'o stabata far% alfiva, sd nu fie in pericol de a rataci 2). Insà raportul intre legile fundamentale ale naturii omene0i i rezultatele din urnià ale progresului nu inceteaza de a fi analitic. Formele cele mai cornplexe ale civiliza-ciei nu sunt deck viea/a sufleteasa desvoltata. De aceea, chiar atunci când teoriile psihologice nu pot ajunge ca premise la raiionamentul sociologic, ele sunt piatra de ineercare care singua Ingadue sã simiim tainicia propoziIiilor stabilite inductiv. Nici o lege de succesiune socialà, zice Comte, aatath chiar

cu toaa autoritatea posibilà prin metoda istoricâ, nu va trebui a fie admia la urma urmei decat dupà ce a fost legata In chip raponal, de altfel direct sau indirect, totdeauna Ina netiigAduit,

cu teoria pozitiv'à a naturii omene0i*4). A§adar, psihologia va avea

mereu ultimul cuvant. Tot aqà este 0 metoda urmatä de Spencer. DupA el, Intr'adevtir, cei doi factori primari ai fenomenelor sociale sunt mediul cosmic i morala a individului 5). Ina cel dintaiu nu ei constitulia fizic poate aveh influenra asupra sociefacii cleat prin cel de al doilea, care se gaswe a fi astfel motorul esenlial al evoluviei sociale. Dacä societatea se formeaza, aceasta este spre a inedui individului sd-si realizeze natura sa, iar toate transformArile prin care ea a trecut n'au alt scop decAt s faa aceasta realizare mai upard §i mai de1) Coins de philos. pos., IV, 333. 2) Cows de philos. pos., IV, 345. 3) Ibid., 346. 4) Cours de philos. pos., 335. 6 ) Principes de sociologie, I, 14-15. 121

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 DEGULELE EI DE METODA

plina. In virtutea acestui principiu, inainte de a procedà la vreo cercetare asupra organizatiei sociale, Spencer a socotit ca trebuie sa dea aproape tot volumul intaiu din PrincEpii de sociologie ale sale studiului omului primitiv fizic, emotional si intelectual. #Stiinta sociologiei, spune el, pleaca dela unitatile sociale, supuse la condi/file ce-am vázut, constituite fiziceste, emotional i intelectual si in stapanirea unor idei castigate de timpuriu §i a sentimentelor corespunzatoare))1). Iar In doua din aceste sentimente, teama de cei vii i teama de morti, el gasWe origina guvernarii politice si a guvernarii religioase 2). El admite, e drept, ca odata format& societatea reactioneaza asupra indivizilor 3). Nu urmeaza Insa ca ea ar aveh puterea sa produca direct cel mai mic fapt social; ea n'are eficacitate cauzala din acest punct de vedere cleat prin mijlocirea schimbarilor ce determina la individ. Deci totdeauna totul decurge din natura omeneasca, fie primitiva, fie derivata. Dealtminteri, aceasta actiune pe care corpul social o exereita asupra membrilor sai nu poate aveh nimic specific, fiidca scopurile politice nu sunt nimic in sine, ci o simpla expresie rezumata a scopurilor individuale 4). Ea nu poate fi deci deck un fel de intoarcere a activitatii private asupra ei Ins4. Mai ales, nu se vede in ce poate sta ea In societitile industriale, care au tocmai ca scop sa redeh pe individ lui insu i imboldurilor sale naturale, desfacandu-1 de orice constrangere socialà.

Principiul acesta nu este numai la temelia acestor mari doctrine de sociologie generala ; el inspira deopotriva foarte multe teorii par-

ticulare. Astfel se explica obipuit organizatia domestica prin sentimentele ce parintii au pentru copiii lor si acestia pentru cei dintaiu; institutia casatoriei, prin foloasele ce ea infatiseaza pentru soli si urma0i. lor ; pedeapsa, prin mania ce determma la individ orice jignire grava a intereselor sale. Toata vieata economica, ash cum o concep i o explica economistii, mai cu seama din scoala orto1) Op. cit. I, 583. 3) Ibid., 582. 3) Ibid., 18. 4) 4Societatea existrt spro folosul membrilor sài, membrii nu existil spre folosul societatii...; drepturile corpului politic nu sunt nimic in ele fnsele, ele nu devin ceva decit cu conditia sa intrupeze drepturile indivizilor care-I cornpun*. (Op. cit. II, 20). 122

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA. EXPLICAREA FIPTELOR SOCIALE

doxa, este la urma unnei atarnata de aces t factor curat individual, dorinta bogatiei. Este vorba despre rnorala? Se face din datoriile individului catre el Innis baza eticei.

Despre religiune?

Se

vede in ea un produs al impresiilor pe care marile forte ale naturii sau unele personalitati deosebite le desteapta in om, etc., etc. 0 asemenea metoda insa nu este aplicabild la fenomenele socio-

logice decat cu eonditia de a le denatura. Ajunge, spre a avea proba de aceasta, sa ne gandim la definitia pe care le-am dat-o. Fiindca caracteristica lor esentiala consista in puterea ce au de a exercita, din afara, o.apasare asupra constiintelor individuale, inseamna ca ele nu deriva din acestea si ca, prin urmare, sociologia nu este un

corolar al psibologiei. Cad puterea aceasta de constrangere face marturia ca ele exprima o natura deosebita de a noastra deoarece nu patrund in noi cleat cu forta sau, cel pulin, apasand asupra noastra cu o greutate mai mare sau mai mica. Daca vieata sociala n'ar fi deck o prehmgire a fiintei individuale, n'am vedea-o astfel intorcandu-se spre izvorul ei si navalindu-1 cu putere. Fiindca autoritatea in fata careia se inclina individul and lucreaza, simte sau gandeste In- chip social, 11 stäpaneste In asA grad, inseamna ca ea este tin produs de forte care-I depasese si despre care n'ar putea, prin urmare, sa dea socoteala. Nu dela el poate veni acest imbold exterior ce el sufera ; nici asadar ce se petrece In el nu poate s'o explice. E drept ea noi nu suntem incapabili de a ne constrange insine; noi putem sa infranam tendintele noastre, obiceiurile noastre, instipctele noastre chiar si sa le oprim desvoltarea

printr'un act de inhibitiune. Dar miscarile inhibitive n'ar putea

fi contopite cu cele care alcatuesc constrangerea sociala. Procesul celor dintaiu este centrifug; acela al celor de al doilea, centripet. Unele se elaboreaza in constiinta individual& si. cauta apoi sa

altele sunt mai intaiu exterioare individului, pe care tind apoi sa-I formeze din afara dupa chipul lor. Inhibitia este chiar, daca vrem, mijlocul prin care constrangerea sociala produce efectele sale psihice ; ea nu este aceasta conse exteriorizeze;

strangere.

ins-a, indepartand individul, nu ramane cleat societatea ; deci in natura societatii insas trebuie sa cau lam explicarea vietii sociale.

Se pricepe, inteadevar, ca deoarece ea depaseste nesfarsit pe in123

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA 51 REGIAELE EI DE litTODA

divid in timp ca si in spaviu sa fie in stare a-i impune modurile de a luera si de a gandI consfirucite cu autoritatea sa. Aceasta apasare, care este semnul deosebitor al faptelor sociale, este exercitata de toi,i asupra fiecaruia. Dar, se va spune, fiindca singurele elemente din care e formatü societatea sunt indivizii, origina prima a fenomenelor sociologice nu poate fi cleat psihologica. Judecand astfel, se poate tot asa de usor stabill ca fenomenele biologiee se explick analitic prin fenomenele inorganice. Inteadevar, e foarte sigur ca nu sunt in celula vie cleat molecule de materie bruta. Numai c ele sunt asociate acolo i aceasta asociaiie este pricina acestor fenornene noted care caracterizeaza vieata si a caror samanta chiar e cu neputinci s'o regasim in vreunul din elementele asociate. Adica un tot nu este identic cu suma partilor sale, el egg_ a1tcev i proprietatile lui difera de acelea ee infali§eaza partile din care este compus. Asocia/ia nu es te, cum s'a crezut uneori, un fenomen, prin sine nerodnic, care sta numai in a pune in raporturi exterioare fapte castigate i proprietaIi constituite. Nu este ea, din contra, izvorul tuturor noutalilor care s'au produs treptat in cursul evoluOei generale a lucrurilor? Ce deosebiri sunt intre organismele inferioare si celelalte, intre viquitoarea organizata i simpla plastida, intre aceasta si moleculele inorganice care-o compun, daca nu deosebiri de asocia-cie? Toate aceste fiinIe, in ultima analiza, se rezolva in elemente de aceea§ natura; dar aceste elemente sunt, aici, juxtapuse, acolo, asociate; aici, asociate intr'un chip, acolo intr'altul. Esti chiar in drept sfi te intrebi daca aceasta lege nu patrunde pana in lumea minerala si daca deosebirile care despart corpurile neorganizate n'au aceeas origine. In virtutea aces tui principiu, societatea nu es te o simpla suma de indivizi, ci sisternul format prin asocialia lor reprezintfi o realitate specifica care are caracterele sale proprii. Fara indoealfi, nu se poate produce nimic colectiv, daca nu sunt date constiiirce particulare ; dar aceasta condiIie necesara nu e deajuns. Mai trebuie ca. aceste constiinIe sa fie asociate, combinate i combinate intr'un chip oarecare; din aceasta combinare rezulta vieqa social& i, deci, aceasta combinare o explica. Adunandu-se, patrunthndu-se, contopindu-se, sufletele individuale dau nastere la o fiinã, psihica daca vrem, dar care constituie o individualitate psihica de un soiu 124

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA EXPLIC tREA F4PTELOR SOCIALE

nou I). Deci in natura acestei individualitäti, nu in aceea a unitdiilor compozante, trebuie sa chutám cauzele apropiate i determiminante ale faptelor care se produc in ea. Grupul gandeste, simte, lucreazd cu totul altfel decdt ar face membrii sai, dacd ar fi Dacd deci plecdm dela acestia din urrnd, nu vom puteà imelege Minic din ceeace se petrece in grup. Intr'un cuvânt, este intre psihologie i sociologie aceeas intrerupere ca intre biologie i tnn-tele fizico-himice. Prin urmare, ori de ctite ori un fenomen social este deadreptul explicat printr'un fenomen psihic, putem fi asigurai-,i ea explicarea e gresità. Se va rdspunde poate cd, daca societatea odatri formatá este, inteadevär, cauza apropiatfi a fenomenelor sociale, cauzele care i-au provocat formarea sunt de naturd psihologicd. Se admite et, odatä ce indivizii sunt asociai, asocialia lor poate produce o vieard

noud, dar se pretinde cá ea nu se poate petrece cleat pentru

motive individuale. Insà, in realitate, oricdt de departe te intorci in istorie, faptul asociaiiei este cel mai obligatoriu dintre toate ; caci el este izvorul tuturor celorlalte obligeiiuni. Ca urmare a nasterii mele, en sunt legat obligatoriu

de un popor anumit. Se zice cd, mai pe urmä, odatà adult,

consimt la aceastd obligaie prin aceea numai cd urmez sd trdesc in ;am mea. Dar ce importa ? Aceastd consimlire nu-i ridicd caracterul sau poruncitor. 0 apäsare primitd si suferità de builä vccie pu incetesz'd de a fi o apasare. Dealtfel, care poate fi intelesul unei astfel de adeziuni? Mai intdiu, ea este silità cdci in nesfarsita majoritate a cazurilor ne este materialiceste i moraliceste imposibil de a lepridà nalionalitatea noasträ ; o astfel de schimbare trece chiar indeobste ca o apostazie. Apoi, ea nu poate privi trecutul care n'a putut fi consimIit si care, -Lotus, determind prezentul: 1) lata In ce inteles i pentru care motive se poate "si trelMie sã vorbim de o constiinca colectiva deosebitil de constiintele individtiale. Spre a Indrep-

tilti aceastii deosebire, nu este nevoie s'a ipostaziiim pe prima ; ea este ceva special §i trebuie numita cu un termen special, numai fiindca stkile cari alcátuesc

difera specific de cele cari constituie constiintcle partieulare. Specificitatca aceasta le vine din accea cã cle nu sunt formate din aceleasi elemente. Undo in adeviir, rezultä din natura fiii4ei organico-psihica luata izolat, altele din combinarea mai multor fiinte de acest gen. Rezultatele nu pot deci sit nu difere, fiindea compozantele difera In acest grad. Defini/ia noastra a faptului social nu file* de altfel, deck sa arate in Walt chip linia accasta de despktire. 125

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA SI REGULELE EI DE METODA

eu n'am vrut educa-tia ce-am primit-o ; dar ea, mai mult dealt orice alta eau* m intue§te de pamantul natal. In sfar§it, ea n'ar putea avea valoare morala pentru viitor, In masura in care el este necu-

noscut. Eu nu cunosc chiar toate datoriile care pot sa-mi revina intr'o zi sau alta in calitatea mea de cetatean; eum a§ puteh sa le primesc dinainte? Insa tot ce este obligator, am aratat-o, Ii are izvorul In afara de individ. Atata deci cat nu ie§im din istorie, faptul asocia-tiei prezinta acela§ caracter ca i celelalte §i; prin urmare, se explica in acela§ chip. Pe de alta parte, fiindca toate societatile sunt nascute dintr'alte societal.' fat% intrerupere, putem fi asigurati ca, in tot mersul evoltitiei sociale, n'a fost un moment in care indivizii ar fi deliberat Intr'adevar spre a §ti daca ar intra sau nu in viea-ta colectiva, §i in aceasta mai curand cleat In aceea. Pentru ca chestiunea sa se poata pune, ar trebui deci sa ne intoarcern pana la primele izvoare ale oricarei societati. Dar soluVile, intotdeauna indoioase, ce se pot aduce la asemenea probleme, n'ar putea in niciun caz atinge metoda dupa care trebuesc tratal e

faptele date in istorie. N'avem deci sa le discutam. Ar fi Insa o neimelegere ciudata a gandului nostru, clack din cele de mai inainte, s'ar trage Incheierea aceasta ca sociologia,

dupa noi, trebuie sau chiar poate face abstractie de om §i de facultatile sale. E limpede, din contra, ca insu§irile generale ale naturii omene§ti intra in munca de elaborare din care rezulta, viea-ta sociala. Numai ca nu ele o provoaca §i nici nu-i dau forma sa specialà; ele o fac numai posibila. Reprezentarile, emcrtiile, tendin-tele colective n'au drept cauze producatoare unele stari ale con§tiintei particularilor1 ci conditiile in care se gase§te corpul social

in totalul sau. Fara indoeala, ele nu se pot realiza cleat daca naturile individuale nu le sunt protivnice ; dar acestea nu sunt deck materia nedeterminata pe care factorul social o determina §i o trans-

forma. Contribu-tia lor consta numai in stari foarte generale, in predispozirtii vagi §i, prin urmare, plastice care, prin ele insele, n'ar putea lua formele definite §i complexe care caracterizeaza fenomenele sociale, daca alti agenti n'ar interveni. Ce prapastie, de pilda, Intres sirrrtirile ce incearca omul in fa-ta unor forte superioare lui §i a§ezamantul religios eu credimele sale, practicile sale a§a de imultite §i a§a de complicate, cu organiza-tia sa materiala §i morala ; Intre condiçiile psihice ale simpatiei, ce simt 126

www.dacoromanica.ro

REGIME RELATIVE LA EXPLICAREA FAPTELOR SOCIALE

doua fiinIe de acela sAnge uha pentru alta 1) §i acest total stufos de reguli juridice 0 morale care determina structura familiei, raporturile persoanelor intre ele, ale lucrurilor cu persoanele, etc.! Am vazut ca, chiar cAnd societatea se reduce la o mulpme neorganizatk sentimentele colective ce se formeaza acolo pot, nu numai sa nu se asemene, ci sa fie opuse mijlociei sentimentelor individuale. Cu cAt mai mare trebuie sa fie departarea cAnd InrAurirea ee sufera individul este aceea a unei societali regulate, in care la ac-ciunea contemporanilor se adauga aceea a generatiilor anterioare 9i a tradiliei! 0 explicare curat psihologica a faptelor sociale nu poate sa nu scape tot ce ele au ca specific, adica social.

Ceeace a ascuns ochilor atAtor sociologi insuficienla acestei me-rode, este ea, luAnd efectul drept cauza, ii s'a IntAmplat foarte des sa &ease& ca condifil determinante ale fenomenelor sociale unele stari psihicu, relariv definite 0 speciale, care insa In fapt le sunt urmarea. Astfel s'a socotit ca inascut omului un oarecare sentiment de religiozitate, un oarecare minimum de gelozie sexuala, de pie-

tate fiasck de iubire parinteasca, etc., 0 prin aceasta s'a cautat sa se explice religiunea, casatoria, familia. Istoria arata insa ca aceste Iiclinaiuni, departe de a fi inerente naturii omene§ti, sau lipsesc cu total Inteunele imprejurari sociale, sau dela o

societate la alta InfaIi§eaza

a§A.

schimbari Inc At rama§4a

obline inlaturAnd toate aceste difererge, §i care singura poate fi socotita ca de origina psihologick se reduce la ceva vag 0 schematic care lasa la o departare nesfAr0ta faptele pe care e vorba sa le explicam. A§adar sentimentele acestea rezulta din organizarea colectivk departe de a fi baza ei. Chiar nu este detoc dovedit ca tendiw Ia sociabilitate ar fi fost, dela origink un instinct congenital al neamului omenesc. Este malt mai natural de a vedea in ea un produs al vieii sociale, care s'a organizat pe incetul in noi; caci e un fapt de observacie ca animalele sunt sociabile sau nu dupa cum dispoziOile a§ezarilor lor le silesc la view comuna sau le departeaza de ea. i Inca trebuie sa adaugam ri thiar Intre aceste Inclina-pi mai determinate 0 realitatea socialk distana ramAne considerabila. ce

se

1) Daa totuv ea existä Inainte de orice vieatà sociala. V. asupra acestui punct Espinas, &dines animales, 474.

127

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIt $1 BEGLLELE El DE AIETODA

Exista dealtminteri un mijloc de a izola aproape deplin factorul psihologic a§a fel ca sa putem preciza intinderea acpunii sale, anume de a cauta in ce chip rasa inraure§te evoluVa sociala. Inteadevar, caracterele etnice sunt de ordin organico-psihic. Viertia sociala trebuie deci sa se schimbe cand ele se schimba, daca fenomenele psihologice au asupra societa-cii eficacitatea cauzala ce li se atribuie. Dar noi nu cunoa§tem niciun fenomen social care sik

fie pus sub atarnarea netagaduita a rasei. Negre0t, n'am puteh

sa dam acestei propoziIii valoarea unei legi ; putem cel pu-cin s'o afirmam ca un fapt constant al practicei noastre. Formele de organizare cele mai felurite se intalnesc in societaIi de aceea, rasa, in timp ce asemanari isbitoare se observa intre societaIi de rase deosebité. Cetatea a existat la Fenicieni, ca §i la Romani §i Greci ; o gasim pe cale de formatie la Kabili. Familia patriarhala era aproape tot a§a de desvoltata la Ebrei ca *i la Indu§i, dar ea nu se regase§te la Slavi care sunt tutu§ de rasa ariana. In schimb, tipul familial ce se intalne§te la ei exista .,,i. la Arabi. Familia matorna §i clanul se observa pretutindeni. Amanuntele probelor judiciare, ale ceremoniilor nupliale sunt acelea0 la popoarele cele mai deosebite din punct de vedere ethic. Daca este astfel, inseamna ea contribulia psihica este Treazenerala spre a predetermina mersul

fenomenelor sociale. Deoarece nu cuprinde o forma sociala mai curand deat alta, ea nu poate sa explice niciunM. Sunt, e drept, mai multe fapte care de obiceiu se atribuie influencei rasei. Astfel, mai cu seama, se explica cum desvoltarea literaturii §i artelor a fost

a§a de repede §i de intensa la Atena, a§à de inceata §i de medi()era la Roma. Dar aceasta interpretare a faptelor, cu toate cii e clasica, n'a fost niciodata demons trata metodic ; ea pare

chiar ali trage toata autoritatea sa din tradiIie numai. Nu s'a

cautat chiar daca o explicare sociologica a acelora§i fenomene n'ar

fi posibila ,i suntem incredirgaIi ca ea ar puteh fi incercata cu succes. La urma urmei, cand se raporteaza cu aceasth iirceala la estetice congenitale caracterul artistic al civilizaIiei ateniene, se urmeaza aproape cum facea evul mediu cand explich focul prin flogistic §i. efectele opiului prin virtu tea lui dormitiva. In sfar0t, daca in adevar evoluIia sociala ar avea origina sa in facul tali

constitircia psihologica a omului, nu se vede cum ar fi putut A se pro-

rluca. Caci atunci ar trebul sa admitem ca ea are ca motiv vreo Or128

www.dacoromanica.ro

REGIME RELATIVE LA EXPLICAREA FAPTELOR SOCIALE

ghie interioará firii omenesti. Care ar putch insà sh' fie aceasta par-

ghie? Ar fi oare acest soiu de instinct de care vorbeste Comte si

care impinge pe om sa-si realizeze din ce in ce natura sa? Inseamnii

insa a faspunde la chestiune prin chestiune si a explich progresul printr'o tendinta in'ascuti la progres, adev'aratà entitate me-

tafizica a earei fiin, dealtminteri, nimic nu o dovedeste;

chci

spetele animale, chiar i cele mai ridicate, nu sunt nicidecum muncite de trebuinta de a progresh si, chiar printre societatile omenesti, sunt multe pare sd g'asesc bine ihmanând mereu pe loc. Ar fi oare, cum pare a crede Spencer, trebuinta unei fericiri mai meri pe care formele din ce in ce mai complexe ale rivilizat,iei ar fi ineoitP s'n realizeze din ce in ce mai des6vArsit? Ar trebui atunci s stabilim

cä fericirea creoe cu civitizatia si am argtat intr'altd parte toate

greutatile ce ridia aceastra ipotezh 1). Dar si mai mult ; chiar atunci child unul ori altul din aceste douà postulate ar trebul sã fie admis,

; caei desvoltarea istorica n'ar li fdcuth prin aceasta e4plicarea care ar rezulth de aici ar fi eurat finalista si am aratat

mai sus ea faptele sociale, ca i toate fenomenele naturale, nu sunt explicate prin aceea numai cà s'a dovedit cà ele slujesc la vreun scop. Chiar child s'a aratat cä organizatiile sociale din ce in ce mai savante care -s'au urmat in cursul istoriei au avut ca efect sâ satisfaca mereu mai mult cutare sau cutare din inclinfirile noastre fundamentale, nu, ni s'a dat i intelegerea cum s'au produs ele. Faptul ca dc erau folositoare nu ne invata ce le-a facut sä fie. Atunci chiar când s'ar explich cum am ajuns sa le inchipuim, sA le facem dinainte ,un fel de plan ash ca sA ne infktisam serviciile ce puteam sA le astepthm de aici si problema Inca este grea dorill-tele al caror object puteau fi astfel n'aveau puterea sâ le scoatà

din nimic. Inteun euvânt, fiMd admis ca ele sunt mijloacele necesare spre a ajunge scopul urmarit, chestiunea rarnâne intreaga de tot: Cum, adia din ce i prin ce aceste mijloace au fost astfel constituite? Ajungem deci la regula urmatoare: Cauza deterrninanta a unui lapt social trebuie sei fie cautata printre faptele sociale antecedente,

iar nu printre stdrile conviintei indipiduale. Pe de alià parte, se pricepe usor ea tot ceeace preceda se aplica la determinarea func1) ffii,ision du travail social, c. II, cap. I. 129

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA

Iiunii, tot a§a de bine ca 0 la aceea a cauzei. Funcliunea unui fapt social nu poate sa fie cleat sociald, adica ea consta, in producerea

de efecte folositoare din punct de vedere social. Fara indoiala, se poate face 0 se intampla Inteadevar Ca, printr'un ecou, el --sa slujeasca §i individului. Dar acest rezultat fericit nu este pricina sa imediatd de a fi. Putem deci 1ntregi propozicia precedenta zicand: Funqiunea unui fapt social trebuie totdeauna cdutatd in raportul pe care-1 sus;ine- cu vreun scop social. _Fiindca sociologii n'au recunoscut adesea aceasta regula 0 au privit fenomenele sociale dintr'un pullet de vedere prea psihologic, teoriile lor par multor minti prea nelàmurite, prea nesigure, prea departate de natura speciala a lucrurilor pe care ei cred cd le explica. Istoricul, mai ales, care trae§te In intimitatea realitaIii sociale, nu poate sa nu sima cu tarie cum aceste interpretari prea generale sunt neputincioase in prinderea faptelor ; iar aceasta, fara indoiala, a produs in parte neincrederea ce istoria a marturisit adesea sociologiei. Nu inseamna, de sigur, ca studiul faptelor psihice n'ar fi indispensabil sociologului. Daca vi,eala colectiva nu deriva din viema ,individuala, una i alta aunt In. strange rapnrturi ; daca cea de a doua nu poate explica pe prima, ea poate cel pu;insa-i u§ureze explicarea. Mai Intaiir cum am aratat, este de netagaduit ca faptele sociale sunt produse printr'o elaborare sui generis de fapte psihice. Insd, pe

deasupra, elaborarea aceasta insd§ nu este far& analogii u aceea

care se produce in fiecare con§tiinTa individuald §i care transforma treptat elementele primare (senzaIii, reflexe, instincte) din care ea e al-

catuita la Inceput. Nu pe nedrept s'a putut spune despre eu ca era el Insu§ o societate, cu acela§ titlu ca i organismul, de§i in alt chip,

iar de multa vreme, psicologii au aratat toata insemnatatea factorului asociafle pentru explicarea vieIii spiritului. 0 cultura psihologica nai mult Inca decaL 6 cuIturd biologica, alcaNe§te deci pentru sociolog o provedeutica necesara ; dar ea nu-i va fi folositoare decat cu condiIia ca el sa se desfaca de ea dupa ce a primit-o i sd o depa§easca intregindTo printr'o cultura special sociologicd. Trebuie ca el sa renume a face din psihologie, oarecum, centrul operaIiilor sale, punctul de unde trebuie sa plece §i unde trebuie sa-1 readuca plimbarile ce el Incearca in lumea sociala, ci sa se a§eze in inima chiar a faptelor sociale, spre a le observa In faIa i fara mijlocitor, necerand §tiiniii individului 1 30

www.dacoromanica.ro

REOULE RELATIVE LA EXPLICAREA PAPTELOR -SOCIALE

cleat

o

pregatire generalà

§i,

toare 1).

1a

nevoie, sugestiuni folosi-

I1l

Deoarece faptele de morfologie sociala sunt de acela§ fel cu fenomenele fiziologice, ele trebuie s'a se explice duPd aceea§ regulá

ce-am enuntat mai sus. Cu_ toate acestea, din tot ce preceda rezultà ca ele joacA in vieata, colectiva §i, deci, in explicArile sociologice un rol precumpAnitor. Intr'adevg.r, daca conditia determinantà a fenomenelor sociale

stà, dupà cum am arätat, in faptul chiar al asociatiei, ele trebuie sà varieze odatà cu formele ace'stei asociatii, adica dupa chipurile In care sunt grupate pàrtile constituante ale societ4ii. Fiindca, de alta parte, totalul determinat pe care-I formeaz6, prin reunirea Jor, elementele de orice natura care intrA in compozitia unei societati, Ii alcatue§te mediul intern, precum totalul elementelor anatomice, cu felul cum ele sunt a§ezate in spatiu, alcatue§te mediul intern al organismelor, se eva -puteh ziee: Origina prima a, oricarui proces social de oarecare insemnatate trebuie sa fie cautata in con.stitutia mediului social intern.

Chiar este cu putinVa sä precinm mai mult. In adevar, -elemen-

tele care compun acest meal sunt de douà feluri: sunt lucrurile §i persoanele. Printre lucruri, trebuie sä intelegem, pe langA obiectele materiale care sunt incorporate la societate, produsele acti-

vitgepi sociale anterioare, dreptul constituit, obiceiurile stabilite, monumentele literare, artistice, etc. Dar e vklit cà nici dela unele

Fenomenele psihice nu pot avea urrnAri sociale cleat and sunt ash de strAns unite eu fenomene sociale hick actiunea unora si a altora este necesar amestecatA. Este cazul a anumite fapte soeio-psihice. Ash, un functionar

este o forth socialA, dar este totodata si nfl individ. RezultA de aici a el se poata, sluji de energia socialA ce detine, tntr'un sens determinat de natura sa individual& iar prin aceea el poate aveh o influenta asupra constitutii societatii. Ceeace se IntAmplA en oamenii de Stat 4i, mai Indeobste, cu oamenii de geniu. Acestia, atunci chiar and nu implinesc a functie sociald, trag din sentimentele colective al chror obiect stint, o autoritate cue este si ea o forth sociald i pe care o pot pune, oarecum, In slujba unor idei personale. Se vede Ins&

cA aceste cazuri sunt datorite la accidente individuale i, prin urmare, n'ar

puteh sh atingA trilsAturile constitutive ale spatei sociale, care singurA e obiect

de stiintA. Restrictia la principiul emmtat mai sus nu e deci de mare impor

tanta pentru sociolog.

1.31

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 JIEGULELE EI DE METODA

nici dela altele nu poate veni imboldul care hotara§te transformarile sociale ; cci ele nu ascund nici o putere rnotrice. De sigur se cuvine sa tinem socoteala de ele n explicarile incercate. Ele apasa, e drept, cu oarecare greutate asupra evolutiei sdciale a careia iuteala i directie chiar se schimba dupa ceeace sunt ele ; dar ele n'aunimic din ce este trebuincios spre a o pune In mi§care. Ele aunt materia la care se apfica fortele vii ale societatii, frig nu desprind prin ele insele nici o forta vie. Ramane deci, ca factor activ, mediul omenesc propriu zis. Sfortarea de capetenie a sociologului va trebui deci sa tinda a descoperi proprietatile deosebite ale neectui media care sunt In stare sa. exereite o actiune asupra mersului fenomenelor sociale. PAna acum, am gash doua §iruri de caractere care rdspund inteun chip deosebit la aceasta conditie ; este numarul unitatilor sociale sau, cum am zis deas-emeni, volumul societalii i gradul de concentrare al massei, sau ceeace .am numit densitatea dinamici Prin acest cuvAnt din urma trebuie sa intelegem nu restrangerea curat materiala a agregatului care nu poate avea efect daca indivizii ori mai curand grupele de indiviziraman despartiti prin goluri morale, ci

restrangerea morala a careia -tea dinainte nu este cleat ajutatoarea i, destul de general, urmarea. Densitatea dinamica poate

sa se defineasca, la volum egal, in functie de numarul indivizilor care sunt -de fapt in relatiuni nu nurnai comerciale, ci morale; adica,

care nu numai sehimba servicii sau Ii fac concurenta, ci traese o vieata comuna. Chci, fiindca raporturile numai economice_ lasa pe oameni in afar% unii de al-0i, pot fi unele foarte stranse-pra a participa prin a-ceasta la aceea§ existencrcolectiva. Afacerile care se leaga pe deasupra granitelor care despart popoarele nu fac ca aceste granite sa' nu existe. Insa, vieata comuna nu poate fi atinsa cleat de numarul acelora care colaboreaza la ea in chip eficace. Deci, ceeace exprima oat mai bine densitatea dinamica a unui popor, este gradul de coalescenta a segmentelor sociale. Caci daca fiecare

agregat partial formeaza un tot, o individualitate aparte, desparVta de altele printr'o bariera, aceasta vine, de acolo ca actiunea membrilor sai, In genere, ramAne localizata acolo ; clack din contra,

aceste societati partiale sunt toate contopite in sanul societalii

totale sau tind sa se contopeas0 in ea, e ca in aceea§ masura cercul vie/ii sociale §'a intins. 132

www.dacoromanica.ro

REGIJLE RELATIVE LA EXPLICAREA FAPTELOR ROCIALE

Cat despre densitatea materiala clack cel putin, se inlelege prin ea nu numai numarul locuitorilor pe unitate de suprafaIa, ci desvoltarea cailor de comunicaTie 0 de transmitere ea merge, de obiceizt, cu acela pas ea §i_sknsitatea dinamica 6, in ,general, poate sluil sa o maso9re.. Caci daca feluritele Orli ale popula-pei cauta sa se apropie, este neaparat ca ele sa-si deschida &di care ingadue aceasta apropiere i, pe de altà parte, legaturi nu se pot stabill intre puncte departate ale massei sociale deck daca aceasta distal-4A nu este a piedica, adica este, in fapt, desfiiniata. Cu toate acestea sunt exceplii 1) i te-ai expune la gre§eli serioase daca ai

judech totdeauna despre concentrarea mçral a unei societaIi dupa gradul de concentrare materiala ce ea infav§eaza. Drumurile,

afacerilor mai mult cleat la contopirea populaPilor, pe care nu le exprima atunci cleat foarte imperfect. Este cazul Angliei a carei densitate macane ferate, etc., pot sluji la mi§carea

teriala este superioara celei a Fraircei 0 in care, totu9, coalescenta egmentelor este mult mai putin inaintata, cum o dovede§te dàinuirea spiritului local 0 a viqii regionale. Am aratat aiurea cum ori si ce crwere In volum i in densitatea dinamica a societalilor, facand vieata sociala mai intensa, intin-

zand orizontul ce fiecare individ cuprinde prin gandirea sa ti-I

umple cu acIiunea sa, schimba adanc condi-1,Hk fundamentole ale existenIii colective. N'avem sa ne intoarcem asupra aplicarii acestiii

principiu pe care am facut-o atunci. Sa adaugam numai ea el ne-a slujit sa tratam chestiunea Inca prea generala care faceh obiectul acestui studiu, ci multe alte probleme mai speciale ii Ca am putut astfel sati _verificam exactitatea printr'un numar deja

respectabil de experieme. Cu toate acestea, e departe ca noi sâ credem a fi gasit toate particularitalile mediului social care sunt in stare sa joace un rol in explicarea faptelor sociale. Tot ce putem spune e ca sunt singurele ce-am bagat de seama i ca n'arn fost achi0 sa catztam altele.

Insa acest soiu de preponderenia ce atribuim mediului social 1) N'am avut dreptate, in Division du travail a noastrA, sA prezintAm prea

mult densitatea materiara ea expresie exacta a densitatii dinamice. Totuq,

substituirea_primei celei de a doua este absolut legitima pentru tot ce priverlte efectele econornice ale acesteia, de pildA diviziunca muncii ea fapt curat economic.

133

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE_EI DE METODA

si, mai In deosebi, mediului omenese nu implied ca trebuie sa vedem

in el un fel de fapt ultim si absolut dincolo de care nu s'ar cuveni sa ne mai urcam. Este vadit, dimpotriva, ca starea in care el se gaseste in fiecare moment al istoriei atarna ea insa's de cauze sociale, dintre care unele sunt inerente .societatii insas, pe cand altele se leaga de actiuni si reautiuni care se schimba intre aceasta societate si vecinele sale. Dealtminteri, stiinta nu cunoaste cauze prime, "$n intelesul absolut al cuvantului. Pentru ea, un fapt -este primar numai and este destul de general spre a explicA un mare numar de alte fapte. Iar mediul social este de sigur un factor de acest gen; caci schimbarile care se produc in el, oricare le-al...1i cauzele au rasunet in toate directiile organismului social si nu pot sa nu-i atinga Ynai mult sau mai putin toate funcOunile. Ceeace am spus despre mediul general al societatii se poate repeta despre mediile speciale fiecaruia din grupurile ce ea cuprinde. De pilda, dupa cum familia va fi mai mult ori mai putin voluminoasa, mai mult ori mai pirtin intoarsa asupra ei insas, vieata domestica va fi cu totul alta. Deasemenea, daca corporatiile profesionale se reconstitue asa ca fiecare din ele sa fie ramificata pe toata intinderea teritoriului in loc de a ramanea inchisa, ca odinioara, in marginile unei ceta-ti, actiunea ce ele vor exercith va fi foarte deosebita de aceea ce ele exercitara altadata. Mai iikdeobste, vieata profesionala va fi cu totul alta dupa cum mediul propriu fiecarei profesiuni va fi puternic alcatuit sau dupà cum lesatura ii va fi slaba, asa cum este astazi. Cu toate acestea actiunea acestor medii particulare n'ar puteh sa Atha importanta mediului general caci ele insele sunt supuse inrauririi acestuia din urma. Totdeauna trebuie sa revenim la acesta. Influenta ce el exercita asupra acestor grupuri parpale face sa se schimbe constittrtia kr. Aceasta conceptie a mediului social ca factor determinant al evolutiei colective este de cea mai inalta importanta. Caci, daca n'o prhnim, sociologia este in neputinta de a stabili vreun raport de cauzalitate.

Intr'adevar, indepartand aceasta ordine de cauze, nu exista

condi-0i concomitente de care ar putea sa a-Larne fenomenele so-

ciale ; caci daca mediul social extern, adiea eel care e format de societatile ambiante, este capabil de-a avea vreo actiune, aceasta

numai asupra funqiunilor care au ca obiect atacul si apararea 134

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA EXPLICAREA FAPTELOR SOCIALE

0, mai mult, el nu poate sa-si faca influenTa simitá deal prin., mijlocire.a mediului social intern. Principalele cauze ale desvoltarii istorice nu s'ar gasi deci printre cele circumfusct; ele ar fi toate In trecut. Ele ar face chiar parte din aceasta desvoltare In care ar constitui numai ni0e faze mai vechi. Evenimentele actuale ale vieçii sociale ar derivh nu din starea actuala a societatii, ci din evenimente anterioare, din precedente istorice, iar explicaOile sociologice ar consth eclusiv In a legh prezentul de trecut. Poate s para., e drept, c aceota ar fi deajuns. 11.11 se zice ob4nuit ch istoria are tocmai ca obiect sa inlançue evenimentele dupa ordinea lor de succesiune? Dar e imposibil sä pricepi cum starea In care civilizaila se gase0e ajunsa la un moment dat ar puteh sa fie cauza determinanta a starii care urmeaza. Ertapele ce omenirea strabate treptat nu se nasc unele pe altele. Se Iacelege bine ea progresele savar0-te la o epoch anumita In ordinea juridica, economic'a, politica, etc., fac cu putinla progrese noua, dar In.ce le, predetermina ele? Ele sunt un punct de plecare care Ingadue sa mergi mai departe; ce Insa ne impinge sa mergem mai departe? Ar trebui sa admitem atunci o tendinta interna care impinge omenirea sa Intreaca mereu rezultatele dobAndite, fie spre a se realish deplin, fie spre a spori fericirea, sa, iar obiectul sociologiei ar fi sa regaseasca ordinea dupa care s'a desvoltat aceastà tendin0. Insa, fail a reveni la greutalile ce impIic o asemenea ipoteza, in mice cas, legea care exprirnd aceasta desvoltare n'ar puteà aveã nimic causal. Un -raport de cauzalitate. intr'aclevar, nu se poate stabili decht Intre doua fapte date; insa. -aceasta tendinca, care e so, cotita a fi cauza acestei desvoltari, nu este data, ea nu este decat postulata i construita de minte dupa efectele ce i-se atribuesc. Este un fel de facultate motrice ce ne inchipuim dedesubtul mi-carii, spre a ne da seama de ea; dar cauza eficienta a unei miscari mi noate fi cleat o alta mipare, nu o virtualitate de acest soiu. Tot ee noi atingem deci experimental vorbincl In spe p. este un ir de schimbäri Intre care nu exista legatura cauzala. Starea ante.cedenta nu produce pe cea consecuenta, ci raportul dintre de este numai cronologic. Deaceea, In aceste condiii, orice prevedere tiiriificâ este cu neputinrd. Putem chiar spune cum s'au urmat lucrurile /Ana acum, nu in ce ordine se vor urinh pe viitor, fiindca Ai cauza ,de care de sunt socotite ca athrnand nu este determinata 135

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REG1JLELE El DE METODA

§-tiintifice§te, nici determinabila. De obiceiu, e drept, se admite Ca evolutia se va urma in aceea§ directie ca i in trecut, dar aceasta in virtutea unni simplu postulat. Nimic nu ne asigura ca faptele realizate exprima destul de complet natura acestei tendinte spre a putea judech dinainte termenul la care ea nazue§te dupa cm, prin care ea a trecut succesiv. Pentruce chiar directiunea ce ea urmeaza i pe care o intipare§te ar fi rectilinie? Iata de ce, in fapt, numarul de rela-tiuni cauzale, stabilite de catre sociologi, se gase§te a fi a§a de restrâns. Cu cateva exceptii numai, a caror pilda cea mai vestita este Montesquieu, vechia filozofie a istoriei s'a incercat numai sa descopere directia generala in care omenirea se indrepteaza, fara a cautà sa lege fazele Acest-ei evolutii cu vreo condi-tie concomitenta. Oricat de mari servicii ar fLadus Comte filozofiei sociale, termenii in care el pune problema sociologica nu se deosebesc de cei preceden-ti. Deaceea, faimoasa sa lege a delor trei stari nu cuprinde nimic dintr'un raport de cauzalitate; de ar fi exacta chiar, ea nu este 0 nu poate fi cleat empirica. Este -o privire sumara asupra istoriei scursc a neamului omenesc. In chip cu totul arbitrar Comte socote§te starea a treia ca starea definitiva a omenirli, Cine ne spune ca nu va fasari i o alta in viitor? In sfar0t, legea care stapane§te sociologia lui Spencer nu pare a fi de o alta natura. Chiar de ar fi adevarat ca noi nazuim acum a cauta fericirea noastra Inteo civilizatie industriala, nimic nu asigura ea, pe urma, nu o yom earth aiurea. Iar, ceeace face generalitatea §i dainuirea acestei metode e ca s'a yazut_ cel mai adesea in mediul social un mijloc prin care progresul se realizeazi, nu eauza care-1 determina. De altä parte, tot fata de acest mediu insu§ trebuie sa se masoare

valoarea folositoare sau, cum am zis, functiunea fenomenelor

sociale. Printre schimbarile a caror cauza este el, dcelea slujese care sunt in raport cu starea in care se gase§te, fiindca el este conditia esentiala a existentei colective. Din acest punct de vedere Inca, conceptia ce-am expus mai sus este, credem, fundamentala ; caci, singura, ea ingadue sa explicam cum caracterul util al feriamenelor sociale poate BA se schimbe fall a atarnh totu§ de orandueli arbitrare. Daca, inteadevar, iii infati§ezi evolutia istorica ca mi§cata de un fel de vi.s a tergo care impinge pe oameni inainte,

fiindca o tendinta motrice nu poate aveh cleat un scop i unul 136

www.dacoromanica.ro

REGIME RELATIVE LA EXPLICAREA FAPTELOR SOCIALE

singur, nu. poate fi decat un punct de orientare in raport cu care se calculeaza folosul sau pagubirea fenomenelor sociale. Rezulta de aici ea nu exista ci nu poate exista cleat un singur tip de organizatie sociala care a se potriveasca desavarcit omcnirii i Ca diferitele societ5.-ti istorice nu sunt decal apropieri suceesive de acest model unic. Nu e nevoie sa aratam cum un asemenea simplism cste astazi de neimpacat cu felurimea i complexitatea recunoscuta a formelor sociale. Daca, dimpotriva, potrivirea sau nepotrivirea institutiiIor nu se poate stabili decat_Lin raport cu un mediu dat, cum aceste medii sunt felurite, exista de atunei o diversitate de puncte de orientare i, deci, de tipuri care, de0 hind calitativ deosebite unele de altele, sunt toate deopotriva de intemeiate in natura mediilor sociale. Chestiunea ce-am tratat este deci strans legata de aceea care prive§te constituirea tipurilor sociale. Daca sunt spete sociale, vine din aceea cá vieata colectiva atarna inainte de toate de conconcomitente care infatipaza o oarecare felurime. Daca, din contfa, principalele cauze ale evenimentelor sociale ar fi toate in trecut, fiecare pop or n'ar mai fi cleat prelungirea celui care 1-a precedat i diferitele societa-ti ci-ar pierde individualitatea spre a nu mai deveni cleat momente deosebite ale unei singure i -ace1ea0 desvoltAri, Deoarece, de alta parte, constitutia mediului social rezulta din moduli de compunere al agregatelor sociale, cum chiar aceste doted expresii sunt in fond sinonime, avem acum doVada ed nu exista caractere mai esentiale cleat -cele pe care le-am pus ea baza clasificarii sociologice. In sfarcit, trebuie s intelegem acum, mai bine ea inainte, cat ar fi de nedrept a se sprijini pe aceste cuvinte de condi-Pi exterioare 0 de mediu, spre a invinui metoda noastra ca ar cauta izvoarele vietii in afara celui ce traqte, Cu tutu], dimpotriva, consideratiile ce s'au cetit se reduc la aceasta idee ea' pricinile fenomenelor sociale sunt interne societatii. Chiar mai curand s'ar puteh imputa pe drept teoriei care face sà derive societatea din individ ca incearca sa scoata ce e inauntru din afara, fiindca ea explica fiinta sociala prin altceva decat ea Insa§ 0 mai mult din mai putin, fiindca incearca sa deduca totul din parte. Principiile care preceda disprequesc ach de putin caracterul spontan al oricarei vietuitoare incat, daca le aplicam la biologie 0 la psihologie, va trebui sa ad1.37

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE M DE METODA.

mitem ca view individualk §i ea, se elaboreazd pe deantregul induntrul individului.

Iv Din grupul de regule care au fost stabilite mai sus se desprinde o oarecare conceplie a societhIii 0 a vielii colective. Douà teorii contrarii I0 Impart spiritele asupra acestui punct. Pentru unii, ca Hobbes, Rousseau, Intre individ 0-societate existd o intrerupere. Omul este deci, fire0e, protivnic la viea%a comunk el nu poate sd se resemneze in ea cleat silit. Scopurile sociale nu aunt dela sine purietuI de Intdlnire al scopurilor individuale; ele le Bunt mai eurâncl opuse. Deaceea, pentru a aduce pe individ sa le urrnareasca, este nevoie de a exercità asupra lui o constrdngere, iar In wzamantul 0 organizarea acestei consirangeri constd. cu deosebire, opera sociald. Insk ffinded individul e privit ca singura realitate a neamului omenesc, aceasta organizare, care are ca obiect sd-1 supere 0 sà-1 Infrdneze, nu poate fi conceputa cleat ca artificialk Ea nu este Intemeiata In naturk deoarece este menita a o combate Impiedicancl-o de a-0 produce urmárile sale antisocIale. Este o opera de arta*, o ma0na construitá In intregime de mdna oamenilor 0 care, ca toate produseIe de acest soiu, nu este ceeace este clecdt pentruca oamenii au vroit-o astfel; un decret al voinIii a creat-o, un alt decret o poate transformd. Nici Hobbes 0 nici -Rousseau nu par a fi bagat de seama eâ este contradictoriu sd admiIi ca individul sà fie el insu9 autorul unei ma0ni care are drept rol esenpal sa-1 stapaneasca 0 sd-1 constrAngâ, sau cel pulin li s'a parut cd, spre a face ca aceasta contradiclie sd dispark ajunge s'o ascundà In ochii celor care Ii sunt victime prin dibacea me0e§ugire a pactulLi social. Toemai din ideia contrarie s'au inspirat 0 'steoreticianii dreptului natural 0 economi0ii, iar mai de curand Spencer 1). Pentru ei, vieaa sociald este esencial spontand §i societatea un lucru-natural. Tusk daca ei ii dau acest caracter, n'o fac funded Ii recunosc o natura specified; ci fiindcd II gasesc un temeiu in natura indivi1) Atitudinea lui Comte asupra acestui subiect este de un eclectism destul de ambiguu. 138

www.dacoromanica.ro

REGULE RELATIVE LA EXPLICAREA PAPTELOR SOCIALE

dului. Nu mai mult cleat ganditorii de mai inainte, ei nu Vad in ea un sistem de lucruri care exista prin sine insys, in yirtutea unor

cauze care Ii sunt speciale. Pe and insa aceia n'o intelegeau

dealt ca o asezare conventionala pe care nici o legatura n'o leaga cu realitatea si care sta In aer, aà zicand, acestia Ii dau ca temelii instinctele fundamentale, ale inimii omenesti. Omul este, fireste, in-

clinat la vieata politicà, domestick religioasa, la schimburi, etc., iar din aceste Inclinári derivä organizatia socialà. Prin urmare, pretutindeni unde ea este normala, n'are nevoie sa se impuna. Cand recurgi la constrangere, inseamna ca ea nu este ce trehuie sa fie sau cá imprejurarila sunt anormale. In principiu, e nevoie numai e lash fortele individuale s'a se desvolte In libertate pentru ca ele sa se organizeze in chip social. Niciuna i nici alta din \aceste doctrine nu este a noastra. Negresit, noi facem din constrangere caracteristica oricarui fapt

social. Numar ca a ceasta, constrangere nu rezulta dintr'o ma0-

narie mai mult Aau mai putin savant-a, menita a ascunde oamenilor

cursele in care ei inii s'au prins. Ea este datorita numai l aceea cä individul se gaseste in fata unei forte care-1 stapaneste si in fata careia el se inclina ; dar forta aceasta este naturalà. Ea nu deriva dintr'o asezare conventionala pe care vointa omeneasca a adaugat-o din cap pana in picioare realului ; ea iese din mareniaele insas ale realitatii si este produsul necesar al unor cauze date.

De aceea, spre a aduce pe individ sa i se supuna cu toata buna

voia, nu e nevoie sa recurgem la nici un viclesug; ajunge sa-1 facem constient de starea sa de atarnare i de inferioritate naturn15 ori ca spar face prin religie o reprezentare sensibila i simbolica sau ca ajunge sa-si iormeze prin §tirrita o notiune adeouata si de-

finita. Fiindca superioritatea pe care societatea o are asupra lui nu este numai fizica, ci intelectualgt i morala, ea n'are nirnic de temut dela libera cercetare, numai daca s'ar face o dreapta intrebuintare a ei. Reflexiunea, facand pe om sä inteleaga cat este mai bogata fiinta sociala, mai complexa si mai trainica decat fiinta individuala, nu poate cleat sa-i vadeasca motiArele inteligibile ale subordonarii care ii este cerut6 si ale sentimentelor de legatura si de respect pe care obisnuinta le-a inradacinat in inima sa 1). 1)

Iatii de ce nu orice constrfingere este normal-U. Numai aceia merità acest

139

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA

Numai o critic& prea superficiala deci ar putea sa impute concepiei noastre a copstrangerii sociale de a reedita teoriile lui Hobbes qa Machiavel. Daca insä, in contra acestor filozofi, noi spunem ca -viea/a sociala este naturalà, nu e ffind cà Ii gasim izvorul in natura individului ; ci Ca ea deriva deadreptul din flinIa colectiva, care este, prin ea insi§, o natura sui generis ; fiindca ea rezulta din aceastà elaborare speciala la care suni supuse comtiimele particulare prin faptul asocialiei lor §i din care se desprinde o nouà forma de existema 1). Daca deci recunoa§tem cu unii cá ea. se infili§eaza individului sub aspectul constrangerii, admitem cu ceilalIi ca este un produs spontan al realita-pi ; iar ceeace leaga 1ogice0e aceste doua elemente, contradictorii in aparema, e câ aceasta realitate de unde ea emana depà9e0e pe individ. Cu alte cuvinte termenii ace§tia de constrangere i de spontaneitate n'au in terminologia noastra inçelesul pe care Hobbes il da celui dintaiu §i Spencer celui de al doilea. Pe scurt, celor mai multe din incercirile facute pentru a explica raccional faptele sociale Ii s'a putut obiecta sau ca ele faceau sa disparà orice idee de disciplina sociala, sau ea nu izbutiau s'o pastreze decAt cu ajutorul unor me§te§ugiri mincinoase. Regulile pe care le-am expus noi ar ingadui, dimpotriva, sa facem o sociologie care ar vedea In spiritul de disciplina cond4ia esenliala a oricarei vieTi

in comun, intemeindu-1 totiq pe raliune i adevar.

nume care corespunde vreunei superioritati sociale, adica intelectuale sau mo-

rale. Aceia frig pe care un individ o exercita asupra altuia fiindcit este mai puternic sau mai bogat, mai ales daca aceasta bogatie nu exprima valoarea sa sociali, este anormala §i nu se poate pästra cleat prin violenta. 1) Teoria noastra este chiar mai opusa celei a lui Hobbes deck aceia a dreptului natural. Intr'adevar, pentru partizanii aceAei din urma doctrine, vieata colectiva nu este naturala cleat In masura In care poate fi dedusa din natura individuala. Insa, formele cele mai generale ale organizatiei soeiale

pot, la rigoare, si fie derivate din aceasta origina. Cat despre amilnunt, el e prea

deliartat de generalitatea extrema a proprietatilor psihice spre a putea fi legat de ea ; el pare deci discipolilor acegtei 1coli tot asa de artificial ca i adversarilor lor. Pentru noi, din contra, tot este natural, chiar i oranduirile cele mai spcciale ; caci tot este Intemeiat In natura societatii. 140

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA PRODUCEREA PROBE!

CAP ITOLIJL VI

Regule pripitoare la producerea probei I

N'avem decat un mijloc de a arath ca .un fenomen este cauza altuia, acela de a comparà cazurile in care ele sunt simultan prezente sau absente 0 de a cauth deed variaOle ce ele infalipaza in aceste felurite combinari de imprejurari dovedesc ca unul depinde de celálalt. Gaud ele pot fi produse in chip artificial dupa placul observatorului, metoda este experimentarea propriu zisa. Cand, dimpotriva, producerea faptelor nu este la indemana noastra 0 nat putem cleat &á le apropiem a0 cum s'au produs spontan, metoda ce se intrebuinTeaza este aceea a experimentarii indirecte sau metoda comparativa. Am vazut ca explicatia sociologica consta exclusiv in a stabili raporturi -de cauzalitate, fie ca. e vorba de a lega un fenomen cu cauza lui sau, din contra, o cauza cu efectele sale folositoare. Fiindca,

de alfa parte, fenomenele sociale scapa vadit acpunii operatorului, met,oda comparativa este singura care se potrive0e sociologiei. E drept, Comte n'a judecat-o ca suficienta ; el a gasit de trebuin/a sa o completeze prin ceeace el numwe metoda istorica ; dar lir,cina sta in conceMia sa particulara a legilor sociologice. Dupa el, acestea trebuie sa exprime indeosebi, nu raporturi definite de cauzalitate, ci direr-tie in care se indrepteaza evoluIja nmeneasrA in general ; ele nu pot fi deci descoperite cu ajutorul unor cornpara/ii,

caci pelrtru a puteh compara diferitele forme ce ia un fenomen

social la diferite popoare, trebuie sä-1 fi desfacut din seriile timporale carom apartine. Insa, deed se incepe prin a imbucatall astfel desvoltarea omeneasca, te pui In neputima de a-i regasi Orul. Spre

a ajunge aici, e bine sa procedezi nu prin analize, ci prin sinteze

largi. Ceeace trebuie, e sa apropii unele de allele §i sa reune0i intr'o aceea intuilie, oarecum, starile succesive ale omenirii in a§à chip

sali dai seama de (icre§terea continua a fiecarei dispoziiii fizice,

intelectuale, morale i politice* 1). Astfel este raIiunea de a fi a acestei metode pe care Comte o nume9te istorica 0 care, prin ur9 Cours de philos. pos. IV, 328.

141

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA

mare, este lipsita de orice object indata ce-ai aruncat conceplia fundamentala a sociologiei lui Comte. Este drept ca. Mill declara experimentarea, chiar indirecta, neaplicabila In sociologie. Dar ceeace ajunge deja sà rapeasca argumentarii sale o mare parte din autoritatea ei, e ca el o aplich deopotriva si fenomenelor biologice si chiar faptelor fizico-chimice cele mai cornplexe 1); insa astazi, nu mai e nevoie sa demonstrezi ca chimia §i biologia nu pot fi deckp stiiate experimentale. Nu este deci motiv ca In ce priveste sociologia criticble sale sa fie mai bine Intemeiate ; caci fenomenele sociale nu_ se deosebese de cele prece-

dente cleat printr'o complexitate mai mare. Aceasta deosebire poate chiar tuprmde In sine ea intrebuin-carea ralionamentului experimental In sociologie prezinta mai multe greutali Inca clecat in celelalte stiiate ; nu se pricepe Ina de ce el ar fi acolo radical imposibil.

Dealtfel, toata aceasta teorie a lui Mill se Intemeiaza pe un pastulat care, negresft, este legat de principiile fundamentale ale logicei sale, dar care este in contrazicere cutoate rezultatele §tiiineir

El admite, intr'adevar, ca un acela§ consecuent nu urmeaza totdeauna din acelas antecedent, ci poate fi datorit cand unei cauze si cand alteia. Aceasta conceplie a legaturii cauzale, rapindu-i orice determinare, o face aproape neinceleasa analizei tiimifice ; caci ea introduce o ash cornplicare In Incalcirea cauzelor i efectelor

incat mintea se rataceste in ea lara nadejde. Daca un efect poate sa derive din gauze diferite, spre a sti ce-1 determina Intr'un total de Imprejurari date, ar trebul ca experienta sa se faca in cond4ii de izolare nerealizabile in chip praetic, mai ales In sociologic. Insa aceasta pretinsa axiorna a pluralitalii cauzelor este o negare

a principiului cauzalitiii. Negresit, daca cineva crede impreuna cu Mill ca cauza i efectul sunt cu totul eterogene, cI Intre ele nu exista nici o relaOune logica, nu e nimic contradictorin sa admiii ca un efect poate urmà cand o cauza si cand alta. Daca raportul care uneste pe C cu A este numai cronologic, el nu exclude Lin alt

raport de acelas soiu care ar uni pe C cu B de pilda. Daca Insa,

51i4Otriva, legatura cauzala are ceva de inleles, ca n'ar put6à

fi nedeterminata pana la ash punct. Daca ea consista Inteun ra1) Système de Logique, TI, 478. 142

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA-PRODUCEREA PROBE!

port care rezultà dinnatuta lucrurilor, un acela§ efect nu poate

sus-cirw raportul acesta decat cu o singura cauza, caci nu poate ex-

prima decat o singura natura. Numai filozofii insa au pus vreodata la indoiala putinca de in-celegere a relaliunic cauzale. Pentru savant, ea nu este o chestiune ; ea este presupusa de insa§ metoda §tiincei. Cum sa-li explici altfel §.1 rolul a§a de important al deduc-ciei In ra-Cionamentul experimental §i principiul fundamental al proporCionalitacii dintro cauza §i efeet? Cat despre cazurile ce se citeaza §i la care se pretinde a observa o pluralitatë de cauze, pentru

ca ele sa fie doveditoare, ar trebul sa fi stabilit mai dinainte sau ca pluralitatea aceasta nu este numai aparenta, sau ca unitatea exterioara a efectului nu acopera o pluralitate reala. De ate ori s'a intamplat §tiin-Cei sa reduca la unitate cauze a caror felurime, la prima data, 'Area ireductibila! Stuart Mill insu§ da o pilda amintind ea, dupa teoriile moderne, producerea caldurii prin frecare, percusiunea, acciunea himica, etc., deriva dintr'una §i aceea§ cauza. Invers, cand e vorba despre efect, savantul deosebe§te adesea ceeace omul de rand amesteca. Pentru sim-cul comun, cuvantul de friguri arata una §i aceea§ entitate morbida ; pentru §tiin-Ca, sunt o mul-Cime de friguri specific deosebite §i pluralitatea

tauzelor stà in raport cu aceea a efectelor ; iar daca intre toate aceste space nosologice esta totu§ ceva comun, e ca aceste Gauze,

deopotriva, se contopesc printr'unele din earacterele lor. Este cu atat mai important sa se scoata afara acest principiu din sociologie cu cat multi sociologi ii sufera Inca Inraurirea, iar aceasta chiar atunci cand ei nu fac aici o obiec-cie contra intrebuin-Orli metodei comparative. Astfel, se zice de obiceiu ca crima poate

fi deopotriva produsa de cele mai felurite cauze; ea tot- a§a este cu suicidul, cu pedeapsa, etc. Practicand in spiritul acesta ra%ionamentul experimental, In zadar sa vor strange un numar considerabil de fapte, nu se va putea niciodata capata legi precise, raporturi determinate de cauzalitate. Nu se va putea da cleat neTamurit un consecuent rau definit unui grup confuz 0 viedefinit de antecedente. Data deci vrei sa intrebuin-Cezi metoda comparativa intr'un chip §tiiircific, adica conformandu-te principiului de cauzalitate a§a cum el se desprinde din §-Liu-4a insa§, va trebul sa iei ca temeiu al compara-Ciilor ce oranduie§ti propozi-Cia urmatoare: La un acela.,s. eject corespunde totdeauna o aceeaf cauzii. Astfel, 443

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $I-REGULELE EI DE METODA

pentru a relua exemplele citate mai sus, daca suicidul depinde de mai multe cauze, este ea, de fapt, sunt mai multe feluri de suiciduri. Tot a§a este §i cu crima. In ce prive§th pedeapsa, din contra, daca s'a crezut ea ea se explica deopotriva de line prin cuze deosebite, aceasta fiindca nu s'a luat in seama elementul comun care se regast§te in toate aceste antecedente i n virtutea caruia ele produc efectul lor comun 1).

II Cu toate acestea, daca diferitele procedee ale methdei comparative se pot aplich Ia. sociologie, nu toate au aici aceea§ forIa demonstrativa.

Metoda zisa a rama§iIelor, chiar daca ea constitue dealtminteri o form& a ralionamentului experimental, nu este a§à zicand de lie.' un folos In studiul fenomenelor sociale. Pe langa aceea pa ea nu.

poate sluji decat in §tiinth destul de inaintate, fiindca presupune deja cunoscute un numar insemnat de legi, fenomenele sociale sunt cu mult prea complexe pentru ca, inteun caz dat, sà se poata desparti intocmai efectul de toate cauzele mai pucin una. Acela§ motiv face greu de folosit §i metoda concordantei i aceea a. diferenthi. Ele presupun, inteadevar, ca cazurile comparate sau concord& inteun singur punct sau difera printeunul singur. Negre§it, nu este §tiinVa care sa fi putut face vreodata experienth in care caracterul riguros unic al unei concordarqe sau al unei diferenIe sa fie statornicit in chip definitiv. Nu este niciodata sigur de a nu fi lasat sa scape vreun antecedent care concorda sau care difera ca i consecuentul, in acela§ timp i in acela§ chip ca singurul antecedent cunoscut. Totu§, de0 eliminarea absoluta a ori-

carui element intamplator ar fi o limita ideala care nu poate fi atinsa in fapt, sigur este ca §tiinthle fizico-chimice i chiar §tiin-

/ele biologice se apropie indeajuns pentru ca., in foarte multe -ca-

zuri, demonstralia sa poata fi privita din punct de vedere piactic suficienta. Nu este insa tot a§a 0 in sociologie ca urmare a complexi-

talif prea man a fen9menelor, unita cu imposibilitatea ori§icarei experienIe artificiale. Deoarebe nu. s'ar putea face un inventar, 1) Division du travail social, p. 87. 144

www.dacoromanica.ro

REGIME PRIVITOARE LA PRODUCEREi PROBE!

chiar aproape complet, al tuturor faptelor care coexista In sanul unei acelea§i societafi sau care s'au urmat dealungul istoriei sale, nu poli fi nici o data asigurat, chiar Intr'un chip aproximativ, ca doua popoare concord-a sau difera sub toate raporturile, afara de unul. Sorcii de a lash, un fenomen sa scape sunt cu mult superiori acelora de a nu uitat nici unul. Prin urmatre, o asemenea metoda de demonstralie nu poate da na§tere cleat la presupuneri care, reduse la ele singure, sunt aproape lipsite de orice caracter ttiintific.

Este insa cu totul altfel ci metoda variatiilor concomitente.

In adevar, pentru ca ea sa. fie demonstrativa, nu e nevoie ca toate varia/iile deosebite de cele care sunt comparate sa fie rigtpos inlaturate. Simplul paralelism. al valorilor prin care tree cele doua fenomene, numai ca el sa fi fost stabilit intr'un nurnar suficient de cazuri variate indeajuns, este dovada ca intre ele exista o relaciund. Metoda aceasta ii datore§te acest privilegiu la aceea

ea ea atinge raportul cauzal, nu din afara ca cele precedente, ci prin nauntru. Ea nu ne face numai sà vedem (loud fapte care se insoesc sau care se exclud in afar% 1), in a§à fel ca nimic nu dovede§te deadreptul ca ele ar fi unite printr'o legatura interna; dimpotriva, ea ni le aratà facând parte unul dintr'altul §i in chip continuu, cel pwcin in ce prive§te cantitatea lor. Dar aceasta participare, ea singura, ajunge sd demons treze ca ele nu sunt straine unul altuia. Felul cum un fenomen se desvolta Ii exprima natura; pentru ca doua desvoltari sa-§i corespunda, trebuie sa. fie §i o corespondenta in naturile ce ele manifesta. Concomiterga statornica este deci prin ea insa§ o lege, oriOcare ar fi starea fenomenelor ramase in afara de compara/ie. Deaceea, pentru a o contesta, nu ajunge sh arati ea ea este push' in disculie prin cateva aplicari particulare ale metodei de concordan0 sau de diferenIa ; ar fi sa atribuim acestui fel de probe o autoritate ce nu o poate avek in sociologie. Cand doua formmene variaza rPgulat unul eh altul, trebuie sà pastram acest raport atunci thiar când, intr'unele cazuri, unul din aceste fenomene s'ar infaIi§h fara de celalt. Cad se poate Intamp la, sau sa fie irnpiedicala cauza de all produce efectul sari

prin accrunea vreunei cauze contrarfi, sau ca ea sa se &eased 1) In cazurile metodei diferentei, absenta cauzei exclude prezenta efectului.

1.45

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA.

de fa-ca, dar sub o forma deosebita de aceea ce s'a observat mai Inainte. Negre0t, e prilejul de a vedea, cum se zice, de a cercetà faptele din nou, nu Ina de a parasl numai decat rezultatele unei demonstraiii facute In toatá regula. E drept ca legile stabilite prin acest procedeu nu se Infacipaza totdeauna cu totul sub forma de raporturi de cauzalitate. Concomitenca poate fi datorita nu la aceea ca unul din fenomene este cauza celuilalt, ci la aceea ca ele sunt ambele efecte ale unei acelea§i caiize, sau chiar Inca faptului câ exista Intre ele un al treilea fenomen, intercalat dar nebagat In seama care este efectul celui dintaiu ci cauza celui de al doilea. Rezultatele la care conduce aceasta metoda au deci nevoie sa fie interpretate. Care Insa este

metoda eperimentala care ingadue sa obii mecanic un raport de cauzalitate fain' ca faptele ce ea stabile9te sa aiba nevoie de a fi elaborate de spirit? Tot ce importa, e ca aceasta elaborare sa fie condusa metodic i iata In ce chip se va putea proceda aici.

Se va cauta mai Intaiu, cu ajutorul deducIiei, cum unul din cei doi termeni a putut produce pe celalt ; apoi se va incerca sa se verifice rezultatul acestei rieductii cu ajutorul unor experienIe, adica al unor comparaIii noua. Daca deduclia este posibila i dad verificarea isbute9te, se va puteit privi proba ca 1 i facuta. Daca, din contra., nu se vede intre aceste fapte nici o legatura -directa,

mai eu seama dad ipoteza unei astfel de legaturi contrazice legi deja demonstrate, se va Incepe dutarea unui al treilea fenomen de care atarna celelalte doua deopoiriva mu care sa fi putut sluji de mijlocitor Intre ele. De pilda, se poate stabili In chipul cel mai sigur ca tendinIa la suicid variaza ca tendinta la instrucliune. Dar este imposibil de a InIelege cum instruclia poate sa duca la suicid; o astfel de explicare este in contrazicere cu legile psihologiei. Instrucciunea, mai ales redusa la cunoOncele elementare, nu atinge decat regiunile cele mai superficiale ale con§tiinlii; din contra, instinctul de conservare este una din tendinlele noastre fundamentale. El n'ar putea fi deci simIitor atins de un fenomen a0 de departat i cu un a§a de slab rasunet. Ajungi astfel s te Intrebi deed unul §i celalt fapt n'ar fi urmarea unei acelea9 stari. Aceasta cauza comuna este slabirea trad4ionalismului religios care IntAre9te tot odata trebuinla de Oinla ci Inclinarea la suicid. Este Insa un alt motiv care face din metoda varialiilor concomi146

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA PRODUCEREA PROBEI

tente unealta cea mai deosebita a cercetarilor sociologice. Inteadevar, chiar cand imprejurarile le sunt cat mai favorabile, celelalte metode nu pot fi intrebuincate cu folos decat daca numarul faptelor comparate este foarte mare. Daca nu se pot gasi doua societali care sa nu difere sau care sa nu se asemene deck inteun singur punct, cel putin, se poate constath ,:a tiou'a fapte sau se insotese sau se exclud foarte des. Insa, péntru ca aceasta constatare sa aiba o valoare stingifica, trebuie ca ea sa fi lost facuta de foarte multe ori; ar trebul aproape sa fii asigurat ca toate faptele au fost revizuite. Dar, nu numai cà un inventar ash de complet nu este cu putintA, ci Inca faptele ce se aduna astfel nu pot fi niciodata stabilite cu o preciziune suficienta, tocmai fiindca sunt prea numeroase. Nu numai cà te expui sa la§i la o parte unele esenliale si care contrazic pe cel e. ce sunt cunoscute, ci inca nu esti sigur de a cunoaste bine pe acestea din urma. De fapt, ceeace a discreditat adesea raiionamentele sociologilor e cà ei intrebuin/and mai ales metoda de concordanIa sau aceea de diferenIa i indeosebi pe cea dintaiu, ei s'au preocupat mai mult sa gramadeasca documentele decat sa le critice i eà le aleaga. Astfel ca h se intampla mereu sa puna pe acela§ plan observaiiile nelamurite §i facute in graba ale calatorilor si textele precise ale istoriei. Nu numai, vazand aceste demonstralii, nu te po/i opri de ali zice ca un singur fapt ar putea ajunge sa le tagaduiasca, ci faptele insele pe care ele sunt a-sezate nu inspira totdeauna incredere. Metoda variaiior concomitente nu ne sileste nici la aceste numarari incomplete, nici la asemenea observaIii superficiale. Pentru ca ea sa dee rezultate, cateva fapte ajung. Indata ce s'a dovedit ck intr'un oarecare numar de cazimi,_ dona fenomene variaza unul ca altul, poti fi sigur cà te &esti in faia unei legi. Neavand nevoie sa fie numeroase, documentele pot fi alese si, mai mult, studiate de aproape de catre sociologul care le intrebuinIeaza: El va putea si, prin urmare, va trebul sa iea ca materie principala a inducIiilor sale societalile ale caror credinle, tradi%ii, obiceiuri, drept s'au Intrupat In monumente scrise si autentice. Negresit, el nu va nesocoti invalamintele etnografiei (nu exista fapte care ar putea fi disprquite de savant), ci le va aseza la locul lor adevarat. In loc de a face din ele centrul de greutate ale cercetarilor sale, el nu le va folosi indeobste decat ca un adaos al celor ce datoreste 147

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA

istoriei sau, cel putin, se va sill ea le confirme prin acestea din urma.

Nu numai ca el va margini astfel, Cu mai mult discernamant, intinderea comparatiilor sale, ci le va manui cu mai multa critica ; caci, prin aceea chiar ca se va lega de un ordin restrans de fapte, el va puteh sa le controleze cu mai multà grija. Fara indoiala, el n'are sa refaca opera istoricilor; dar el nici nu poate sa primeasca In _chip pasiv si in toata voia informatiile de care se slujesta. Nu trebuie insa s credern ea sociologia ar fi intr'o stare de inferiaritate simtitoare fatá de celelalte §tiinte, fiindca ea nu se poate

slul cleat de un singur procedeu experimental. Acest neajuns

este, inteadevar, rascumparat de bogalia variatillor care se ofera spontan comparatiilor sociologului 0 de care nu se afla nici un exemplu In celelalte regnuri ale naturii. Schimbarile care se petrec intr'un organism dealungul unei existente individuale sunt putin numeroas i foarte restranse ; acele ce se pot provoch artificial fara a distruge vieata sunt i ele cuprinse in margini inguste. E drept ca s'au produs unele mai insemnate in §irul evolutiei zoologice, dar ele n'au lasat deck urme rare §i intunecoase 0 este Inca mai greu de a regasi conditiile care le-au determinat. Dimpotriva. vieata

sociala este un §ir neintrerupt de transforrnari, paralele cu alte transformari in conditilie existemei colective ; jar la indemana noastra n'avem numai pe cele care se raporta la o epoca recenta, oi un mare numar din _cele prin care au trecut popoarele disparute ne-au ajuns pang astazi. Cu taate lipsurile sale, istoria omenirii

este cu totul mai limpede si mai deplina decat aeeea_ a spet,efor

animale. Mai mult Inca, exista o multime de fenomene sociale care se produc In toath intinderea societatii, dar care iau forme felurite dupa regiuni, profesiuni, confesiuni, etc. Ao sunt, de pilda, crima, suicidul, natalitatea, nuptialitatea, economia, etc. Din diversitatea acestor medii speciale rezulta, pentru fiecare din aceste ordine de

fapte, serii noua de variatii, in afara de cele pe care le produee evolutia istorica. Daca deci sociologul nu poate intrebuinta ,cu o egala eficacitate toate procedeiele cercetarii experimentale, singura metoda, de care el trebuie aproape sa se slujeasca cu inlaturarea celorlalte, poate In mainile sale sa fie foarte rodnica, caci el are, spre a o pune In lucru, mijloace neasemuite. Insa ea nu produce rezultatele ce cuprinde decat daca este prac-

ticata cu rigoare. Nu se probeaza nimic cand, cum se intampla 148

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA PRODUCEREA PROBEI

a§a de adesea, te multume§ti a arata prin exemple mai mult ori mai putin numeroase ca, in aceste cazuri risipite, faptele au

variat a§a cum vrea ipoteza. Din aceste concordante sporadice 0 fragmentare, nu se poate trage nici o concluzie generala. A exemplifica o idee nu insearank a o demonstrh. Ceeace trebuie, este sa compari nu variatii izolate, ci serii de variatii, constituite regulat, th caror termeni se leaga unii cu altii printr'o gradatie a§a de continua pe cat e posibil, 0 care -mai mult sa fie de o intindere suficienta. Caci variatiile unui fenomen nu ingadue sa indici de acolo legea cleat daca ele txprima larnurit chipul In care el se desvolta in imprejurari date. Pentru aceasta lush', trebuie sa existe intre ele acela§ §ir ca intre momentele felurite ale aceleia§ evolutii naturale, mai mult chiar ca aceasta evolutie pe care ele o figureaz& sa fie destul de prelungita pentru ca sensul ei sa nu fie indoelnie. Felul insa in care trebuie &á fie alcatuite aceste serii se deosef be0e dupa cazuri. Ele pot cuprinde fapte imprumutate sau unei 0 aceleia§ societati-- sau la mai multe societati- de aceea§ speta sau la mai multe spete sociale diferite. Primul procedeu poate ajunge, la nevoie, cand este vorba de fapte

de o mare generalitate 0 asupra carora avem informatii statistice destul de intinse 0 variate-:- De pilda, apropiind curba care exprima

mersul suicidului intr'o perioada de timp destul de lunga de variatiile ce infati§eaza acela§ fenomen diva provincii, clase, a§ezari rurale sau urbane, sexe, varste, stare civila, etc., poti ajunge

chiar fara a ,Intinde cercetarile dincolo de o singura tara, sa stabile§ti legi ade_varate, de§i ar fi mai bine sa confirmi aceste rezultate prin alte observatii facute asupra altor popoare de aceeaq' speta. Dar nu te poti multumi cu comparatii a§a de mIrginite decat cand se studiaza vreunul din aceste curente sociale care sunt ras-

pandite in toata societatea, de0 variind dela un punct la altul. Cand, dimpotriva, e vorba de o institulie, de o regula juridic& Nail morala, de un obiceiu organizat, care este acela§ 0 functioneaza

In acela§ chip pe toata intinderea tarii 0 care nu se schimba cleat In timp, nu te poti inchide in studiul unui singur popor ; caci, atunci,

n'ar fi ca materie a dovezii cleat o singura pereche de curbe paralele, anume acelea care exprima mersul istoric al fenomenului con-

siderat 0 al cauzei presupuse, dar In aceasta singura societate. Negre§it, chiar acest singur paralelism, dac& este constant, este 149

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODI

Inca un fapt insemnat, dar n'ar putea el singur sa constitue o dcmonstraie. nand sá intre in socoteala mai multe popoare de aceeas spep, ai la indemana deja un camp de comparatie mai intins. Mai intaiu, se poate confrunta istoria unuia prin aceea a altora i vedea clack la fiecare din ele luate aparte, acelas fenomen evoluiaza in timp In functie de aceleasi conditii. Apoi se pot stabill comparatii intre aceste felurite desvoltari. De pilda, se va determina forma pe care faptul studiat o iea la aceste diferite societal*" In momentul cand el ajunge in culmea sa. Fiindca, desi apartinand aceluias tip ele stint taus individualitati deosebite, forma aceasta nu este pretutindeni aceeas ; ea este mai mult sau mai putin accentuata, dup.& cazuri. Se va capata astfel o noua serie de variatii ce se vor apropia de cele ce prezinta, in acela§ moment si in fiecare din aceste tari, condi-Pa presupusa. Astfel, dupa ce-am urmarit evolutia familiei patriarhale dealungul istoriei Romei, Atenei, Spartei, se vor randui aceleasi cetali dupa gradul maximum de desvoltare ce atinge la fiecare din ele tipul acesta familial si se va_ vedea apoi daca, in raport cu starea mediului social de care el pare a depinde dupa prima experienta, ele se clasifica Inca In acelas- fel. Insa chiar si aceasta metoda nu poate fi deajuns. Ea nu se aplica, de fapt, decat la fenomene care s'au produs in timpul vieii popoarelor comparate. Dar o societate nu-si creiaza pe deantregul organizatia sa ; ea o primeste, In parte, facuta gata dela cele care au precedat-o. Ceeace ii este astfel transmis nu este, in cursul istorie" sale, produsul nici unei desvoltari, prin urmare nu poate fi explicat clack' nu iesi din limitele spetei din care ea, face parte. Singure, adausurile suprapuse la acest fond primitiv i care-1 transforma

pot fi tratate in acest chip. lush., cu cat te ridici pe scara sociala, cu atat caracterele castigate de fiecare popor sunt putin lucru ala-. turi de caracterele transmise. Este, dealtfel, si condi-pa oricarm progres. Astfel, -elementele noua ce-am introdus in dreptul domestic, dreptul de proprietate, morala, dela inceputul istoriei noastre, sunt relativ putine si neinsemnate, comparate cu cele pe care n' le-a lasat trecutul. Noutatile care se produc astfel n'ar putea dee' sa fie intelese, daca nu s'au cercetat mai intaiu aceste fenomene mai fundamentale care le sunt radacinile si ele nu pot fi studiate cleat cu ajutorul unor Comparatii mult mai Intinse. Spre a puteh 150

www.dacoromanica.ro

REGULE PRIVITOARE LA PRODUCEREA PROBEI

explich starea actuala a familiei, a casatoriei, a proprietalii, etc., ar trebui sa §tim care le sunt originile, care sunt elementele simple din dare sunt cornpuse acestc institulii §i,. acnpra acestor puncte, istoria comparata a marilor societati europene n'ar putea srt ne aduca man lämuriri. Trebuie sà ne intoarcem mat Inapoi. Prin urmare, spre a da seama de o institulie sociala apaqinand la o speIa determinata, se vor compara formele deosebite ce ea infali§eaza, m numai la popoarele de aceasta speca, ci In toate spe-cele anterioare. E vorba, de pilda, despre organizapa domestica? Se va constitui mai intaiu tipul cel mai rudimentar care a existat vreodata, spre a urmari apoi pas cu pas chipul in care el s'a cornplicat treptat. Metoda aceasta, care 's'ar puteh chema genetica, ar da dinteodata analiza §i sinteza fenomenului. Caci, pe de o parte, ea ne-ar aratâ in stare disociata elementele care-1 compun, prin aceea numai ca ne-ar face sa le vedem adaugandu-se succesiv uncle la altele §i, in acela§ timp, mulIurnita a cestui larg camp de comparaVe, ea ar fi mult mai in stare sa determine condiVile de care depind formarea §i asocialia lor. Prin urmare, un fapt social de oarecare complexitate nu se poate explicet d,ecdt cu condilia sd-i urmarefti desvoltarea integrala prin toate spetele sociale. Saciologia

comparata nu este o ramura particulara a sociologiei; este insa§ sociologia, intru cat ea ince,teaza de a fi numai descriptiva §i %inte§te sä dea socoteala despre fapte. In cursul acestor comparaiii intinse, se savar§e§te adesea o gre§ala care le fal§ifica rezultatele. Uneori, pentru a judeca direqia in care se desvolta evenimentele sociale, s a intamplat ca s'a comparat deadreptul ce se petrece in declinul fiecarei spe/e cu ceeace se produce la inceputul speei urmatoare. Procedand astfel, s'a crezut a putea sa se zica, de pilda, ca slabirea credinIelor teligioase §i a oricarui traditionalism nu putea fi niciodata cleat un fenomen trecator in vieala popoarelor, fiindca el nu apare decat in timpul celei din urma perioade a existenfii lor spre a inceth indata ce o evoluIie noua reincepe. Insd, cu o astfel de metoda, e§ti expus sa iei drept mersul regulat §i necesar al progresului ceeace este efectul unei cu totul alte eauze. Inteadevar, stal.ea in care se afla o societate tanard nu este simpla prelungire a starii in care ajunsesera, la sfarOtul carierii lor, societa Ole pe care le inlocue§te, ci provine in parte din aceasta -Liner* chiar care impiedica pro151.

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODI

dusele experiewlor facute la popoarele anterioare de a fi toate

asimilabile 0 de folosit imediat. Astfel copilul prime§te dela parinIii &di facultaIi i predispozicii care nu intra in joc cleat tarziu in viea/a sa. Este deci cii putinla, spre a relua acela§ exemplu, ca

aceasta Intoarcere a tradilionalismului ce se observa la inceputul fiecarei istorii sa fie datorita nu acestui fapt c o dare inapoi a aceluia§ fenomen nu poate fi niciodata decat trecatoare, ci condiIiilor speciale In care se gase§te a§ezata orice societate care Incepe. Comparapa nu poate fi demonstrativa cleat elimiri& acest factor al varstgi care o turbura ; spre a ajunge aici, pa fi deajuns sd considerdm societagle ce se compard la aceeag perioadd a desPoluirii lor.

Astfel, pentru a §ti in ce direclie evoluiaza un fenomen social, se va compara ce este el in tinerelea fiecarei spele cu ce devine in tinerecea spe-cei urmatoare i dupa cum, dela una din aceste etape la- alta, el va infa14a mai multa, mai putina sau tot a-01a intensitate, vom spune ca el progreseaza, da Inapoi sau ramane in aceea stare.

www.dacoromanica.ro

CONCLUZIE in rezumat, caracterele deosebitoare ale acestei metode sunt urmatoarele:

Intaiu, ea este independenta de ori9ice filozofie. Pentruca sociologia s'a nascut din marile doctrine filozifice, ea a pastrat obi9-

nuinfa de a se sprijini pe vreun sistem cu care se gase9te astfel solidara. AO ca ea a fost pe rand pozitivista, evolulionista, spiritualista, atunci and trebuie sa se multumeasca a fi sociologie fara nimic altceva. Am sta la indoiala chiar s'o nurnim naturelista, afara daca n'ana vrea sa aratam prin aceea numai ca ea prive9te faptele sociale ca explicabile in chip natural 9i, in acest caz, epitetul este destul de prisos, fiindca insemneaza numai ea sociologul face opera de 9-tiinfa 9i nu este un mistic. Noi respingem Insa cuvantul, daca i se cla un inIeles doctrinal asupra esen-cei lucrurilor sociale, clack de pilda, se cauta a spune ea ele sunt reductibile la alte forle cosmice. Sociologia n'are de ales intre marile ipoteze care -clespart pe metafiziciani. Ea n'are sa afirme mai mult libertatea cleat determinismul. Tot ceeace cere sa i se acorde, este ca principiul de cauzalitate se aplica la fenomenele sociale. Inca 9i acest principiu este pus de ea, nu ca o necesitate ralionala, ci numai ca un postulat empiric, produs al unei inducciuni legitime. Deoarece legea de cauzalitate a fost verificata in celelalte donaeni ale naturn, fiindca treptat ea 9i-a intins domeniul sau din lumen fizico-chimica la lumea biologica, e9ti indreptalit sa admiIi ea ea este deopotriva de adevarata despre lumea sociala ; iar astazi este posibil sa

adaugam ca cercetarile intreprinse pe baza acestui postulat tind sa-1 confirme. Dar chestiunea de a 9-ti daca -natura legaturii cauzale inlatura ori9ice contingenfa nu este rezolvita cu aceasta. Dealtminteri, filozofia Insa9 are tot interesul in aceasta emancipare a sociologiei. Caci, cata vreme sociologul nu s'a desfacut 153

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA $1 REGULELE EI DE METODA.

indtajuns de filozof, el nu prive9te ludrurile Isociale cleat prin laturea kr zea _mai general.% aceea prin care ele seamana mai mult cu celelalte lucruri din univers. Daca fug sociologia astfel conceputa poate sluji sa ilustreze cu fapte curioase o filozofie, ea n'ar

putea s'o Imbogaleasca cu vederi noua, fiindca nu arata nimic

nou in obiectul ce-1 studiaza. In realitate Ins% daca faptele fundamentale ale celorlalte domeni se regasesc. In domeniul social, aceasta sub forme speciale care fac sa i se inIeleaga mai bine natura, fiindca

sunt expresia lor cea mai inalta. Numai, spre a le privi sub aceasta

infa/i9are, trebuie sa ie§im din generalitati ci sa intram in amanuntul faptelor. Astfel sociologia, pe masura ce se va specializa, va procura materialuri mai originale reflexiunii filozofice. Deja ceeace preceda a putut face sa intrevedem cum noliuni esenliale, precum acelea de spela, de organ, de funcOune, de sanatate §i de board, de called §i de scop se infaliceaza aici sub o lumina cu totul

noua. Dealtfel, nu este sociologia oare menita sa puna in tot relieful sau o idee care ar putea fi baza nu numai a unei psihologii, ci a unei intregi filozofii, ideea de asociafie? Fa la de doctrinele practice, metoda noastra ingadue i comanda aceeag independen/a. Sociologia astfel In/eleasa nu va fi nici individualista, nici comunista, nici socialista, in in/elesul ce se cla obic-

nuit acestor cuvinte. Din principiu, ea nu va socoti aceste teorii carora nu va putea sa le recunoasca valoarea ctiin/ifica, fiindca ele tind deadreptul, nu sa exprime faptele, ci sà le reformeze. Cel pu/in, data se intereseaza de ele, e in masura in care ea le vede ca fapte sociale care pot s'o ajute a intelege realitatea sociala manifestand trebuin/ele care muncesc societatea. Nu urmeaza ca ar trebui sa nu se ocupe de chestiunile practice. S'a putut vedea, dimpotriva, ca preocuparea noastra constanta era s'o orientam aca ca ea sa poata duce la ceva practic. Ea Intalnwe necesar problemele acestea la capatul cercetarilor sale. In* prin aceea chiar ca ele nu i se infa/iceaza cleat in acest moment, ca prin urmare ele se desfac din fapte ci nu din pasiuni, se poate prevedea c& trebuie sa se puna pentru sociolog cu totul alti termeni cleat pentru mulime ci ca solu/ige, dealtfel pariule, pe care el le poate aduce n'ar avea sa coincida Intocmai cu nici una din cele la care se opresc

partidele. Rolul Ina al sociologiei din acest punct de vedere trebuie sá constea chiar In desrobirea noastra de toate partidele, nu 154

www.dacoromanica.ro

CONCLUZIE

atat opunand o doctrina doctrinelor, cat facand spiritele sa dobandiasca, In fata acestor chestiuni, o atitudine speciala pe care stiinta singur a. o poate da prin contactul direct al lucrurilor. Shigura inteadevar, ea ne poate invata sa tratam cu respect, dar ffira de fetisism, instctniiiie istorice oricare ar fi ele, facandu-ne sa simtim ce au ele totodata necesar i provizoriu, forta lor de rezisten; i variabilitatea lor nesfarsita. In al doilea rand, metoda noastra este obiectiva. Ea este stapanita in intregime de ideea aceasta ca faptele social& sunt luernri 9i trebuie sa fie tratate ca atare. Fara indoialà, acest principiu se regaseste, sub o forma cam deosebita, la baza doctrinelor hti Comte

si Spencer. Dar acesti mari ganditori i-au dat formula teoretica, mai curand decal au pus-o in practica. Ca sa nu ramana litera moarta, nu ajungea sa o promulge ; trebuia sa faca din ea baza unei intregi discipline care sa iea pe savant in momentul chiar in care incepe cercetarile sale si care sa-I insuteasca pas cu pas in toate demersurile lui. Noi ne-am silit sa alcatuim disciplina aceasta. Am aratat cum sociologul trebuia sa indeparteze notiunile anticipate ce aveh despre fapte spre a se pune in fata faptelor chiar ; cum el trebuia sa le atinga prin caracterele lor cele mai obiective ; cum trebuià sa le ceara chiar lor mijlocul de a le impartl in &Anatoase i morbide; cum, in sfarsit, trebuià sa se inspire din acelas' principiu in expliearile ce incerca ca i in chipul in ,. care dovedea

aceste explica%ii. Caci indata ce ai sentimentul ca te afli In fata unor lucruri, nu te mai gandesti chiar sa le explici prin calcule utilitare i nici prin rationamente de nici un fel. Se intelege prea bine departarea ce exista intre asemenea cauze i -asemenea efecte. lIn lucru este o forgt care nu poate fi produsa decat de o alta forta. Se cauta deci, sp're a da seama de faptele sociale, energii capabile sa le produca. Nu numai explicarile sunt altele, ci ele sunt altfel demonstrate, sau mai bine atunci nu mai simii nevoia sa le demonstrezi. Daca fenomenele sociologice nu sunt cleat sisteme de idei obiectivate, a le explica inseamna a le gandi din .rnau In ordinea lor logica i aceasta explicare este pentru sine propria sa dovada ; cel mutt poate fi prilej s'o confirmi prin cateva exemple. Din contra, numai experiente metodice ar putea smulge lucrurilor secretul lor.

aaca Insã privim faptele sociale ca lucruri, inseamna ca lucruri sociale. A treia latura earacteristica a metodei noastre este de a fi 155

www.dacoromanica.ro

SOCIOLOGIA

I TIEGULELE EI DE METODA

exclusiv sociologica. S'a parut- adesea cä aceste fenomene, din pricina extremei lor complexitki, sau ca erau refractare tiinei, sau

ca nu puteau sâ intre in ea deck reduse la condiPile kr elementare, fie psihice, fie organice, adica desbrdcate de propria lor natura. Am eautat, dimpotrivg, sa stabilim ca era cu putinIa sa le tratam stiinpficeste fka a le falai nimic din caracterele lor specifice. N'am primit chiar sIt reducem imaterialitatea aceasta sui generis care le caracterizeaza la aeeea, deja complexa totus, a fenomenelor_ psicologice ; cu a-tat mai mult ne-am interzis s'o absor-

bim, pe urma §colii italiene, In proprietkile generale ale materiei organizate 1). Am facut sa se vada' ca un fapt social nu poate fi explicat deck printr'un alt fapt social si, in acela§ timp, am aratat cum acest fel de explicare este posibil facand din mediul social intern motorul principal al evolu-Pei. colective. Sociologia nu este deci anexa nici unei alte ; ea este insas o stiinfa deosebita si autonoma, iar sentimentul 'a ceeace are special realitatea sociala este chiar atilt de necesar sociologului hick singura- o cultufa in deosebi sociologica poate sa-1 pregatiasca la imelegerea faptelor s o ci al e.

Noi socotim ca acest progres este cel mai insemnat dintre cele care-i raman de facut sociologiei. Fara Indoiala, cand o stiitqa e pe cale de a se naste, esti obligat, spre a o face, sa te referi la singurile modele care exista, adica la §tiimele deja formate. Se afla acolo

o comoara de experieme facute gata, pe care ar fi nesocotit sIt nu le folosim. Cu toate acestea, o §tiinIt nu se poate privi ea definitiv constituita deck cand a ajuns a-si face o persoualitata sridependentIt. Caci ea n'are rapune de a fi deck daca- are ca materm o ordine de fapte pe care nu le studiaza celelalte stiinle. Dar este cu neputima ca acelea0 noPuni sa poen' convenl in totul la lucruri de natura deosebita. Acestea ne par a fi principiile metodei sociologice. Acest total de reguli va parea poate complicat farIt de folos, daca-1 compari cu procedeiele care sunt obisnuit intrebuiMate. Tot aéest aparat de precauPi poate sa peed prea muncit pentru o §tiin-p care, pAna aici, nu cereh nimic, dela cei ean l. se consacrau

ei, deck o cultura generala i filozofica ; 0 este, inteadevar, sigur 1) S'a fácut deci rim calificAnd metoda noastra ca materialistit. 156

www.dacoromanica.ro

CONCLUZIE

ca punerea In practica a unei astfel de metode n'ar puteh aveh

ca efect sfi raspandiasca curiozitatea lucrurilor sociologice. Cand, drept condiVe de iniliere prealabila, se cere oamenilor de a se des-

face de conceptele ce sunt obipuici sa aplice unei ordine de lucruri, spre a le gandi din nou cu alta munca, nu te pqi a§tepta sa recrutezi o .clientela numeroasa. Dar nu e acesta scopul la care nazuirn. Credem, din contra, cá momentul a venit pentru sociologie sa renunIe la succese de Jume a0 z;cOnd, 4.i de a lua cars eterul esoteric care se potrive*te oricarei- tiinTe. Ea va dobandi astfel In demnitate §.1 in autoritate ceeace va pierde poate in popularitate. Caci atat cat ea ramâne amestecatil in luptele partidelor, atat cat se mu4umeQte sa elaboreze, cu rnai multa logica decat omul de rand, ideile comune §i care. prin urmare, nu presupune nicT o competenta speciala, ea nu este In drept sa vorbiasca destul de tare spre a face pasiunile §i prejudecalile sa taca. De sigur,

este Inca departe timpul In care ea va putea sa joace In fapt acest rol; cu toate acestea, trebuie sa lucram de acum spre a o face capabila sa-1 Indeplineasca Intr'o zi.

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERII Sociologia lui E. Durkheim de C. Sudeteanu (pag. 5) Prefata editiei Intilia (pag. 30) Prefata editiei a doua (pag. 32)

INTRODUCERE (pag. 46) Starea rudimental% a metodologiei fn stiintele sociale. Obiectul lucrArii. CAPITOLUL I (pag. 47) Ce este un fapt social?

Faptul social nu se poate defini prin generalitatea sa InlAuntrul socieVOL. Caractere deosebitoare ale faptului social: 10) exterioritatea cu privire la constiintele inclividuale ; 20) actiunea coercitivA ce el exercia sau este susceptibil sA exercite asupra acestor constiinte Insele. Aplicarea definitiei acesteia la practicele constituite si la curentele sociale. Verificarea acestei definitii. Alt chip de a caracterizA faptul social: starea de independentä In care el se gAsesto cu privire la manifestArile sale individuale. Aplicarea acestci caracteristici la practicele constituite si la curentele sociale. Faptul social se generalizeazA fiindcA este social, nici de cum el nu este social fiindcil este general.

Cum aceastA a doua definitie intrA In prima. Cum faptele de morf ologie socialA intrA 4n aceas a definitie insai. Formula generalà a faptului social. CAPITOLUL II (pag. 56) Regule privitoare la observarea faptelor sociale. RegulA fundamentalA: A trati faptele sociale ca lucruri. Faza ideologica pe care o strAbat pate oiintele si in cursul cAreia ele elaboreazA notiuni vulgare si practice, In loc de a descrie si a explichlucruri. Pentru ce

aceastA fazA trebuia sa se prelungeasca In sociologie mai mult hie& deck in celelalte stihrte. Fapte Imprumutate din sociologia lui Comte,- din aceea a lui Spencer, din starea actualA a moralei si a economiei politice si arkAnd ea acest stadiu n'a fost Inca depAsit. Motive pentru a-1 depAsi: 1°) Faptele sociale trebuie si fie tratate ca lucru,ri fiinda ele sunt date imediate ale stiincii, pe cAnd ideile, a cAror desvol158

www.dacoromanica.ro

tare aunt socotite, nu aunt date direct. 20) Ele au toate caracterele luegului.

Analogii ale reformei acesteia cu aceea care a transformat de curAnd psicologia. Motive de a ape* in viitor, un progres repede al sociologiei. II. Corolare imediate ale regulei precedente: 10) A depArtà din stiintA toate prenotiunik. Despre punctul de vedere mistic care se opune aplicArii acestei regule. 2°) Modul de a constitui obiectul pozitiv al cereetArii: a grupi faptele dupà

caracterele kr exterioare comune. Raporturi ale conceptului astfel format cu coneeptul vulgar. Exemple de greselile la care te expui netinAnd seanià de aceastA reguIà sau aplicAnd-o rAu: Spencer si teoria sa asupra evolutiei

cAsAtoriei ; Garofalo si definitia sa a crimei ; eroarea comunA care refuzá socie-

talilor inferioare o moralA. Exterioritatea caracterelor care infra In aceste definitii initiale nu constitue un obstacol la explicarile ctiintifice.

30) Aceste caractere exterioare trebuie pe deasupra sA fie cat mai obiective

posibil. Mijlocul de a ajunge la aceasta: a privi faptele sociale prin partea in care se infAtiseazA izolate de manifestArile kr individuale. CAPITOLUL III .(pag. 81) Regule privitoare la deosebirea dintre normal fi patologic. Utilitatea teoreticA i practica a acestei deosebiri. Trebuie ca ea sA fie posibild stiintificeste pentru ca stiinta sä poatA sluji la directiunea conduitei.

Cercetarea criteriilor Intrebuintate obiqnuit: durerea nu este semnul I. distinctly al boalei, cAci ea face parte din starea de sAnAtate ; nici micsorarea sortilor de supraviquire, cAci ea este produsa uneori de fapte normale (bAtrA-

net; etc.) si oa nu rezultà necesar din boalà ; mai mult, criteriul acesta este foarte adesea inaplicabil, mai ales In sociologie. Boala deosebita de starea de sAnAtata ea anormalul de normal. Tipul mijlociu sau specific. Necesitatea de a tineh socotealA de varsta spre a determinh daca faptul este normal sau nu. Cum aceastA definitie a patologicului coincide In general cu conceptul curent al boalei: anormalul este accidentalul; de ce anormalul, In general, constituie fiinta In stare de inferioritate. II. Folosul de a verifich rezultatele metodei precedente cautAnd cauzele normalitAlii faptului, adica al& generalitatii sale. Necesitatea de a procedi la aceastil verificare and e vorba de fapte raportAndu-se la societati care nu si-au ispravit istoria kr. De ce acest al doilea criteriu nu poate fi intrebuintat decAt cu titlul complimentar i in al doilea rand.

Enuntarea regulelor. III. Aplicarea acestor reguli la cAteva cazuri, in-deosebi la chestiunea crimei. De ce existema Unei criminalitAli este un fenomen normal. Exemple de greseli In care cazi, cAnd nu urmezi aceste regule. Stiinta lugs &vine imposibild.

CAPITOLUL IV (pag. 103} Regale relative la constituirea tipurilor sociale. Deosehirea normalului i anormalului implica constituirea de spete so-

ciale. Utilitatea acestui concept de spetA, mijlocitor Intre notiunea de genus homo i aceea de societati particulare. 159

www.dacoromanica.ro

I. Mijlocul de a le constitui nu este sil procedezi prin monografii. Imposibilitatea de a ajunge pe aceastA cale. Inutilitatea clasificArii care ar fi construitä astfel. Principiul metodei de aplicat: a distinge societatile dupA gradul kr de compunere. II Definitia societatii simple: horde-. Exemple de cAteva chipuri in care societatea simpla se compune cu ea ins4 §i compusele sale intre de. Inlduntrul spetelor astfel constituite, a distinge varietati, dupA cum segmentele compozante au tendinta a se uni sau nu. Enuntarea regulei. III. Cum ceeace preceda demonstreazA cä sunt spete sociale. Diferente in natura spetei din biologie §i din sociologie.

CAPITCILUL V (pag. 113) .Regule relative la explicarea laptelor sociale. I. caracterul finalist al explicArilor obi§nuite. Utilitatea unui fapt nu-i explica existenta. Dualitatea celor douA chestiuni, stabilità prin faptele de

supravietuire, prin independenta organului §i a functiunii §i diversitatea de ser-

vicii ce poate face treptat o aceea1 institutie. Necesitatea cercetdrii cauzelor eficiente ale faptelor sociale. Importanta preponderantA a acestor cauze In sociologie, demonstratà prin generalitatea practicelor sociale, chiar §i cele mai amanuntite. Cauza eficienta trebuie sA fie deci determinath independent de functiune- De ce prima cercetare trebuie sA preceadA pe a doua. Utilitatea acesteia din, urmA.

If. 4 Csracterul psicologic al metodei de explicare urmatA in general.

AceastA m'è-todà nu tine seamA de natura faptului social care este ireductioilA

la fapte pur psihice in virtutea definitiei sale. Faptele sociale nu pot fi explicate decat prin fapte sociale. Cum se face sä fie a§A, de§i societatea n'are ea materie deck conitiinte individuale. Importanta faptului asociatiei care da naltere unei fiinte nouA §i unei noui ordine de realitati. Intreruperea dintre sociologie §i psicologie, analoaga cu aceea care sepal% biologia de Itiintele fizico-chimice. DacA aceastA propozitie se aplicA la faptul formArii societatii.

Raport pozitiv al faptelor psihice gi al faptelor sociale. Primele sunt materia nedeterminatà pe care factorul social o transformA: exemple. Dacti sociologii le-au atribuit un rol mai direct in geneza vietii sociale, este fiindcA au luat ca fapte pur psihice star.' de conOinta care nu sunt decAt fenomene sociale transformate. Alte dovezi in sprijinul aceleia§ propozitii: 10 Independenta faptelor sociale fatA de factorul etnic, care este de ordine organico-psihicA ;-.20) evolutia socialà nu este explicabilA prin cauze pur psihice. Enuntarea regulilor In aceastA privinta. Fiindcà aceste re.bule sunt nesocotite explicArile sociologice au un caracter prea general care lediscrediteazil. Necesitatca unei culturi propriu sociologice. III. Importanta primarà a faptelor de morfologie socialA in explicarile sociologice: mediul intern este originea oricArui proces social do oarecare In-

160

www.dacoromanica.ro

semnittate. Rolul in deosebi de preponderant al elementului uman din acest mediu. Problema sociologicA constA deci mai ales in a gas' proprietAtile acestui

mediu care au cea mai multA actiune asupra fenomenelor sociale. DouA feluri de caractere rAspund in particular la aceastA conditie: volumul societAtii §.1 densitatea dinamicA mAsuratà prin grad,ul tendintei de unificare al segmen-

telor. Mediile interne secundare ; raportul kr Ti mediul general 1i cu detaliul vieii colective. Importanta acestei notiuni a mediului sociaL Dacä nu se prime§te, sociologia nu mai poate stabili raporturi de cauxalitate, )ci numai raporturi de succesiune,

nepermitând prcviziunea Olin/Hied": exemple irnprumutate dela Comte qi

Spencer. Importanta aceleia§ notiuni spre a explica cum valoarea utilA a practicelor sociale poate varia fArA sA depinda de oranduiri arbitrare. Raportul acestei chestiuni cu aceea a tipurilor sociale. Viata socialft asi fel conceputA depinde de cauze interne. Caracterul general al acestei conceptii sociologicei Pentru Hobbes, IV. legAtura dintre psihic §i social este sinteticA §i artificialA; pentru Spencer §i economilti, ea este naturalà, Inca analiticA; pentru noi, ea este naturalA §i sinteticA. Cum aceste douA caractere sunt concialibile. Consecinte generale care rezultA.

CAPITOLUL VI (pag. 141) Regule relative la producerea probei. Metoda comparati'vil sau experimentarea indirecta este metoda probei I. in sociologie. Inutilitatea mctodei numitA istoricA de Comte. Raspuns obiectiilor lui Mill cu privire la aplicarea metodei comparative in sociologie. Importantd principiului: la un acelag elect corespunde totdeauna o aceeac cauth. II. De ce, dintre procedeiele diverse ale metodei comparative, metoda variatiilor concomitante este instrumentul prin excelentA al cercetArii in sociologic; superioritatea sa: 1) intruat ea atinge legAtura cauzalá prin launtru; 2) intruck ea permite intrebuintarea de documente mai alese §i mai bine criticate. Sociologia, deii redusA a un singur procedeu, nu se gAse§te favä de alte §tiirrte intr'o stare de inferioritate din cauza bogatiei variatiilor de care dispune sociologuL Insä, necesitatea de a nu comparà cleat serii continui §i Itntime de variatii, iar nu variatii izolate. III. Diferite moduri de a compune aceste serii. Cazuri in care termenii kr pot fi imprumutati dela o singurA societate. Cazuri in care trebuie sA-i imprumutAm dela societati diferite, dar de aeeea§ speta. Cazuri in care trebuie sä comparAm spete diferite. De ce cazul acesta este cel mai general. Sociologia comparata este socioIogia insal.

Precautii de luat spre a evitit unele erori In cursul acestor compargii. CONCLUZIE (pag. 153)

Caractere generale ale acestei metode: 10. Independenta sa fatA de orice filozofie (independentA care este utilA 161

www.dacoromanica.ro

filozofiei Inas) 0 fag de doctrinele practice. Raporturile sociologiei cu aceste doctrine. Cum ea permite A domini toate partidele. 2°. Obiectivitatea sa.. Faptele sociaIe considerate ca lucruri. Cum acest principiu dorninA twit& metoda. 3°. Caracterul sAu sociologic: faptele sociale explicate pästrAnd totu.li specificitatea lor ; sociologia ca stiin-tA autonomfi. Cucerirea acestei autonomii este progresul cel mai Insemnat ce-i rAmAne de fAcut sociologiei.

Autoritatea mai mare a sociologiei astfel practicatit

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro