Domnule diriginte şi domnilor profesori, Vă mulţumim pentru aceşti doi ani petrecuţi în şcoala dumneavoastră, ulterior devenită şi şcoala noastră. Aţi dat dovadă de înţelegere, răbdare în ceea ce priveşte activităţile şcolare, cât în ceea ce ne priveşte şi pe noi, elevii dumneavoastră. Prima etapă din viaţa noastră de liceeni a trecut, cu bune şi cu rele, cu supărări şi bucurii. Vă vom mai fi alături încă doi ani; ultima etapă din adolescenţă şi din liceu, de aceea, dorim ca împreună să facem din învăţământul românesc ceea ce se doreşte. Să fim mândri că am absolvit un liceu sau o facultate românească. Împreună să ne adaptăm noilor condiţii sociale, să uităm trecutul şi să ne preocupe viitorul. Orele de curs să fie captivante, adică să se găsească noi modalităţi de captare a atenţiei elevului, pentru a nu mai fi nevoit să “tocească” lucruri care până la finele liceului şi nu numai vor fi uitate. Să înveţe acele lucruri cu drag, prin diferite mijloace, cum ar fi: cercetarea, munca de teren, diferite programe care sunt pe piaţă, dar din păcate bugetul nu este disponibil pentru educaţie. Să existe motivare, atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru noi, elevii. Să nu se mai plătească anumite concursuri, să nu mai fim nevoiţi să ne cumpărăm manuale şi cărţi, ci ministerul să fie capabil să ne pună la dispoziţie cele necesare. Să existe respect reciproc, demnitatea, oricât de mare ar fi tentaţia, să nu o pierdem. Vă mulţumim pentru înţelegere. Cu respect, Colectivul clasei a X-a D, Profil: Matematică-informatică Prof. dirig.: Cap Gheorghe
SCRISOARE DE MULTUMIRE Stimaţi profesori Colectivul de elevi a clasei a X-a G va mulţumeşte pentru efortul depus de-a lungul celor 2 ani spre a ne lumina şi îndrepta paşii spre LUMEA CUNOASTERII. Ne cerem iertare pentru greşelile făcute şi promitem să nu le mai repetăm în viitor. Va dorim multă sănătate şi să trăiţi mulţi ani fericiţi ! Va mulţumim, clasa a X-a G
Noi toți am fost elevi odată, Cu flori pe bănci întâmpinați. Şi n-a contat băiat sau fată, Cu toţi am plâns şi-am suspinat.
Şi eram copii cuminţi Zi de zi strângeam din dinţi. Tema zilnic o făceam, Când în clasă ajungeam.
Catalogul de-l prindeam Noi absenţe număram. Şi un 10 ne treceam Dar păcat că nu-l „găseam”.
Pe profesori îi iubim, Nu vrem să ne despărțim. Legături am stabilit, Când în şcoală am sosit.
Dragi profesori „mulțumim!” Vă spunem că vă iubim. În suflet veţi fi mereu, Cu tot ce ştim din liceu.
“Maeştrilor noştri” Vreme trece, vreme vine ... , generaţiile se succed cu o repeziciune năucitoare, dar anumite simţiri şi experienţe ne rămân întipărite în adâncul nostru. Faţă de promotorii experienţelor care chiar ne-au trasat traiectoria în viaţă sau care au iniţiat sau definitivat personalitatea noastră convulsivă uneori, avem astăzi gânduri de cinste şi onoare. Şi cum toate lucrurile îşi au vremea lor, nădăjduim că grăunţii sădiţi în mintea şi în sufletul nostru vor putea aduce laudă iscusinţei maeştrilor noştri, devenind miresme plăcute a muncii lor. Am dori să schimbăm registrul celebrării educatorilor noştri, dintr-unul pur teoretic într-unul faptic şi pragmatic, fiind mărturii vii ale reuşitei profesionale, intelectuale, personale. Credem că cel mai încântător şi veridic elogiu adus maeştrilor noştri ar fi verticalitatea şi fermitatea noastră, o proiecţie sau reflexie la scară mai redusă ce-i drept a valorilor adunate şi transmise. În acest spirit, ne luăm angajamentul de a purta cu mare recunoştinţă şi sensibilitate haina educaţiei şi s-o promovăm şi noi pe mai departe. Dacă ar depinde de noi, v-am aduce sănătatea şi longevitatea zeilor, am coborî fericirea şi binele suprem precum Prometeu a coborât focul ... , dar având unelte mai modeste la dispoziţie, ne mulţumim să vă facem o adâncă reverenţă, plină de simţăminte de recunoştinţă. Ai voştri ucenici, clasa a XI-a E.
Stimată doamnă dirigintă, dragi profesori, În primul rând vrem să vă mulţumim dumneavoastră, doamna dirigintă pentru că în toţi aceşti trei ani, ne-aţi fost ca o mamă. Vă mulţumim că ne-aţi suportat , cu toate defectele pe care le-am avut. Întotdeauna aţi avut răbdare cu noi, ne-aţi îndrumat paşii spre cele mai bune alegeri, şi ne-aţi învăţat să fim unite. Totodată vă cerem iertare pentru toate supărările provocate şi pentru toate „boacănele” făcute. Dragi profesori vă mulţumim că a-ţi fost înţelegători şi răbdători cu noi, vă mulţumim pentru notele primite şi vă cerem iertare pentru neînţelegerile provocate. Totodată vă dorim să aveţi parte de multă sănătate şi multe bucurii. Cu stimă şi respect, Colectivul clasei a XI-a G
SCRISOARE DASCĂLILOR NOŞTRI Viaţa ne-a oferit o mulţime de surprize plăcute, una dintre ele a fost colectivul din care am avut şansa să facem parte, fiecare, timp de patru ani de zile. Pe drumul formării noastre profesionale, dar şi ca oameni am avut alături oameni minunaţi şi înţelegători care ne-au învăţat şi ne-au dat sfaturi, ce pe viitor vor cântări mai mult decât o definiţie sau o trecătoare formulă. Aceştia sunt profesorii pe care cu regret în suflet îi părăsim, pentru ca noi să ne luăm viaţa în propriile mâini, o viaţă construită în urma alegerilor noastre fundamentate pe sfaturile lor, căci ne-au fost alături în patru ani de zile mai mult ca proprii părinţi.Sunt ultimele săptămâni de şcoală… plouă… atât afară cât şi în sufletul fiecăruia din clasă. Amintirile ne apar în faţă consecutiv precum un filmuleţ de scurt metraj, cu toate întâmplările frumoase, hazlii dar şi conflictele dintre noi, de mult… uitate. Orele de română pline de imaginaţie, trăite cu intensitate în interiorul fiecărui roman,, orele de matematică în care ne chinuiam să învăţăm formule şi debusolarea fiecăruia în faţa unui exerciţiu la tablă ,orele de religie pline de pilde şi sfaturi despre viaţă ce au fost sădite adânc în sufletul nostru, orele de specialitate în care mai presus de conturi, cifre de afaceri, producţie şi definiţii ale economiei de piaţă am învăţat să fim oameni corecţi, muncitori şi mereu perseverenţi în ceea ce vom face, sunt acum amintirile unei frumoase poveşti… POVESTEA CLASEI A XII-A D. De-a lungul celor patru ani am avut sprijinul “unor prieteni mai mari” pe care îi vom purta în suflet şi nu-i vom uita căci, ei ne-au ajutat să facem primii paşi în viaţă, care nu e întodeauna roz, mai există şi impedimente peste care vom învăţa şi reuşi să trecem. N-o vom putea uita pe doamna dirigintă MUŞET VIORICA, care a fost pentru noi toţi o a doua mamă ce ne-a oferit sprijin şi înţelegere, fiind mereu alături de fiecare în parte. În aceste ultime rânduri dorim să mulţumim tuturor profesorilor cu care am avut plăcerea să fim în aceşti ani de liceu şi promitem să fim la fel de conştiincioşi şi munctori pe viitor. CU MULTĂ STIMĂ ŞI RESPECT, COLECTIVUL CLASEI A XII-A D
Se presupune că astăzi este ziua mea. Pentru că sunt profesor, pentru că am nişte copii de care mă ocup, pentru că îi iubesc şi pentru că poate şi ei mă iubesc! Dar...sunt eu educator? Cine îmi acordă mie privilegiul să fiu educator? Ce înseamnă să fii educator? Citeam de curând, într-o minunată carte a domnului profesor Cucoş, o "definire" excepţională a relaţiei educaţionale: "Dascălul trebuie să depăşească statutul de simplu funcţionar al informaţiei/informării elevilor săi. Dascălul trebuie să ajute elevul să se apropie de cunoaştere, să-l determine să se descopere în urma unei întâlniri spiritule, autentice, cu o rezonanţă afectivă". Unde este provocarea? De ce mi-am pus toate acele întrebări de la început? "A preda înseamnă a pătrunde în intimitatea celuilalt. Înseamnă a anula obişnuinţe, ticuri, moduri de a fi, a distruge stabilitatea, a doborî obstacole şi a ridica altceva în schimb. Atunci când educi pe cineva, încerci să-l formezi, să-i conturezi personalitatea, să-i impui un BINE care este al tău. Învăţarea presupune anularea unui EU pentru a determina un TU sau mai exact, un sine deschis, perfectibil, în sensul dorit de tine [...]. Oare este potrivit cu ceea ce ar fi putut face el îţi pui această întrebare? A aduce cu forţa pe altul la opinia ta înseamnă o anexare forţată a persoanei, un atentat la libertatea ei. Este drept să facă aşa ceva?".
Deci, cine sunt eu să "formez", sa "determin", să EDUC? Poate că va mai trece mult timp până ce îmi voi contura propria-mi personalitate pedagogică. Până atunci, nu-mi rămâne decât să merg la ÎNTÂLNIREA cu elevii, aşa cum sunt eu, ca o carte deschisă, ca un model pe care ei îl pot urma. Pentru că, evident, nu le pot impune să fie ca mine. Şi revin la un pasaj pe care îl ador din cartea de care v-am vorbit ("Educaţia. Iubire. Edificare. Desăvârşire"): "Să educi înseamnă să ajuţi pe altul să ajungă mai sus decât ai putut tu urca, să faci din altul ceea ce tu nu eşti". Aşadar, educatorul din mine îşi promite lui însuşi şi elevilor: am să stau în slujba educaţiei, a copiilor, a tinerei generaţii aşa cum voi şti eu mai bine, voi aduce tot ce am pozitiv, creativ, minunat în mine, pentru voi! Autor: prof. CORA (24 ani), publicat pe Internet în 04.06.2009
NU UITAŢI! O ALTĂ ZI DE SĂRBĂTOARE ESTE ŞI…5 OCTOMBRIE - ZIUA INTERNAŢIONALĂ A EDUCATORULUI. Această zi se hrăneşte din ideea că e simţită mai ales drept o sărbătoare a vieţii noastre lăuntrice, a celor din învăţământ, care, într-un complex parteneriat educaţional cu societatea, pus în slujba perfectibilităţii fiinţei umane, fac eforturi îndrăzneţe întru dobândirea fericirii prin cunoaştere. Ziua aceasta e mai degrabă o sinteză a dăruirii sufletului şi minţii noastre pentru creşterea şi educarea copiilor noştri, dar şi prilej lăuntric de a judeca la rece, de a pune în dreaptă cumpănă, binele şi răul pe care le facem la catedră, în faţa elevilor tineri şi curioşi. E o zi în care, stând de vorbă cu noi înşine, avem unica şansă de a ne identifica, oportun, calităţile şi defectele, riscurile şi ameninţările, bruma de contribuţie la propăşirea învăţământului românesc. De a ne evalua „muntele” pe care soarta şi şcoala ni l-au pus în braţe. Ce facem cu el? LA MULŢI ANI !
Material preluat de pe Internet
Învăţat este acela care ştie să recunoască ceea ce nu ştie şi nu vorbeşte decât despre ceea ce ştie. (CLAUDE BERNARD) Învăţat e omul care nu termină niciodată de învăţat.(LUCIAN BLAGA) Educaţia este puterea de a gândi limpede, puterea de acţiona bine în lucrarea lumii, puterea de a aprecia viaţa. (BRIGHAM YOUNG) Educaţia nu este răspunsul la întrebare. Educaţia este calea spre răspunsul la toate întrebările. (WILIAM ALLIN)
