C M Y K
z Anul VII z nr. 380 z 25 septembrie - 1 octombrie 2008 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
Sfântul Antim Ivireanul
„Jug ce trageþi voi, trag ºi eu” ând mã gândesc la Sfântul Antim Ivireanul, alesul C cãrturar ºi scriitor în slovele de aur ale cuvântului românesc, mintea mã duce la anul 1650, când Dumnezeu a binecuvântat naºterea pruncului, de neam georgian, care va deveni cel mai luminat mitropolit al Þãrii Româneºti pânã în secolul al XVIII-lea. e prunc a cunoscut jalea ºi silnicia robirii de cãtre agarenii care invadau adeseori Georgia. Sclipitor la minte, a învãþat, pe lângã limba maternã, limba turcã, greaca veche ºi cea nouã, slava veche ºi limba românã, limbã, pe care a cuprins-o în dragostea sufletului sãu, cum rar s-a mai întâmplat vreodatã unui strãin de neamul, în ograda cãruia sa nãscut duhovniceºte. atriarhul Dositei al Ierusalimului ºtia dorinþa domnitorului Constantin Brâncoveanu, care plãnuia sã revigoreze cultura româneascã pe lângã înflorirea ºi rãspândirea culturii greceºti în toatã aria ortodoxã din acele vremi, recomandându-l pe viitorul mitropolit al Þãrii Româneºti, pentru aceastã lucrare anevoioasã. tât cererea luminatului domnitor valah, Constantin Brâncoveanu, cât ºi intuiþia Patriarhului Dositei al Ierusalimului, au fost binecuvântate de Dumnezeu, Care, în atotºtiinþa Sa, pe toate le orânduieºte. nul 1690 avea sã fie începutul lucrãrii sale în noua sa patrie, adoptatã din inspiraþia Duhului Sfânt. De îndatã se cãlugãreºte, la vârsta maturã de 30 de ani, primind numele de Antim. Iscusit ºi cu îndemânãri artistice, la Bucureºti învaþã arta tipograficã. În anul 1694, ajunge egumen la Mãnãstirea Snagov, loc retras ºi de pietate, unde aºeazã tipografia sa iubitã, nãscãtoare de slovã tipãritã în cele 63 de cãrþi, câte a reuºit sã izvodeascã în tiparniþele gospodãrite de el. e ºtie, cã în aceastã muncã, aproape silnicã, ºi de Sisif, personal s-a ocupat de alcãtuirea ºi tipãrirea a 38 de cãrþi în diferite limbi: românã, greacã, arabã, georgianã ºi slava veche, adevãrat spirit encicloped. n anul 1705 ajunge episcop al Râmnicului unde continuã lucrarea dragã inimii sale de a tipãri cãrþi de folos pentru obºtea încredinþatã spre pãstorire. În frumoasa Eparhie a Râmnicului nu i-a fost dat sã stea prea mult. În anul 1708 a fost ales ca mitropolit al Þãrii Româneºti, unde a þinut, la intronizare, o admirabilã cuvântare în limba românã, deºi era la modã limba greacã, fiind de faþã ºi ierarhi ortodocºi ai lumii greceºti. ucrarea arhipastoralã a mitropolitului Antim se impune în multiple cãi: traducãtor ºi luptãtor pentru triumful limbii române în Bisericã, îndrumãtor al tiparniþelor sale iubite, educator hotãrât al clerului, ctitor eclesiastic ºi înflãcãrat patriot. evotat pânã la jertfã ortodoxiei ºi þãrii sale adoptive, a înþeles sã lupte din rãsputeri împotriva celor care îndrãzneau sã încalce graniþele bunei cuviinþe. Treazã în inimã era ºi ridicarea ºi restaurarea sfintelor lãcaºuri de rugãciune, Mãnãstirea Antim din Bucureºti fiind ctitoria sa la care a lucrat cu propriile mâini. lanul bisericii, însãºi zidirea, cheile bolþilor, uºile sculptate, mobilierul din bisericã, armonia în arhitecturã ºi rezistenþa întregii zidiri, erau bucuriile ctitoriceºti ale marelui Ierarh Antim. nul 1711 avea sã fie unul nefericit pentru gloriosul Antim. Se iveºte un conflict între domnitorul Constantin Brâncoveanu ºi mitropolitul Þãrii Româneºti pe probleme „social-politice”. Drept dovadã ne stau scrisorile de apãrare pe care le trimite Antim Ivireanul, domnitorului Þãrii. a toate aceste supãrãri s-au adãugat ºi anumite scrisori, trimise Patriarhului Hrisant Notaras al Ierusalimului, care pretindea ca sã fie pomenit la slujbe în locul Patriarhului Ecumenic al Constantinopolei, iar Mitropolia sã fie închinatã Sfântului Mormânt. itropolitul Antim Ivireanul îi rãspunde, fãrã cruþare ºi în tonul potrivit caracterului sãu intransigent, lucru
adresate domnitorului Constantin Brâncoveanu, scriindu-i cã: „rãutatea ºi zavistia din lume nici au lipsit, nici va lipsi”, fãcând experienþa nemijlocitã a celor „câþi ne fiiarbem întraceastã ticãloasã de þarã”.
„Lumea a fost fãcutã slobodã pentru toþi”
D
ureros pentru inima Sfântului Antim Ivireanul a fost cã nu a putut depãºi „întâmplãrile vremii” ºi a fost D cuprins de „mozaviriile” timpului „obraze mari bisericeºti ºi
P
S
A A
A
S Î
L
D P
A L
M
mireneºti”, adãugându-se „voile vegheate, vânzãrile, pârile”, dar ºi neliniºtea – mãrturisitã adesea de Brâncoveanu mitropolitului – cã „iaste datoare þara cu doao sute ºi mai multe de pungi” (Scriitori români, Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã, Bucureºti, 1978, p. 33.) e pare cã a fost un conflict personal, deasupra cãruia Mitropolitul Antim, povãþuieºte ca un pãrinte cã „iaste vremea purtãrii de grijã” ºi cã tuturor le revine îndatorirea de a „lãsa rãutatea, jafurile ºi strâmbãtãþile, urâciunea, vrajba, zavistia”, afirmând superb, marele prelat, cã: „lumea a fost fãcutã slobodã pentru toþ”, ºi cã toþi oamenii sunt obligaþi „întru aceste vremi ce s-au înmulþit nevoile ºi pre toþi, împreunã de toate pãrþile ne-au încungiurat nenorocirile, necazurile ºi scârbele ce vin totdeauna, neîncetat, de la cei ce stãpânesc pãmântul acesta”. titudinea vehementã a îndureratului Antim Mitropolitul – conºtient de responsabilitatea sa de Pãrinte al obºtii creºtine – devine robustã, protestând împotriva unei stãri numitã atât de potrivit „nesimþirea cea mare a oamenilor acestui veac”. El se leapãdã de toate nimicurile vieþii ºi „lasã altora laudele lucrurilor celor slãvite”, minunându-se de ele doar „cu mintea” ºi le citeºte „cu tãcerea”, cãutând, mai ales, înþelepciunea Scripturii ºi pilde cu tâlcuiri folositoare pentru vremea „când ne încungiurã întâmplãrile ºi nevoile cele mari”.
surprinzãtor pentru Hrisant, atitudine ce nu i-a fost iertatã pânã la moartea sa. lesneala aplicatã înfumurãrii patriarhale, care se amesteca fãrã nici un drept în treburile bisericeºti româneºti, îi agrava situaþia. La toate acestea, intrigãrii din afarã ºi dinlãuntru,, bãnuielile þesute în jurul sãu precipitã sfârºitul tragic al mitropolitului. icolae Mavrocordat, în anul 1716 avea sã-l condamne la detronare ºi la exil. Se pare cã trupul sãu ar fi în lacul Snagov, iar capul a fost adus pe tipsie, pentru încredinþare ucigaºului domnitor fanariot.
P
N
„Aldo Manuzio al românilor”
aima straºnicului mitropolit Antim în lucrarea de F iluminare a obºtii ortodoxe româneºti, al cãrei Pãrinte sufletesc era, a trecut frontierele Þãrii, pãtrunzând în lumea
savantã a Occidentului. El era supranumit: „Aldo Manuzio al românilor” („Aldo Manuzio, zis cel Bãtrân (c. 1449-1515), tipograf italian stabilit la Veneþia, a înfiinþat o tipografie, a creat corpul de literã numit italic ºi aldin, a introdus formatul în octavo, a fondat Academia aldina ºi a editat lucrãri de referinþã pentru arta tipograficã”. (DEI, pag. 1495).) ai mult chiar, lucrãrile tipãrite de savantul mitropolit Antim, sunt amintite de Bernard de Montfancon în Paleografia greacã (1708), iar un exemplar al Didahiilor – semnalat de slavistul J.S.G. Simmons – se gãseºte la Londra. rebuie sã recunoaºtem munca ºtiinþificã a acestui titan al culturii, care alãturi de Coresi rãmâne, negreºit, cel mai iscusit tipograf din cultura noastrã româneascã. artea sa, Didahiile, este opera de atitudine a marelui Antim, orator bisericesc de frunte al tuturor timpurilor. Pe lângã predicile usturãtoare se gãsesc ºi cele douã scrisori
M T C
www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox
Dornic sã vindece moravurile contemporanilor porniþi spre rãutãþi, ca o roatã când dã de vale ºi nu se mai poate opri
reu lucru avea de fãcut neodihnitul ierarh Antim. El G avea în grijã permanentã „Cuvintele de învãþãturã”, dornic sã vindece moravurile contemporanilor sãi „porniþi cu toþii spre rãutãþi, ca o roatã când dã de vale ºi nu se mai poate opri”. arnicul vlãdicã Antim, mãrturiseºte, cã are îndatorirea de „a-i cerceta sufleteºte” ºi cã „are treabã cu toþi oamenii câþi sunt în Þara Româneascã”, prin harul scrisului ºi al cuvântului. acã Didahiile sunt un buchet de predici, trebuie sã subliniem ºi faptul cã ele reprezintã ºi o celebrare a întâietãþii verbului, o sãrbãtoare a cuvintelor „de bunã vestire” ºi „de mare bucurie”, aºezate ca o masã pentru „îndulcirea cu ospãþul vorbelor, a inimilor ºi auzirilor celor ce vor ospãta sufleteºte”. - continuare în pagina 8 -
H D
Episcop al Argeºului ºi Muscelului
Ascultaþi RADIO TRINITAS (95,3 FM)
Argeºul Ortodox
Melos
La 80 de ani de la moartea compozitorului ºi dirijorului coral bisericesc IOAN BUNESCU S-au împlinit anul acesta 80 de ani de la plecarea pe drumul cel farã întoarcere a celui mai harnic, priceput ºi ataºat corului bisericesc Ioan Bunescu, personalitate marcantã a stilului coral psaltic, care împreunã cu compozitorul, profesorul ºi folcloristul Dumitru G. Kiriac, a luptat cu timp ºi fãrã timp, direct sau indirect, pentru valorificarea superioarã a cântãrii psaltice tradiþionale a Bisericii noastre Ortodoxe. S-a nãscut în anul 1852 în satul Crãciunenii de Jos- Radomireºti, judeþul Olt, ca fiu al preotului Grigore Bunescu. Dupã absolvirea ºcolii primare din satul natal, Bunescu se înscrie la Seminarul Teologic „Neagoe Vodã” din Curtea de Argeº, cu scopul precis de a urma misiunea clericalã a tatãlui sãu. Aici are ca profesor de psaltichie pe Gheorghe Claru, un binecunoscut profesor ºi compozitor de muzicã psalticã, ale cãrui lucrãri au fost publicate de Ioan Zmeu în Utrenier ºi Liturghier, Buzãu, 1892, ºi de Anton V. Uncu în Cântãrile Sfintei Liturghii, Bucureºti, 1943, ºi în Antologhionul sãu, Bucureºti, 1947. Dupã absolvirea Seminarului Teologic din Curtea de Argeº, Bunescu, puternic atras de arta muzicalã, se înscrie la Conservatorul de Muzicã ºi Artã Dramaticã din Bucureºti, unde are ca profesor de teorie-solfegii pe dirijorul ºi compozitorul Eduard Wachmann, întemeietorul orchestrelor simfonice din Bucureºti. Preocuparea pentru muzica psalticã ºi pentru corul religios a avut-o Bunescu încã din timpul studiilor seminariale. Astfel, în Ms. rom. I, 34, f, 4-8 ºi 56-59 anul 1859, din Biblioteca Sfântului Sinod, gãsim însemnarea: „Aceastã carte de cântãri care sunt prelucrate de mai mulþi autori ºi protopsalþi este a subsemnatului, 1868. Bunescu Ionne, glasul III” (f. 1.) (Citat dupã Ionescu C. Gheorghe, Muzica Bizantinã în România, Editura Sagitarius, 2003, pag. 251). . Într-adevãr, în aceastã carte sunt cântãri semnate de compozitorii ieºeni Gheorghe Cociu-Scofariu ºi de marele clasic al muzicii bisericeºti psaltice, Dimitrie Suceveanu. A compus, prelucrat ºi armonizat muzicã psalticã pentru cor mixt ºi bãrbãtesc, mult apreciatã la vremea aceea ºi prezentã ºi azi în repertoriul formaþiilor corale bisericeºti. Dãm ca exemplu Antifonul I în gama Fa major ºi Antifonul II, tot în gama Fa major din Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, ambele publicate în Repertoriul Coral Religios apãrut în TipoLitografia Dor P. Cucu, Bucureºti, 1886, lucrare tipãritã de Ioan Bunescu cu scopul mãrturisit „de asigurare a unui repertoriu coral religios pentru elevii diverselor sisteme de învãþãmânt” (Vezi Ionescu C. Gheorghe, op. cit., pag. 252). . Tot în acest repertoriu este publicat ºi Heruvicul în La major pentru cor mixt, precum ºi douã melodii glas VIII foarte cunoscute ºi cântate în întreaga Bisericã Ortodoxã Românã. Aceste lucrãri sunt: Porunca cea cu tainã; podobie glas VIII, ºi Apãrãtoare Doamnã, ambele armonizate pentru cor mixt. Menþionãm, de asemenea, melodia psalticã glas VIII Când slãviþii ucenici, armonizatã de compozitor ºi publicatã în acelaºi repertoriu menþionat mai sus. Lucrarea se executã ºi azi în Joia Sfintelor Patimi de cãtre unii dirijori iubitori ai muzicii corale psaltice. Tot în acest repertoriu sunt publicate douã variante ale Axionului duminical. Ambele sunt pentru cor mixt. Primul axion este scris în gama Do major cu
modulaþie în relativa sa La minor armonic ºi cu dese imitaþii la vocile de altist, tenor ºi bas care dau lucrãrii un plus de originalitate ºi spontaneitate ritmicã care nu îngreuneazã executarea lucrãrii, ci, din contrã, o uºureazã ºi mai mult. Un alt axion scris pentru cor mixt, dar în gama Fa major ºi intitulat Vrednicã eºti, nu este o melodie în stil psaltic, ci o melodie compusã în stil liber, cu modulaþie în relativa sa Re minor natural. Deºi melodia este armonizatã notã contra notã, lucrarea se caracterizeazã printr-o amplã ºi susþinutã linie melodicã cu ingenioase unduiri melodice (în special la sopran), ceea ce dovedeºte cã Ioan Bunescu era un melodist prin excelenþã ºi un adevãrat maestru al corului bisericesc, fapt ce a fãcut ca lucrãrile sale sã fie nelipsite pânã azi din repertoriul corurilor bisericeºti. Cât priveºte Rãspunsurile mari din Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur ca: Mila pãcii; Avem cãtre Domnul; Cu vrednicie; Sfânt, Sfânt, Sfânt ºi Pre Tine Te lãudãm sunt lucrãri scrise în stil psaltic liber pentru cor mixt, care pãstreazã firul melodic psaltic, dar nu sunt în totalitate psaltice. O altã lucrare pentru cor mixt (de data aceasta traducere) este Concertul duminical în Do major. ªi aici Ioan Bunescu îºi dovedeºte mãiestria întrucât într-un dialog benefic între Bas ºi Tenor, de o parte, ºi Sopran ºi Alto, pe de altã parte, creazã o atmosferã de profundã trãire religioasã ºi artisticã mai puþin întâlnitã în celelalte lucrãri ale sale de mai micã întindere. În partea a doua a repertoriului gãsim lucrãri corale religioase semnate de marii înaintaºi ai muzicii corale religioase, ca: Alexandru Flechtenmacher, Eduard Wachmann, George ªtephãnescu, G. Brãtianu, Alex. Podoleanu, G. Mugur ºi alþii. Menþionãm în mod special Rãspunsurile mari, ale lui Podoleanu scrise în gama La minor armonic cu unele modulaþii în gama Do major natural ºi Axionul duminical pentru cor mixt scris în gama Mi minor armonic, ambele lucrãri cu o cuceritoare melodicitate, sunt mereu prezente ºi azi în repertoriul corurilor bisericeºti. Tot aici menþionãm Axionul De Tine se bucurã, pentru postul mare, scris pentru cor mixt în gama La minor natural, cu uºoare modulaþii pe parcursul lucrãrii în La minor armonic. Nu putem trece cu vederea popularele lucrãri ale lui Podoleanu din serviciul Cununiei, a cãror prezenþã este semnalatã la toate corurile bisericeºti din întreaga þarã. Acestea sunt: Mãrire Þie; Doamne Dumnezeul nostru ºi Paharul mântuirei. Menþionãm o altã lucrare din acest repertoriu, nelipsitã din serviciul religios al Bisericii noastre din Vinerea Sfintelor Patimi, care se cântã la scoaterea Sfântului Epitaf când se face înconjurul bisericii, lucrare scrisã pentru cor bãrbãtesc în gama Sol minor armonic de Alexandru Flechtenmacher ºi intitulatã Mergi la cer. În afarã de aceste lucrãri publicate de Ioan Bunescu în repertoriul sãu coral, compozitorul a mai scris ºi alte lucrãri corale religioase prezente în repertoriul altor formaþii corale din þarã.
Colegiul de redacþie FONDATOR:† Prea Sfinþitul Episcop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului
Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail:
[email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL
2
Editor: Diacon Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Diacon Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan
Iatã ce ne spune presa vremii: „Reuniunea românã de cântãri din Sebeºul sãsesc (Transilvania) aranjeazã o producþiune muzicalã declamatoricã, Duminicã 7 (19) mai a.c. Între piesele ce se vor executa gãsim ºi Irmosul Învierii, cor mixt, de I. Bunescu” (Vezi România Muzicalã, Anul VI, 1895, Nr. 9, Bucureºti, 1 mai, pag. 70.) . De asemenea, în revista „Doina” se anunþã urmãtoarele: „Domnul Ioan Bunescu, dirijor de cor din capitalã, a dat la luminã sãptãmânile trecute o publicaþie foarte folositoare ºi lucratã în modul cel mai conºtiincios, numitã Repertor coral religios; lucrare ce cuprinde bucãþi de muzicã religioasã semnate de Flechtenmacher; Wachmann; G. Brãtianu; Podoleanu; G. Mugur etc. (Vezi Rev. Doina, Anul III, Bucureºti, 1 nov. 1886, pag. 24). 0 altã lucrare a lui Ioan Bunescu de un suflu patriotic rãsunãtor este lucrarea Peste hotare scrisã în gama Re minor armonic cu modulaþie în omonima sa Re major natural. Lucrarea este scrisã pentru Solo de Sopran cu acompaniament de pian, pe versuri populare. Dãm mai jos versurile acestei lucrãri. Strofa I Dincolo peste hotare Fraþii noºtri asupriþi Gem sub tristea lor amarã De barbari înlãnþuiþi Corul - Arme dar armele-n mânã Fraþi pe fraþi sã ajutãm ªi din Patria Românã Pe barbari sã alungãm Strofa a II-a Este a noastrã aceastã þarã Ãst pãmânt e românesc; Pentru ce o soartã amarã, Barbarii în el domnesc ? Corul - Arme dar etc. Strofa a III-a E destulã suferinþã Ce de secoli îndurãm; Cadã odatã umilinþa, Toþi la luptã s’alergãm. Corul - Arme dar etc.” (Vezi rev. Doina, Anul I, din 15 septembrie, Bucureºti, 1884, Nr. 25, pag. 2). O altã lucrare pentru cor a lui Bunescu este Haiducul (1903), cor mixt, pe versuri populare. Ca dirijor, Ioan Bunescu a condus corurile bisericilor Sãrindar, Mitropoliei ºi Zlãtari, din Bucureºti, unde a avut prilejul sã experimenteze diverse lucrãri ale contemporanilor ºi chiar ale înaintaºilor sãi. Compozitor cu o îndelungatã activitate de Redacþia: Gabriela Safta (secretar de redacþie), preot Napoleon Dabu, preot Florin Iordache, prof. Gabriel Firuþã.
dirijor coral bisericesc ºi cu o pregãtire muzicalã psalticã câºtigatã la Seminarul Teologic din Curtea de Argeº, Ioan Bunescu a fost primul compozitor român care, împreunã cu colegul sãu de generaþie, Ionescu Gheorghe, mort în 1922, cu binecunoscutul compozitor ºi folclorist D.G.Kiriac, mort în 1928, ºi cu compozitorul moldovean Teodor Teodorescu, mort în 1920, au realizat armonizãri pentru cor mixt ºi bãrbãtesc din bogatul tezaur melodic psaltic al Bisericii noastre Ortodoxe, drum urmat cu fidelitate de compozitorii Gheorghe Cucu, Ioan D.Chirescu, Nicolae Lungu, Dragoº Alexandrescu, D.D. Stancu ºi alþii. În concluzie, se poate afirma, având în vedere cele de mai sus, cã lucrãrile corale laice ºi religioase ale lui Ioan Bunescu ºi-au câºtigat de-a lungul vremii un loc binemeritat atât în repertoriul corurilor bisericeºti, cât ºi în al formaþiilor corale de amatori din întreaga þarã. Atât melodicitatea, cât ºi ritmicitatea lucrãrilor sale corale laice ºi religioase cât ºi suflul lor patriotic avântat, îl aºazã pe compozitor în rândul marilor înaintaºi ai muzicii corale româneºti, laice ºi bisericeºti. Cu aceasta, Ioan Bunescu completeazã ºirul marilor figuri argeºene care au aureolat marea ªcoalã muzicalã de la Argeº reprezentatã de muzicieni, interpreþi, oameni de culturã ºi compozitori ca: Iosif Naniescu ajuns episcop al Argeºului la 18 ianuarie 1873, iar mitropolit al Moldovei la 10 iunie 1875; Arhim. Ghelasie Basarabeanu ºi Preotul Mihail Chiriþã, compozitori ºi reputaþi profesori la ªcoala de cântãreþi bisericeºti de la Argeº; Episcopul Gherasim Timuº, om de mare culturã, autor al multor opere de teologie, iubitor de muzicã, interpret ºi compozitor de muzicã bisericeascã psalticã, înscãunat ca episcop al Argeºului la 31 mai 1865; Evghenie Humulescu, ales episcop al Argeºului în anul 1912; autor al multor cântãri de muzicã bisericeascã psalticã (Unele cum sunt: Rãspunsuri mari glas VIII, au fost armonizate pentru cor mixt de cãtre dirijorul ºi compozitorul Gavriil Musicescu ºi publicate în Liturghia sa pentru cor mixt de cãtre Editura Societãþii Compozitorilor Români, Bucureºti, 1934, pag. 52); Ghenadie Þeposu, ales episcop de Argeº la 31 mai 1865, a sprijinit cu multã diligenþã cultura, artele ºi ºtiinþa ºi a fost un bun cunoscãtor al cântãrilor noastre bisericeºti (Datoritã însã unor „învãlmãºeli ocazionate de lupta pentru canonicitate”, a fost suspendat din funcþie (Vezi Pr. ªerbãnescu Nicolae, Episcopii Argeºului, art. apãrut în Mitropolia Olteniei, 1965, Nr. 7-8, pag. 615). . Cu toate acestea, episcopul Ghenadie Þeposu a elaborat o colecþie de muzicã bisericeascã psalticã unicã în felul ei, intitulatã astfel: Albina muzicalã, cuprinzând în sine tipurile cele mai uzitate ale prosomiilor (podobiilor) celor opt glasuri din Triod, Penticostar, Octoih ºi Minee de Arhiereul Ghenadie, fost episcop de Argeº; apoi, Ioan Zmeu, reputat profesor de muzicã psalticã la ªcoala de cântãreþi bisericeºti de la Argeº ºi compozitor ale cãrui lucrãri au fost adunate în ºase volume, unele publicate, altele rãmase în manuscris; Chiril Popescu, elev apreciat la superlativ de profesorul sãu Ioan Zmeu, ºi autor al multor cântãri psaltice publicate în revistele: Studii Teologice, Glasul Bisericii, Cântãrile Sfintei Liturghii ºi alte cântãri bisericeºti, Bucureºti, 1992 ºi, în sfârºit, ºirul se încheie cu muzicologul ºi bizantinologul Titus Moisescu cercetãtor de talie internaþionalã, ale cãrui cercetãri au completat ºi propulsat în acelaºi timp eforturile bizantinologiei româneºti de a se afirma pe plan naþional ºi european (ºi el fost elev al Seminarului Teologic din Curtea de Argeº). Pr. Prof. Dr. Marin VELEA Colaboratori: prof. Alexandru Brichiuº, Bogdan Ionescu, Florin Neblea, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu.
Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului
ISSN: 1583-2643
Argeºul Ortodox
2008 anul Sfintei Scripturi
„Nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine“
În disputa cu Sfântul Apostol Petru cu privire la neobligativitatea tãierii împrejur pentru creºtinii proveniþi dintre pãgâni (Galateni 2, 14), Sfântul Apostol Pavel scoate în evidenþã învãþãtura despre sfârºitul legii ºi faptul depãºirii ei nu prin împlinire, ci prin acceptarea cu întreaga fiinþã pe Hristos Cel rãstignit pe Cruce ºi înviat din morþi. Sfântul Apostol Pavel nu identificã faptele legii Vechiului Testament cu faptele bune aºa cum procedeazã neoprotestanþii, etc.. El
demonstreazã într-un mod inegalabil cã respectarea legii Vechiului Testament dupã venirea Mântuitorului nu aduce îndreptarea. În încercarea lui de a se elibera de pãcat omul aflat în aceastã stare deplorabilã nu se poate ridica, nu se poate salva prin împlinirea faptelor legii, ci prin credinþa în Hristos. Raportându-ne la Hristos prin credinþa în El, ne aflãm (ne descoperim) ca fiind pãcãtoºi. Aceasta nu înseamnã însã cã Hristos este slujitor al pãcatului. Nicidecum. Starea omului nou nu se poate înfãptui prin „rezidirea” legii vechi care a fost dãrâmatã (împlinitã ºi depãºitã), ci prin zidirea în Hristos, prin credinþa în El. Cel care vrea sã se zideascã în Hristos trebuie sã moarã legii vechi ca sã trãiascã în Dumnezeu. Moartea împreunã cu Hristos ºi învierea împreunã cu El se realizeazã în chip real ºi obiectiv, însã tainic sau mistic prin Taina
Sfântului Botez. Prin Botez ne rãstignim împreunã cu Hristos, murim omului vechi ºi înviem împreunã cu El, renaºtem la o nouã viaþã ca sã trãim lui Dumnezeu ºi nu pãcatului. În Taina Sfântului Botez, prin Sfântul Duh, cel care Îl aduce pe Hristos în noi: „Câþi în Hristos v-aþi botezat, în Hristos v-aþi îmbrãcat” cu adevãrat în acel moment se împlineºte ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine” (Galateni 2, 20). Rãpirea misticã extaticã sau enstaticã pânã la al treilea cer – experiatã de Sfântul Apostol Pavel l-a fãcut sã clameze adeziunea sa totalã la Hristos „ªi viaþa mea de acum, în trup, o trãiesc în credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine însuºi pentru mine” (Galateni 2, 20). Experienþa extraordinarã a Sfântului Apostol Pavel este în primul rând lucrarea lui
Dumnezeu cu oamenii aleºi ai Sãi. Însã fiecare pe baza unirii cu Hristos prin Duhul Sfânt, trebuie sã-ºi pãstreze curatã „haina luminoasã” îmbrãcatã în baia Botezului ca sã trãiascã viaþa veºnicã în Dumnezeu. Cel care se oferã pe sine lui Hristos îl are pe Hristos în el ieºit ºi vãzut la suprafaþã prezent prin credinþã ºi fapte bune ca roade ale împreunã lucrãrii cu El. Cel care nu se oferã pe sine lui Hristos Îl are prezent în profunzimile de tainã ale fiinþei lui dar neieºit ºi nevãzut în faptele credinþei ºi ale iubirii sinergice. Iar cei care s-au oferit deplin lui Hristos în viaþa aceasta prin jertfa sufletului ºi a trupului lor au dobândit unirea cu El încã din viaþa aceasta. Pr. prof. dr. Ion POPESCU Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia” din Piteºti
„În umbrã, în lege ºi în Scripturã” Taina lui Hristos în Vechiul Testament (III)
Revelaþia adusã prin naºterea lui Set „Cercetaþi Scripturile, cã socotiþi cã în ele aveþi viaþã veºnicã. ªi acelea sunt care mãrturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39). Aºa ne îndeamnã Hristos, arãtând cã dorinþa cercetãrii tainei Sale este pricinã a vieþii veºnice ºi a toatã bucuria sufleteascã. Scormonind, ca dupã o comoarã, litera Scripturilor, în cele din urmã vom afla Mãrgãritarul ascuns – adicã pe Hristos – câtã vreme în cãrþile Vechiului Testament ºi, îndeosebi, în cele ale lui Moise, sub umbrele unor personaje, acte sau ale unor jertfe se strãvãd adânci, subtile, bogate, nuanþate, spirituale înþelesuri ale tainei lui Hristos. Dupã uciderea lui Abel, a cunoscut Adam pe Eva, femeia lui, ºi zãmislind ea a nãscut fiu ºi i-a chemat numele lui Set, zicând: „Mi-a ridicat mie Dumnezeu altã sãmânþã în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain” (Facere 4, 25).
a. Miracolul sporirii chipului lui Dumnezeu în umanitate se aratã prin naºterea lui Set Naºterea lui Set echivaleazã, pentru Adam, cu bucuria unei revelaþii. La vederea noului fiu, Set, Adam mãrturiseºte plin de uimire: „Mi-a dat Dumnezeu altã sãmânþã în locul lui Abel”. Nu zice aceeaºi sãmânþã, în locul lui Abel. Ca pãrinte constatase deosebirile dintre primii doi fii ai lui, dar abia apariþia celui de a-l treilea îi certificã lui Adam miracolul unicitãþii persoanei, al individului singular, irepetabil. Naºterea lui Set adevereºte faptul cã, în umanitate, chipul lui Dumnezeu nu reprezintã un ºablon sau o simplã pecete „ºtanþatã” implacabil peste fiecare persoanã nou apãrutã pe „banda” naturii umane. „Chipul lui Dumnezeu” poate fi perceput pe de o parte ca o calitate ce „umple” uniform umanitatea, iar pe de altã parte, poate fi perceput dinamic, în sensul cã aceastã calitate este „imprimatã” tainic fiecãrui om în parte prin energiile dumnezeieºti necreate. Aceste energii manifestã chipul lui Dumnezeu în nuanþe noi ºi variate, nuanþe care îºi gãsesc expresie în tot atâtea persoane unice, singulare, irepetabile, a cãror valoare ºi faþã conteazã pe vecie înaintea lui Dumnezeu, fãrã a fi confundate între ele. Deci, Adam se bucurã copleºit de uimire pentru cã trãieºte clipa în care, în chip proorocesc, vesteºte cum înmulþirea umanitãþii nu este o simplã multiplicare a persoanelor de dinainte, în mod repetitiv, ci înmulþirea se aratã a fi o îmbogãþire a umanitãþii, o sporire a strãlucirii chipului lui Dumnezeu într-însa. Probabil cã tot acum el înþelege mai bine ºi binecuvântarea dintâi a lui Dumnezeu: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi…” Încã un rãspuns la întrebarea „de ce nu ne-a fãcut Dumnezeu deodatã pe toþi?”. Iatã de ce: pentru a asista muþi de uimire la sporirea chipului lui Dumnezeu în urmaºii noºtri.
În notele la Glafirele Sfântului Chiril al Alexandriei, pãrintele profesor Dumitru Stãniloae spunea: „Chipul dumnezeiesc al omului nu se multiplicã prin persoanele noi ce se nasc. Dar el se îmbogãþeºte mereu, sau actualizeazã bogãþia trãsãturilor sau ale însuºirilor lui, sau frumuseþea lui printr-o continuã sporire. Nu existã persoanã care sã nu aducã ceva nou, dar rãmânând în acelaºi chip dumnezeiesc, sau în aceeaºi umanitate. Însã adevãrata îmbogãþire ne-o aduce Hristos, care, ca Fiu al lui Dumnezeu, S-a fãcut persoanã a umanitãþii”. ªi încheie pãrintele profesor cum nu se putea mai nimerit, folosindu-i concluzia pentru a readuce la temã divagaþiile expuse mai sus: „Hristos a adus aceastã îmbogãþire cu adevãrat nouã a umanitãþii (…) iar în aceastã privinþã L-a avut ca prefigurare pe Set!”1.
b. Urmaºii lui Cain ºi urmaºii lui Set. Sfântul Chiril al Alexandriei atrage atenþia: dacã ar voi cineva sã înºire pe urmaºii lui Cain ºi pe cei ai lui Set, punând înaintea lor ca rãdãcinã comunã pe Adam, va afla ca al ºaptelea – pe Lameh, coborâtor din Cain, ºi tot ca al ºaptelea – pe Enoh, coborâtor din Set, dupã cum urmeazã: - Adam, Cain, Enos, Irad, Maleleil, Matusal, Lameh - Adam, Set, Enos, Caian, Maleleil, Irad, Enoh. Lameh comunicã îngrijorat femeilor lui urmãtoarele: „Ascultaþi glasul meu, bãgaþi în urechi cuvintele mele, cã am omorât bãrbat spre rana mea ºi tânãr (cum ºi Hristos a fost) spre vãtãmarea mea. De ºapte ori a fost pedepsit Cain, iar Lameh de ºaptezeci de ori câte ºapte”. Ascultând „grozãvia” de mãrturisire a lui Lameh, ne ducem cu gândul la Israel care avea sã se arate înfricoºat ca unul ce a omorât bãrbat tânãr – pe Hristos. Poporul lui Israel a cãzut, potrivit cu Lameh, în teama de pedeapsã, dându-ºi seama cã va fi judecat pentru Sânge sfânt, cu mult mai mult decât Cain. Cãci acela ca unul ce a greºit unui om ca noi, a fost vinovat de ºapte pedepse. Dar Israel L-a nesocotit pe Emanuil. De aceea se pedepseºte de ºaptezeci câte ºapte. Dintr-o altã ordine de idei, judecãm astfel: din pricina patimilor, natura umanã se transmite, din strãmoºi în urmaºi, afectatã, slãbitã, gãunoºitã, pãcatele pãrinþilor destabilizând „întipãrirea” chipului lui Dumnezeu în copiii lor. Sfântul ierarh Filaret al Moscovei în „Convorbirea despre naºterea pruncilor” susþine cã pãcatele nepocãite ale strãmoºilor
provoacã modificãri patologice în trupurile ºi sufletele urmaºilor. Ierarhul atrage atenþia cã Adam ºi Eva au nãscut trei fii în trei perioade diferite ale vieþii lor duhovniceºti. Îndatã dupã cãdere dau naºtere lui Cain cel obraznic. Dupã ce au fãcut cunoºtinþã pe propria piele cu greutatea pãcatului, dau naºtere blândului ºi neprihãnitului Abel. Dupã ce trec prin încercarea tragediei fratricidului, protopãrinþii se smeresc ºi aduc pe lume, cu nãdejde în Dumnezeu, pe Set cel binecredincios”.2 Scriitorul rus K.V.Zorin sintetizeazã: „Legãtura dintre pãrinþi ºi copii se aseamãnã oarecum principiului vaselor comunicante: nivelul apei din acestea este egal, oricât de mult s-ar turna ori s-ar scoate dintr-unul singur. „Fluidul” curat sau, dupã caz, murdar, de care este plin „rezervorul” pãrintesc, se transferã în fiinþa copilului”.3 Încheiem cele de la „capitolul” Lameh. Enoh: „a fost mutat prin credinþã ca sã nu vadã moartea. ªi nu s-a aflat, pentru cã l-a luat pe el Dumnezeu” (Evrei 11, 5). Înþelegem din tâlcuirile sfinte cã cei în Hristos, prin credinþã sunt slãviþi în timpul ieºirii lor ºi nu vor mai fi aflaþi, oricât îi va cãuta satana. Cãci vor fi mutaþi de Dumnezeu din moarte ºi stricãciune la viaþa veºnicã!
c. De ce s-a trecut sub tãcere în Scripturã timpul vieþii urmaºilor lui Cain? În Scripturã se aratã clar la ce numãr de ani s-a întins timpul vieþii fiecãruia dintre urmaºii lui Set, cine, cât a trãit, atât înainte. cât ºi dupã naºterea fiilor. Dar timpul vieþii urmaºilor lui Cain s-a trecut sub tãcere… Ca sã se arate cã Dumnezeu nu rabdã sã vadã viaþa celor pãcãtoºi. „Amin vã zic vouã, niciodatã nu v-am cunoscut pe voi” (Matei 25, 12). 1. Pr. Prof. Dumitru Stãniloae, note la Glafire, în col. P.S.B., vol. 39, E.I.B.M. al B.O.R, Bucureºti, 1992, pag. 28 2. Sfântul Ierarh Filaret al Moscovei, Convorbiri despre naºterea pruncilor, apud K.V. Zorin, Pãcatele pãrinþilor ºi bolile copiilor, Ed. Sophia, Bucureºti, 2007, pag. 37-38 3. K.V. Zorin, Pãcatele pãrinþilor ºi bolile copiilor, Ed. Sophia, Bucureºti, 2007, pag. 42
Prof. Andrei CÃNUÞÃ
3
Argeºul Ortodox Interviu cu domnul profesor de religie MARIUS DOBRIN, director adjunct la Grupul ªcolar de Chimie Industrialã Piteºti
„Am grijã ca mesajul religios-moral sã ajungã la sufletele elevilor“ Pentru început, aº dori sã vã prezentaþi cititorilor noºtri.
primitã de la Dumnezeu ca dar spre a oferi ºi eu mai departe din roadele strãdaniei mele.
Sunt nãscut la Piteºti, absolvent al Seminarului Teologic „Neagoe Basarab”, al Facultãþii de Teologie „Sfânta Muceniþã Filoteea” ºi al cursurilor post-universitare de master ale aceleiaºi facultãþi, în prezent urmând cursurile Facultãþii de SociologiePsihologie din Bucureºti. Sunt profesor titular de religie din anul 2001, gradul didactic II, profesor mentor pentru studenþii Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Piteºti care urmeazã cursurile Departamentului pentru Pregãtirea Personalului Didactic. Am fost numit în funcþia de director adjunct în luna iunie a acestui an.
Cum priviþi noua programã de religie pentru liceu?
M-am identificat cu multe activitãþi ºcolare ºi extraºcolare de când am pãºit în acest liceu, fiind aproape de tinerii elevi, având grijã ca mesajul religios-moral sã ajungã la sufletele lor. Am avut încredere în puterea de muncã
Pe data de 1 septembrie 2008 pe site-ul oficial al Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului au fost publicate noile programe ºcolare atât pentru ciclul inferior al liceului, cât ºi pentru cel superior, cu aplicarea lor începând cu anul ºcolar în curs. Au fost regândite cele ºapte unitãþi de învãþare pentru fiecare programã ºcolarã în parte, s-a corelat conþinutul învãþãrii cu capacitatea intelectualafectivã ºi voliþionalã a elevului; s-a descongestionat materia, profesorul de religie având posibilitatea de a comunica ºi interacþiona ºi mai mult cu elevul. În noile programe ºcolare sunt bine definite provocãrile lumii de astãzi, în faþa cãrora adolescentul trebuie sã-ºi mãrturiseascã ferm credinþa creºtinã. Temele de Istoria Religiilor cuprinse în programe, dezvoltã tânãrului competenþe într-un domeniu vast, care þine de cultura generalã.
Biserica ºi satul
Douã fãclii care menþin spiritul neamului nostru Supranumit „Apostolul neamului” pentru credinþa lui în Dumnezeu, Nicolae Iorga spunea cã: „Avem douã entitãþi care þin sufletul neamului românesc: Biserica (mânãstirile) ºi satele” (din Conferinþa de la primirea lui N. Iorga în Academia Românã, ca membru deplin). Reflectând asupra acestor cuvinte, vom reuºi sã argumentãm memorabila afirmaþie a marelui nostru cãrturar. Rezistând invadatorilor pãgâni ºi celor douã mari conflagraþii mondiale, regimului comunist ºi dictaturii ateiste, Biserica ºi satul s-au dovedit a fi mereu adevãratele cetãþi ale conservãrii spiritului românesc. Biserica a fost ºi a rãmas sufletul satului, aºa cum satul a fost ºi încã mai este trupul Bisericii. Nu poate exista o entitate în lipsa celeilalte. Biserica a împrumutat elemente materiale produse în lumea satului (piatra, lemnul, meºterii iconari, covoarele etc.), iar satul a adoptat conduita de viaþã definitã în Poruncile bisericeºti, ca ºi în principiile creºtinismului ortodox. Toatã aceastã întrepãtrundere a condus în cele din urmã la formarea ºi menþinerea conºtiinþei de neam ºi de credinþã a poporului nostru. Însã câþi dintre românii de astãzi o mai posedã cu adevãrat?! Pentru cã, la ora actualã, tot mai mult teren se pare cã au câºtigat dorinþa dupã un trai urban confortabil ºi imitaþia dupã tot ce aparþine Occidentului. De ce sã renegãm tezaurul nostru folcloric ºi strãbuna credinþã în favoarea unor împrumuturi strãine, total nepotrivite specificului nostru naþional?! Romulus Vulcãnescu a alcãtuit un dicþionar complet al tradiþiilor ºi al obiceiurilor noastre din cuprinsul cãrora rãzbate pânã azi originalitatea poporului român în toate domeniile vieþii. Cinste lor, celor care au adus progresul tehnic în þara noastrã, pentru cã ºi lumea de la sate a beneficiat într-o oarecare mãsurã de el. Evoluþia omenirii a fost necesarã ºi fireascã. Dar trebuie pãstrat ºi mediul unde o viaþã sãnãtoasã se trãieºte mai aproape de recolta semãnatã cu trudã de lucrãtorul pãmântului, aºa cum un bun creºtin, care-ºi seamãnã ogorul traiului cu fapte bune, va fi mai aproape de mântuirea sufletului sãu. Natura este singura care îl apropie pe om de Dumnezeu. Departe sunt vremurile când toate familiile din sat de reuneau în marea familie ortodoxã din Casa lui Dumnezeu. Iar
4
Rãmân aproape în continuare de tinerii noºtri elevi, fiind sensibil problemelor vârstei lor, încercând sã le insuflu dragostea de învãþãturã, credinþa în Dumnezeu, participarea la slujbele ºi viaþa Bisericii noastre strãmoºeºti. Încerc sã nu uit niciodatã cuvântul Sfintei Scripturi care îndeamnã dascãlul sã „deprindã pe tânãr cu purtarea pe care trebuie sã o aibã”.
sufletele sãtenilor se apropiau mai mult de Tatãl ceresc în cadrul rugãciunii colective din timpul slujbei de duminicã. Toþi românii de atunci se mândreau cu straiele lor pline de farmec ºi culoare. Nu exista vreun eveniment din viaþa lor (naºtere, cununie, moarte) fãrã ca acesta sã fie racordat la viaþa bisericeascã ºi la binecuvântarea preotului din sat. Satul este organizarea obºteascã a oamenilor care se nasc ºi trãiesc într-un spaþiu bine delimitat. ªi Biserica este obºtea tuturor credincioºilor care þin ºi mãrturisesc învãþãturile lui Iisus Hristos. Comunitãþile sãteºti ºi-au transmis zestrea culturalã ºi religioasã de la o generaþie la alta printr-o comunicare directã, ca de la suflet la suflet. Tot astfel ºi Cuvântul lui Dumnezeu prin viu grai S-a propovãduit de-a lungul vremii, în special în sânul sfântului locaº creºtinortodox. Faþã de aceste douã importante fãclii care ne-au susþinut fiinþa noastrã naþionalã, avem ºi noi datoria de a le restaura. Doar acestea au fost creuzetele în care s-a cristalizat identitatea noastrã ca popor distinct pe mapamond, de-a lungul istoriei omenirii. Valorificând ºi adaptând puþin cultura popularã la cerinþele actuale ale societãþii, având drept cãlãuzã în viaþã învãþãmintele creºtineºti, vom deveni la un moment dat un popor deosebit de apreciat între celelalte popoare civilizate din lume. ªcoala, Biserica, ONG-urile, dar ºi instituþiile de stat ar trebui sã acþioneze prin multiple mijloace în vederea atingerii scopurilor mai sus definite. Trebuie sã acordãm atenþie ºi spiritului neamului nostru, nu numai bunãstãrii lui materiale. Sã ne ferim pe cât este posibil de a ne transforma în simpli nomazi care colindã pe la porþile strãinilor pentru o pâine mai bunã. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i în þara ta” ºi în bisericile sau mânãstirile rãsãrite ca florile în fiecare localitate româneascã ne vom regãsi întotdeauna forþa ºi curajul de a ne duce traiul aici, pe meleagurile unde ne sunt strãmoºii ºi unde am primit Botezul întru Hristos. Veritabilul român este decent, evlavios, pãstrãtor al valorilor transmise din tatã în fiu ºi, nu în ultimul rând, binevoitor ºi sprijinitor faþã de aproapele. Oare nu Biserica ºi satul i-au sãdit românului în suflet aceste virtuþi?! Haideþi sã nu ni le pierdem, cei care le mai avem, ºi sã-i ajutãm ºi pe cei care le-au pierdut sã ºi le redobândeascã. Domnul fie cu românii de pretutindeni! Amalia CORNÃÞEANU
În final, am dori sã ne spuneþi dacã aveþi un verset scripturistic care sã cãlãuzeascã activitatea dumneavoastrã didacticã? Da. „Cel ce nu iubeºte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8). Mulþumim pentru timpul acordat ºi vã dorim succes în noul an ºcolar atât în lucrarea de la catedrã, cât ºi în cea managerialã! A consemnat Pr. Florin IORDACHE
Cugetare
Cum aþi ajuns sã fiþi numit director adjunct la liceul în care predaþi religia?
Domnule profesor ºi director adjunct, ce gânduri transmiteþi, prin intermediul nostru, elevilor dumneavoastrã?
RÃSPLATA SMERITULUI SEMÃNÃTOR Se seamãnã întru necinste, învie întru slavã; se seamãnã întru slãbiciune, învie întru putere. (I Corinteni 15, 43)
Seminþele semãnate cu smerenie, cu nãdejde în Domnul vor aduce întotdeauna roada doritã. Iar aceste roade, pârguite cu harul lui Dumnezeu, depãºesc întotdeauna aºteptãrile semãnãtorului. Nimeni nu ºtie ºi n-a vãzut cum se dezvoltã grãunþele în adâncul pãmântului, cum dintr-o minusculã sãmânþã, nearãtoasã, se naºte viaþa, cum creºte aceastã viaþã, rãzbeºte prin întuneric la luminã, cum ajunge sã se prefacã în superbe, înmiresmate flori. Dumnezeu face aceastã minune, iar cel ce a semãnat cu smerenie aºteaptã minunea cu aceeaºi convingere cu care aºteaptã rãsãritul soarelui dupã lungi ceasuri de întuneric. Semãnãtorul seamãnã plângând, secerãtorul secerã cu bucurie. Cât de adâncã ºi cât de mângâietoare este aceastã idee! Când, cu o neogoitã tristeþe ºi cu o negrãitã suferinþã încredinþãm pãmântului o fiinþã iubitã, am putea, desprinzându-ne privirea înlãcrimatã de pe pãmânt ºi ridicând-o spre cer, sã ne aducem aminte de viaþa cea nestricãcioasã de luminoasa înviere care îi aºteaptã pe morþii noºtri. Când ne lucrãm ogorul cu smerenie, cu trudã, împovãraþi de griji punem sãmânþa sub brazdã cu dragoste de aproapele, de cele mai multe ori fãrã sã ºtim în ce sol va nimeri; uneori nici nu avem timpul sau posibilitatea de a aºtepta recolta; totuºi trebuie sã ne continuãm drumul vieþii cu speranþa cã ceea ce am semãnat întru necinste ºi întru neputinþã va rãsãri, prin, puterea lui Dumnezeu, întru slavã. Tot ceea ce facem când ne cãim pentru pãcatele noastre, când ne rugãm cu lacrimi cerând ajutor, când ne dorim din adâncul inimii sã ºtergem rãul fãcut, orice pornire spre bine, toate acestea sunt seminþe pe care Domnul ni le dã spre însãmânþare. Sã nu încetãm a le semãna cu smerenie, cu umilinþã, în sãrãcia noastrã, dar cu nãdejdea nezdruncinatã cã lumina soarelui pe care Atotputernicul Dumnezeu o va revãrsa asupra ogorului nostru ºi roua harului Sãu vor lucra asupra seminþelor noastre, fãcându-le sã creascã întru slavã ºi putere. Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, Bucureºti, 2008, pag. 306-307.
„GULAG“ ROMÂNESC
Argeºul Ortodox Pãrintele ªtefan Marcu (†28 septembrie 1989)
56 de ani de prigoanã ºi suferinþã
Un duhovnic ºi un ascet deosebit. 83 de ani de vieþuire în Hristos ºi aproape 56 de ani de opresiuni ºi urmãriri politice. Un preot de excepþie, care i-a întors pe mulþi la credinþã. „Medici, profesori, ingineri, avocaþi ºi procurori, precum ºi creºtini de rând îl cãutau, atât pentru competenþa sfaturilor sale, cât ºi pentru puterea rugãciunii, prin care i-a salvat pe mulþi de la pieirea veºnicã... A fost o conºtiinþã slujitoare autenticã, un ascet desãvârºit, un trãitor sincer al mesajului Evangheliei. Putea fi surprins în timpul Sfintei Liturghii, cu lacrimi ce-i spãlau faþa, cu chipul transfigurat, cu voce rãguºitã, dar cu un simþ al melosului bizantin deosebit. Era un sfânt din icoanã ºi o voce din adânc, chip al blândeþii ºi ocean al smereniei...” (Jertfã din spaþiul mioritic, pag. 103-104 apud Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Ed. IBMBOR, Bucureºti, 2007, pag. 462).
Familie cu tradiþie preoþeascã
Avându-l înaintaº pe preotul Ion Danþiº din Nistoreºti, cunoscut sub numele de „patriarhul Vrancei”, pãrintele ªtefan Marcu a cãutat sã ridice slujirea preoþeascã la cele mai înalte cote, datã fiind zestrea duhovniceascã a familiei. Nãscut la 28 noiembrie 1906, pãrintele Marcu a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman în iunie 1928, înscriindu-se apoi la Facultatea de Teologie din Chiºinãu. Greutãþile materiale îl determinã sã-ºi întrerupã studiile universitare pentru a preda timp de doi ani la ªcoala Normalã de Învãþãtori din Focºani. La 11 ianuarie 1931 îºi întemeiazã familie creºtinã alãturi de Elena Chifulescu, iar la sfârºitul aceluiaºi an este hirotonit preot pe seama parohiei din Nistoreºti. Preþ de doi ani îºi pãstoreºte în liniºte parohienii din satele Podul Nãrujii, Rebegari, Nistoreºti, Ogoarele, Bâtcari, Gãinari, Romaneºti ºi Olãreºti, în total 336 de familii cu 1263 de suflete. I se nasc ºi cei trei copii: Gabriela, Mihaela ºi Corneliu. Începând cu 1933, ca urmare a valului de represiuni politice, preotul ªtefan Marcu „este depus în penitenciarul Focºani, la dispoziþia organelor poliþieneºti, timp de peste o lunã, fãrã mandat de arestare ºi fãrã a i se da vreun fel de explicaþii” (Martiri ai Buzãului ºi Vrancei, pag. 251 apud Martiri pentru Hristos, din România..., pag. 452). Aceastã arestare va constitui începutul acuzelor, urmãririlor ºi agresiunilor, pentru cã, în viziunea organelor poliþieneºti, ºi ridicarea unei troiþe din proprie iniþiativã la 14 mai 1936 la Stroeºti-Nãruja este consideratã activitate legionarã.
Jertfã ºi martiraj
La 25 martie 1938, jandarmii percheziþioneazã casa preotului Marcu pentru a gãsi „materiale de propagandã legionarã”, dar acþiunea se încheie cu rezultat „negativ”. În septembrie, acelaºi an, pãrintele este trimis în lagãrul de internaþi legionari de la Vaslui, apoi în Basarabia, în lagãrul din Saldachia, unde i se confiscã cartea de rugãciune, pe motiv cã ar constitui material legionar.
Este eliberat la 22 decembrie 1938, pentru a fi agresat cu percheziþii ºi reþineri. ªi simplul fapt cã la 26 ianuarie 1939 a susþinut câteva examene la Facultatea de Teologie, fãrã sã anunþe postul de jandarmi, a constituit motiv de a-i rãscoli casa ºi a-i bulversa familia. La 4 septembrie 1940 preotul Marcu este percheziþionat la domiciliu ºi arestat, fãrã un motiv clar. În decembrie 1941 jandarmii rãscolesc iarãºi casa slujitorului, ca
urmare a unui denunþ conform cãruia pãrintele deºine material legionar. „Rezultatul acþiunii poate fi considerat unul dintre cele mai ridicole: Una pijama verde a Pr. ªtefan Marcu; una bluzã verde a Dnei Elena Marcu.... Arme ºi muniþiuni nu s-au gãsit” (Ibidem, pag. 455). ªapte luni mai târziu organele de ordine vor rãscoli din nou casa preotului pentru aceleaºi pijamale. Urmãrile continuã cu o frecvenþã de nejustificat, deºi notele informative îi trãdau nevinovãþia: „nu ia parte la adunãrile comunei ce au loc; se ocupã cu slujba de preot ºi gospodãria; sperã ºi nutreºte ideea în noua schimbare; are prizã mare...; locuitorii comunei cred mult în el...; capabil sã târascã masele dupã el; foarte bun orator ºi cu mult spirit de organizare” (ACNSAS, dosar 74, vol: 6, f. 35 apud Martiri pentru Hristos,... pag. 456). La 25 aprilie 1949 este arestat de Securitate, iar la 14 august 1950,
Tribunalul Militar Galaþi îl condamnã pe pãrintele ªtefan Marcu la 15 ani muncã silnicã ºi 5 ani degradare civicã, pentru „uneltire contra ordinii sociale” ºi „favorizarea infractorului”, acuze care vizau faptele milei creºtine. Vrednicul slujitor avea sã cunoascã penitenciarele comuniste de la Galaþi, Jilava, Aiud ºi coloniile de muncã de la Valea Neagrã, Peninsula ºi Poarta Albã. La Aiud i se depisteazã un TBC pulmonar grav, fiind suspectat de o „distrofie de gradul II”, ca urmare a condiþiilor grele din temniþã. În spitalul Penitenciarului Aiud, deþinutul politic Mihai Timaru îl întâlneºte pe pãrintele Marcu, despre care va scrie: „Era un preot deosebit, cum puþini am întâlnit în închisori. Preotul Marcu radia în jurul lui numai dragoste ºi har duhovnicesc. Era un mare preot ºi de o înaltã trãire spiritualã”.
Mãrturii de dincolo de temniþã
În timpul reeducãrii la Aiud, între 1960 ºi 1961 pãrintele Marcu, alãturi de cunoscutul Arsenie Papacioc ºi regretatul Ioan Iovan de la Vladimireºti, a refuzat documentarea cu privire la mãreþele realizãri ale partidului, fiind supuºi regimului de exterminare. Ioan Ianolide, un alt temerar al credinþei, scria cu privire la verticalitatea pãrintelui ªtefan: „La Aiud, preotul Marcu a fãcut misionarism pânã la sacrificiu, era un om cu suflet curat, cu caracter integru, fãrã compromisuri în credinþã, cu mare capacitate de dragoste ºi jertfã. A fost mult pedepsit, dar nu a renunþat nicio clipã la misiunea sa sfântã. Bolnav, tot, mai bolnav, pedepsit, tot mai pedepsit, el a continuat slujirea” (Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouã, Bucureºti, Ed. Christiana, pag. 329). Familia i-a fost acuzatã, agresatã ºi destrãmatã. Dupã eliberare, bãtrân ºi bolnav, pãrintele a continuat sã fie urmãrit de Securitate cu o indiscreþie intenþionatã, ce viza compromiterea sa. „Deºi pus în situaþii delicate, a sfârºit prin a-ºi stãpâni urmãritorii cu iubirea sa capabilã de jertfã, câºtigând respectul celor mai mulþi dintre ei. Nu de puþine ori, unii dintre securiºti, în special spre apusul regimului comunist, ºi-l alegeau duhovnic, tocmai pentru cã îi cunoºteau verticalitatea” (Martiri pentru Hristos..., pag. 461). Cu toate acestea, dupã pensionare, pe 28 septembrie, pe când se întorcea de la piaþã, pe trecerea de pietoni, în faþa blocului în care locuia, o maºinã l-a lovit mortal. În câteva ore pãrãsea cele lumeºti, lãrgind ceata martirilor anticomuniºti, cãci accidentul a fost suspectat de conotaþii politice, ºoferul având legãturi cu Securitatea. Trei luni mai târziu, România dãdea liberã slavã lui Dumnezeu... Roxana DRAGOª
Cum mor cuvioºii Arãtarea unor sfinte moaºte necunoscute la Schitul Sfânta Ana
Din când în când mulþi pãrinþi ºi fraþi creºtini, în diferite locuri din Sfântul Munte, au vãzut lucruri minunate ºi suprafireºti. Cu treizeci ºi cinci de ani în urmã a adormit ºi a plecat spre lãcaºurile Domnului pãrintele Ciprian de la Schitul Sfânta Ana, care ne-a povestit urmãtoarea întâmplare: „Au trecut mulþi ani, nu-mi aduc aminte câþi, de când un creºtin evlavios a plecat din Creta spre Sfântul Munte, pentru a se închina în locurile acestea sfinte ºi pentru a-l vedea pe vãrul sãu bun, pãrintele Eftimie, care se nevoia în ultima chilie isihastã din partea de jos a Schitului Sfânta Ana. Acest creºtin sosise din Creta la Dafni, limanul central din Sfântul Munte, cu vaporul, care trecea atunci o datã pe sãptãmânã, ºi, de acolo, cu o barcã micã, pe la amiazã a ajuns la Schitul Sfânta Ana, unde se nevoia ruda sa. L-a întrebat pe un monah, care i-a arãtat drumul cu bunãvoinþã. Desigur, locul acela este plin de stânci ºi cãrãri râpoase. Omul a apucat-o pe una din acele cãrãri care l-a scos într-o regiune numitã „Pina”, însã acolo cãrarea se închidea, fiind plinã de stânci. A luat-o totuºi la deal, fãrã sã ºtie unde merge. Orele treceau, soarele dãdea spre asfinþit ºi, în cele din urmã, cu multã trudã ºi cu riscul de a cãdea în prãpastie, dupã ce a rãtãcit multã vreme în jurul stâncilor, a ajuns la Schitul Arhanghelilor, care face parte din Sfânta Ana, acolo unde scriitorul cretan Agapie Landos a scris cartea „Mântuirea pãcãtoºilor”. Acolo a fost condus de pãrintele Grigorie la vãrul sãu, pãrintele Eftimie. Pãrintele Eftimie, bãtrânul pãrintelui Hristodul, de asemenea cretan, l-a primit cât s-a putut de bine pe vãrul lui ºi l-a lãsat sã se odihneascã. Pe când stãtea întins pentru a se odihni de osteneala drumului, a început sã-i povesteascã pãrintelui Eftimie peripeþia pe care a avut pe stând, ºi, în vreme ce-i povestea asta, l-a întrebat pe pãrintele Eftimie: - Ia spune-mi, pãrinte, pe mortul acela pe care l-am vãzut acolo pe stânci, într-o peºterã, când îl veþi îngropa? Cãci vreau ºi eu sã vãd cum îi îngropaþi pe monahii adormiþi. Pãrintele Eftimie, auzind de peºterã ºi de mort, în dimineaþa zilei urmãtoare l-a luat pe vãrul sãu ºi s-au dus la pãrintele Ciprian, care cunoºtea locurile acelea ca-n palmã, fiindcã se nevoise acolo de mic copil. Când i-au spus despre acele lucruri, pãrintele Ciprian a rãmas uimit, iar când a auzit de peºterã, a cãzut pe gânduri, crezând cã acelui creºtin din Creta, din pricina foamei ºi a oboselii, i s-au nãlucit aceste lucruri. Aºadar, l-a rugat pe pelerinul cretan sã le spunã ce a vãzut exact, unde ºi când l-a vãzut pe cel adormit. Creºtinul cel evlavios, cu toatã simplitatea care-l caracteriza, i-a spus pãrintelui Ciprian: „Pãrinte, de la Schitul Sfânta Ana am ieºit la stâncile acelea. Nu ºtiam pe ce drum sã apuc pentru a ajunge aici. Cu trudã ºi multã primejdie am urcat în sus ºi am gãsit în faþa mea o peºterã, am intrat ºi am vãzut pe un pat de piatrã cum un cuvios pãrinte este întins ºi doarme. L-am salutat ºi am aºteptat rãspuns. Dar pãrintele nu s-a miºcat din locul lui ºi atunci, vãzând cã-ºi doarme somnul cel veºnic, m-am apropiat mai mult ºi am vãzut deasupra capului sãu o cruce, icoana Maicii Domnului ºi o candelã care ardea. Mi-am fãcut cruce, am pus trei metanii ºi mam gândit cã pãrintele acela murise de curând ºi n-aþi apucat sãl îngropaþi ºi cã, desigur, mâine îl veþi îngropa. Am simþit miros de tãmâie ºi am crezut cã în ceasul acela aþi tãmâiat ºi apoi aþi plecat”. Pãrintele Ciprian nu cunoºtea nicio peºterã acolo, ºi au plecat cu toþii sã afle unde sunt acele sfinte moaºte. Au colindat toatã regiunea aceea ziua întreagã, dar peºterã ºi moaºte n-au gãsit nicãieri. Abia pe la asfinþit au simþit ieºind din locurile acelea o mireasmã intensã de tãmâie. Mireasma aceasta fusese simþitã de multe ori de pãrintele Ciprian, dupã cum el însuºi ne-a încredinþat, însã în afarã de asta n-a vãzut nimic. Evlaviosul pelerin a spus: „Iatã, aici, pe lângã copacul acesta am intrat în peºterã; acum unde este? Ce se întâmplã? Ah, cum de n-am ºtiut cã sunt moaºte sfinte, sã le fi luat pe umãr ºi sã fi plecat!” Apoi au rostit cuvântul profetic din Sfânta Scripturã: „Minunat este Domnul întru Sfinþii Sãi”, ºi s-au întors înapoi plini de bucurie ºi mângâiere, cu încredinþarea deplinã cã toate stâncile ºi pietrele din Sfântul Munte ascund câte un Sfânt, pe care, atunci când vrea ºi cui vrea, Preabunul Dumnezeu îl vãdeºte, ºi am slãvit într-un glas pe Unul Dumnezeu Cel în trei ipostasuri – Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh. (Patericul Sfântului Munte, I) Cum mor cuvioºii. Despre adormirea robilor lui Dumnezeu, Editura Egumeniþa, 2007, pag. 180-183
5
Argeºul Ortodox
Culorile veºmintelor liturgice Ghid liturgic în Biserica Ortodoxã „Clerul ortodox poartã douã tipuri de veºminte: liturgice ºi neliturgice. Cele neliturgice reprezintã îmbrãcãmintea zilnicã a clerului, iar la slujbã se poartã sub veºmintele liturgice. Îmbrãcãmintea neliturgicã poartã denumirea de reverendã ºi rasã. Deosebirea dintre ele este cã rasa se încheie chiar pe mijloc ºi are deschizãturi largi la mâneci; ea se poartã peste reverendã. În tradiþia rusã, pentru cã monahii poartã îmbrãcãminte neliturgicã de culoare închisã (de obicei „neagrã”, „bleumarin” sau „maro închis”) ºi clerul mirean poartã de obicei reverende de culori deschise, sunt cunoscuºi drept „clerul negru” ºi „clerul alb”. În Rusia, înainte de Revoluþia din 1917, acest plan vestimentar era valabil pentru ambele sutane sau veºminte neliturgice. De asemenea, culoarea liniei mânecii rasei semnifica rangul preotului. În Rusia modernã, clerul foloseºte culoarea „neagrã” pentru rasã ºi culori diverse pentru reverendã, nemaipurtând culori potrivite rangului administrativ. Totuºi, deoarece clerul comunitãþilor ruseºti din diaspora – mai ales din America – nu a fost afectat de Revoluþia din 1917, în majoritate continuã tradiþia culorilor diferite în ceea ce priveºte reverenda ºi rasa. Practica purtãrii sutanelor sau veºmintelor neliturgice de diverse culori vine din vremea stãpânirii turceºti. Clerul musulman îºi rezervase dreptul de a purta culorile „alb” sau „negru”, considerând cã umileºte astfel clerul creºtin, forþat astfel sã poarte culori strãlucitoare (pentru a se deosebi, n.t.) Dupã ce Biserica Ortodoxã a scãpat de sub constrângerea turceascã, clerul ortodox a renunþat sã mai poarte sutane de diverse culori; aceastã tradiþie a fost continuatã în schimb de clerul rus. Dar ºi clerul ortodox, mai ales cel grec, poartã sutane de culori diverse (mai ales deschise) în zona de climat tropical, ecuatorial ºi mediteranean. „Cremul”, „griul” ºi „gãlbuiul”, ca ºi „bronzul pal” („bej” ºi „auriu pal” chiar, n.t.) sunt cele mai populare. De asemenea, reverenda de culoare „bleu” este întâlnitã la clerul de pretutindeni. Este potrivit a purta un brâu sau o cingãtoare peste reverendã (mai ales cã se pot gãsi ºi cingãtori cu însemne creºtine, n.t.). În tradiþia greacã, aceastã curea este chiar o panglicã, un ºiret, un cordon sau o funie ce împrejmuieºte talia. Dar în tradiþia sârbã ºi românã aceste brâie semnificã rangul preotului. În Biserica Rusã acest brâu este chiar ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs de Chicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafiri). Purtarea sutanelor (a reverendei ºi a rasei) este în uzul comun al episcopilor, preoþilor,
diaconilor, monahilor ºi monahiilor. Permisiunea de a purta sutane se acordã ºi seminariºtilor (ºi studenþilor teologi, n.t.), fraþilor de mãnãstire, ipodiaconilor ºi citeþilor (respectiv dascãlilor sau cantorilor azi, n.t..) În ceea ce priveºte sutanele, Tipiconul (http://www.romarch.org/arhiva/Tipic.html) nu precizeazã nimic mai mult decât cã ele pot fi „deschise” sau „închise” la culoare, aºa cã tradiþia localã este singurul „standard”. În Biserica Ortodoxã sunt folosite ºase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vineþiu), roºu, albastru ºi auriu. Recent au început a se folosi ºi veºminte de culoare neagrã. În unele locuri mai sunt folosite ºi culorile portocaliu, stacojiu ºi ruginiu. Putem observa cã se folosesc aceste culori datoritã semnificaþiei lor: „albul” pentru puritatea luminii harului lui Dumnezeu; „verde”, culoarea vieþii, a Sfântului Duh ºi a lemnului Sfintei Cruci; „purpuriu” pentru patima Domnului Iisus Hristos; „roºu închis” pentru Sângele lui Hristos ºi pentru sângele
martirilor; „albastru” pentru Maica Domnului; „auriu” pentru bogaþia darurilor Sfântului Duh ºi „roºu deschis” pentru flacãra intensã a Oastei Duhovniceºti. „Negru” este în mod tradiþional culoarea morþii ºi a doliului în Apus, spre deosebire de Rãsãrit unde „albul” este culoarea Adormirii (cãci Ortodoxia accentueazã Învierea Domnului, nu greutatea ºi chinul Patimilor ºi morþii Domnului, n.t.). În Rusia, „roºu” este culoarea bucuriei, strãlucirii ºi frumuseþii. Nici una dintre acestea nu este scrisã în anumite reguli sau canoane ºi, în mod evident, multiplele culori au semnificaþii diferite pentru variile popoare. Pentru Biserica Ortodoxã, mai ales cea Rusã ºi cele influenþate de tradiþia ei, culorile predominante pentru diferitele sãrbãtori sunt urmãtoarele: 1. La Praznicele Mântuitorului, la Sfinþii Profeþi, la Sfinþii Apostoli ºi la Sfinþii Ierarhi: „auriu” ºi „galben” de toate nuanþele; 2. La Praznicele Maicii Domnului, la Puterile cele fãrã de trup (Îngeri) ºi la Sfintele
Fecioare: „albastru deschis” ºi „alb”; 3. La Praznicele Sfintei Cruci: „purpuriu” ºi „roºu închis”; 4. La Sfinþii Mucenici: „roºu” (În Sfânta ºi Marea Joi se poartã veºminte liturgice de culoarea „roºu închis” chiar dacã biserica este înveºmântatã în „negru”, iar masa Sfântului Altar se împodobeºte în „alb”, ca semn de aducere aminte a feþei de masã folositã la Cina cea de Tainã.) 5. La Sfinþii Cuvioºi, Asceþi ºi Nebuni pentru Hristos: „verde” (De asemenea Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh ºi Sfânta Treime sunt celebrate tot în veºminte „verzi”, de toate nuanþele.) 6. În Posturi: „albastru închis”, „purpuriu”, „verde închis”, „roºu închis ori sângeriu” ºi „negru”. În Postul Sfintelor Patimi veºmintele folosite se obiºnuieºte a fi cele „negre”. Sâmbetele ºi Sãrbãtorile mari din Postul Mare veºmintele sunt „negre”, dar cu ornamente „aurii” ºi de alte culori. 7. Înmormântãrile se sãvârºesc în veºminte „albe”. În Biserica Primarã nu se purtau veºminte „negre”, deºi clerul monahal purta sutane „negre”. În acele vremuri tot clerul purta veºminte „stacojii” (grena). În Rusia s-au purtat prima datã veºminte „negre” la înmormântarea Þarului Petru al II-lea (1821). De atunci sa rãspândit purtarea culorii „negre” la înmormântãri ºi în Postul Mare, ca în tradiþia romano-catolicã. „Albul” este purtat la Praznicele Botezului Domnului (Epifaniei, Teofaniei sau Arãtãrii lui Dumnezeu), Schimbãrii la Faþã ºi Învierii Domnului ºi pânã la odovania lor. În antichitatea creºtinã la Epifanie se prãznuia ºi Naºterea Domnului, însã dupã separarea celor douã sãrbãtori, de Crãciun se poartã „alb” ºi din a doua zi de Crãciun pânã la Boboteazã se poartã „auriu”. În tradiþia moscovitã, veºmintele bisericii ºi ale clerului se schimbã în „alb” la cântarea Prochimenului din Liturghia Sfintei ºi Marii Zi a Sâmbetei (adicã înainte de citirea din Apostol, n.t.). „Albul” este purtat pânã la Utrenia Duminicii Învierii, când sunt schimbate cu cele „roºu deschis” pânã la odovania praznicului. În unele locuri din Rusia, „albul” este purtat de la Înãlþarea Domnului pânã la Pogorârea Sfântului Duh, iar în alte locuri se obiºnuieºte a se purta culoarea „aurie”. În zona Munþilor Carpaþi ai ruºilor de la Paºti la Înãlþare se poartã numai „alb”, precum ºi la înmormântãri. „Verdele” este purtat în unele pãrþi la Înãlþarea Sfintei Cruci. În zona carpato-ruseascã „verdele” se poartã de la Rusalii la Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, precum ºi în Sâmbãta Sfântului Lazãr. „Auriul” este obiºnuit a se purta când nu
„Diferenþã sau repetiþie”
Pericolul nihilismului gândirii Trãim într-un secol marcat de pecetea indiferentismului religios. Un timp al desacralizãrii ºi al depersonalizãrii accentuate. De aceea, filosofia acestui secol exprimã clar aceastã stare. Un exemplu îl constituie lucrarea lui Gilles Deleuze intitulatã în mod semnificativ „Diferenþã ºi repetiþie” (Editura Babel, Bucureºti, 1995). Analizând diferite domenii ale cunoaºterii, cum ar fi matematica, biologia, psihanaliza, estetica etc. autorul cautã sã-ºi impunã conceptele sale intitulate „diferenþã liberã” ºi „repetiþie complexã”. El aratã cã: „Lumea modernã e lumea simulacrelor, în care omul nu supravieþuieºte lui Dumnezeu, identitatea individului nu supravieþuieºte
6
identitãþii substanþei” (op.cit. pag. 8). Urmând linia de gândire a lui Nietzche, Deleuze ne prezintã o lume fracturatã, marcatã de iluzia existenþei. O lume moartã (în fond) marcatã de ruptura diferenþei ºi de obsesia repetiþiei infinite. O lume dominatã de spectre ºi de simulacre. Dar gânditorul cautã sã treacã de la lumea vizibilã la fundamentul ei metafizic, cãutând sã demonstreze cã Fiinþa însãºi a lumii este fracturatã, la fel cum ar fi ºi gândirea noastrã. Pentru autor nu mai existã cauzã generatoare a lumii, nu se mai pune problema eternitãþii, pentru cã „intempestivul este mai profund decât timpul ºi eternitatea” (pag. 10).
este specificatã nicio altã culoare. În unele tradiþii locale „auriul” este purtat în toate sâmbetele, mai puþin cele în care este precizat „albul”. „Roºu închis ori sângeriu” este purtat în Postul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel, la Crãciun, la Înãlþarea Sfintei Cruci ºi la praznicele Sfinþilor Martiri.. „Roºu deschis” este purtat la praznicele Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel, precum ºi la Sfinþii Îngeri. La Moscova, în Athos ºi la Ierusalim „roºu deschis” este folosit la Paºti ºi la Crãciun. „Albastru” este purtat la praznicele Maicii Domnului, la Întâmpinarea Domnului, la BunaVestire ºi, uneori, în Vinerea Acatistului din a cincea sãptãmânã a Postului Mare. În zona carpatico-ruseascã „albastru” este purtat din prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului pânã la Înãlþarea Sfintei Cruci ºi chiar la Crãciun. „Purpuriu” (vineþiu) este purtat în sâmbetele ºi duminicile din Postul Mare. În unele pãrþi „purpuriul” este purtat în zilele de rând ale Postului Mare, iar „auriul” se foloseºte în sâmbetele ºi duminicile acestuia. „Portocaliu” este purtat pe alocuri în Postul Sfinþilor Apostoli, iar în altele de la Sfinþii Apostoli pânã la Schimbarea la Faþã. Unde se poate, chiar ºi veºmintele din bisericã, dvera ºi sticla candelelor se schimbã în funcþie de veºmintele sfinþiþilor slujitori. În tradiþia greceascã se obiºnuieºte ca dvera ºi sticla candelelor sã rãmânã tot timpul „roºii”, în amintirea surpãrii catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce ºi a ouãlor aduse, potrivit tradiþiei, de soþia lui Ponþiu Pilat la Cruce, care s-au înroºit prin picurarea Cinstitului Sânge. Trebuie sã menþionãm ºi faptul cã roºul purpuriu, roºul închis intens este ºi culoarea regalitãþii, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uºi (pe unde intra ºi împãratul Bizanþului spre a se împãrtãºi, n.t.)”. În tradiþia Bisericii Ortodoxe Române se folosesc relativ amestecate ambele variante: ruseºte ºi greceºte, precum ºi obiceiul local, format prin dotãrile mai puþin bogate. Strãmoºii noºtri ce veºminte au avut, pe acelea le-au purtat, iar noi am preluat stãruinþa lor drept tradiþie. Acum se mai observã ºi faptul cã mulþi slujitori poartã ce veºminte preferã, nu neapãrat ce veºminte sunt recomandate! Mãcar acolo unde sunt dotãrile de rigoare sau unde este posibilitate materialã mai bunã, este de preferat a se urmãri ºi semnificaþia duhovniceascã în purtarea veºmintelor, mai ales a celor liturgice. Articol tradus ºi adaptat dupã http://aggreen.net/vestment/liturgical_colors.ht ml. Pr. prof. Ciprian DRAGOMIR, Seminarul Teologic „Iustin Patriarhul” din Câmpulung
Nu se mai pune problema viitorului sau a trecutului, iar prezentul este fracturat prin irumperea intempestivului. Autorul se declarã a fi un antiplatonic convins, fiind dominat de o formã de patos nihilist apocaliptic. Lucrarea lui Deleuze este reprezentativã pentru modul în care omul contemporan (ateu) priveºte lumea. Marcat de relativism, nihilism, de influenþa falselor gnoze, omul lipsit de Dumnezeu cade într-un fel de patos autodistructiv, marcat de o viziune schizofrenicã asupra cosmosului (lumii). Ce altceva poate fi aceastã diferenþã decât schizofrenie care este proiectatã la scarã universalã. Ce altceva poate fi ºi repetiþia, decât o sumã de simptome care indicã anormalitatea care se repetã haotic? Pe scurt, Deleuze propune o viziune bolnavã ºi falsã asupra lumii, care nu are nici un fundament în realitatea concretã. Dar, pe de altã parte, lucrarea este o bunã analizã a conºtiinþei fracturate specifice omului post-modern, care aratã unde poate ajunge deriva jalnicã a fiinþei care se îndepãrteazã de Dumnezeu, deoarece, între nebunie ºi diferenþã nu este decât un pas… Prof. Alexandru BRICHIUª
Argeºul Ortodox
Sinaxarul sãptãmânii
PILDE DE SFINÞENIE 25 septembrie
† Preacuviosul Mãrturisitor Hariton, un apãrãtor al dreptei credinþe -28 septembrieAcest Sfânt Pãrinte era ucenic al Sfintei Tecla ºi a trãit în timpul domniei împãratului prigonitor Aurelian (270-275). Era originar din cetatea Iconiei, din eparhia Licaoniei ºi era cel mai bun dintre creºtini, strãlucind în credinþa ortodoxã. Împãratul, dând ordin ca toþi creºtinii sã aducã jertfã idolilor, a încercat sã-l constrângã ºi pe Mãrturisitorul Hariton sã facã acest lucru, dar acesta, fiind adus înaintea judecãtorului, a mãrturisit cu îndrãznealã zicând: Toþi idolii pãgânilor sunt diavoli, care pentru mândria lor, au fost surpaþi din cer în iad, cãci voiau sã se asemene cu Dumnezeul cel prea înalt. Acum, oamenii, fãrã de minte, cautã sã-i cinsteascã ca pe niºte dumnezei. Însã ºi ei, ºi cei ce li se închinã lor, vor pieri curând, ºi ca ºi fumul stingându-se se vor pierde. Pentru aceea nu mã voi închina lor, cãci eu am pe adevãratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Cãruia Îi slujesc ºi mã închin. Pentru aceastã mãrturisire, a fost întins pe jos ºi bãtut cu cruzime, de patru slujitori ai împãratului, încât sângele i se vãrsa ca un râu, iar carnea cãdea de pe oase. Vãzând acei slujitori cã totuºi a rãmas viu, au încetat a-l mai bate ºi, temându-se cã va muri, l-au dus într-o temniþã. Dar Dumnezeu l-a întãrit ºi l-a fãcut sãnãtos. Atunci, judecãtorii l-au scos pentru a doua oarã la judecatã. Iar el a mãrturisit cu ºi mai mare tãrie dreapta credinþã, încât judecãtorul a poruncit sã-i ardã trupul cu fãclii. A fost din nou aruncat în temniþã, dar Dumnezeu l-a vindecat pe slujitorul sãu. Murind împãratul Aurelian ºi urmând un nou împãrat, acesta, de fricã, pentru a nu avea soarta lui Aurelian, i-a eliberat pe toþi creºtinii, urmând deci, o perioadã mai blândã. Mãrturisitorul Hariton, scãpând din închisoare, a plecat spre Ierusalim unde a cãzut în mâinile tâlharilor. Neavând ce sã ia de la dânsul, l-au luat, cu gândul de a-l vinde ca rob, ca sã ia un preþ bun, ºi aºa l-au dus în peºtera lor. Însã, printr-o minune dumnezeiascã, Hariton a scãpat de aceºtia într-un chip ca acesta: un ºarpe veninos, venind ºi intrând în vasul în care aveau tâlharii vin, ºi-a vãrsat otrava în vin, din care, bând tâlharii, au murit cu toþii. În acest fel, Dumnezeu l-a izbãvit de ei, rãmânând cu comoara lor, comoarã din care, o parte a împãrþit-o la sãraci, iar din cealaltã a ctitorit biserici ºi mãnãstiri. Pãrintele Hariton a construit o mânãstire în peºtera tâlharilor, unde a strâns acolo mulþi cãlugãri, pe care-i învãþa calea cea mântuitoare, a ascultãrii ºi a rugãciunii. Aºa a întemeiat el trei mãnãstiri. Faima sfinþeniei sale creºtea tot mai mult, încât mulþi credincioºi veneau la dânsul ca sã-i povãþuiascã, vindecându-se de diferite boli ºi deprinzând de la el darul rugãciunii. Dupã câþiva ani, Sfântul Pãrinte a mers în hotarele Ierihonului, într-o altã peºterã, unde ºi-a asprit viaþa, hrãnindu-se cu verdeþuri puþine, ce creºteau prin acea zonã, dar mai ales cu hrana spiritualã, rugãciunea. Aici, alþi cãlugãri s-au strâns în jurul sãu, formându-se o nouã mânãstire în care Hariton a adus regulile vieþii monahale din prima mânãstire, fondatã de el. Nu dupã mult timp, Hariton pleacã în pãrþile Tecuitului, alegându-ºi un nou locaº pentru viaþa sa cea asprã. ªi aici avea sã întemeieze cea de-a treia mãnãstire fondatã de el. Însã, aici, Preacuviosul Pãrinte s-a retras în vârful muntelui de lângã mânãstire, unde cu greu se putea ajunge, pentru a veghea ºi mai mult cu rugãciunea. În vârf de munte, fiind însetat ºi neavând apã, s-a rugat lui Dumnezeu, iar Acesta i-a scos apã dintr-o piatrã uscatã, precum lui Israel, în pustie. Aºa a mai trãit câþiva ani, în sfinþenie, arãtându-se tãmãduitor a tot felul de boli, adormind la adânci bãtrâneþi, dându-ºi sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Moaºtele sale au fost îngropate de fiii sãi duhovniceºti, în prima mânãstire, cea din peºtera tâlharilor, aducând lui Dumnezeu slavã. Preot Cristian LAZÃR, Parohia Glâmboc
Sfânta Eufrosina a pãrãsit de tânãrã casa pãrinteascã, s-a îmbrãcat în haine bãrbãteºti ºi a intrat într-o mãnãstire de cãlugãri. ªi s-a ostenit acolo cu multe nevoinþe ºi rugãciuni, pânã când trupul ei, ºi înainte mai gingaº decât al celorlalþi monahi, s-a uscat în ascezã. Nimeni nu a ºtiut cine e pânã în clipa când a fost chematã la Hristos. Pãrintele ei, aflat în pelerinaj la mãnãstire, i-a fost alãturi în ultimul moment, în care ea a rostit: „Tatã”. Tatãl, nimeni altul decât Pafnutie Egipteanul, a fost cuprins de atâta bucurie ºi mulþumire cã fiica regãsitã este acum copila Raiului, încât s-a fãcut el însuºi monah. În vremea persecuþiilor lui Diocleþian, s-a predat singur autoritãþilor, a fost chinuit, dar a scãpat prin minune dumnezeiascã. Cãlãii lui, Dionisie ºi Callimachi, s-au botezat vãzând întâmplãrile. Lãsat liber, a locuit o vreme în casa unui om pe nume Nestor, asupra cãruia a avut o înrâurire deosebitã, familia lui îmbrãþiºând ulterior mucenicia. Pânã când sã devinã el însuºi martir al lui Hristos, Pafnutie a îmbãrbãtat peste 500 de oamenii sã primeascã chinurile pentru mântuitoarea mãrturisire.
26 septembrie Mutarea la Domnul a Sfântului Apostol ºi Evanghelist Ioan (foto). La vârsta de 105 ani, Sfântul Ioan ºi-a cunoscut dinainte sfârºitul. Dupã ce ºi-a fãcut rugãciunea, a rugat pe ucenicii lui sã sape o groapã, în care s-a aºezat, i-a îmbrãþiºat, i-a sãrutat ºi le-a dat poveþe. L-au acoperit întâi pânã la brâu, apoi pânã la umeri, le-a mai spus cuvinte de rãmas bun ºi de folos pentru mântuirea lor, apoi ºi-a dat duhul.
Sfântul Ioan, ajuns la bãtrâneþe, cerea sã fie dus la adunãrile creºtinilor ºi, în loc de lungi cuvântãri, se mulþumea sã repete mereu: „Fiilor, iubiþi-vã unii pe alþii”. Ascultãtorii îl întrebau de ce repetã el mereu aceleaºi îndemnuri. Iar el rãspundea: „Aceasta este porunca Domnului. Împliniþi-o ºi este de-ajuns”.
27 septembrie Sfântul Mucenic Calistrat a trãit în Roma, în zilele împãratului Diocleþian. Este prins ºi chinuit pentru credinþã, apoi pus într-un sac ºi aruncat în mare. Sacul s-a rupt prin minune ºi sfântul a ieºit nevãtãmat din apã. Peste patruzeci de slujitori împãrãteºti au vãzut minunea ºi au crezut în Hristos. Au fost aruncaþi în temniþã. Acolo Calistrat i-a învãþat despre Judecatã, despre Înviere ºi despre suflet. Au fost scoºi din închisoare pentru a jertfi zeilor, dar ei s-au rugat lui Dumnezeu ºi au dãrâmat toate statuile idolilor. Moartea lor muceniceascã a slujit drept exemplu altor slujbaºi împãrãteºti, care au crezut, au pãtimit ºi s-au mântuit.
28 septembrie Cuviosul Hariton Mãrturisitorul a trãit pe vremea împãratului Aurelian în cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. A mãrturisit fãrã teamã credinþa sa, pentru care a fost bãtut ºi ars cu fãclii. Este eliberat dupã moartea împãratului ºi merge în pustie. Este prins de tâlhari ºi legat într-o peºterã. Dumnezeu îl scapã trimiþând un ºarpe care îºi varsã veninul în cupa din care beau tâlharii vin. Rãmânând slobod ºi fãrã primejdie, Hariton a mulþumit Domnului transformând locaºul tâlharilor în bisericã, apoi în mãnãstire unde minunile curgeau asemenea apei ce izvora din piatrã seacã la rugãciunea sfântului.
29 septembrie Cuviosul Chiriac Sihastrul s-a nãscut în Corint, în 448, ca fiu de preot ºi nepot de episcop. Dupã ce a petrecut copilãria ce citeþ la bisericã, la 18 ani pleacã la Ierusalim ºi este tuns în monahism de Sfântul Eftimie cel Mare. A petrecut în curãþie ºi rugãciune tot restul vieþii, pânã a plecat în pace la Domnul.
30 septembrie Sfintele Muceniþe Ripsimia ºi Gaiani erau douã tinere prietene de neam bun, pe vremea lui Diocleþian. Amândouã doreau sã fie mirese ale lui Hristos. Însã împãratul, atras de frumuseþea Ripsimiei, a dorit sã o facã femeia sa. Tânãra a fugit împreunã cu prietena ei în Armenia. Au fost gãsite de slujbaºii imperiali, chinuite ºi mutilate cumplit pânã ºi-au dat sufletul.
1 octombrie
Ucenicii l-au acoperit în întregime cu pãmânt, apoi au mers în cetatea Efesului sã povesteascã ce se întâmplase. Episcopul locului a trimis oameni sã sape dupã sfintele moaºte, dar nu le-au gãsit. Fericitul Ieronim istoriseºte cã
Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc. Este cel care l-a botezat pe Pavel din descoperire dumnezeiascã. A fost hirotonit episcop de cãtre apostoli în acea cetate. A sãvârºit vindecãri în Damasc ºi în Elevteropole, a adus pe mulþi la credinþa în Hristos. A fost bãtut cu vine de bou de cãtre guvernatorul Luchian, strujit la coaste ºi pârjolit cu fãclii, apoi a fost scos afarã din cetate ºi ucis cu pietre, primindu-ºi mucenicia. Gabriela SAFTA
7
C M Y K
Argeºul Ortodox
ORIZONT CREªTIN Procesiune cu moaºtele Sfântului Siluan Athonitul, la Schitul Darvari din Bucureºti La Schitul Darvari din Bucureºti a fost organizatã marþi searã, 23 septembrie, o procesiune cu moaºtele Sfântului Siluan Athonitul. Prãznuit de Biserica Ortodoxã în ziua de 24 septembrie, Sfântul Siluan Athonitul s-a nãscut în anul 1866 în Rusia ºi a intrat în monahism la vârsta de 27 de ani, nevoindu-se ani de zile la Muntele Athos. Cu prilejul prãznuirii Sfântului Siluan Athonitul, la Biserica Rusã ,,Sfântul Nicolae” din Bucureºti s-a sãvârºit Sfânta Liturghie ºi o slujbã de priveghere, la miezul nopþii, marþi seara spre miercuri. Autorul a importante scrieri duhovniceºti, Sfântul Siluan Athonitul a trecut la cele veºnice la 24 septembrie 1938.
Episcopia Ortodoxã Românã a Australiei ºi Noii Zeelande beneficiazã de un nou lãcaº de cult Episcopia Ortodoxã Românã a Australiei ºi Noii Zeelande a finalizat, în aceastã lunã, demersurile de achiziþionare a unei noi proprietãþi în oraºul Christchurch din Noua Zeelandã. Proprietatea a fost cumpãratã de Patriarhia Românã, cu sprijinul financiar al Guvernului României, de la Arhiepiscopia Anglicanã ºi cuprinde o bisericã monument istoric, un centru cultural-pastoral, casa episcopalã, biblioteca ºi un paraclis. În perioada urmãtoare, noua proprietate româneascã din Noua Zeelandã va intra într-un amplu proces de restaurare, cu sprijinul comunitãþii ortodoxe româneºti din oraº, în vederea începerii sãvârºirii Sfintei Liturghii în lãcaºul de cult din Christchurch. De asemenea, se va amenaja o ºcoalã duminicalã pentru copii ºi tineri, unde se va preda religia ortodoxã ºi limba românã. Tot în aceastã lunã, în Australia au fost înfiinþate trei noi parohii ortodoxe româneºti, la iniþiativa ºi cu binecuvântarea Preasfinþitului Mihail, Episcopul Australiei ºi Noii Zeelande.
Sfântul Antim Ivireanul
„Jug ce trageþi voi, trag ºi eu” - continuare din pagina 1 -
uminat de Duhul Sfânt, evlaviosul mitropolit Antim, atunci când cerceteazã Scripturile, nu reþine „slova evangheliceºtii istorii”, ci mai ales „taina gândului evanghelic”. Bogãþia metaforelor din textul evanghelic „închipuiesc” ºi „ne adevereazã” lucruri adevãrate, precum: marea, e „lumea întru care niciodatã n-au oamenii odihnã, nici liniºte”, corãbiile – „împãrãþiile, crãiile, domniile ºi oraºele, mulþimea norodului, politiile, bogaþii ºi sãracii, cei mari ºi cei mici, ce cãlãtoresc ºi se aflã în nevoie”; vânturile „nevoile ce supãrã totdeauna”; iar norii, fulgerile ºi tunetele – „întâmplãrile cele de multe feluri, neaºteptate pagube”. i ca sã fim puþin ºi în tonul ºtiinþific al vremii în privinþa Cosmosului, vom spune cã Mitropolitul Antim cel Sfânt, are percepþia întunericului cosmic, „vede cu gândul”, cerul închizându-ºi ostenit toþi ochii, luna care „nu priveghea” ºi „nici una din stele avea deschise templele cele de argint”, aude „cu urechile inimii”, corbul aducând „veºtile liniºtii”, numeºte marea „stihie nestatornicã”, soarele „vârf celorlalte stele” ºi, iatã, înaintea lui Eminescu, luna este numitã „podoaba nopþii ºi stãpâna mãrii”! u un fir de argint, Didahiile Sfântului Antim, sunt brodate cu un grai inconfundabil ºi plin de putere. Ascultarea, sfânta ascultare, nu întâmplãtor este opritã în paginile didahiilor: „ascultarea în vremea înfrumuseþãrii”, stãruind imperativ pentru sila autocunoaºterii – „vino odatã în sine-þi. Vezi-þi ticãloºia!”, îndemnând la scrutarea „sinelui”, care aduce degrabã în suflet „frumuseþile cele minunate”, arãtând pe omul îndreptat „mai luminat ca soarele”. a oarecând profetul Iona, în care se regãsea adesea, Antim, Mitropolitul Þãrii Româneºti, porunceºte vehement: „Lãsaþi jugurile, lãsaþi strâmbãtãþile ºi vrãjmãºiile!” (Ibidem, pag. 34.) in Opera bogatã, a învãþatului mitropolit Antim, vom reaminti: - Învãþãturã pe scurt pentru Taina Credinþei, 1705.
L
ª
C C
D N
instabilã. u toate greutãþile lucrãrii pastorale, s-a înjugat ºi la lucrãri istovitoare ca tipograf, desenator, xilograf (sãpãtor de litere pentru tipografii), caligraf, pictor, sculptor, orator bisericesc ºi om al vremii, plinã de înfurciri social, politice ºi religioase. m dorit cu aceste rânduri scrise, sã intrãm în duhul Sfântului Antim Ivireanul ºi a vremurilor nestatornice, dramatice ºi tragice pe care le-a avut de întâmpinat, plecând în Þara de peste veac, la 66 de ani.
C
A
Înger în trup l a fost sfânt de la început!
E B D S
iserica drept mãritoare româneascã l-a trecut în calendarul cinstirii, noi fiind fiii sãi de suflet, de-a lungul veacurilor! umnezeu ne-a dãruit, nouã românilor, un înger în trup, ca sã ne slujeascã, sã se jertfeascã ºi sã ne lumineze cãrãrile vieþii în numele lui Hristos, Domnul. finte, Martir ºi Ierarh, Antim, ajutã-ne în faþa lui Hristos Iisus, sã ne îndreptãm viaþa ºi sã ne mântuim!
D
APEL
Mânãstirea Brazi ºi-a serbat ocrotitorul Luni, 22 septembrie, Mãnãstirea Brazi din oraºul vrâncean Panciu ºi-a serbat ocrotitorul, Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie. Cu acest prilej, Preasfinþitul Epifanie, Episcopul Buzãului ºi Vrancei, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi a oficiat Sfânta Liturghie arhiereascã. Mãnãstirea Brazi, situatã în apropierea oraºului Panciu, din judeþul Vrancea, a fost iniþial schit. Legenda spune cã a fost construitã pe locul unde a fost salvatã fiica domnitorului Vasile Lupu din mâna a trei fraþi unguri. Aceºtia mergeau spre Transilvania, când un tânãr cazac, pe nume Mazepa, crescut la curtea regelui polon Ioan Cazimir, i-a învins pe cei trei fraþi unguri ºi a eliberat fata domnitorului moldovean. În amintirea acestui eveniment, Mazepa a sãdit trei brazi, iar un an mai târziu, în 1654, unul dintre boierii domnitorului Vasile Lupu a ridicat un schit de maici pe acel loc, cu hramul „Sfântul Gheorghe“. În 1807, ieromonahul Dimitrie a mutat biserica din lemn ºi schitul pe un deal din apropiere. Biserica a fost reclãditã în 1834, din piatrã, iar schitul a fost transformat în aºezãmânt pentru cãlugãri. Arheologii spun cã schitul ar fi avut, de-a lungul istoriei, ºapte biserici. Una dintre ele a fost distrusã de nemþi în 1918, alta de cutremurul din 1940, iar ultima, construitã în 1944, a fost transformatã în ruine de cãtre regimul comunist. Se pãstreazã ºi astãzi în subteran Paraclisul Sfântului Teodosie, dar picturile originale sunt acoperite de ciment. Schitul a fost desfiinþat de regimul comunist în 1959 ºi reînfiinþat dupã 1989. La 9 septembrie 1990 a avut loc slujba de resfinþire a Schitului, iar între 19931994 s-a ridicat biserica «Naºterea Maicii Domnului». Sursa: TRINITAS TV C.D.
- Învãþãturã bisericeascã pentru învãþãtura preoþilor, Târgoviºte, 1710. - Învãþãturã bisericeascã a vlãdicãi Antim, Bucureºti, 1714. - Didahiile, Predice, 1709-1716. e viaþa ºi opera marelui Mitropolit Antim s-au îngrijit I. Bianu, episcopul Melchisedec al Romanului, C. Erbiceanu, N. Iorga, Petre V. Haneº, G. ªtrempel º.a. ici un ierarh care a cãlcat pe pãmântul românesc, nu a fost înzestrat de Bunul Dumnezeu cu atâtea daruri ºi cinstiri. El avea sã ajungã în fruntea Bisericii Ortodoxe Române, într-o vreme
„Taina gândului evanghelic”
„Alege viaþa, Spune NU avortului!“ Fundaþia creºtinã Pro Filiis ºi Asociaþia Pro Vita Sfântul Brâncoveanu, filiala Piteºti, cu binecuvântarea Prea Sfinþitului Episcop Calinic, în colaborare cu Primãria Municipiului Piteºti, vor organiza duminicã, 28 septembrie 2008, începând cu ora 12,30, Campania de Informare „Alege viaþa – spune NU avortului”, în Piaþa Vasile Milea. Dorim sã tragem un semnal de alarmã asupra creºterii numãrului de avorturi realizate în România dupã 1989, militând pentru dreptul egal la viaþã al copilului nãscut ºi nenãscut, sãnãtos ºi bolnav, reliefând frumuseþea maternitãþii ºi sacralitatea vieþii. Activitatea va avea în desfãºurare un microprogram artistic oferit de elevii de la Palatul Copiilor, precum ºi de la alte asociaþii. Vã aºteptãm cu drag!
Episcop al Argeºului ºi Muscelului
Conferinþa pastoral-misionarã de toamnã Având în vedere Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 830/2008 privind stabilirea temelor Conferinþelor pastoralmisionare semestriale (de primãvarã ºi toamnã) prin care s-a fãcut cunoscut Sfintelor Eparhii tema pentru conferinþa de primãvarã „2008 – Anul jubiliar al Sfintei Scripturi ºi al Sfintei Liturghii”, aprobânduse ca pentru Conferinþa pastoral-misionarã de toamnã Centrele Eparhiale sã stabileascã teme potrivit cu cerinþele misionar-pastorale locale; Þinând cont de aprobarea canonizãrii Sfântului Voievod Neagoe Basarab ºi evenimentele festive care vor avea loc în anul 2009, cu ocazia proclamãrii canonizãrii; Facem cunoscutã tema Conferinþei pastoral-misionare semestriale: Sfântul Voievod
Neagoe Basarab – Domn creºtin ortodox ºi bazileu, purtând coroana împãrãteascã a credinþei în Hristos. Conferinþele se vor susþine, pe Protoierii, dupã urmãtorul program: 1. Protoieria Curtea de Argeº – 1 octombrie; 2. Protoieria Domneºti – 2 octombrie; 3. Protoieria Câmpulung Muscel – 3 octombrie; 4. Protoieria Costeºti – 7 octombrie; 5. Protoieria Piteºti – 8 octombrie; 6. Protoieria Mioveni – 9 octombrie; 7. Protoieria Topoloveni – 10 octombrie 2008. Consilier Adm. Bisericesc, Preot Dan Florin OBROCEA
