Aparatul(locomotor( - lerablog.org

Au!rolul!de!a!transforma!energia!chimică!din!alimente!în!energie!mecanică!produsă!de!sistemul!muscular! șiarticulații.!! UMeste:!! Kcal!...

6 downloads 566 Views 565KB Size
Aparatul  locomotor     Este  format  din  2  părți:       Una  activă  și  una  pasivă.     Partea  activă:  mușchi,  nervi.   Partea  pasivă:  oase  și  articulații    

Oasele       Rol  de  susținere,  support,  protecția  organelor,  deposit  de  calciu,  hematopieza  –  secreția  de  celule  roșii  (în   măduva  osoasă  se  produc  celulele  roșii  sangvine)     Scheletul  e  format  din  cap,  gât,  trunchi,  membre.     Cap  –  osul  frontal,  temporal,  parietal,  occipital,  oasele  zigomate  (obraji),  maxilarul,  mandibula  (singurul   os  mobil  la  nivelul  capului),  scăriță,  ciocan  și  nicovală.     Coloana  vertebrală  –  cervical  (7  vertebre),  toracal  (12  vertebre),  lombar  (5),  coccis,  osul  sacru  (4-­‐5   vertebre).     Trunchiul  –  centura  scapulară  (clavicule,  scapule  –  omoplat,  coaste  –  12  perechi,  sternul,  centura   pelviană  (oasele  iliacee,  coccis,  osul  sacru))     Membrele  superioare  –  humerus,  ulna  +  radius,  carpiene,  metacarpiene,  falange.     Membrele  inferioare  –  femurul  (cel  mai  lung),  tibia  +  peroneul,  tarsiene,  meta  tarsiene,  falange.     Clasificarea  caracteristicilor  oaselor       După  compoziție:  Oasele  sunt  dure  la  exterior  și  flexibile  la  interior.  Calciul  conferă  duritate.  Colagenul   conferă  o  ușoară  mobilitate.     După  dimensiune:  lungi,  scurte  (trei  dimensiuni  egale),  plate  și  late.     Structura  oaselor:     Epifiza  (capetele  oaselor)   Diafiza  (mijlocul)   Metafiza  (partea  din  os  care  crește)       Celulele  osoase:     Osteoblaste  –  conțin  matricea  organică  (cu  rol  de  refacere  a  osului)   Osteoclaste  –  duc  informația  (ex  hematopoieza)  de  la  exterior  (periost)  la  partea  interioară  (endost)  și   invers.      

   

Articulațiile     Punctual  de  întâlnire  a  două  sau  mai  multe  oase.     Structural:  articulațiile  sunt:  fibroase  (cap,  bazin  –  coloană),  cartilaginoase  (coloană)  și  sinoviale   (genunchi,  coate,  etc..).     Funțional:  fixe,  semimobile,  mobile.     Articulația  mobilă:  capsula  articulară  (conține  vase  limfatice    și  sangvine),  membrană  sinovială,  orificiu   synovial,  lichid  synovial.     Ce  se  poate  face  cu  clienții  pentru  îmbunătățirea  articulațiilor:  depresurizare,  nutriție  bună,  curățarea   sistemului  limfatic.     Ligamente  –  cabluri  de  legătură  care  unesc  capetele  osoase  și  împiedică  deplasarea  după  o  anumită   distanță.     !Tendoanele  -­‐    leagă  mușchii  de  articulații  (partea  nearvoasă),  nevascularizat,  pentru  refacere  se  aplică   unguente.    

Mușchii     Sunt  partea  activă  din  aparatul  locomotor.    Este  un  țesut  contractil  de  culoare  roz-­‐roșiatică  format  din   celule  musculare  care  formează  corpul  mușchiului  (venter).  El  se  prinde  de  corp  prin  tendoane.     http://acasandrei.url.ph/grupele-­‐muschilor/     Funcții:  locomoție,  funcții  vitale  (respirație,  digestie)       Clasificare:  netezi  (viscerali,  involuntari  –  de  pe  organe),  scheletici  (voluntari  –  cei  de  pe  oase,  striați),   miocardul  (inima).       Miocardul  are  conformația  unui  mușchi  scheletic  dar  cu  funcționalitate  viscerală.     Sus:  pectoralul  (major  –  minor)   Mijloc:  mușchii  netezi  abdominali,  oblici,  scalenici,  transversus.     Core-­‐ul  este  o  foiță  interioară  de  mușchi  care  îmbracă  peretele  abdominal  la  interior  (transversus   abdominalis).  –  diafragma  +  peretele  pelvian.     Jos:  Cvadriceps  (vast  lateral,  drept  femural,  croitor,  vast  median,  cruralul)                    Pe  tibie:  tibian  anterior  (față),                                                      gastro-­‐cnenieni  (mușchii  gemeni  -­‐  spate)                                                    solear  (spate)                  Pe  coapsă:  biceps  femoral  (ischio  gambieri),  semi-­‐membranos,  semi-­‐tendinos,  tensori  (fascia-­‐lata  pe   lateral)                    Fesierii  –  glutei  (mare,  mic,  mijlociu)                    Lombarul  –  când  ne  naștem  se  numește  aponevroză  –  nu  e  dezvoltat.                    Marele  dorsal                    Romboidul  (între  dorsali)                    Trapezul  

  Gluteii  (mare,  mediu,  mic)  și  lombarii  influențează  postura  (precum  o  centură  –  la  copiii  mici  nu-­‐s   deszvoltați  -­‐  aponevroză).     Umărul  –  deltoid  (anterior,  median,  posterior)     Biceps       Triceps     Antebraț:  flexori  (strâng  palma),  extensori  (deschid  pumnul)       Criterii  de  funcționalitate  și  acțiune:     Mușchi  flexori  (biceps,  abdomenul,  bicepsul  femoral,  tibiarul)   Mușchi  extensori  (triceps,  lombari,  cvadriceps,  gamva)   Mușchi  aductori  (deltoidul,  pectoralul)   Mușchi  abductori   Pronatori     Supinatori  (mână  închis  deschis)   Rotatori  interni  (umărul)   Rotatori  externi     Criterii  de  concurență  și  contrast  de  acțiune     Agoniști  (produc  mișcarea)  –  biceps   Antagoniști  (opun  mișcării)  –  triceps   Stabilizatori  (de  conducere,  oferă  stabilitate,  se  încordează  adițional  pentru  a  susține  mișcarea  –  ex:  pt   biceps:  abdomen,  umăr  picior.)     Sinergici  (care  concurează  la  realizarea  acțiunii  ex:  spate-­‐biceps)       Fibra  musculară     Epimisium  –  partea  exterioară:  acoperă  întreg  mușchiul.   Perimisium  –  teaca  ce  acoperă  fasciile  (grupurile)  de  fibre  musculare   Endomisium  –  acoperă  fiecare  fibră  în  parte       Proprietăți     Contractabilitatea  –  capacitatea  de  a  se  contracta.   Elasticitatea  –  capacitatea  de  a  fi  elastic   Extensibilitatea  –  capacitatea  de  extindere   Excitabilitatea  –  capacitatea  de  a  se  excita  la  acțiunea  unui  neuron  motor     Contracția:  un  neuron  inervează  mai  multe  fibre  musculare  (care  alcătuiesc  unitatea  motorie)  Unitatea   motorie  acționează  după  principiul  totul  sau  nimic.     Cu  cât  greutatea  utilizată  este  mai  mare,  cu  atât  sunt  recrutate  mai  multe  unități  motorii).  Corpul  are   tendința  de  a  salva  energia  prin  acest  mechanism.        

Clasificarea  fibrelor  motorii     Rapide    -­‐  cele  albe  pentru  sporturi  de  rezistență  (nu  au  vascularizare,  anaerobe  –  folosite  pentru  eforturi   explosive  –  sprinteri,  halterofili,  forbaliști)     Lente  –  cele  roșii  (vascularizate,  aerobe  –  bodybuilding,  rezistență)     Tipuri  de  contracție  musculară     Izotonică  –  flexii  (mușchi  se  scurtează,  capetele  tendinoase  se  apropie)   Isometrică  –  semiextensii  (mușchiul  de  scurtează  dar  capetele  nu  se  apropie)   Isokinetică  –  cu  aparate  speciale  care  produc  contracția  (împinsul  mașinii,  curele  pt.  abdomen)      

Sistemele  energetice    

Au  rolul  de  a  transforma  energia  chimică  din  alimente  în  energie  mecanică  produsă  de  sistemul  muscular   și  articulații.     UM  este:     Kcal  (căldura  necesară  creșterii  temperaturii  unui  kg  de  apă  de  la  14.5  la  15.5  grade  Celsius)     Kj  (unit.  de  măsură  a  forței.  forța    constantă  care  permite  unui  kg  accelerarea  cu  1  m/s2)     Energia  fundamentală  a  celulei     ADP  -­‐>  ATP:  adenozin  trifosfat  -­‐  benzina  organismului       Carbohidratul  se  stochează  ca  glucoză  și  trece  prin  mușchi  și  se  transformă  în  ATP.     ATP  e  format  din  adenine,  riboză  și  3  grupări  de  fosfat.       Sunt  3  sisteme  energetice.     1. Mecanismul  anaerob  –  alactacid  (nu  folosește  O2  ,  nu  produce  acid  lactic)   2. Mecanismul  anaerob  –  lactacid   3. Mecanismul  aerob  (folosește  aer,  și  produce  acid  lactic)     Carbo  -­‐>  glucoză   Grăsimile  -­‐>  acizi  grași   Proteinele  -­‐>  aminoacizi     Toate  se  transformă  în  ATP  în  urma  digestiei.     Pentru  a  antrena  trebuie  să  știm  în  ce  system  se  antrenează  în  funcție  de  ce  arde  persoana  respective.     Sistemul  anaerob,  alactacid     O  sursă  puternică  de  energie  de  scurtă  durată,  nu  folosește  oxygen,  nu  produce  acid  lactic,  este  folosit  în   activitățile  musculare  de  intensitate  foarte  mare.      

Se  folosește  creatina  fosfat  pentru  a  crește  masa  musculară.     ADP  +  KP  (keratin  phosfat)  =  ATP  +  Kreatin     Ex  sporturi  unde  se  folosește:  sprint,  haltere,  sărituri  rapide     4-­‐5  secunde.     Sistemul  anaerob,  lactacid     Produce  acid  lactic.  Este  numit  și  glicoliză  anaerobă.  Nu  folosește  oxygen,  el  începe  formarea  procesului   metabolic  aerob.     Permite  un  grad  înalt  de  effort  pe  o  perioadă  limitată  –  120  sec.     ADP  +  P  +  Glucoză  =  ATP  +  lactat  (produs  catabolist  rezultat  în  urma  glucozei)     La  final  de  antrenament  este  important  ca  mușchiul  să  fie  plin  de  lactat,  toate  rezervele  de  carbo  din   mușchi  fiind  folosite.       Se  secretă  HGH  atunci  când  mușchiul  este  plin  cu  lactat  (când  avem  febră  musculară).       Acest  system  este  folosit  în  bodybuilding,  volei,  basket,  judo.     Prin  ciclul  creps,  lactatul  este  transformat  din  nou  în  glucoză  prin  intermediul  ficatului  și  a  sistemului   limfatic.       Pahar  de  rom  +  2  cuburi  de  ciocolată  –  pentru  revenire.     Sistemul  aerob     Folosește  oxygen,  permite  oxidarea  completă  a  carbohidraților  și  lipidelor,  poate  furniza  o  cantitate   suficientă  de  energie  de  lungă  durată.     Puterea  energetică  este  mult  mai  mica  comparat  cu  cele  2  sisteme  anterioare.     Ex  sport:  marathon,  cycling,  cardio     În  cazul  unui  exces  de  proteină  (dieta  ketogenică),  corpul  va  folosi  proteina  ce  se  transformă  în  energie   iar  proteina  va  suferi  un  process  de  dezaminare.       Interacțiunea  sistemelor  energetice     Să  facem  intervale,  exemplu  (prima  etapă  de  30  de  secunde  –  primul  system  anaerob  alactacid,  apoi   sistemul  aerob)     Un  sprinter:  pleacă  de  la  start  repede  (primul  system),  apoi  menține  constant  (al  treilea  system)     Coeficientul  respirator     Raportul  între  co2  produs  /  oxigenul  consumat.        

Sistemul  cardio-­‐respirator     Este  sistemul  responsabil  de  oxigenarea  corpului.       E  format  din  aparatul  respirator  și  sistemul  cardio-­‐vascular.    

Aparatul  respirator    

Este  o  structură  adaptată  pentru  a  respira,  permite  schimbul  gazos  de  oxygen  și  co2  numit  emantoză  și   elementele  ce  alcătuiesc  aparatul:  plămânii,  traheea,  bronhiile,  bronhiole,  alveole  pulmonare.     Format  din:  cavitate  nazală  și  bucală,  laringe,  faringe,  trahee,  bronhii  (bronhiole,  alveole  pulmonare)      

Plămâii  

 

Organe  principale  alea  respirației,  se  găsesc  în  cavitatea  toracică.  Dreptul  are  3  lobi,  stângul  2  lobi.  Pentru   a  permite  ventilația,  ei  au  nevoie  de  o  pompă  –  cutia  toracică  și  mușchii  respiratori  (diafragmă,   intercostali,  sternocleidomastoidieni).  Compuși  din  țesut  spongios,  elastic.  Acoperiți  de  pleura  cu  rol  de   lubrifiere.  La  interior,  pleura  are  lichid  pleural.     Volumul  are  între  3  și  7  litri  iar  capacitatea  de  ventilație  e  mai  mare  la  sportivi.     Ventilația  pulmonară  este  un  process  automat  ritmic  și  controlat  de  centri  nervoși  și  permite  schimbul  de   aer  în  alveole:  inspirație  –  expirație.     !!!!!Pe  efort  se  expiră!!!!      

Sistemul  cardio  vascular  –  circulator  

  Distribuie  substanțe  nutritive  și  O2  prin  sânge,  eliminând  metaboliți.   E  alcătuit  din  inimă,  artere,  vene  și  capilare.     Este:  sangvin,  limfatic.  Are  rol  de  a  elimina  proteinele  ce  nu  sunt  assimilate,  toxine  și  cataboliți,   metaboliți.     Inima  este  un  organ  vital  care  se  contractă  –  sistolă  și  se  relaxează  –  diastolă.  Se  află  în  cavitatea  toracică,   în  stânga.  Inima  este  tetracamerală,  cu  2  atrii  2  și  2  ventricule  ce  comunică  între  ele  prin  valve.  Are  formă   conică.     Arterele  pleacă  din  ventricule  iar  venele  conduc  sângele  de  la  diferite  părți  ale  sângelui  la  atriul  drept.    

    Circulația  mare:  Din  ventricolu  stâng  pleacă  că  sânge  prin  aorta.  În  corp  se  produce  schimbul  de  gaze   (emantoză)  și  se  întoarce  prin  vene  în  atriul  drept  cu  CO2  și  metaboliți.       Circulația  mica:  După  care  coboară  prin  valvă  în  V  drept  după  care  pleacă  la  plămâni  prin  artera   pulmonară.  De  la  plâmâni  se  întoarce  în  atriul  drept  cu  O2.       Ciclul  cardiac     Se  referă  la  mișcările  de  contracție  dilatare  ale  celor  2  părți.  Pulsul  este  în  jur  de  70bpm.     Se  măsoară  prin  puls  sau  electrocardiogramă.     Ritmul  cardiac  maxim:  220  –  vârsta  =  RMC.      

Tehnica  și  didactica  principalelor  exerciții     Exerciții  de  bază  –  traiectorie  dreaptă,  coordonare  forță,  sinergie  musculară  mare,  multiarticulare.   (împins  la  piept,  genoflexiuni,  fandări,  biceps  (corpul  acționează  ca  o  bază  a  exercițiului))     Exerciții  complementare  –  traiectorie  circulară,  condiționări  specific,  sinergie  musculară  mica,   monoarticulare  (fluturări)       Ordine  de  ardere:  ficat,    mușchi,  etc…      

       

Sistemul  endocrin     Se  ocupă  cu  funcția  secretoare  de  hormoni:     -­‐ derivați  din  aminoacizi  (tiroidieni,  suprarenali,  melatonina)   -­‐ peptic  (hipofizari)   -­‐ derivați  din  coloesterol  (steroizii)  –  pătrund  în  celulă  fără  a  fi  nevoie  de  receptori.     Glandele  endocrine:     Hypotalamus  –  funcție  de  reglementare  directă  a  suprarenalelor.  Secretă  hormoni  de  eliberare  și  de   inhibare.     Glandele  suprarenale  secretă  cortisol  și  cortizon  și  hidrocortizol  -­‐    determină  o  stare  de  stres.     Glanda  hipofiză  –  este  în  partea  anterioară  a  creierului  și  cel  mai  important  hormon  este  HGH  cu  rol   anabolic  asupra  organismului.       HGH     Are  rol  de  creștere  a  densității  osoase,  a  masei  musculare,  piele,  regenerare  celulară,  micșorarea  stratului   de  grăsime.     Se  evită  carbohidrații  simpli.   Somnul  e  benefic,   Antrenamentul  cu  greutăți.   Excesul  de  consum  de  grăsimi.     Suplimente:  glutamine,  melatonina,  GABA,  l-­‐arginină,  l-­‐tirozină,  triptofan.       Tiroida     Una  din  cele  mai  importante  deoarce  prin  activitatea  ei  reglementează  procesele  metabolice  din   organism.  Hormoni:  T3,  T4.     Paratiroide     4  organisme  mici  din  spatele  tiroidei  ce  secretă  hormonal  paratiroidian  (decalcifiază  oasele).     Suprarenale     Deasupra  rinichilor  și  secretă  hormonii  de  stres  ce  reglementează  și  conduc  metabolismul  proteinelor  și   carbo.     Rinichii  -­‐  funcție  de  filtrare.     Epifiza  -­‐  Glanda  din  creier  care  secretă  melatonină.     Pancreasul     Furnizează  sucul  pancreatic  și  2  hormoni:  

  Glucagonul  și  insulina.  Glucagonul  crește  glicemia.  Insulina  coboară  glicemia.     Timusul     Situate  în  spatele  sternului,  are  rol  în  funcția  imunitară  a  copilului  dispare  o  data  cu  maturizarea.     Gonadele     Secretă  testosteron,  androsteron,  androstrendion.  La  femei:  estradiol,  estriol,  foliculina.    

  Sistemul  nervos     Este  rețeaua  de  comunicare  a  corpului.     Celula  principal  este  neuronul  format  din  nucleu,  corp  neuronal,  dendrite  (partea  prin  care  neuronal   primește  informația)  și  axoni  (trimite  informația  de  la  un  neuron  la  celălalt).     Axonul  e  învelit  în  o  teacă  de  grăsime  numită  mielină.     Legătura  dintre  doi  neuroni  –  sinapsă.     Se  împarte  în  central,  periferic.     SN  central  e  format  din:       -­‐  encefal  (creier  –  rol  de  coordonare,  centrul  celor  mai  înalte  funcții;  cerebel  –  rol  de  echilibru;  system   limbic  –  memorare  și  motivare;  hipotalamus  –  controlează  hipofiza)   -­‐  trunchi  cerebral  -­‐  conține  material  cenușie  (stochează  informații)   -­‐  măduva  spinării  (autostrada  nervilor  –  căi  descendente  și  ascendente)     Sistemul  nervos  vegetative  (autonom)     Parasimpatic  (se  ocupă  cu  bronhoconstricția,  vasodilatația,  peristaltismul  musculaturii  –  la  nivelul   esofagului  și  a  intestinului  gros,  secreția  glandelor  salivare,  lacrimare  și  ale  celor  atașate  tubului   digestiv).     Simpatic  (funcționează  sub  comanda  fugă  sau  atac).  Induce  catabolismul  prin  stres.  Se  ocupă  de   brohhodilatația,  vasoconstricția,  tahicardia,  contracția  musculaturii  căilor  spermatice.    

             

Nutriție  și  sport     (studiul  china  –  carte)     Sistemul  digestiv     Gură,  faringe,  esofag,  stomac,  intestine  subțire,  gros,  rect,  ficat,  pancreas.     Am  mâncat,  se  secretă  salivă  (ajută  la  digestie),  se  face  bolul  alimentar  care  ajunge  în  stomac  prin  esofag.   În  stomac  se  elimină  acid  clorhidric  pentru  a  distruge  microbii  și  se  mai  scretă  pepsina  ce  ajută  la   descompunerea  proteinelor.     Mucoasa  gastică  conține  glande  care  secretă  mucus  și  ajută  la  formarea  unei  bariere  protective  pentru  a   împiedica  digestia  a  stomacului  însuși.     Proteina  –  aminoacid  –  se  absoarbe  în  intestinul  subțire,  ajunge  în  ficat  după  care  ajunge  în  mușchi.     Proteina  hidroizolat  ajunge  direct  în  ficat.       Din  stomac  trece  în  intestinul  subțire  –  duoden,  jeju,  ileon;  apoi  la  intestinal  gros  –  cecum  colon,  rect     Ficatul  este  cea  mai  importantă  glandă,  cu  500  de  funcții  (sinteza  de  lipide,  metabolismul  glucidelor,   detoxifiere).  Cel  mai  bine  funcționează  noaptea  iar  pentru  slăbire,  aceasta  ține  mult  de  ficat.     Proteinele     Oferă  organismului  aminoacizi  esențiali  în  exercitarea  funcțiilor:     -­‐ plastică  (reconstrucția  fibrei  musculare)   -­‐ reglementară  (aminoacizii  -­‐>  hormoni)   -­‐ energetică  (procesul  de  gluconeogeneză  –  conversia  în  glucoză)     Clasificarea  aminoacizilor:     Esențiali  –  nu  se  sintetizează  de  către  corp  (fenilalanina,  izoleucina,  histidina,  leucina  (ramificat),  lizina,   metionina,  treonina,  triptofan,  valina)     Nesențiali.     Proteinele  complete  conțin  toți  aminoacizii  esențiali.     Carbohidrații     Principalele  funcții  ale  carbohidraților  sunt  cea  energetică,  acumularea  de  proteină,  prevenția  cetozei   (lipsa  carbo  din  metabolism),  substrat  energetic  pentru  SNC.     Aciditatea  corpului  uman  generează  candida.     Carbohidrații  simpli:  fructe,  pâine,  dulciuri  –  nerecomandați  la  slăbire.  Nu  se  mâncă  după  masă  ci   separate.     Carbohidrații  complecși:  legume,  orez  brun,  linte,  ovăz,  cartofi  dulci,  etc…  Ei  oferă  energie  brută  de   putere  mare.    

  Grăsimile     Simple  –  Trigliceridele     -­‐ Saturate  (solide  la  temp  camerei)  de  proveniență  animal  și  din  plante  uneori.  Ele  cresc   colesterolul  rău  –  LDL  -­‐  >  boli  vasculare.   -­‐ Nesaturate  (lichide  la  temperature  camerei)  –  din  plante,  măsline,  arahide,  ulei  de  porumb,  floarea   soarelui,  somon,  etc…  scad  colesterolul  LDL  din  sânge.  Necesare  copiilor  mai    de  la  6  luni  încolo   pentru  dezvoltarea  creierului.     Vitaminele     Nutrienți  importante  pentru  corpul  uman  fără  de  care  funcționalitatea  nu  ar  fi  ok.     Hidrosolubile:  B,  C     B2  –  crapă  buzele  la  margini.     Liposolubile:  A  D  (de  la  soare)  E  K.     Mineralele     Macrominerale  (se  iau  la  nivel  de  grame):  CA,  MA,  CL,  P,  K,  NA,  SU     Oligoelemente  (ordinal  mg):  FE,  FL,  ID,  MN,  CU,  SE,  ZN     Antioxidanți     Substanțe  nutritive  din  alimente  ce  încetinesc  degradarea  oxidative  prin  distrugerea  radicalilor  liberi.     Vinul  conține  flavonoizi  și  polifenoli  folosiți  la  activarea  naturală  a  celuleror  stem.         Apa  –  75%  din  masa  organismului,  0  kcal.       Alimentația  și  balanța  PH    

  Homeostaza  -­‐    starea  de  echilibru  a  corpului  uman.  PH  7.36     Acide:  cola,  carne,  etc…   Alcaline:  tot  ce  este  verde.     Diete  Populare     Dieta  Atkins,  Dukan  (exces  de  protein  și  grăsimi)  -­‐  >  crește  urea,  decalcifiere,  cetoacidoză.  Miroase  gura.     Dieta  paleolitică  (stare  naturală  a  mâncării  fără  alimente  procesate).       Dieta  Zona  (echilibrarea  metabolismului  nivelul  glicemic)  -­‐    se  bazează  pe  compoziția  laptelui  mamar  –   30%  proteină,  40%  carbo,  30%  grăsime.  3  mese  principale,  2  gustări.    

Biomecanica       Se  ocupă  cu  studiul  mașinii  umane.     Poziția  anatomică  are  rolul  de  a  ști  poziția  din  care  se  pleacă  la  exercitarea  exercițiului.     Poziția  persoanei  care  stă  vertical,  cu  capul  ridicat,  brațele  pe  lângă  corp,  și  palmele  deschise  spre  înainte   și  degetele  extinse.     Planurile  de  simetrie     -­‐ planul  frontal  –  împarte  corpul  din  față  –  spate  (permite  aplecare  lateral)   -­‐ planul  transversal  –  împarte  corpul  în  parte  superioară  și  inferioară  (permite  mișcare  de  rotație)   -­‐ planul  sagital  –  împarte  corpul    în  2  părți  laterale,  central  (permite  aplecare  față-­‐spate,  flexie,   extensie)  

    Axele:     -­‐ Longitudinală  (verticală)  –  ca  o  țeavă  ce  pică  perfect  prin  interiorul  corpului  de  sus  până  jos  –   permite  mișcare  de  rotație  în  jurul  axei.   -­‐ Transversală  (dintr-­‐o  parte  în  cealaltă  a  corpului)  –  miscare  de  aplecare  stânga-­‐dreapta   -­‐ Sagitală  (antero-­‐posterioară)  –  mișcare  de  înclinare  față-­‐spate.          

Mișcările  corpului:     -­‐ Flexie  –  extensie   -­‐ Abducție  –  adducție     -­‐ Rotație  internă  –  externă     -­‐ Înclinare  lateral     Umăr:  rotație,  flexie,  extensie,  abducție,  adducție   Șold:  rotație,  înclinare  lateral,  flexie,  extensie   Genunchi:  flexie,  extensie   Glezna:  rotație,  flexie,  extensie,  abducție,  adducție   Cotul:  flexie  extensie   Înheietura  mâinii:  rotație,  abducție-­‐adducție      

Cinematica  

  Studiază  mișcarea  și  descrie  mișcările  fără  a  lua  în  considerare  cauza  ce  duce  la  această  mișcare.     Mișcarea  uniformă  –  corpurile  parcurg  spații  egale  în  intervale  de  timp  egale  cu  viteză  constantă.  –  2   spinteri  pleacă  de  la  start  la  finiș,  pe  aceeași  linie     Mișcarea  rectilinie  –  corpurile  parcurg  spații  egale  dar  pe  o  traiectorie  rectilinie.    –  pe  stadion  se  pleacă  de   la  start,  ne  întoarcem  la  același  punct.     Mișcare  variată  –  corpurile  parcurg  spații  diverse,  timpii  sunt  egali  viteza  nu  este  constantă.  –  2  atleți   aleargă.  Primul  aleargă  100  de  m  iar  celălalt  pleacă  invers  și  aleargă  500  de  metri,  ajungând  la  același   timp.      

Statica  

  Se  ocupă  de  echilibrul  corpurilor  și  de  cauzele  implicate  pentru  a  menține  acea  mișcare.     Foțele  externe  –  gravitație,  vânt     Forțe  interne  –  mușchii     Totul  se  bazează  pe  forța  musculară  împotriva  unei  rezistențe.      

Dinamica  

  Principiul 1 al dinamicii: Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă. Ex:  Judo   Principiul 2 al dinamicii: O forță care acționează asupra unui corp îi imprimă acestuia o accelerație, proporțională cu forța și invers proporțională cu masa corpului:   Ex:  un  sportiv  la  care  bate  vântu  din  față    

Principiul  Acțiunii  și  reacțiunii:  Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar.     Ex:  un  pumn  în  perete  opune  o  forță  egală.      

Biomecanica  coloanei  vertebrale  

  Coloana  poate  face:  flexie,  extensie,  rotație,  înclinare  lateral.     Rezistența  inelului  fibros  crește  de  la  centru  la  exterior.  Interiorul  nucleului  este  pulpos  și  se  mulează  în   funcție  de  presiunea  ce  se  exercită  asupra  lui.     Când  avem  o  postură  aiurea,  totul  pică  de  sus  în  jos  cu  greutate  pe  partea  unde  trage  greutatea  normală.   Se  crează  deficite  de  presiune  –  hernie  pulpoasă.  Lipsa  mușchiului  de  lângă  coloana  vertebrală  poate   determina  acest  lucru.  Întărind  musculatura  respectivă  –  oferim  rezistența  necesară.       Pentru  a  ajuta  omul  se  fac  exerciții  de  kineto  terapie.  E  nevoie  de  întărirea  mușchilor  abdominali,   intercostali  și  diafragmă  pentru  a  scădea  presiunea  pe  coloană  cu  40%.     În  faza  inițială  e  recomandată  corectarea  posturii,  după  care  se  purcede  la  slăbire.    

  Stabilizatorii  tonico-­‐posturali  

  Extero-­‐receptori  –  poziționează  corpul  în  raport  cu  mediul  (ochii,  auzul,  mușchiul  maseter,  talpa)     Proprio-­‐receptori  –  plasarea  diferitelor  părți  ale  corpului  în  raport  cu  întregul.  –  aruncă  cineva  o  minge   spre  tine,  te  aperi.     Centrii  superiori  –  prelucrează  datele  primate  de  la  primii  doi.     Sunt:  Urechea  internă,  laba  piciorului,  ochii,  mușchiul  maseter.      

Dezechilibrele  musculare  

  O  condiție  de  dezechilibru  între  forța  grupărilor  de  mușchi:  agonist,  anatagonist.     La  cifoze  –  cocoașă:  prea  mult  piept,  prea  puțin  spate.  Se  face  masaj  și  detensionare  la  nivelul  pieptului   după  care  se  lucrează  partea  posterioară  (mușchiul  agonist).       Încălzirea  mușchiului  agonist  (pieptul),  detensionarea  mușchiului  agonist  (piept)  stretching-­‐ul   mușchiului  agonist  (deschiderea  brațelor),  lucrarea  mușchiului  antagonist  (spatele).     La  scolioze  (corp  strâmb  –  coloana  S  sau  2  S)       Paramorfismele     Paramorfismele  resprezintă  atitudini  de  postură.  Perosnale  închise  au  probleme  de  genul.  (femeile  când   le  cresc  sânii).  

    Dismorfismele     Sunt  deficiențe  din  naștere,  congenitale  ce  nu  pot  fi  corectate  prin  antrenament  ci  numai  prin  operație.  La   o  articluație  dismorfică  se  lucrează  la  mobilitate.      

Greutatea,  compoziția  corporală  și  structura  fizică  

  Greutatea  corporală  reprezintă  balanța  energetică  între  intrări  și  ieșiri  calorice.       Greutatea  ridicată  sau  scăzută  poate  indica  dezechilibrul  alimentar  cu  acumulare  excesivă  de  energie     Observarea  evoluției  greutății  poate  fi  sigură  numai  după  o  perioadă  de  3-­‐4  săptămâni    deoarece   greutatea  are  mci  oscilații  ce  nu  semnifică  creșterea  sau  scăderea  ponderală  (lichide,  factori  hormonali,   golirea  intestinelor)     Ca  și  slăbire  se  recomandă  cam  4  kg  pe  lună  și  la  acumulare,  cam  2.     IMC  –  indicele  de  masă  corporală.     Este  inefficient  la  copii  și  bătrâni.  Nu  ține  cont  de  masa  musculară  și  de  forma  corpului.  Nu  poate  fi  luat  în   considerare  pentru  a  pune  un  diagnostic  la  modul  că  este  supraponderal.     IMC  =  GREUTATEA  /  ÎNĂLȚIMEA2  (în  kg)       Greutatea  ideală  și  relativă     Formula  lui  Boca     Bărbat  =  h  –  105  +(-­‐)  10%   Femeie  =  h  –  110  +(-­‐)10%       Formula  lui  Lorenz     Bărbat:  h  -­‐  100  –  (h-­‐150)/4   Femeie:  h  –  100  –  (h-­‐150)/2       Greutatea  și  înălțimea     Se  diferă  după  densitate  și  volum.     Circumferințe     1. circumferința  încheieturii   2. brațului   3. mediană  a  coapsei   4. șoldurilor  (feselor)  –  bazinului   5. taliei    

Măsurăm  clientul,  întrebăm  clientul,  ce  dorește  să  obțină,  cum  vrea  să  arate,  etc…  și  notăm  la  caiet.     Pliurile  se  măsoară  cu  plicometru.     Pliul  bicipital  –  se  prinde  la  1  cm  deasupra  zonei  de  care  am  prins  și  măsurăm.   Pliul  tricipital     Pliul  subscapular  –  pindem  sub  scapula   Pliul  suprailiac  –  deasupra  fundului.       Bioimpedanța     Aplicarea  unui  current  electric  de  frecvență  joasă  prin  mână  sau  picior  –  ceea  ce  indică  compoziția   corporală.  Este  relevant  în  faza  inițială.      

Comunicarea  antrenor  –  client     Ca  și  antrenori  suntem  buni  vânzători  de  imagine.  Îmbunătățirea  vânzării  face  diferența  între  noi.       Aceasta  ține  de  comunicare:  verbal  –  7%  și  non-­‐verbale  –  93%  și  paraverbale.     De  ce  au  nevoie  oamenii  de  antrenor:  informații,  motivare.  Este  importantă  evidențierea  problemei.       Anamneza:  punem  omul  în  poziția  anatomică  și  discutăm  cu  el  și  facem  un  checklist  de  dinainte.      

Teoria  antrenamentului     Antrenamentul  este  organizarea  exercițiilor  fizice  ce  au  scop  îmbunătățirea  capacității  de  coordonare  și   de  condiționare  printr-­‐o  continua  adaptare  pentru  îmbunătățirea  performanței.     Sunt  două  tipuri  de  încărcare  de  antrenament:     -­‐ internă  (masa  musculară,  condiția  fizică,  vârstă,  kilograme,  sex,  rezistență    cardio  vasculară)   -­‐ externă  (greutatea  folosită,  durata,  repetări,  intensitatea,  durata  pauzelor,  zona  ce  se  antrenează)     Supracompensație     Echilibru  -­‐>    Effort  (stress  +  ardere)  -­‐>  Dezechilibru  -­‐>  Echilibru  (mâncăm,  bem  apă,  etc)  -­‐>   Supracomoensație  (corpul  se  adaptează  la  un  posibil  nivel  mai  înalt  al  antrenamentului)     Supacomopensația  restabilește  starea  fiziologică  inițială  (compensație)  dar  și  ridică  nivelul  pentru  a  mări   capacitatea  fizicului  de  a  suporta  solicitări  ulterioare.     Over  Training  Syndrome  (OTS)     Când  facem  antrenament  se  face  dezechilibru.  Pentru  a  reveni  la  starea  de  compensație  și  de   supracompensație  e  nevoie  de  odihnă  și  alimentație.  Dacă  nu  mâncăm  bine  (macronitrienți  și   micronutrienți)  și  nu  dormim  bine  se  ajunge  la  OTS.  Oboseala  dispare  și  reapare  (perenă),  creșterea   grăsimii  în  zona  ventral,  depresie.    

Cauze:  greutăți  mari,  lipsă  de  somn,  alimentație  neșpa,  etc…     OTS  este  un  dezechilibru  între  alimentație,  somn  și  antrenament.      

Pricipiile  de  antrenament    

 

1. Principiul  supraîncărcării  progressive  –  trebuie  să  ieși  din  zona  de  confort  pentru  a  avea  loc   schimbări  positive.   2. Principiul  specificității  –  se  referă  la  nevoile  clientului  pentru  a  obține  un    rezultat  specific.   3. Principiul  individualității  –  antrenamente  personalizate  per  individ.   4. Principiul  frecvenței  și  menținerii  –  cardio  se  face  de  2-­‐3  ori  pe  săpt.  Rezistența  musculară  –  2-­‐3  ori   pe  săpt.  Forța  1-­‐2  ori  pe  săpt.  (ex:  după  împins  la  piept  se  pot  face  până  la  epuizare  flotări)   5. Principiul  recuperării  -­‐  ține  de  echilibrul  alimentație-­‐somn-­‐antrenament.   6. Principiul  reversibilității  –  dacă  un  stimul  nu  e  urmat  de  un  alt  stimul,  organismul  revine  la  starea   inițială.  14  zile  –  atrofierea  musculară  fiindcă  nu  se  mai  face  supracompensație.  

Periodizarea  

  Este  raționalizarea  antrenamentului  prin  planificare  de  nișă  a  sarcinilor  de  exerciții  care  trebuie  a  fi   progresiv  crescânde.     Avem  4  unități  de  periodizare:     1. Macrociclul  –  întreg  proiectul  de  antrenament.  (câteva  luni-­‐>1  an)  Persoana  allege  lungime   ciclului  de  antrenament.     2. Mezociclul  –  etapă  intermediară  cu  un  obiectiv  determinat  dar  orientat  către  cel  final.       Ex:  pt  sprint  –  se  îmbunățește  rezistența  ca  un  mezociclu  de  2  luni  ca  parte  din  macrociclu,  apoi   forța  ca  un  alt  mezociclu  de  2  luni,  apoi  altul  de  tehnică  și  explozie  de  încă  2  luni.       Ex2:  pt  slăbire  –  macrociclu  de  8  luni.     I  mezociclu  1-­‐2  luni:  adaptarea  la  effort  –  exerciții  cu  greutatea  corpului,  mers  rapid,  etc…       II  mezociclu:  îmbunătățirea  rezistenței  aerobe  și  musculare.     III  mezociclu:  îmbunătățirea  forței.     3. Microciclul  –  permite  succesiunea  diferitelor  antrenamente  organizate  și  structurate  correct.   Poate  dura  2-­‐10  zile  dar  în  general  apare  într-­‐o  săpt.  și  se  compune  din  mai  multe  unități  de   antrenament.       4. Unitatea  de  antrenament  -­‐  este  antrenamentul  dintr-­‐o  anume  zi.     Unitatea  de  antrenament  conține  partea  de  încălzire  (pregătirea  organismului)  din  punct  de  vedere   psihologic  (îi  spuneam  clientului  care  sunt  obiectivele  zilei)  și  fizic  (motivare:  complimente  legate  de   fizic,  vetimentație),  partea  centrală  (antrenamentul  în  sine),  partea  finală  (cool  down  și  stretching).     În  antrenament  avem  4  unități  de  măsură:     1. VOLUM  –  cantitatea  de  exerciții  dintr-­‐o  ședință  de  antrenament  –  cum  poți  face  antrenamentul   mai  greu.  EX:  6-­‐7  exerciții  de  3  serii  fiecare,  apoi  cresc  seriile  și  fac  mai  greu.   2. INTERNSITATEA  –  cantitatea  de  exerciții  effectuate  pe  unitatea  de  timp  (cât  de  mult  lucrează   persoana  într-­‐o  oră)   3. DENSITATEA    -­‐  raportul  între  durata  totală  și  reală  a  ședinței  de  antrenament  (lucru  vs.  pauze)  

4. FRECVENȚA  -­‐  #  ședințe  effectuate  per  unitatea  de  timp  (ex:  #  ședințe  pe  săpt)  

  Fișa  începătorului     Începător  primar:  Se  dau  exerciții  de  bază  (pentru  a  învăța  gestul,  pentru  a  implica  toți  mușchii  –  sinergie   mare  -­‐>  ardere  mare)  (2  ședințe)     Începătorul  avansat:  Primește  și  exerciții  complementare  pe  lângă  cele  de  bază  (Antrenăm  TOATE   grupele  musculare)  (2-­‐3  ședințe)     Intermediar:  split-­‐routine  –  Antrenăm  corpul  SUS-­‐JOS.  Se  mărește  volumul  de  exerciții  și  ne  axăm  pe   picioare  sau  pe  trunchi.  (3  ședințe)     Avansați:  îi  adăugăm  numărul  de  antrenamente  (4-­‐5  ședințe)  și  antrenăm  per  grupă  musculară  pe  zi.       Pentru  creșterea  masei  musculare  a  cuiva  este  nevoie  de  4-­‐5  g  de  carbo,  2-­‐3  g  protein,  1,5  grame  grăsime   per  kilogram  corp.     Menținere:  3  g  carbo,  1.5,  proteină,  0.5  grăsime.     Cum  se  face  periodizarea  corectă  a  persoanei     Individ  –  100  kg  –  170     -­‐  de  slăbit:  20  kg  (4  kg  pe  lună)   -­‐  a  făcut  sport  în  tinerețe   -­‐  este  sedentar,  lucrează  IT.     Este  începător,  are  nevoie  de  perioada  de  adaptare  de  1  lună.  Pentru  a  da  jos  cele  20  îi  trebuie  10  luni.     Macrociclu:  10  luni                    

2kg  –  1  lună   adaptare                          

5kg  –  2  luni,   3kg  –  2  luni   rezistență   forță  

5  luni  –  antrenament  propriu  zis  

Exemplu:     Gigi  –  100kg,  180cm,  fost  sportive,  nu  are  problem   De  făcut  macrociclu,  mezociclu,  microciclu     Scopul  de  a  slăbi  20  kg  à  80kg     CFT   MCT   4  ori  pe  săpt         2-­‐3  ori  pe  săpt.   3  pe  săpt   Săpt1:         Exerciții  bază  cu   Zi1:     circuit   împins  cu  bara  orizontal,  vertical,   declinat   Fluturări  cu  gantera     Flexii  cu  bara  din  supinație   Flexii  cu  gantere  la  banca  Larry  Scott   Flexii  cu  priză  din  pronație  cu  bara     Abdomene:  crunch,  sit-­‐ups     Zi2:     Spate:  tracțiuni  cu  bara  la  piept,  Ramat,   Îndreptări     Triceps:  împins  cu  priza  îngustă,  extensii   cu  bara  la  aparat,  extensii  cu  gantera   deasupra  capului,  tracțiuni  din  aplecat       Zi3  –  pauză     Zi4     Picior:  Genoflexiuni,  împins  la  presă,   extensii,  îndreptări  românești,  gambe     Abdomene     Zi5   Umeri:  împins  cu  bara,  fluturări  laterale,   fluturări  frontale     Trapez:  ridicări  de  umeri  cu  gantera,   ramat  vertical     20  de  minute  alergare  la  viteza  7-­‐8   Luna  1  –  adaptare   Luna  2,  3,  4  –  mixed   Luna  5,6  7  –  creșterea  masei  musculare   –  cardio  fitness   circuit  training     training   10  kg   3kg   3-­‐4  kg       Scopul  de  a  slăbi  20  kg  à  80kg  

CFT     3  ori  pe  săpt.  

Luna  8  –  ACT   down  top   down  3kg  

Cardio  Fitness  

  Utilizează  aparate  și  modalități  variate  de  antrenament    pentru  a  îmbunătăți  condițiile  cardiovasculare,   starea  de  bine  și  aspectul  fizic  al  persoanelor  care  îl  practică.     Se  folosește  cardiofrecvențiometrul.  Se  pot  folosi,  stepăr,  bicicletă  electrică,  bandă,  etc…     Ne  antrenăm  în  funcție  de  cât  de  tare  bate  inima  (se  măsoară  cu  ceas  polar).  Unitatea  de  măsură  este   frecvența  cardiacă  maxima  -­‐  FCMAX     Antrenamentul  în  funcție  de  frecvența  cardiacă:     Formula  lui  Kenneth  Cooper:     220  –  vârsta  =  FCMAX   FCMAX  *  %  =  FC  dorit     Ex:  220-­‐30=190                190  *  60%=112  (60%  din  procentul  maxim)     50-­‐60%  -­‐  light  -­‐>    pentru  capilarizare  și  îmbunătățirea  circulației     65-­‐75%  -­‐  mediu  -­‐>    lipoză  (pentru  arderi)     75-­‐85%  -­‐  strong  -­‐>    pt  ardere  în  timpul  și  după  antrenament  –  dezvoltă  un  process  de  ardere   continuu.  -­‐    sistemul  EPOC       Formula  lui  Karvonen     220  -­‐  vârsta  =  FCMAX   FCMAX-­‐FCRIP=FCR   FCR  *  %  dorit  +  FCRIP  =  FCT       Formula  lui  Tanaka     FCMAX=208  –  0,7  x  vârsta       VO2  max  –  volumul  maxim  de  oxygen  folosit  de  corp:  raportul  dintre  oxigenul  inspirit  și  CO2  expirat.        

               

Antrenamentul  Funcțional  

  Cei  mai  funcționali  sunt  copiii.       Ține  de  forță,  rezistență,  echilibru,  mobilitate  (oase),  flexibilitate  (la  mușchi),  coordonare,  viteză.       Garry  Gray  –  trebuie  să  copiem  cât  mai  mult  mișcările  cotidiene  (ex:  trasul  sărtarului,  ridicatul  pe  vârfuri   pentru  a  deschide  geamul).     Antrenamentul  funcțional  se  bazează  și  pe  ansamblul  kinetic  al  articulațiilor  complementare  și  al   mușchilor  agoniști.       De  asemenea  acest  tip  de  antrenament  se  bazează  pe  core.  

    Hipertrofie  

  Creșterea  volumului  masei  musculare  iar  hiperplazie,  creșterea  numărului  de  fibre  musculare.     Principii  generale:       -­‐ creșterea  numărului  și  dimensiunile  miofibrilei   -­‐ creșterea  volumului  vaselor  capilare   -­‐ creșterea  depozitelor  de  fosfați  și  glycogen   -­‐ creșterea  numărului  de  tendoane  și  ligament   -­‐ creșterea  numărului  și  volumului  mitocondriilor  la  nivelul  celulei  musculare     Tehnici:                            -­‐          piramidală  -­‐>  +  greutate,  -­‐  repetiții.     -­‐ excentric  –>  110-­‐120%  cu  partener,  bazată  pe  negative.     -­‐ super  slow  –>  60-­‐80%  -­‐  4  timpi  în  coborâre,  4  în  urcare     -­‐ stripping  –>  80%  -­‐  4  serii  descrescătoare,  max  reps     -­‐ rest  and  pause  –>  60-­‐80%,  maxim  repetări,  pauză  30s,  se  reiau  2-­‐3  serii     -­‐ super  set  –  antrenarea  mușchiului  agonist  și  antagonist  în  aceeași  zi:  piept  –  spate,  biceps  –  triceps,   picioare  –  umeri       -­‐ set  compus  –  2  exerciții  pentru  aceeași  grupă  musculară,  fără  pauză   -­‐ triset  –  3  exerciții  fără  pauză,  pentru  aceeași  grupă   -­‐ set  gigant  –  4-­‐5  exerciții  pentru  aceeași  grupă,  fără  pauză  (preferabil  pentru  o  grupă  mare)     Metoda  lui  Ian  King     Principiul  de  prioritate  musculară:  Mușchiul  antrenat  primul  va  avea  rezultate  mai  bune.          

Stretching  

  Flexibilitatea  este  musculară  iar  mobilitatea  este  articulară     Tipuri  de  stretching:  ballistic,  dynamic  controlat,  pasiv  static  (antrenorul  îl  face  pacientului),  active-­‐static   (pacientul  îl  face  singur),  PNF  (prpprioceptive  facilitation  musculation)  -­‐  se  duce  pacientul  în  maxim,   apoi  se  roagă  să  contracte  5  secunde  grupa  musculară,  apoi  relax  șis  e  forțează  ROM  după  care  se   menține  30  de  secunde  în  care  menține  maxim  ROM    

  Circuit  Training    

Ajută  la  arderea  grăsimilor.  Este  executarea  de  exerciții  fără  pauză  între  ele,  succesiv.  Conține  6  sau  mai   multe  exerciții,  nimim  3  (nimi  circuit).     -­‐ CFT  –  cardio  fitness  training   -­‐ MCT  –  mixed  circuit  training   -­‐ ACT  –  anisotonic  circuit  training     CFT    se  bazează  pe  exerciții  cardio  în  circuit.     Cum  se  lucrează:       1. Constant  Frequency  Cardio  -­‐  CFC  (bandă  60-­‐75%  din  FCMAX,  stepper  60-­‐75%),  la  începutul   antrenamentului  pentru  acomodarea  cu  efortul.     2. Variable  Frequency  Fitness  -­‐  VFC  –  Parcours  -­‐  creșterea  valorilor  EPOC  (bicicletă  65%  -­‐  5  minute,   bandă  75-­‐90%  -­‐  5  minute,  stepper  65%,  rower  75-­‐90%,  bicicletă  eliptică  65%,  bicicletă  75-­‐90%,   recline  65%)     MCT  mixează  cardio  cu  exerciții  musculare     Cum  se  lucrează:     1. Cardio  circuit  training  CCT  -­‐  Antrenamentul  trebuie  să  cuprindă  o  activitate  continua  și   neîntreruptă  pentru  25-­‐30  de  minute.  Conține  activități  aerobice  și  anaerobice.  Exercițiile  acoperă   toate  grupele  musculare  din  partea  superioară  și  inferioară.  Se  fac  exerciții  cu  sinergie  ridicată,   16-­‐30  repetări.     JXJ  –  FLEXII  BICEPS  -­‐  PLANK  –  GENOFLEXIUNI  –  RAMATE  –  ÎNDREPTĂRI  –  ABDOMENE  -­‐  EXTENSII   TRICEPS  –  FLOTĂRI     2. Peripherical  heart  action  PHA  -­‐    este  foarte  efficient  pentru  femei,  organismal  este  forțat  să  pună   în  mișcare  un  volum  mare  de  sânge.  Circuitul  conține  exerciții  pt.  partea  inferioară,  superioară,  și   se  revine  la  abdomen.  Favorizează  eliminarea  acidului  lactic,  toxinelor  și  metaboliților.     Ex1:  Cardio,  genoflexiuni  20  rep,  biceps  20  flexii,  abdomen  (fără  pause,  3  serii  la  fiecare  exercițiu)     Ex2:  Cardio,  fandări,  triceps,  abdomen     Ex3:  Urcări  pe  stepper,  presă,  abdomen.    

3. Spot  reduction  SR  -­‐  exerciții  pentru  partea  afectată  în  cadrul  unui  circuit  cu  aparate  aerobice,   acțiunea  lipolitică  în  aceste  zone  poate  fi  mărită     Cardio  70-­‐80%,  Abdomene,  Cardio  80%,  Abdomene,  Cardio  70%     ACT  mixează  doar  exerciții  musculare.     1. Top  down  Top  (pentru  femei  deoarece  oferă  și  drenaj  limfatic  indirect  ca  și  PHA)     Tracțiuni  +  Ramat  +  Triceps  (se  lucrează  în  circuit  de  câte  ori  vrem)  à    genoflexiuni  +  fandări  +   îndreptări  românești  (la  fel)  à  Presă  la  piept  +  Fluturări  +  Biceps     Între  cele  3  secvențe  se  face  pauză  3  minute.       2. Down  top  Down  (pentru  tipi)     Genoflexiuni,  fandări,  îndreptări  românești  (circuit  și  pauză)  à  împins  la  piept,  biceps,  ramat  (circuit  și   pauză)  à  genoflexiuni  cu  bara,  fandări  cu  gantera,  urcări  pe  stepper  (circuit)