CHISTUL HIDATIC PULMONAR
Manifestari clinice Acestea sunt deosebite, in functie de de faza evolutiva necomplicata sau complicata a bolii. In faza necomplicata, cand chistul hidatic este intact: - simptomele pot sa fie absente, iar descoperirea bolii se face ocazional, cu prilejul unei examinari radiologice toracice de rutina. - alteori apar cateva simptome cum ar fi: tusea seaca, iritativa, productiva, sau insotita de mici hemoptizii, dispneea, subfebrilitarea. Hemoptizia, ca si subfebrilitatea pot atrage atentia asupra iminentei ruptrurii chistului. - rar pot fi prezente simptome si semne generale: urticaria, pruritul - examenul obirectiv al toracelui: matitate sau submatitate la percutie, diminuarea murmurului vezicular si prezenta de raluri bronsice la auscultatie. Cand chistul hidatic s-a rupt si s-a infectat simptomatologia devine polimorfa: - expectorarea unei mari cantitati de lichid cu gust salciu, limpede, sau fragmente de membrana hidatica (vomica hidatica) - daca evacuarea este brutala, se poate instala insuficienta respiratorie acuta prin inundarea arborelui traheo-bronsic si socul anafilactic - daca chistul se rupe in cavitatea pleurala, simptomele pot fi mai putin dramatice: tuse seaca, dispnee la efort, febra. Se instaleaza pneumotoraxul, care este de o gravitate extrema daca este cu supapa, sau piopneumotoraxul, in care semnele clinice ale supuratiei sunt pe primul plan. Examinari paraclinice Examenul radiologic toracic este cea mai importanta examinare. Aspectul clasic al chistului necomplicat, ce apare in peste 70% din cazuri, este opacitatea rotunda sau ovalara, net delimitata, cu contur subtire, cu structura omogena si intensitate subcostala, vizualizata pe radiografia de fata si profil. In restul cazurilor imaginea este mai rau delimitata, poate avea forme variabile, conturul imaginii poaste fi gros si neregulat, cu structura neomogena, punand probleme de diagnostic diferential. Examenul radioscopic poate releva variatii in diametrul chistului, in functie de fazele respiratiei. In chistul complicat, imaginile radiologice sunt polimorfe: aspectul de de semiluna la polul superior al opacitatii (semnaleaza iminenta rupturii), aspectul de membrana ondulanta, aspectul de abces pulmonar, sau mai rar aspectul pseudotumoral (prin incarcerarea membranei hidatice cu evacuarea in intregime a membranei). Cand ruptura se produce in cavitatea pleurala, se pot observa imaginile caracteristice pentru pneumotorax sau hidropneumotorax. Examenul computer-tomograf (sau examenul RMN) stabileste cu precizie structura lichidiana a opacitatii radiologice si absenta adenopatiilor mediastinale. Poate evidentia mai bine membrana retentionata. Echografia toracica este utila pentru evidentierea chistelor cu topografie pulmonara periferica sau pleurala, ca si a celor de dom hepatic. Bronhoscopia este rar utilizata in diagnosticul chistului hidatic. Este utila in formele pseudotumorale. 1
Investigatiile de laborator : eozinofilia sanguine si IDR Cassoni (pot fi in limite normale, iar valorile crescute nu sunt specifice hidatidozei pulmonare). Alte determinari imunologice: hemaglutinarea indirecta, testele de imunofluorescenta si mai ales testului ELISA, care pare a avea cea mai mare specificitate si sensibilitate. Tratament Data fiind evolutia chistului hidatic spre complicatii grave, cu potential letal, tratamentul se impune. Acesta este complex, medico-chirurgical. Tratamentul chirurgical trebuie sa fie conduita de electie. Tratamentul medical este indicat : - in chistul hidatic de dimensiuni reduse (sub 3 cm) si cu pereti subtiri - in cazurile in care tratamentul chirurgical este contraindicat (tare asociate grave, varsta inaintata) - asociat tratamentului chirurgical (postoperator) Se utilizeaza paraziticide din clasa benzimidazolilor, de tipul Mebendazole sau Albendazole, ultimul fiind mai bine tolerat si cu efecte secundare reduse. Autorii chinezi raporteaza rezultate bune cu Praziquantel. Tratamentul chirurgical are 2 scopuri : - evacuarea hidatidei si - tratarea cavitatii restante intrapulmonare Evacuarea hidatidei se poate face prin extirparea intacta a chistului, sau prin punctia sa (inactivarea parazitului cu alcool absolut sau solutie salina hipertona si aspirarea lichidului) si extragerea membranei hidatice. Rezolvarea cavitatii restante se poate face si ea in mai multe maniere, in functie de dimensiunea chistului si topografia sa. Exista procedee chirurgicale ce desfiinteaza cavitatea prin capitonaj, sau care o lasa deschisa dupa sutura fistulelor bronsice. Alte procedee recomanda drenajul separat al cavitatii perichistice si al celei pleurale. Interventiile de exereza pulmonara de tipul lobectomiei se efectueaza doar in anumite cazuri : - chiste gigante ce videaza un lob - chiste multiple - echinococoza alveolara - chistele cu supuratii ireversibile parenchimatoase.
2
