Legenda secolelor de Victor Hugo - Editura Corint

Mizerabilii. ○ Anglia: Walter Scott, Ivanhoe, Rob Roy; Mary. Shelley, Frankenstein. ○ Germania: Novalis, Heinrich von Ofterdingen;. Johann Wolfgang Go...

23 downloads 877 Views 9MB Size
MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 3

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 3

PA R T E A I

OMUL ROMANTIC Creatori ºi creaþii reprezentative Teorie literarã z Franþa: Victor Hugo, Prefaþa la drama Cromwell; Doamna de Staël, Despre literaturã z Anglia: William Wordsworth, Prefaþa la Balade lirice z Germania: August Wilhelm Schlegel, Despre teatru ºi literaturã; Friedrich Schlegel, Convorbire despre poezie z Italia: Alessandro Manzoni, Prefaþa la drama Contele de Carmagnola z Rusia: N.M. Karamzin; V.A. Jukovski z Statele Unite ale Americii: Edgar Allan Poe, Principiul poetic

Poezie z Franþa: Alphonse de Lamartine, Meditaþii poetice; Victor Hugo, Legenda secolelor; Alfred de Vigny, Poeme, Sãlbatica; Alfred de Musset, Nopþile z Anglia: George Gordon Byron, Pelerinajul lui Childe Harold; Percy Bysshe Shelley, Prometeu descãtuºat, Elada, Regina Mab; William Wordsworth, Schiþe descriptive, Balade lirice z Germania: Heinrich Heine, Cartea cântecelor, Lorelei; Novalis, Imnuri cãtre noapte z Italia: Giacomo Leopardi, Canzone ºi versuri, Cântece; Alessandro Manzoni, Imnuri sacre z Rusia: A.S. Puºkin, Prizonierul din Caucaz, Ruslan ºi Ludmila; Mihail Lermontov, Demonul z Statele Unite ale Americii: Edgar Allan Poe, Poeme, Corbul; Henry Wadsworth Longfellow, Cântarea lui Haiavata

Prozã z Franþa: Chateaubriand, Atala; Victor Hugo, Mizerabilii z Anglia: Walter Scott, Ivanhoe, Rob Roy; Mary Shelley, Frankenstein z Germania: Novalis, Heinrich von Ofterdingen; Johann Wolfgang Goethe, Suferinþele tânãrului Werther; Fraþii Grimm, Poveºti; E.T.A. Hoffmann, Tablouri de fantezie z Italia: Alessandro Manzoni, Logodnicii z Rusia: Mihail Lermontov, Un erou al zilelor noastre; A.S. Puºkin, Evgheni Oneghin (roman în versuri) z Statele Unite ale Americii: Edgar Allan Poe, Povestiri groteºti, Prãbuºirea casei Usher; Herman Melville, Moby Dick; James Fenimore Cooper, Ultimul mohican

Dramaturgie z Franþa: Victor Hugo, Hernani; Alfred de Vigny, Chatterton; Alfred de Musset, Lorenzaccio z Anglia: Coleridge, Cãderea lui Robespierre; Charles Lamb, John Woodvill; G.G. Byron, Manfred z Germania: Heinrich von Kleist, Penthesilea; Ludwig Tieck, O lume întoarsã pe dos z Italia: Alessandro Manzoni, Contele de Carmagnola z Rusia: A.S. Puºkin, Boris Godunov; Mihail Lermontov, Mascarada

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 4

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 4

I.OMUL ROMANTIC Romantismul

Cromwell Prefaþa

„Romantismul nu e, în principiu, decât un refuz de a trãi numai prin inteligenþã, o afirmaþie cã poezia este o necesitate a sufletului.” (G. Lanson, Istoria literaturii franceze)

de Victor Hugo

Studiu de text: Text de doctrinã literarã – fragmente – z Citiþi ºi discutaþi în perechi conþinutul urmãtorului fragment din prefaþa la drama Cromwell: ªi iatã un principiu strãin Antichitãþii, un tip nou introdus în poezie; ºi deoarece o condiþie în plus într-o fiinþã modificã fiinþa în întregul ei, iatã dezvoltându-se în artã ºi o formã nouã. Acest tip este grotescul. Aceastã formã este comedia. [...] Dimpotrivã, în gândirea modernilor, rolul grotescului e nemãsurat. Îl gãsim peste tot; pe de o parte, el creeazã diformul ºi oribilul, pe de alta, comicul ºi bufonul. [...] Dupã pãrerea noastrã, ar trebui scrisã o carte cu adevãrat nouã cu privire la rolul grotescului în artã. S-ar putea arãta cât de puternice efecte au obþinut modernii de la acest gen fecund, asupra cãruia se înverºuneazã încã, în zilele noastre, o criticã mãrginitã. Vom fi poate în curând aduºi de cãtre subiectul nostru sã semnalãm în trecere câteva trãsãturi ale acestui vast tablou. Aci vom spune numai cã alãturi de sublim, ca mijloc de contrast, grotescul este, dupã noi, cel mai bogat izvor pe care natura îl poate oferi artei.[...] Aceastã frumuseþe universalã pe care Antichitatea o revarsã în

Eugène Delacroix, Libertatea conducând poporul

4

mod solemn asupra tuturor lucrurilor nu era lipsitã de monotonie; aceeaºi impresie, mereu repetatã, poate, cu timpul, obosi. Cu greu poate crea un contrast sublimul suprapus sublimului, ºi e nevoie sã ne odihnim de oriºice, chiar ºi de frumos. Se pare, dimpotrivã, cã grotescul ar putea însemna un timp de oprire, un termen de comparaþie, un punct de plecare, de unde ne vom înãlþa spre frumos cu o înþelegere mai proaspãtã, mai vie. [...] Cu ce putere grotescul — sãmânþã a comediei azvârlitã cu chibzuialã de cãtre muza modernã — a trebuit sã încolþeascã ºi sã creascã de îndatã ce ºi-a gãsit un pãmânt mai prielnic decât pãgânismul ºi epopeea. Într-adevãr, în poezia modernã, în timp ce sublimul va înfãþiºa sufletul aºa cum e el, purificat de cãtre morala creºtinã, grotescul va juca rolul bestiei umane. Tipul sublimului, desprins de orice aliaj necurat, va primi drept apanaj toate farmecele, toate graþiile, toate frumuseþile. [...] Grotescul îºi va însuºi toate formele ridicolului, toate infirmitãþile, toate urâþeniile. În aceastã disociere dintre omenire ºi creaþie, lui îi vor reveni patimile, viciile, crimele; el va fi desfrânat, târâtor, lacom, avar, perfid, certãreþ ºi încurcã-lume, fãþarnic. [...] Frumosul are o singurã înfãþiºare; urâtul, o mie.[…] Totul demonstreazã, în epoca zisã romanticã, alianþa intimã ºi creatoare dintre grotesc ºi frumos. [...] Iatã-ne ajunºi la culmile poetice ale timpurilor moderne [...] ºi drama, care topeºte în acelaºi suflu grotescul ºi sublimul, teribilul ºi bufonul, tragedia ºi comedia, drama este caracteristicã celei de-a treia epoci a poeziei, a literaturii de azi. [...] S-o spunem deschis! [...] Nu existã reguli, nici modele; sau mai bine zis, nu existã alte reguli, decât legile generale ale naturii care dominã arta în întregul ei ºi legile speciale care, pentru fiecare compoziþie în parte, rezultã din caracteristicile proprii fiecãrui subiect.[...] Trebuie sã recunoaºtem prin urmare, dacã nu vrem sã cãdem în absurd, cã domeniul artei ºi acela al naturii sunt

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 5

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 5

I. Omul romantic perfect distincte. Natura ºi arta sunt douã lucruri deosebite, cãci una fãrã alta n-ar mai exista. [...] Alþii, ni se pare, au spus cã drama este o oglindã în care se oglindeºte natura. (Traducere de Valentin Lipatti)

Aprecieri critice z „Scopul artei este aproape divin: a învia, dacã e vorba de istorie; a crea, dacã e vorba de poezie.” (Victor Hugo, Prefaþa la drama Cromwell)

Abordarea textului 1 Fragmentul citat din Prefaþa la drama Cromwell de Victor Hugo este considerat programul estetic al romantismului francez. Având în vedere cã ideologia romanticã îºi propune în mod explicit combaterea principiilor de creaþie literarã TEXT DE DOCTRINà LITERARÃ

RECAPITULARE PRINCIPII ESTETICE ALE CLASICISMULUI MODERN

promovate de arta clasicã (text de doctrinã literarã: Arta poeticã de Nicolas Boileau), identificaþi ideile estetice ale doctrinei romantice, susþinute de citate din textul suport ºi completaþi urmãtorul tabel:

TEXT DE DOCTRINÃ LITERARÃ

PRINCIPII ALE ESTETICII ROMANTICE ENUNÞATE ÎN TEXTUL SUPORT Enunþarea principiului estetic

Citate din textul suport

„Romanticul e revendicativ […] pentru cã romanticul e tinereþea.” (Albert Thibaudet)

Universul creaþiei trebuie sã imite natura (mimesis) Categoriile estetice cultivate: frumosul, sublimul, tragicul, comicul Principiile de creaþie: claritatea, ordinea, mãsura, verosimilitatea, bunul gust Puritatea genurilor ºi a speciilor Arta poeticã de Nicolas Boileau

Sursele de inspiraþie ale artei: istoria, mitul, legenda Prefaþa la drama Elevaþia subiectului, a eroilor ºi a stilului Cromwell Respectarea legilor armoniei, echilibrului, simetriei de Victor în compoziþia operei Hugo Regula celor trei unitãþi în tragedie: unitatea de timp (24 de ore), de spaþiu (un decor unic), unitatea acþiunii (un singur conflict – în general între raþiune ºi pasiune, cu triumful raþiunii) Modelul uman: fiinþa moralã, raþionalã, echilibratã ºi armonioasã Personajele clasice sunt tipologice, în tragedie, eroul ºi înþeleptul; în comedie, avarul, ipocritul etc.

„Adevãratul clasicism nu este rezultatul unei constrângeri din afarã, aceasta rãmâne artificialã ºi nu produce decât opere academice. Mi se pare cã acele calitãþi pe care obiºnuim sã le denumim clasice sunt mai cu seamã calitãþi morale ºi îmi place sã consider clasicismul ca un buchet armonios de calitãþi dintre care prima este modestia.” (André Gide)

2 Pornind de la definiþia datã dramei în manifestul romantic al lui Victor Hugo: „drama este o oglindã în care se oglindeºte natura”, „[...] grotescul ºi

„Nimic nu e mai romantic decât ceea ce înþelegem de obicei prin lume ºi destin. ” „Romantism. Absolutizare – universalizare – clasificare a momentului individual, a situaþiei individuale etc.” (Novalis)

sublimul, teribilul ºi bufonul, tragedia ºi comedia”, argumentaþi statutul estetic al dramei: specie literarã romanticã sau realistã.

5

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 6

I. Omul romantic

Omul romantic – Visãtorul

„În conºtiinþa publicã a secolului al XIX-lea, Byron [...] a fost identificat cu romantismul.” (Dan Grigorescu, Prefaþa la Opere, vol. I–IV, de G.G. Byron, 1985)

Visul de George Gordon Byron Studiu de text – fragmente –

Ni-i viaþa dublã: somnul îºi are lumea lui – Hotãrnicind tãrâmul ce s-a numit greºit Viaþã ºi moarte. Somnul îºi are lumea lui: Fantastic, fãrã margini imperiu, strãbãtut De-a visului suflare, ce trece încãrcat De bucurii ºi lacrimi, de zbucium sau tãceri. Ades, strãbate visul, chiar trezi, al nostru gând, Presarã plumb asuprã-i, sau îl avântã-n slãvi, Rãstãlmãceºte timpul ºi-asemeni c-un trimis Al veºniciei, duhuri, recheamã din trecut, Dezleagã viitorul, cãci ele au puterea Tiranicã-a plãcerii ºi-a suferinþei. ................................................................................................

Théodore Chassérian, Toaleta Esterei (fragment)

6

Voi povesti-ntâmplarea ce mi-a vãdit-o visul Pe când dormeam; cãci gândul, îmbrãþiºat de somn, E-n stare sã strãbatã prin vreme ºi sã-nchege O viaþã, în fugarul rãstimp al unui ceas. II. Douã fãpturi vãzut-am, în plinã tinereþe, ...................................................................................... Ea nu-l iubea ºi pieptu-i sãlta într-un suspin Gândindu-se la altul. Ea frate-l socotea. IV. Se schimbã iarã visul: e-acum bãrbat, flãcãul. ...................................................................................... Rãtãcitor pe mare ºi pe uscat, acum. [...] V. Aici se schimbã visul din nou. Iubita lui Se mãritase-acum cu altul, dar bãrbatul N-o prea iubea [...]. VI. ªi iar se schimbã visul. Pribeagul s-a întors ªi-l vãd pãºind în faþa altarului, la braþ Cu tânãra-i mireasã suavã. E frumoasã, Dar nu ca steaua dalbã a tinereþii lui, ...................................................................................... VII. Din nou se schimbã visul...Femeia ce-o iubea Se ofilise-acuma ca dupã-o boalã lungã, Privirea-i rãtãcitã, lipsitã de lucire, Pãrea nepãmânteascã ºi inima-i pãrea Cã-ºi pãrãsise locul, era acum regina Unui tãrâm fantastic, iar gândurile ei Erau o-nvãlmãºealã de lucruri fãrã noimã ................................................................... VIII. Se schimbã visul iarã. Pribeag, ca mai demult, ªi pãrãsit de oameni sau socotit vrãjmaº, Era acuma ruina durerii [...]. ...................................................................................... IX . Nimic nu se mai schimbã, cãci visul a pierit. (Traducere de Virgil Teodorescu)

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 7

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 7

I. Omul romantic

Abordarea textului 1 Poemul Visul debuteazã cu un preambul în care poetul îºi dezvãluie calitatea de iniþiat în tainele lumii. Acesta propune, în cel mai pur stil romantic, o ieºire triumfalã (evaziune în vis) din realul dezamãgitor ºi intrarea într-un univers alternativ, imaginar, compensatoriu. Transcrieþi din prima parte a poemului enunþurile care fac referire la domeniile realitãþii psihice, formulând, pe parcursul lecturii selective, ºi „corecþiile” propuse realitãþii. 2 Visul instituie legitãþi proprii, opereazã o rupturã în sfera percepþiei spaþiului ºi a duratei, propune o alternativã existenþialã care vindecã „rãnile” cauzate de raþiune. Pornind de la citatul: „Ni-i viaþa dublã: somnul îºi are lumea lui”, explicaþi, în 6–10 rânduri, care sunt resorturile existenþei onirice. 3 Transcrieþi din text douã structuri lexicale care conþin imagini artistice vizuale. 4 Numiþi temele poemului ºi motivele poetice asociate. 5 Identificaþi secvenþele „poveºtii din vis” ºi pe actanþii acesteia. Observaþi caracterul procesual al epicului versificat ºi, în consecinþã, realizaþi caracterizarea eroilor surprinºi în devenire. În rezolvarea cerinþei, veþi avea în vedere ºi urmãtorul citat: ,,Ceea ce facem din dragoste se situeazã totdeauna dincolo de bine ºi de rãu.” (Friedrich Nietzsche) 6 Interpretaþi incipitul poemului în relaþie cu finalul ºi cu laitmotivul poeziei. 7 Retorica romanticã se defineºte prin pletora figurilor de stil. Explicaþi semnificaþia a douã figuri de stil (diferite) identificate în citatele: „[...] cãci gândul, îmbrãþiºat de somn, / E-n stare sã strãbatã prin vreme ºi sã-nchege / O viaþã, în fugarul rãstimp al unui ceas”; „ªi-l vãd pãºind în faþa altarului, la braþ / Cu tânãra-i mireasã suavã. E frumoasã, / Dar nu ca steaua dalbã a tinereþii lui”.

Aprecieri critice z „[...] Pentru romantici, numai în vis (inclusiv în visul colectiv ºi codificat, adicã în mit, ca ºi în visul individual ºi conºtient, adicã în poezie [...] ) se experimenteazã adevãrul, care este prin natura lui ambiguu ºi enigmatic.” (Sergio Givone, cap. Intelectualul din vol. Omul romantic, coordonator François Furet)

Claude Monet, Cititoarea

8 Având în vedere afirmaþia cã „[...] pentru romantici, numai în vis se experimenteazã adevãrul, care este prin natura lui ambiguu ºi enigmatic” (Sergio Givone), argumentaþi pro sau contra ideii cã Visul lui Byron constituie un univers compensatoriu pentru „visãtorul” romantic. 9 Motivaþi, prin evidenþierea a douã trãsãturi, apartenenþa textului la poetica romanticã.

Aplicaþii, teme, aprofundãri 1. Alege textul suport! Opteazã pentru formula de rãspuns! Pornind de la una dintre afirmaþiile critice de mai jos, reflectaþi asupra ipostazelor omului romantic ºi argumentaþi pro sau contra ideii de unitate în diversitate. a. „Faptul cã figura visãtorului alunecã aproape fãrã discontinuitate în aceea a vizionarului, dobândind adesea o valenþã iniþiaticã […] înseamnã în esenþã urmãtoarele: nu lumea nãlucilor ºi fantasmelor exprimã sfâºierile eului […], ci conºtiinþa trebuie […] pusã în faþa unei realitãþi care o depãºeºte, […] o face capabilã de o experienþã deconcertantã, însã revelatorie.” (Sergio Givone) (Argumentaþie scrisã în 6–10 rânduri) b. Omul epocii romantice este, prin excelenþã, o fiinþã ambivalentã, a intervalului, „oscilând între douã epoci, între douã societãþi, între douã civilizaþii.” (G. Lukács) (Argumentaþie oralã în 2–5 minute)

7

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 8

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 8

I. Omul romantic

Omul romantic – Vizionarul Marile poeme romantice

Legenda secolelor

„[...] Aceste poeme diverse prin subiectul lor, dar inspirate de un singur gând, nu sunt legate între ele decât de un fir, marele fir tainic al labirintului uman, progresul.” (Victor Hugo, apud Émile Faguet, Secolul al XIX-lea. Studii literare)

de Victor Hugo

Coordonate ale operei

„Intenþia poetului a fost de a reconstitui de-a lungul unei suite de tablouri sau de episoade dramatice momentele reprezentative din evoluþia omenirii în mersul sãu ascendent spre progres. Pornind de la mitologia biblicã ºi cea elinã, trecând prin Antichitatea greco-romanã, stãruind mult asupra Evului Mediu, mai puþin asupra Renaºterii, aproape deloc asupra secolului al XVII-lea, revenind în

contemporaneitate ºi lansându-se cu elan optimist în viziunea viitorului [...], poetul nu urmãreºte sã dea o dezvoltare proporþionalã epocilor, ci [...] sã-ºi exprime admiraþia pentru momentele de generozitate sau de eroism; apoi, prin procedeul sãu preferat, al antitezei, sã denunþe cu un ton de vehementã revoltã atrocitãþile, monstruozitãþile ºi regalitatea tiranicã.” (Ovidiu Drimba)

Studiu de text: În largul cerului – fragment – Din adâncimi de neguri, din cer, mai sus de ape: Prin despicarea largã a norilor, lãsând Ca sã se vadã cerul viu peste mãri trecând, Un palid punct rãsare ºi parcã se destramã În vânt, în spaþiu; punctul trãieºte, trece vama Vãzduhului; coboarã, se-nalþã precum vrea, S-apropie, ia formã, o sferã ar pãrea, O neasemuitã corabie ciudatã, O sferã ca pãmântul, zburând, vultur aratã, Corabie prin nouri, sau dãruind aceastã Imagine: pe mare plutind un vârf de creastã; Înaltul unui munte de stele luminat, Zvâcnind în coaste aripi, deodatã a zburat? Ce uriaºã orã-n destin sunat-a oare, Corabie sã facã din ceaþa cãlãtoare? Renaºte fabulosul din anticele cânturi. .................................................................. Ce-i oare-aceastã navã fantasticã? E omul, E marea rãzvrãtire de Dumnezeu legatã! .................................................................. E-naripata forþã a omului, uºoarã .................................................................. Materia înaltã ce poartã fericitã, Umane uraganuri, ºi strãbãtând ca-n vis Mirarea necuprinsã a cerului deschis! .................................................................. 1

8

Plutind superb, în pânze cu imnul nesfârºit, Ai zice cã e strofa progresului pornit: El este nava, este far! .................................................................. Netemãtor urmeazã aeroscaful1 drumul. .................................................................. E strigãt viu în spaþiu exploratoarea goanã! .................................................................. Înaripat e omul. ªi poate, cine ºtie, Un Cristofor Columb al umbrei sã revie, Un Vasco da Gama al abisului, Un Jason prin azurul înalt demult plecat, Sorbit de cer din orbul pãmântului, uitat, Pe þãrmul vieþii, negândit Sã reaparã, tocmai când ne piere din gând. .................................................................. Spre unde trece vasul? De ziuã înnãscut e; Spre viitor de slavã ºi pur, cãtre virtute. Cãtre ºtiinþa ce strãluce, .................................................................. Spre sfântul adevãr ce loveºte-n strâmbãtate, Fãrã de valuri ºi momele, Cãtre iubirea care pe inimi se-nfãºoarã, Cãtre frumos ºi mare ºi bun ºi drept el zboarã; Priviþi cum suie cãtre stele. (Traducere de Radu Boureanu)

Aeroscaf — termen inventat de Victor Hugo pentru denumirea unei nave care se deplaseazã prin aer.

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 9

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 9

I. Omul romantic

Abordarea textului 1 Transcrieþi din text patru cuvinte care aparþin câmpului semantic al cãlãtoriei. 2 Menþionaþi valoarea expresivã a verbelor la condiþional optativ (ar pãrea, ai zice) ºi la gerunziu (zvâcnind, plutind). 3 Identificaþi tema ºi elementele de recurenþã poeticã din fragmentul de mai sus. 4 Argumentaþi ideea cã, în fragmentul citat, poetul Victor Hugo prezintã o viziune utopicã asupra viitorului. 5 Romantismul liberalizeazã sursele poeziei. Visul, mitul („Renaºte fabulosul din anticele cânturi”), exotismul etc. devin astfel pretexte ale tramei1 epice a marilor poeme romantice. Fragmentul citat poate fi asimilat universului ficþional antimimetic pur, adicã literaturii fantastice sau science-fiction. Identificaþi douã elemente caracteristice categoriei fantasticului ºi ilustraþi-le cu versuri din textul suport. 6 Poetul pune semnul identitãþii între om / spirit ºi materie („Ce-i oare-aceastã navã fantasticã? E omul”; „El este nava, este far!”), respectiv, între inventivitatea, inteligenþa omului care nãscoceºte, de exemplu, minuni ce pot zbura ºi „aeroscaful” inventat de acesta. Explicaþi în 6–10 rânduri viziunea poetului cu privire la aceastã afirmaþie. 7 Valorificând opinia Sorinei Bercescu2: „Interesul psihologic se alãturã interesului dramatic”, selectaþi din textul suport mijloace artistice ale retoricii romantice, prin intermediul cãrora se evidenþiazã stãrile emoþionale ale eului liric ºi care plaseazã poemul în categoria liricii encomiastice (poezie laudativã: imnul, oda). 8 Formulaþi un punct de vedere personal privind valoarea stilisticã a numelor proprii, precedate de articol nehotãrât, în versurile: „Un Cristofor Columb al umbrei sã

Claude Monet, Doamnã în grãdinã (fragment)

revie, / Un Vasco da Gama al abisului, / Un Jason prin azurul înalt demult plecat, […].” Creaþi un catren (prin versuri libere) în care sã utilizaþi alte substantive proprii cu valoare simbolicã. Motivaþi opþiunea. 9 Pornind de la imaginile atipice din versurile „Corabie prin nouri, sau dãruind aceastã / Imagine: pe mare plutind un vârf de creastã”, asociaþi celor douã spaþii fizice alte obiecte fantastice. 10 Menþionaþi ºi ilustraþi douã particularitãþi ale descrierii în poezia citatã. 11 Interpretaþi ultimele trei versuri, prin referire la imaginea iniþialã. 12 Comentaþi imaginarul poetic, configurat în poemul În largul cerului, reliefând elemente mitice / livreºti. 13 Prezentaþi semnificaþia titlului, în relaþie cu textul poetic.

Aplicaþii, teme, aprofundãri 1. Pornind de la fragmentul citat, identificaþi trãsãturi definitorii ale modelului uman romantic. Raportaþi portretul realizat la modelul uman al Antichitãþii, ilustrat în epopeea homericã, ºi la modelul umanitãþii clasice. Valorificând lectura 1 2

literarã din anul anterior, dezbateþi problematica fiinþei umane de-a lungul timpului, configurând ºi un model uman actual, din perspectiva generaþiei voastre. Realizaþi sarcina de lucru organizaþi pe grupe. Completaþi urmãtorul tabel:

Trama — subiect, acþiune. Sorina Bercescu, Istoria literaturii franceze de la începuturi ºi pânã în zilele noastre, 1970.

9

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 10

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 10

I. Omul romantic Trãsãturi definitorii (identitatea în ficþiunea literarã) Ipostaze umane

Omul anticluptãtorul

Omul clasicraþionalul

Omul romantic-idealistul (visãtorul,vizionarul, îndrãgostitul)

Omul contemporan.........................

De exemplu: De exemplu: Ahile / Hector Don Rodrigo (Homer, Iliada) (Corneille, Cidul)

Elemente de portret moral „Omul modern suportã influenþa unei mitologii difuze care îi propune numeroase modele de imitat. Eroii, imaginari sau nu, […] personajele romanelor de aventuri, eroii de rãzboi, gloriile de cinema.” (M. Eliade)

Valori ºi atitudini

Omul social / raportul individului cu lumea Omul religios / raportul individului cu transcendentul

Zeii dominã lumea oamenilor

Altele

2. Citiþi afirmaþia lui Alain Vaillant: „Dacã privim cu atenþie, vom observa cã aceastã cãutare a unui strãmoº primitiv reprezintã una dintre formele [...] pe care le adoptã o tendinþã generalã a poeziei [...]. Poezia latinã s-a nãscut prin imitarea literaturii greceºti. [...] Literatura este, astãzi, mai plinã ca niciodatã de ecouri, explicite sau aluzive, parodice sau serioase, iar critica actualã a dat numele de intertextualitate acestei libere circulaþii a reminiscenþelor textuale de-a

lungul ºi de-a latul operelor. Fenomenul este însã conceput ca o reþea orizontalã, [...] la acest nivel de generalitate, intertextul înglobeazã întreaga literaturã.” Redactaþi un eseu liber de 1–2 pagini cu tema: „Aceºti oameni minunaþi ºi maºinile lor zburãtoare”1. În realizarea cerinþei, veþi face referire la poemul lui Victor Hugo ºi la alte texte literare ºi nonliterare, cunoscute de voi, care ilustreazã tema eseului.

Repere de lecturã „În substanþa sa, Legenda secolelor este un grandios imn închinat etapelor succesive ale dezvoltãrii fiinþei umane, începând cu Eva, mama oamenilor ºi sfârºind cu Revoluþia, mama popoarelor.” (Ion Bãlu) z Epopee modernã în versuri care face parte dintr-o proiectatã trilogie, rãmasã neterminatã: Legenda secolelor, Sfârºitul lui Satan, Dumnezeu. Ultimele douã pãrþi, nefinalizate, au fost publicate postum, în 1886 ºi în 1891. z „Mare epopee sociogonicã, Legenda secolelor poate fi alãturatã poemelor simbolice ale omenirii, poeme ce-ºi propuneau evocarea poeticã a originii ºi evoluþiei societãþii umane. În discuþie ar putea fi adusã Teogonia lui Hesiod, Despre natura lucrurilor a lui Lucreþiu ori sociogoniile mai apropiate de Hugo: Paradisul pierdut (Milton), Eseu despre 1

10

Titlul unui film despre începuturile zborului cu avionul.

om (Al. Pope) º.a. Nu se poate sã nu amintim sociogonia eminescianã Memento mori care, dintre toate, prezintã cele mai multe analogii cu cea hugolianã.” (Ion Bãlu) z Sursa de inspiraþie: istoria ºi legenda / mitul, „transfigurate prin prisma fanteziei creatoare a poetului” romantic. (Ion Bãlu) z Structura compoziþionalã: Prologul; Imn închinat Pãmântului; opt poeme biblice cu titlul generic De la Eva la Isus (primul ciclu al epopeii); evocarea Greciei mitice – Între giganþi ºi Dumnezeu; Dupã Dumnezeu, regii (al doilea ciclu al epopeii); Idilele, portrete ale marilor personalitãþi ale umanitãþii: Aristofan, Vergiliu, Petrarca, Shakespeare etc. (al treilea ciclu al epopeii); În largul cerului (viziunea viitorului, ciclul final).

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 11

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 11

I. Omul romantic

Omul romantic – Îndrãgostitul damnat Fantasticul

Povestiri groteºti

„Faima literarã pe care Poe a reuºit s-o dobândeascã în timpul vieþii s-a datorat în mare mãsurã povestirilor gotice ºi studiilor critice.” (Peter Conn, O istorie a literaturii americane, 1996)

de Edgar Allan Poe

Coordonate ale operei Subiectul... fãrã sfârºit: Naratorul, un tânãr studios pe nume Egaeus, locuieºte în castelul familiei împreunã cu veriºoara sa, frumoasa Berenice. Cei doi trec de-a lungul timpului prin evenimente dramatice, se îmbolnãvesc pe rând de douã boli ciudate: el înnebuneºte treptat, stãruind într-o permanentã fixaþie pe unele obiecte care-i atrag atenþia în mod întâmplãtor; ea suferã de catalepsie,

o boalã care încetineºte funcþiile vitale ºi-i ofileºte frumuseþea. Într-un moment de luciditate, Egaeus decide sã o ia în cãsãtorie pe Berenice. Stând în bibliotecã, odaia lui preferatã, o vede într-o dupã-amiazã pe veriºoara lui zâmbind, ºi din acel moment nu se mai gândeºte decât la dinþii ei, care devin, din cauza bolii, un fetiº1. Timpul trece ºi ...

Studiu de text: Berenice (1835) – fragmente – z Organizaþi în patru grupe de lucru, citiþi urmãtorul fragment din povestirea fantasticã Berenice de Edgar Allan Poe ºi rezolvaþi exerciþiile propuse la rubrica „Abordarea textului”:

Restriºtea are multe chipuri. Felurite sunt nenorocirile pe pãmânt. Încununând ca un curcubeu nemãrginita zare, culorile lor sunt tot atât de variate, tot atât de deosebite ca ale curcubeului, ºi totuºi la fel de apropiate ºi contopite. Încununã zarea fãrã margini ca un curcubeu! Cum se face cã din atâta frumuseþe am scos o pildã de ceea ce e urât? Din simbolul pãcii, ceva asemenea suferinþei? Dar, aºa cum în moralã rãul e urmarea binelui, tot astfel din bucurie s-a nãscut durerea, fie cã amintirea fericirii trecute este durerea zilei de astãzi, fie cã suferinþele clipei de faþã se obârºesc din extazele care ar fi putut fi cândva. Numele meu este Egaeus 2... Pe al neamului meu nu-l voi da în vileag. Nu se aflã în toatã þara zidire mai binecuvântatã de veacuri decât sursele ºi posomorâtele metereze ale aºezãrii mele strãmoºeºti... Stirpea noastrã a fost numitã o stirpe de vizionari. ªi în multe amãnunte izbitoare, în înfãþiºarea castelului familiei mele, în frescele salonului celui mare, în tapiseriile de prin dormitoare, în ciopliturile stâlpilor ce susþin bolta sãlii de arme, dar mai ales în galeria tablourilor vechi, în aspectul bibliotecii ºi, în sfârºit, în conþinutul cu totul 1

Fetiº – talisman, amuletã, obiect învestit cu forþã magicã; idee fixã / fixaþie pe obiecte în bolile nevrotice. 2 Egaeus – se pronunþã Egeus.

straniu al acestei biblioteci se gãsesc mãrturii mai mult decât grãitoare, care adeveresc aceastã credinþã. [...] Berenice îmi era varã, ºi am crescut împreunã în castelul pãrintesc. Dar am crescut fiecare într-alt fel; eu, bolnãvicios ºi cufundat în tristeþe; ea, sprintenã, graþioasã, clocotind de energie. Ea, cu plimbãrile ei peste dealuri; eu, cu studiile mele de cãlugãr. Eu, trãind o viaþã lãuntricã a inimii, dedat trup ºi suflet celor mai adânci ºi migãloase meditaþii; ea, zburdând fãrã de grijã prin viaþã, fãrã sã se gândeascã la umbrele din calea ei sau la zborul tãcut al orelor cu aripi de

Johann Heinrich Füssli, Coºmarul (fragment)

11

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 12

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 12

I. Omul romantic

Thomas Gainsborough, Lady Howe

orb. [...] ªi apoi? Apoi totul e spaimã ºi mister. O poveste ce nu trebuie rostitã. Boala, o boalã cumplitã, s-a abãtut ca o vijelie peste trupul ei. ªi chiar în timp ce o priveam, duhul rãu al prefacerilor a rãpit-o, cotropindu-i minþile, deprinderile ºi firea ºi tulburându-i în chipul cel mai viclean ºi mai groaznic felul de a fi al fãpturii! Vai! Prãpãdul a venit ºi s-a dus. Dar ea – victima – unde era? N-o mai cunoºteam. Sau n-o mai recunoºteam drept Berenice!

Din nesfârºita înlãnþuire de suferinþe iscate de acea cumplitã boalã dintâi, care a dus la o schimbare atât de grozavã în fãptura fizicã ºi moralã a veriºoarei, o amintesc pe cea mai dureroasã ºi necruþãtoare în felul ei, ºi anume: un fel de epilepsie, care nu arareori se sfârºea printr-un somn cataleptic, ce semãna aidoma cu moartea, ºi din care se trezea adeseori pe neaºteptate.[...] Nu a rostit o vorbã; iar eu pentru nimic în lume n-aº fi spus un cuvânt. Flori de gheaþã mã strãbãteau. O teamã de neîndurat mã apãsa... O curiozitate fãrã astâmpãr a pus stãpânire pe sufletul meu... ªi, prãbuºindu-mã în fotoliu, am rãmas o vreme nemiºcat, þinându-mi rãsuflarea, cu ochii aþintiþi asupra ei. Era – vai! — nespus de slabã ºi nici urmã din fiinþa de altãdatã nu i se mai desluºea în vreo trãsãturã. În cele din urmã, privirile mele arzãtoare cãzurã pe chipul ei. Fruntea îi era înaltã ºi foarte palidã ºi ciudat de seninã. ªi pãrul ei, odinioarã negru-corb, o acoperea în parte, umbrindu-i adâncitele tâmple cu nenumãrate bucle, în clipa aceea de un blond aprins, a cãrui culoare fantasticã era întru totul nepotrivitã cu melancolica ei înfãþiºare. Ochii erau lipsiþi de viaþã ºi de strãlucire ºi pãreau lipsiþi ºi de pupile; fãrã de voie, m-am ferit de cãutãtura lor sticloasã, spre a privi buzele subþiate ºi zbârcite. Ele s-au întredeschis ºi, într-un zâmbet plin de ciudate înþelesuri, dinþii Berenicei celei schimbate mi s-au arãtat încetul cu încetul. (Traducere de Ion Vinea)

Abordarea textului 1 Identificaþi reperele de cronotop1 (romantic) ale povestirii ºi argumentaþi opþiunea naratorului pentru elementele spaþio-temporale vagi, incerte. 2 Selectaþi dintre variantele propuse mai jos temele / motivele literare prezente în textul citat: z Nebunia / fetiºismul / obsesia / boala; z Cãlãtoria; z Fetiºul / dinþii Berenicei; z Femeia frumoasã-metamorfoza femeii; z Iubirea neîmplinitã / dragostea neîmpãrtãºitã; z Frica / angoasa; z Vinovatul fãrã vinã; z Odaia de studiu (biblioteca) / lectura; z Castelul.

3 Ce moment / momente al / ale subiectului sunt prezentate în fragmentul citat? Argumentaþi. 4 Exerciþiu de imaginaþie. Pornind de la definiþia fantasticului (de la rubrica: Concepte operaþionale), continuaþi naraþiunea Berenice, imaginând un punct culminant ºi un deznodãmânt, respectând convenþiile povestirii fantastice sau modificând codul estetic (deznodãmânt fericit / tragic; deznodãmânt romantic / realist; deznodãmânt terifiant / comic etc.). Prezentaþi versiunea grupului de lucru ºi motivaþi logica artisticã în baza cãreia aþi finalizat scenariul epic.

Aplicaþii, teme, aprofundãri 1. Selectaþi caracteristicile povestirii din tabelul urmãtor ºi completaþi rubricile acestuia cu rãspunsurile la cerinþe. În rezolvarea exerciþiului, valorificaþi ºi informaþiile din citatul: „Ca sã se lase vrãjit, omului îi trebuie un miez epic, relatarea unei întâmplãri, o povestire. Dintotdeauna i-a plãcut sã spunã sau sã asculte povestiri. [...] Povestirea este 1

12

forma genuinã a imaginaþiei umane. Prin ea, omul s-a opus realitãþii, mai mult sau mai puþin conºtient cã o face. Cãci unde începe povestirea, viaþa înceteazã sau, mai bine zis, este suspendatã, pusã provizoriu în parantezã.” (Nicolae Manolescu, Andersen cel crud ºi alte teme)

Cronotop — repere spaþio-temporale de facturã romanticã; repere ale imaginarului poetic romantic.

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 13

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 13

I. Omul romantic RÃSPUNS CORECT

CARACTERISTICI ALE POVESTIRII

(notaþi cu X)

CITATE DIN EXEMPLE DIN TEXTUL-SUPORT TEXTUL-SUPORT

Povestirea este „expunerea detaliatã a unui fapt autentic sau inventat.” (Bérardier du Bataut)

ƒ Este relatatã frecvent de cãtre un personaj-narator (naraþiune homodiegeticã). ƒ Este focalizatã asupra acþiunii care captiveazã prin caracterul ei exemplar. ƒ Este evocatã o singurã întâmplare: „un personaj ºi o acþiune principalã”. (J.M. Adam, F. Revaz) ƒ Apeleazã la o strategie narativã specificã, presupunând comunicarea directã între personajul care nareazã ºi receptorul imaginat în chip de auditoriu prezent în text. ƒ Manifestã o realã tendinþã de obiectivare, de atenuare sau chiar eliminare a prezenþei naratorului. ƒ Accentul este deplasat de pe acþiune asupra personajului, important fiind aºadar ceea ce se întâmplã cu personajele. La ƒ nivelul compoziþiei, apare frecvent tiparul narativ al „povestirii în ramã”. ƒ Secvenþele-„ramã” au funcþii multiple: – creeazã atmosfera favorabilã intrãrii în timpul „povestit” (secvenþe descriptive); – instituie comunicarea între narator ºi ascultãtori, trezind interesul acestora (secvenþele dialogate); – pregãtesc, printr-un adevãrat ritual, actul istorisirii (tehnica „suspansului”). ƒ Registrul stilistic este marcat de oralitate: – mãrci textuale: formule de adresare directã, formule menite sã menþinã ºi sã testeze atenþia ascultãtorilor (funcþia conativã, faticã, referenþialã); – indici ai subiectivitãþii eului narator (funcþia expresivã a limbajului) prin care se anticipeazã emoþional sau se marcheazã momentele de mare tensiune ale întâmplãrii relatate. Nota distinctivã e datã de deconstrucþia subiectului prin dezvoltarea mai ƒ multor fire narative.

2. Motivaþi dezvoltarea categoriei estetice a urâtului în textul suport. 3. Caracterizaþi personajele principale (Egaeus, Berenice), având în vedere contextul stilistic al fragmentului de povestire

fantasticã (de exemplu: genealogia ºi patologia simptomaticã, relaþia de cuplu, cadrul existenþial – fizic ºi psihic –, metamorfoza personajului feminin etc.).

Concepte operaþionale z Proza goticã Naraþiune fantasticã al cãrei efect asupra cititorului, teroarea, este datorat „fascinaþiei urâtului, terifiantului” (Eugen Simion). Acest gen literar cultivã „pitorescul, grotescul, magicul, supranaturalul, frenezia terifiantului, adicã tot ceea ce atacã binele ºi frumosul (categorii ale normalitãþii estetice)” (Eugen Simion). z Literatura horror 1. Gen literar, considerat minor, care întreþine emoþia puternicã a cititorului (groaza) prin abordarea unei tematici din sfera paranormalului, a patologicului etc. 2. Categorie derivatã din literatura fantasticã. z Suspansul Moment al subiectului operei literare când acþiunea se întrerupe pentru scurt timp, urmãrindu-se crearea unei stãri

de tensiune, de emoþie amestecatã cu teamã, de incertitudine ºi curiozitate, de aºteptare încordatã a deznodãmântului. z Estetica urâtului Operând adevãrate mutaþii în percepþia realului, romantismul valideazã urâtul, grotescul, morbidul, rãul, oroarea etc. alãturi de celelalte categorii estetice, transformându-le în surse ale literaturii artistice. z Fantasticul Categorie esteticã prin care se instituie un dublu sistem de semnificare: real / ireal, logic / ilogic, obiect / semn, cauzã / efect, timp / netimp, prezenþã / absenþã, sacru / profan; ambiguizarea raporturilor existente între aceste contrarii genereazã insolitul, incertitudinea, neliniºtea, spaima, teroarea.

13

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 14

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 14

I. Omul romantic

Omul romantic – Eternul îndrãgostit

Imn cãtre noapte 3 – fragment –

de Novalis

„Poezia vindecã rãnile deschise de raþiune.” (Novalis) „Lirica romanticã tinde sã învioreze poezia, sã o facã sociabilã, sã confere în acelaºi timp poezie vieþii ºi societãþii; sã poetizeze raþiunea.” (Friedrich Schlegel, Fragmente)

Coordonate ale operei Poemul Imn cãtre noapte 3 este o elegie care respectã toate convenþiile speciei, ilustrate cu recuzita romanticã: poetul deznãdãjduit care plânge „cu amare lacrãmi”,

iubita moartã în floarea tinereþii, disperarea în faþa morþii, mormântul, vedenia iubitei, visul, groaza în faþa necunoscutului, „chipul transfigurat al iubitei”.

Studiu de text: Imn cãtre noapte 3 – imn ºi elegie – Odatã, când plângeam cu amare lacrãmi ªi deznãdejdea mea se destrãma-n durere ªi stam singur la mormântul uscat Care-ascundea în strâmta ªi-ntunecoasa-i încãpere Fiinþa vieþii mele-ntregi, Singur cum nimeni n-a fost singur vreodatã, Cutremurat de-o spaimã nespusã, Fãrã vlagã, rãmas doar numai Ca un cuget al nenorocirii, În timp ce mã uitam împrejur dupã un ajutor ........................................................................ Tu, vrajã a nopþii, Somn al cerului, Te-ai rãspândit asupra mea. Locul pe care stam s-a ridicat uºor;

În cerul nopþii, ªi în lumina lui, dragostea mea. ……………………………………………… Mormântul într-un nor de praf s-a prefãcut ªi am zãrit prin nour Chipul transfigurat al dragostei mele În ochii ei se oglindea veºnicia. ……………………………………………… Mii de ani piereau Ca niºte vijelii în depãrtare. La gâtul ei am plâns De bucuria vieþii celei noi. A fost cel dintâi ºi singurul vis ªi-abia de-atunci simt eu credinþã Eternã ºi nestrãmutatã. (Traducere de Alexandru Philippide)

Abordarea textului 1 Menþionaþi tema poemului. 2 Având în vedere textul lui Novalis, argumentaþi pro sau contra opiniei lui J.W. Goethe potrivit cãreia orice poezie este evenimenþialã (cel puþin douã argumente). 3 Formulaþi o opinie argumentatã despre aparentul paradox al asocierii dintre douã specii disjuncte: imn ºi elegie. Caspar David Friedrich, Mãnãstirea din pãdure

14

4 Identificaþi în fragmentul de text elemente ale expresivitãþii limbajului care sã evidenþieze retorica romanticã.

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 15

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 15

I. Omul romantic

Lecturi paralele Filiaþii tematice în romantism: geniul

Demonul de M. Lermontov – fragment – Ce-i veºnicia-mi fãrã tine? ªi nesfârºita-mi forþã, ce-i? Cuvinte goale ºi strãine, Un templu vast, dar fãrã zei! …………………………… Þi-am pus puterea-mi la picioare ªi drept icoanã te-am ales. Dã-mi dragostea ce se-nfiripã, Dau nemurirea mea pe-o clipã [...].

Luceafãrul de M. Eminescu – fragment – — Tu-mi ceri chiar nemurirea mea În schimb pe-o sãrutare, Dar voi sã ºtii asemenea Cât te iubesc de tare: Da, mã voi naºte din pãcat, Primind o altã lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi sã mã dezlege.

Coordonate ale operelor Tema romanticã a condiþiei geniului în lume ºi întru eternitate îºi subsumeazã tema iubirii imposibile ºi a iubirii împlinite care înnobileazã fiinþa, tema fericirii ºi a nefericirii, cea a „aspiraþiei dinspre pãmântesc înspre divin ºi dinspre divin înspre pãmântesc” (Rosa Del Conte), tema cosmogonicã ºi tema cunoaºterii prin iubire. z Mihail Lermontov, Demonul (1840) Eroul poemului alegoric Demonul este îngerul decãzut ºi alungat din Paradis. Proscris, „stãpân pe-acest pãmânt”, el se îndrãgosteºte de o prinþesã georgianã, Tamara. Ca ºi Luceafãrul, Demonul îi promite fetei cã va renunþa la nemurire pentru împlinirea prin iubire. z Mihai Eminescu, Luceafãrul (1883) Fragmentul citat din poemul Luceafãrul surprinde incompatibilitatea de condiþie existenþialã care îi împiedicã pe nemuritorul Luceafãr ºi pe Cãtãlina cea muritoare sã-ºi împlineascã iubirea. Pentru împãcarea contradicþiei, se avanseazã soluþia: sacrificiul de sine, „naºterea din pãcat” a lui Hyperion, renunþarea acestuia la nemurire.

z Alegorii romantice: „Poem al contrariilor reunite sub semnul universalitãþii” (T. Vianu), Luceafãrul este definit de Eminescu însuºi ca alegorie pe tema romanticã a locului ºi menirii geniului în lume. z Prin Hyperion, Eminescu creeazã un adevãrat mit poetic. Personaj romantic de mare complexitate, Luceafãrul este stea fixã ºi este fãpturã de luminã, întruchipare a geniului ºi daimon, entitate mediatoare între planuri opuse, este ºi titanul rãzvrãtit împotriva unei ordini imuabile, ºi spirit pur din aceeaºi substanþã cu Demiurgul, ºi suflet rãvãºit de patima iubirii este ºi Zburãtor, ºi înger, ºi demon. z Alãturi de el, celelalte personaje pot fi considerate mãºti ale eului liric, voci ale poetului ºi simboluri, ipostaze ale sinelui adânc ce a adunat în el „toatã durerea dintre pãmânt ºi cer”. Eminescu nu se identificã numai cu Hyperion – afirmã N. Manolescu – ci, ºi sub alte raporturi, cu toate „personajele” poemului. Oricând, „personajului” care vorbeºte i se poate substitui poetul, cãci Cãtãlin, Cãtãlina, nu în mai micã mãsurã decât Demiurgul, sunt voci ale poetului.

Abordarea textelor 1 Cele douã personaje romantice, Demonul ºi Luceafãrul, sunt gata sã-ºi recuze nemurirera pentru o trecãtoare „clipã”/„orã” de iubire. Imaginaþi-vã situaþia în care voi ar trebui sã alegeþi între nemurire ºi iubire. Motivaþi opþiunea.

2 Realizaþi o paralelã între cele douã personaje, raportându-le la canonul eroului romantic.

15

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 16

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 16

I. Omul romantic

Repere biobibliografice Victor Hugo (1802–1885) z Teoretician al romantismului, poet, prozator ºi dramaturg, este considerat prin opera sa ºef al ºcolii romantice franceze. z Poetul Charles Baudelaire l-a numit „Geniu fãrã frontiere”, iar Stéphane Mallarmé, fãcând referire, desigur, la prodigioasa lui capacitate de a se exprima în versuri, îl asociazã cu poezia însãºi: „A fost versul în persoanã”. z Debuteazã în 1822 cu volumul de versuri Ode ºi poezii diverse; în 1823 publicã volumul Balade, iar în 1829 îi apare volumul de versuri Orientale. Anul 1827 este al celebrei Prefeþe la drama Cromwell, socotitã unanim drept program al romantismului francez. Între anii 1830–1840 publicã patru volume de poezii (Frunzele de toamnã, Cântecele crepusculului, Voci interioare, Lumini ºi umbre), romanul istoric Notre-Dame de Paris ºi drame în versuri sau prozã (Hernani, 1830; Ruy Blas, 1838). În 1841 devine membru al Academiei Franceze. z Dupã lovitura de stat din 1851, pãrãseºte Franþa. În perioada exilului scrie capodoperele liricii sale: Pedepse (1853), Contemplaþii (1856) ºi Legenda secolelor (3 volume). Tot acum apare ºi romanul Mizerabilii (1862). Revine în þarã dupã 1870 (cãderea celui de al doilea Imperiu, proclamarea Republicii), iar schimbãrile de pe scena istoriei se reflectã în volumul de versuri Anul teribil. z Întreaga lui creaþie ilustreazã titanismul, romantismul vizionar care ia în stãpânire spaþii ample ºi milenii. George Gordon Byron (1788–1824) z Aristocrat englez, prieten cu soþii Shelley, aventurier, poet nonconformist, lordul Byron este considerat unul dintre cei mai mari poeþi romantici ai spaþiului anglo-saxon. z Între anii 1809–1811 cãlãtoreºte din Spania, trecând prin Grecia ºi Malta, spre Orientul Apropiat. În 1816 pãrãseºte Anglia pentru totdeauna. z În 1806 publicã volumul Piese fugare, în 1809 începe sã scrie capodopera sa, Pelerinajul lui Childe Harold, ale cãrei prime douã cânturi vor fi publicate în 1812, al treilea cânt apare în 1816, iar al patrulea e publicat un an mai târziu. Alte opere: Ghiaurul (1813), Lara, Corsarul (1814), Manfred (1817), Don Juan (1818), Cain (1821), Cer ºi pãmânt (1824).

16

„Pânã târziu, în poemele lui se vor desluºi amintirile drumurilor prin þinuturi pe care fantezia romanticã le învãluise într-o aureolã miticã.” (Dan Grigorescu) Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg) (1772–1801) z Poet romantic influenþat de gândirea filosofului idealist Fichte ºi de opera literarã a lui Schiller, al cãror elev a fost. z Moartea tinerei sale logodnice, petrecutã în 1797, îl sensibilizeazã profund, acest eveniment tragic având ºi puternice ecouri în întreaga sa operã: „Mormântul într-un nor de praf s-a prefãcut / ªi am zãrit prin nour / Chipul transfigurat al dragostei mele / În ochii ei se oglindea veºnicia” (Imn cãtre noapte 3). z Opera literarã: Fragmente (cugetãri filosofice); romanul Heinrich von Ofterdingen; Imnuri cãtre noapte (poeme). z Poetul Nopþilor, Novalis exaltã în lirica sa iubirea, creaþia, tãrâmurile albastre ale idealitãþii. Edgar Allan Poe (1809–1849) z Poet, prozator ºi teoretician al romantismului american, original prin abordarea genurilor fantastic, science-fiction ºi poliþist, Poe „a rãmas fidel unei concepþii despre literaturã, înþeleasã ca o vocaþie profundã ºi serioasã, un har cu o semnificaþie religioasã, în ultimã instanþã.” (Peter Conn) z „Opera poeticã: volumul Tamerlan (1827), volumul Al Aaraaf (1829), Corbul (1845). z Proza: romanul Aventurile lui Arthur Gordon Pym (1837), Povestiri groteºti ºi extraordinare (1840). z Teorie literarã: Principiul poetic (1846), Filosofia compoziþiei. z „Aleg Corbul ca fiind cel mai cunoscut poem al meu. [...] Mi-a venit ideea sã folosesc o fiinþã nonraþionalã, capabilã însã sã vorbeascã, [...] un corb — o pasãre de rãu augur — care sã repete monoton un singur cuvânt, Nevermore, la sfârºitul fiecãrei strofe dintr-un poem scris în ton melancolic.” (Edgar Allan Poe, Filosofia compoziþiei) „Sã recapitulãm: aº defini, în scurt, poezia cuvintelor drept crearea ritmicã a frumuseþii. Singurul ei arbitru este gustul. Cu intelectul sau conºtiinþa ea nu are decât relaþii colaterale; ºi nu o intereseazã decât incidental datoria sau adevãrul [...].” (Edgar Allan Poe, Principiul poetic)

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 17

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 17

I. Omul romantic

Dic]ionar cultural ROMANTISMUL z „Termenul romantic e mai recent. I s-a gãsit o întrebuinþare obscurã, cu sensul de romanesc ºi cu desinenþa, pe atunci peiorativã, ca aceea de fantastic, încã la 1675. Nu începe sã fie obiºnuit decât în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, dupã ce Rousseau îl aplicase lacului Bienne (ºi într-adevãr lacurile aveau sã fie, prin el ºi prin Lamartine, leagãnele poeziei romantice). E introdus în Dicþionarul Academiei (Franceze n.n.), în 1798, cu urmãtoarea definiþie: «se spune de obicei despre locurile, despre peisajele care recheamã în închipuire descrierile din poeme ºi romane.» Peste câþiva ani ajunge sã indice, dimpotrivã, poemele, romanele, operele de artã care recheamã în închipuire peisaje singuratice, locuri privilegiate, prezenþe mai intime ale naturii.” (Albert Thibaudet) z Termenul romantic e definit drept „un fel de poezie nãscutã din însuºi geniul popoarelor moderne, având la temelie Biblia, legenda, istoria eroicã ºi miraculoasã a strãmoºilor noºtri, hrãnindu-se din spiritul local ºi inerent al gliei ºi zugrãvind suferinþele, aventurile ºi marile fapte indigene.” (Philipp-Albert Stapfer, 1812 ) z Romantismul este un curent literar care apare în Germania, la sfârºitul secolului al XVIII-lea, precedat de miºcarea „Sturm und Drang” („Furtunã ºi avânt”), consideratã preromanticã. Manifestat ca reacþie la raþionalismul ºi constrângerile formale ale clasicismului, a devenit primul curent literar cu caracter de universalitate, care îºi face simþitã prezenþa în tot spaþiul cultural occidental, devenind paneuropean în secolul al XIX-lea. z Programul estetic al romantismului este formulat de Victor Hugo în Prefaþa la drama romanticã Cromwell (1827). Programul romantismului românesc îi aparþine lui Mihail Kogãlniceanu ºi este celebra Introducþiune publicatã în revista Dacia literarã, la 1840. Criticul pledeazã pentru crearea unei literaturi de specific naþional, inspiratã din: istoria naþionalã, folclorul românesc, frumuseþea naturii Þãrilor Române. Trãsãturile romantismului z Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasia (fantezia creatoare). „Literatura personalã” romanticã (Albert Thibaudet) este o formã de manifestare a individualitãþii, confesiunea unei naturi originale, fiind recunoscutã drept valoare esenþialã a literaturii. z Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. z Izvoarele artei: universul ilimitat al imaginaþiei, predilecþia pentru exotic, cosmic, oniric, magic, fantastic; aspiraþia spre infinit are ca rezultat o diversificare a temelor ºi a motivelor literare fãrã precedent în istoria literarã.

Gustave Moreau, Apari]ia (fragment)

z Model estetic: abolirea constrângerilor formale consacrate de clasicism, libertatea de creaþie, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antitezã, analogie, metaforã dezvoltatã etc. z Teme romantice: iubirea, natura (ca expresie a trãirii lãuntrice, „état d’âme”, stare de spirit), istoria, timpul, condiþia umanã (viaþa ºi moartea), condiþia geniului, nostalgia absolutului, creaþia, aspiraþia spre ideal, spre perfecþiune etc. z Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafãrul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinþei, evaziunea (fie într-un trecut medieval sau într-un timp mitic, fie în spaþii exotice boreale, astrale), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastrã, pasãrea, lumina etc. Romanticii îºi plaseazã idealul lor în zone ireale: universurile imaginare, compensatorii, durate psihice irecuperabile – viitorul, cu totul supus schimbãrii ºi necunoaºterii / trecutul idealizat –, spaþii fizice ºi metafizice inaccesibile (spaþiul thanatic sau oniric, orizonturi exotice sau boreale, infinitul sideral). z Modelul uman al romantismului este fiinþa plasatã în sfera imaginaþiei ºi a sensibilitãþii, care se revoltã ºi schimbã faþa lumii, eul suprapersonalizat; atitudini ºi ipostaze umane definitorii: geniul, visãtorul, îndrãgostitul, inadaptatul, rãzvrãtitul, scepticul etc. Literatura creeazã eroi excepþionali (atipici) puºi în situaþii de excepþie. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visãtor, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, rãzvrãtit, dinamic etc.

17

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 18

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 18

STUDIU DE CAZ

EVAZIUNEA DIN COTIDIAN (ÎN VIS, ISTORIE SAU EXOTISM) z Referat cu titlul: Retrãind legendele medievale sau Nostalgia Evului Mediu ºi a idealului cavaleresc z Documentarea ºi planificarea activitãþii: lectura individualã; vizionarea unei ecranizãri a romanului propus ca text suport; lectura unei istorii a Angliei; dezbatere. z Aplicaþie: romanele istorice ale lui Walter Scott, inspirate din istoria Angliei (Ivanhoe, Stareþul, Kenilworth)

Problematica activitãþii z Deziluzionat de contemporaneitate, romanticul se refu-

giazã în universuri compensatorii: visul, istoria, spaþiile exotice. z Referent: istoria glorioasã a Angliei, epoca de înfruntãri ºi lupte dintre nobili; participarea la cruciade în numele idealului credinþei creºtine ºi al recuperãrii Þãrii Sfinte; dragostea purã ºi idealizarea femeii iubite; cavalerul, nobilul secolului al XII-lea, erou în ficþiunea romanescã a lui Walter Scott. Particularizare: regele Richard-Inimã-de-Leu, Sir Cedric, Ivanhoe / Cavalerul Dezmoºtenit, Brian de Bois-Gilbert, Sir Reginald Front de Boeuf, prinþul Ioan, nobilimea de la curtea regalã etc.

z Text suport: Walter Scott, Ivanhoe z Relaþia realitate istoricã – ficþiune: reflectarea

monograficã a epocii istorice în universul romanesc. Tema istoriei idealizate este un pretext pentru satira romanticã la adresa actualitãþii scriitorului. z Repere spaþio-temporale: Anglia secolului al XII-lea, rivalitatea dintre saxoni ºi normanzi. z Structuri narative romantice. Evenimente spectacu-

loase, tehnici narative atipice. Ivanhoe, nobil saxon, se îndrãgosteºte de Rowena, descendentã a regelui Alfred. Cedric, tãtãl lui Ivanhoe, susþine revenirea pe tronul Angliei a unui rege de origine saxonã, drept pentru care vrea s-o cãsãtoreascã pe Rowena cu un descendent regal, cu nobilul Athelstane, pe care aceasta nu-l iubeºte. Dezmoºtenit de tatãl sãu, Ivahoe pleacã în cruciadã împreunã cu regele Richard-Inimã-de-Leu. În Anglia, fratele lui Richard, prinþul Ioan, uzurpã tronul, dar cei doi se întorc în tainã din cruciadã. Cavalerul Dezmoºtenit, de fapt Ivanhoe, îi învinge în turnir pe duºmanii lui Richard: Brian de Bois-Gilbert ºi Sir Reginald Front de Boeuf. Când Ivahoe este rãnit în asediul castelului Torquilstone, Cedric, Rowena, evreul Isac din York ºi fiica acestuia, Rebecca sunt întemniþaþi de nobilii normanzi. La cucerirea castelului ºi la eliberarea prizonierilor, Ivanhoe este ajutat de Robin Hood, o figurã legendarã de luptãtor pentru libertate, ºi de însuºi regele Richard. În final Ivanhoe se cãsãtoreºte cu Rowena, Richard revine pe tronul Angliei, iar nobilii trãdãtori sunt pedepsiþi. z Identitatea eroului în ficþiune: personalitatea istoricã (Richard-Inimã-de-Leu), ficþiunea verosimilã (personajul Ivanhoe) ºi legenda (povestea lui Robin Hood); profilul eroului principal: idealul cavaleresc, onoarea, credinþa în Dumnezeu ºi rege, dragostea. z Comportamente, valori ºi atitudini specifice: codul

Walter Scott, Ivanhoe (copertã de carte)

18

onoarei, eticheta de la curte (norme de comportament), obiceiuri, evenimente (turniruri, banchete, serbãri la curtea regelui, participarea la cruciade, asediul castelului Torquilstone), mitul justiþiarului (Cavalerul Dezmoºtenit, Robin Hood), iubirea curteneascã, iubirea purã dintre Ivanhoe ºi Rowena, iubirea idealã, care aici se converteºte, fãrã a urma modelul iubirii neîmplinite din lirica trubadurilor, în cãsãtorie.

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 19

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 19

Recapitulare ROMANTISMUL (sfârºitul secolului al XVIII-lea – secolul al XIX-lea) CADRUL ISTORIC Un secol de istorie Franþa: Revoluþia Francezã (1789–1799); consecinþa: Declaraþia drepturilor omului ºi ale cetãþeanului; 1792 – sfârºitul monarhiei; 1804 – Napoleon Bonaparte; 1815 – Restauraþia monarhiei; Revoluþia de la 1848 ºi a doua republicã; 1851 – Napoleon al III-lea; 1871 – Comuna din Paris Marea Britanie: (1799–1815) rãzboaiele cu Franþa napoleonianã; expansiunea colonialã: Africa de Sud, India etc.

Rusia: 1812 – înfrângerea lui Napoleon; rãzboaiele ruso-turce Germania a apãrut ca stat în 1871; anterior, dominaþia Prusiei în Europa Statele Unite ale Americii: 1776 – Declaraþia de Independenþã; 1861– Rãzboiul civil; 1865 – abolirea sclaviei

CADRUL CULTURAL

PRINCIPII ESTETICE

LITERATURA „Literatura de fantezie ” (Virgil Nemoianu)

FILOSOFIA Programe estetice POEZIA ROMANTICÃ y Germania: între 1798–1800, apare revista y Poemul amplu: Percy Bysshe Shelley, Prometeu descãtuºat; „Romantismul a introdus miºca- Atheneum, condusã de fraþii Schlegel, teoreti- Mihail Lermontov, Demonul; Henry Wadsworth Longfellow, cieni ai romantismului german. În jurul aces- Cântarea lui Haiavata rea în lumea tei reviste apare primul nucleu de adevãraþi y Poezia filosoficã: Mihai Eminescu, Glossã spiritului.” (AlbertThibaudet) creatori romantici. y Pastelul, elegia, idila: William Wordsworth, Schiþe desReprezentanþi: y Franþa: în 1827, Hugo scrie Prefaþa la drama criptive, Balade lirice; Alfred de Musset, Nopþile; Novalis, Cromwell, program al romantismului francez. Imnuri cãtre noapte Novalis y În Þãrile Române, la 1840, apare articolul Schelling Friedrich Schlegel Introducþiune în revista Dacia literarã, articol scris de M. Kogãlniceanu. y Romantismul propune eliberarea creaþiei literare de reguli ºi pledeazã pentru libertatea de creaþie, originalitate, manifestarea individualitãþii creaªTIINÞA torilor. Astfel iau amploare specii literare mai În a doua jumãtate puþin reprezentate anterior, de exemplu, drama. a sec. al XVIII-lea are loc Revoluþia y Pentru romantici, primul loc în ierarhia facultãþilor umane îl ocupã imaginaþia, care transindustrialã. cende limitele gândirii raþionale. Astfel romanticii acordã importanþã categoriilor imaginarului. y Diversificarea surselor de inspiraþie ale literaturii: folclorul, istoria naþionalã, mitologia popoarelor lumii, natura, filosofia (influenþa filosofiei idealiste germane: Kant, Schopenhauer, Fichte).

PROZA ROMANTICÃ y Proza fantasticã. Povestiri: Edgar Allan Poe, Povestiri groteºti, Prãbuºirea casei Usher y Romanul fantastic: Mary Shelley, Frankenstein (romanul horror) y Romanul istoric: Walter Scott, Ivanhoe y Romanul de dragoste: Alessandro Manzoni, Logodnicii y Bildungsromanul: J.W. Goethe, Suferinþele tânãrului Werther Ascensiunea romantismului a coincis cu extraordinara dezvoltare a romanului. „Romantismul e revoluþia literarã înfãptuitã nu atât prin lirism ºi prin teatru, cât prin roman.” (Albert Thibaudet). Romantismul exceleazã prin poezia liricã ºi roman. Poeþii (Vigny, Hugo, Musset), fãrã a avea o vocaþie profundã pentru acest gen, au scris romane, confesiuni personale ale autorilor.

y Diversificarea tematicii literare: cunoaºterea, DRAMATURGIA ROMANTICà visul ca modalitate de cunoaºtere, universul, timPersonalitãþi y pul, iubirea, natura (trecerea de la peisajul cadru, Literatura romanticã aduce, în viziunea lui Victor Hugo, o ºtiinþifice: de tip clasic, la peisajul interiorizat, vizionar, categorie esteticã nouã, grotescul, ºi o specie literarã, A. Lavoisier viziuni asupra unor spaþii imaginare). drama. C.L. Berthelot Exemple: Berzelius y Diversificarea speciilor literare: consacrarea dramei, se resping speciile pure, clasice (trage- Franþa: Victor Hugo, Ruy Blas; Alfred de Vigny, Chatterton A. Avogadro dia), cultivarea tragicomediei, contaminarea Anglia: Coleridge, Cãderea lui Robespierre; G.G. Byron, M. Faraday idilei ºi a elegiei cu oda ºi satira. Manfred D. Mendeleev W.C. Roentgen y Atitudini ºi ipostaze umane romantice: sufletul Germania: Heinrich von Kleist, Penthesilea; Ludwig J.C. Maxwell romantic este sfâºiat de antagonisme, omul ro- Tieck, O lume întoarsã pe dos L. Pasteur etc. mantic este un individ contradictoriu, nefericit Italia: Alessandro Manzoni, Contele de Carmagnola cu sine însuºi. Conflictul tipic romantic este con- Rusia: A.S. Puºkin, Boris Godunov; Mihail Lermontov, PICTURA flictul eu–lume, generat de nemulþumirea romanti- Mascarada Eugène Delacroix: cului care percepe lumea exterioarã drept lipsitã Th. Géricault de valori, ostilã. „Individul romantic este utopia unui om complet anormal” (G. Cãlinescu, Clasi- y În romantism observãm în premierã modificarea raportului cism, romantism, baroc), ins excepþional, genial, autor-cititor, o comunicare directã: „Un Lamartine, un Hugo, MUZICA inadaptat, neînþeles, nefericit, fiinþã înzestratã cu un Musset, un Balzac au fost pentru cititori ºi cititoare H. Berlioz o gândire profundã, originalã, creator de valori obiect de dragoste ºi de urã, obiectul unor preferinþe excluR. Schumann sive ºi violente, ce pãreau altãdatã sã þinã mai curând de perene. J. Brahms y Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, de- domeniul relaþiilor pasionale decât de cel al literaturii.” F. Chopin (Albert Thibaudet) monul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion C.M.von Weber etc.): sentimental, imaginativ, visãtor, dilematic, F. Liszt interiorizat, însetat de absolut, rãzvrãtit; dinamic.

19

MODUL 1.qxd

14.08.2007

10:38

Page 20

CYAN YELLOW MAGENTA BLACK pag. 20

Test de evaluare OMUL ROMANTIC zCitiþi fragmentul din poemul Singurãtate de Alphonse de Lamartine (tradus de E. Speranþia) ºi rãspundeþi cerinþelor formulate. Adeseori pe munte, sub un bãtrân stejar, Când soarele apune, m-aºez cuprins de jale ªi ochiu-mi urmãreºte, cu gândul meu fugar Priveliºtile care se desfãºoarã-n vale. Colo ºopteºte râul ce nesfârºit se-agitã ªi ºerpuind se-afundã în negre depãrtãri, Iar dincolo e lacul, cu faþa-i adormitã În care se-oglindeºte lucefãrul din zãri. Pe-a piscurilor frunte cu codri-n umbrã deasã Amurgul mai aruncã o razã de plecare Careta cea de abur cu-a umbrelor crãiasã A început sã urce pe alba ei cãrare. ……………………………………………………. Dar tot ce mã-nconjoarã e astãzi, pentru mine, Lipsit de orice farmec. Nimic nu mã uimeºte, Nimic nu mã atrage ºi toate-mi sunt strãine. A soarelui cãldurã pe morþi nu-i încãlzeºte.

1. Selectaþi din text opt cuvinte / sintagme din câmpul semantic al naturii. 8 puncte 2. Aþi identificat deja o temã, cea a naturii; precizaþi încã o temã poeticã. 8 puncte 3. Menþionaþi patru motive literare romantice prezente în textul citat. 8 puncte 4. Formulaþi un argument pro sau contra afirmaþiei cã poezia lui Lamartine poate fi circumscrisã tiparului romantic al naturii ca état d’âme. 8 puncte 5. Enumeraþi patru termeni prin care poate fi definitã / calificatã ipostaza eului liric. 8 puncte 6. Exprimaþi un punct de vedere argumentat privind simbolismul apei în poezia citatã. 8 puncte 7. Explicaþi semnificaþia unei metafore identificate în textul poetic reprodus. 8 puncte 8. Prezentaþi douã particularitãþi ale descrierii artistice în textul citat. 10 puncte 9. Formulaþi douã argumente care susþin / infirmã încadrarea poeziei în canonul romantic. 10 puncte 10. Comentaþi, în 6-10 rânduri, modul particular de valorificare a motivului lacului în poezia lui Lamartine ºi într-o poezie eminescianã. 14 puncte

E

(Din oficiu: 10 puncte)

Informaþii bibliografice recomandate pentru studierea modulului ºi pentru studiile de caz G. Cãlinescu, Scriitori strãini, Bucureºti, Editura pentru Literaturã Universalã, 1967. Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, vol. 1–2, Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Ed. Vestala, 1998. Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei, vol. 1–10, Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Vestala, 1998–2004. Ovidiu Drimba, Dicþionar de literaturã universalã, Bucureºti, Ed. Saeculum I.O., 1996. Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, Bucureºti, Editura Univers, 1998. François Furet, Omul romantic, Iaºi, Editura Polirom, 2000. Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeanã ºi epoca Bidermeier, Bucureºti, Editura Minerva, 1998.

20

Perpessicius, Lecturi strãine, Bucureºti, Editura Univers, 1981. Romantismul, volum coordonat de Angela Ion, Bucureºti, Editura Univers, 1982. Vladimir Streinu, Studii de literaturã universalã, capitolul Poezia purã, Bucureºti, Editura Univers, 1973. Albert Thibaudet, Fiziologia criticii, capitolul Poezia lui Stéphane Mallarmé, Bucureºti, Editura pentru Literaturã Universalã, 1966. Alain Vaillant, Poezia. Iniþiere în metodele de analizã a textelor poetice, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1998. Scriitori francezi (dicþionar), Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1978.