CALATORIILE LUI GULIVER – TRADUCERE ANEXA Partea I: O calatorie spre Lilliput Cartea incepe cu un scurt preambul in care Gulliver, in stilul cartilor vremii sale, face un scurt rezumat al vietii si istoriei sale anterioare calatoriei. Aflam ca este de vreo 50 de ani, din clasa de mijloc, talentat la medicina si limbi straine, si ca iubeste calatoriile. Acest fapt se dovedeste ceva fericit. La o citire atenta, aceasta introducere se dovedeste a fi unul dintre punctele cele mai satirice ale cartii: dantelat cu aluzii si alte forme de umor ironic: marca scrierii lui Swift. In prima calatorie, Gulliver este adus de apa la mal dupa un naufragiu and cand se trezeste isi da seama ca este prizonierul unei rase inalte de 6 inci (15 cm), locuitorii tarilor vecine si rivale Lilliput si Blefuscu. Dupa ca ii asigura de buna lui purtare, primeste o resedinta in Lilliput si devine favoritul curtii. Urmeaza observatiile lui Gulliver despre Curtea din Lilliput, intentia fiind de a satiriza curtea Regelui George I. Dupa ce ii ajuta pe Lilliputani sa-I subjuge pe vecinii lor din Blefuscu (furandu-le flota) dar refuza se la transforme tara intr-o provincie al Lilliput-ului, este acuzat de tradare si condamnat la a fi orbit. Din fericire, Gulliver scapa in Blefuscu, unde construieste o pluta si navigheaza pana la o barca pe care o zarise la orizont si care il duce inapoi acasa. Dusmania dintre Lilliputani si Blefuscudieni vrea sa reprezinte tarile dusmane Anglia si Franta, dar motivul razboiului doreste sa satirizeze dusmania dintre Catolici si Protestanti.
Partea II: O calatorie spre Brobdingnag In timp ce explora o noua tara, Gulliver este abandonat de colegii sai si gasit de un fermier inalt de 22 de metri (Lilliput este la scara 12:1, iar Brobdingnag la 1:12) care il trateaza ca pe o curiozitate si il expune pentru bani. Este cumparat de regina Brobdingnag-ului si pastrat ca un favorit la curte. Intre micile aventuri ca lupta cu mustele gigante si caratul de o maimuta pe acoperis, el discuta starea Europei cu Regele, care nu este impresionat. Intr-o excursie la mare, “cutia lui de calatorie” este apucata de un vultur urias si aruncata in mare de unde este cules de marinari si readus in Anglia. Partea III: O calatorie in Laputa, Balnibarbi, Glubbdubdrib, Luggnagg si Japonia Corabia lui Gulliver este atacata de pirati si el este parasit pe o insula pietroasa pustie. Din fericire este salvat de insula zburatoare Laputa, un regat dedicat artelor si matematicii dar total incapabil sa le foloseasca in scopuri practice. Dispozitivul descris simplu ca Motorul este poate prima descriere literara din istorie a ceva asemanator unui computer. Metoda Laputei de a arunca cu pietre in orasele revoltate de la suprafata, de asemenea pare primul bombardament aerian conceput ca metoda de razboi. Gulliver este apoi luat la Balnibarbi pentru a astepta un negustor olandez care il poate lua in Japonia si de acolo in Anglia. In timpul sederii acolo, el face inconjurul tarii ca musafir al unui curtean de rang jos si vede ruina ca rezultat al mersului orb al stiintei fara rezultate practice intr-o satira la adresa Societatii Regale si a experimentelor sale. De asemenea
intalneste struldbrug-ii, nefericiti care sunt in acelasi timp nemuritori si foarte, foarte batrani. Merge la casa unui magician si discuta istorie cu fantomele personajelor istorice, reformularea cea mai evidenta in carte a temei “antici versus moderni”. Excursia este altfel in majoritate lipsita de incidente si Gulliver se intoarce acasa, hotarat sa ramana casnic pentru restul zilelor sale. In mod clar partea aceasta l-a inspirat pe Isaac Asimov in povestea sa “Shah Guido G”, in care un viitor Pamant geme sub tirania unui oras zburator. De asemenea orasele calatoare prin spatiu din seria/serialul “Oras in Zbor” a lui James Blish poate fi considerata printre descendentii literari al Laputei. Filmul de animatie japonez “Castel in Cer”, al lui Hayao Miyazaki are de asemenea o poveste despre o insula zburatoare numita Laputa. Partea IV: O calatorie in Tara Houyhnhnm-ilor In ciuda intentiei sale de la sfarsitul partii a III-a de a ramane acasa, Gulliver se intoarce pe mare unde echipajul sau se revolta pentru a deveni pirati. Este parasit la mal si da intai peste o rasa de creaturi (aparent) hidoase deformate pentru care nutreste o violenta antipatie. Curand dupa aceea intalneste un cal si incepe sa inteleaga cum caii (in limba lor Houyhnhnm sau “parfectiunea naturii”) sunt conducatorii iar creaturile deformate (“Yahoos”) sunt fiinte umane in forma cea mai josnica. Gulliver devine membru al locuintei cailor, si ajunge sa-I admire si sa le imite/intreaca Houyhnhnm-ilor stilul lor de viata, respingand fiintele umane ca simpli Yahoos inzestrati cu vagi urme de ratiune pe care le folosesc doar pentru a le exacerba si pentru a le aduga viciilor date de Natura. Totusi, o Adunare a Houyhnhnm-ilor decide ca Gulliver, un Yahoo cu vagi urme de ratiune, este un pericol pentru civilizatia lor si este gonit. Este apoi salvat, impotriva vointei sale, de o corabie portugheza care il aduce inapoi acasa in Anglia. Este, totusi, incapabil sa impace cu ideea de a trai printre Yahoos; devine un sihastru, ramanand in casa, evitandu-si foarte mult familia, si petracandu-si cateva ore pe zi de vorba cu caii din grajdiurile sale. Cartea se termina cu o peroratie impotriva Mandriei care este ironic laudaroasa si pare menita sa arate ca Gulliver si-ar fi putut pierde mintile. Ceea ce vrea sa demonestreze Swift este ca diferenta fundamentala intre oameni si Yahoo este in mare parte o nascocire. Totusi, nici un raspuns clar nu se desprinde din text si criticii au discutat aceasta problema ani de zile. Este interesant ca aceasta cea de-a patra calatorie pare sa-I fi pasionat cel mai mult pe criticii literari de-a lungul anilor. Pentru unii cititori este dovada deteriorarii mentale incipiente (a suferit de o boala a urechii interne care i-a facut pe Swift si pe contemporanii lui, sa-I puna sanatatea mentala la indoiala). Cel mai renumit, William Thackeray l-a descris ca “respingator in vorbe, respingator in gandire, furios, manios si obscen” – desi el chiar a trait intr-un timp mult mai prefacut pudic (1853). Scriitorul de SF Robert A Heinlein a facut propriul comentariu inversand scenariul in Starman Jones, unde o nava spatioala hoinara aterizeaza pe o planeta unde creaturi carnivore asemanatoare cailor domina tot restul faunei inclusiv creaturile umane asemanatoare Yahoo-ilor lui Swift. Acesti “cai” sunt dupa parerea unora personajele negative clare ale povestii, care nu doar ca casapesc si mananca oamenii (locali si extraplanetari deopotriva) dar practica si eutanasia membrilor batrani si slabi ai propriei specii. Majoritatea naratiunii este dedicata oamenilor de pe Pamant care ii infrunta cu curaj.
