Februarie 2013
Anul II – Nr.8
Revist independent a epigramei româneti de pretutindeni Director: Viorel MARTIN
Redactor-ef: Sorin-Gabriel VLAD
Ah, morala! Pe piaţa literară cea mai naltă Poeţii par un sortiment ciudat: Ei se mănâncă, dacă-s laolaltă, Dar se consumă... separat!
Catren Nu-i decât o frază Înălţimea-n viaţă, Când nu ai o bază... N-ai nici suprafaţă!
Biblică Eva ştim că s-a-ntrupat, Într-o zi cu zvon de harpe, Dintr-o coastă de bărbat, Dar cu limba... de la şarpe!
Unui vitezoman La volan când a urcat, Soarta-i fu ironică: La Ploieşti avea Fiat... La Buşteni... armonică!
Unui prost Oricât cu sfaturi îl îndopi, Va trece, şi la bătrâneţe, Să mai revadă-aceleaşi gropi În care-a dat la tinereţe.
Autoepitaf Trecând pe-această tină, Tot căutându-mi drumul Am ars să dau lumină... Aici se află scrumul!
Catren M-a-ntrebat Ştefan cel Mare: ,,Fraţilor ce mi-aţi făcut? Cât n-am stat eu la hotare... Mi-aţi dus graniţa la Prut!”
Mie însumi Mi s-a dat un nume sfânt De agricultor Ca să trag pe-acest pământ Brazde în umor. epigrame de George Zarafu
2
Lumea epigramei
3
Lumea epigramei POŞTA REDACŢIEI
Premiul II: Marian Scoreţ cu epigrama Dacă sapi găseşti M-a săpat vecinul tare, Că-s urât cu nasul mare; Dar privindu-şi fiul bine, L-a găsit leit cu mine.
Iubiţi cititori şi dragi epigramişti, Voi începe cu rezultatele concursurilor revistei.
Pentru concursul „Alexandru Clenciu” Tema : „Unde ești, Caragiale?” Premiul I: Gavril Neicu cu epigrama Tradiţie à la Caragiale Ca pe vremea dumisale, Postul de parlamentar Se ocupă cu parale, ...La un preţ curat-murdar !
Premiul III: Gh. Bădărău cu epigrama Lipsuri Şi cu atâta nepăsare, Fără vin, priveam doar apa, Cum se clatină-n pahare… Oare cine-mi sapă groapa? Şi cum nu există muncă fără răsplată, Începând din numărul viitor, vom trimite gratuit pe adresa premianţilor, cinci reviste pentru premiul I, patru pentru premiul II şi trei pentru premiul III. Pentru numarul 9 al revistei Lumea Epigramei, temele pentru concursuri sunt următoarele:
Pentru concursul „Alexandru Clenciu” Tema : „Mândra mea e ca o floare!”
Premiul II: Vasile Larco cu epigrama Continuitate după un veac Afirm, maestre Caragiale, Părerii-i dau întâietate: Că tot ce-ai scris cândva matale Se potrivesc şi azi mai toate! Premiul III: Eugen Pop cu epigrama Nene Iancu Caragiale ! Ba să mai avem pardon, Că satirele matale, Mai ales politicale, Parcă-s scrise-acum. Rezon!
Concursul „Nicolae Ghiţescu” Tema : „Cine sapă groapa altuia...” Premiul I: Ion Diviza cu epigrama Săpător la cimitir E supărat pe oameni rău, Că-i asuprit, mereu munceşte, Iar lumea cea din jurul său Şi zi şi noapte... odihneşte!
Concursul „Nicolae Ghiţescu” Tema : ”Șefului meu...” Vă rugăm să ne trimiteţi materiale numai pe e-mail, la adresele: lumea.epigramei@ gmail.com sau
[email protected] Dragii mei confraţi mai tineri (începători întru epigramă şi poezie), deoarece primesc la redacţie multe catrene şi poezii umoristice cu multe greşeli de prozodie, mă simt obligat faţă de Domniile Voastre să vă învăţ câte ceva despre prozodie, că şi eu am învăţat de la alţii (Ion Larian Postolache, Mircea Trifu, Nicolae Ghiţescu, Alexandru Clenciu, Fănuş Neagu, Mircea Micu şi alţi giganţi ai epigramei şi poeziei), Dumnezeu să îi ierte! Nu vreu să mă dau mare faţă de Domniile Voastre. Nu sunt mai talentat sau mai breaz, numai că sunt mai de demult. Lecţiile mele vor fi scurte, practice, fără termeni savanţi, şi cu exemple, ca să înţeleagă oricine. Dacă doriţi să aprofundaţi, citiţi lucrările literaţilor, de unde veţi învăţa mult mai mult. Eu vreau să vă dau doar baza. Vă doresc numai bine! Viorel Martin
4
Lumea epigramei
Ritmul – o piatră de încercare pentru orice epigramist articol de Viorel Martin Reluând ideea, pentru că foarte mulţi dintre poeţii şi epigramiştii contemporani mai au scăpări în domeniul prozodiei în ceea ce priveste ritmul versului, voi da, în continuare, două exemple, din care cititorul ar trebui să înveţe şi cum se corectează (eu zic „repară”) un vers cu greşeli de ritm. 1) Să considerăm ritmul trohaic. Piciorul de vers este format din două silabe, dintre care prima este accentuată şi a doua neaccentuată (sau, cum mai spun unii, prima lungă şi a doua scurtă, dar noi vom folosi terminologia „accentuată”, „neaccentuată”) Schema grafică a acestui picior trohaic este: unde „ ” este silaba accentuată iar „“ este silaba neaccentuată Un vers în ritm trohaic ar arăta cam aşa: / / / / Acest vers are patru picioare complete. Am despărţit picioarele de vers prin „/”. / / / / Acest vers are cinci picioare, din care ultimul incomplet. Iată un exemplu de vers în ritm trohaic: „Printre sute de catarge”... Voi folosi, ca exemplu o variantă de epigrama bunului meu prieten, domnul Marian Scoreţ, la care am introdus eu greşeli intenţionate de ritm. Dacă sapi găsești Vecinul m-a săpat tare Că-s urât cu nasul mare, Dar privindu-şi fiul bine, Văzu că-i leit cu mine.
Vom observa că versurile 2, şi 3, şi sunt în ritm trohaic. / / / / Să facem schema grafică a versului trei din epigrama de mai sus, pentru a pune în evidenţă ritmul trohaic, Dar pri vin du-şi
fi ul
bi ne
/ / / /
Ritmul este foarte bun patru picioare de vers complete. În versul unu, citit în ritm trohaic, găsim două defecte de ritm. Ve-ci-nul are accente pe silabele Ve şi pe nul, în loc să aibă accente, ca în limba română vorbită, pe ci. Acest defect de ritm se repară foarte simplu înlocuind două cuvinte sau expresii între ele. De exemplu: M-a săpat vecinul tare. Să facem schema grafică a acestui vers: M-a să
pat ve
ci nul ta re
/ / / /
Versul a intrat în ritm trohaic. S-a reparat. În versul patru avem altă greşeală de ritm. Vă-zu are accentul pe silaba „Vă”, în loc să îl aibă pe silaba „zu”, ca în limba română vorbită. Să încercăm să reparăm acest vers. Există multe variante, dar va trebui să ne îndepărtăm cât mai puţin de sensul iniţial. Eu propum varianta: „L-a găsit leit ca mine!“ Astfel putem spune că am „reparat” epigrama autorului. Forma nouă este:
5
Lumea epigramei Dacă sapi găseşti M-a săpat vecinul tare, Că-s urât cu nasul mare; Dar, privindu-şi fiul bine... L-a găsit leit ca mine! Prima variantă nu putea fi publicată, cel puţin în „Lumea Epigramei”, unde căutăm să păstrăm un anume nivel. Cea de a doua poate fi publicată, dacă autorul este de acord cu această variantă. Vă rog să fiţi atenţi şi la noua punctuaţie, care pune în valoare textul (mai ales când este citit de un actor). 2) Să considerăm ritmul iambic. Piciorul de vers este format tot din două silabe, dintre care prima este neaccentuată şi a doua accentuată (sau, cum mai spun unii, prima scurtă şi a doua lungă). Schema grafică a acestui picior trohaic este: unde „ ” este silaba accentuată iar „” este silaba neaccentuată Un vers în ritm trohaic ar arăta cam aşa: / / / / Vers din 4 picioare complete, 8 silabe. / / / / / Vers cu 6 picioare, dintre care ultimul incomplet – 11 silabe (vers endecasilabic). Iată un exemplu de vers în ritm iambic: „A fost o dată ca-n poveşti” Voi face special, în scop didactic, o epigramă, în ritm iambic, dar cu o greşală intenţionată. Apropo: epigramiştii vor rămâne în amintirea cititorilor, dacă vor ataca mari personalităţi ale vremii, un premier, un ministru, un mare actor, un mare scriitor, etc. Nu pe acarul Păun, sau pe femeia de serviciu. Vă propun următorul catren iniţial:
2012 Azi de băsism ne-am scuturat, De dictatură am scăpat, Pe Ponta l-am votat cu toţii... Şi văd că dă mâna cu hoţii. Vom observa că versurile 1, 2, şi 3 sunt în ritm iambic. / / / / Să facem schema grafică a versului doi, pentru a pune în evidenţă ritmul iambic: De dic ta tu
ră am scă pat
/ / / / Ritmul este foarte bun, patru picioare complete. În versul 4, citit în ritm iambic, „mâna” are accent pe silaba „na” în loc să aibă accent, ca în limba română vorbită, pe silaba „mâ”. Acest defect de ritm se repară foarte simplu, înlocuind două cuvinte sau expresii între ele . De exemplu: „Şi văd că mâna-şi dă cu hoţii.“ Am intrat în ritmul iambic. Şi văd că mâ na-şi dă
cu ho
ţii
/ / / / Fac aici o paranteză. Versul este format din cinci picioare, iambice, dintre care ultimul este incomplet – adică format numai din prima silabă, cea neaccentuată. Aceasta folosire a ultimului picior de vers incomplet (şi la ritmul trohaic şi la cel iambic) este foarte des utilizată şi conferă versului o anumită dinamicitate. Din punct de vedere al ritmului (iambic) acum versul sună bine. „Şi văd că mâna-şi dă cu hoţii.“, dar sună rău în limba română. Parcă este o exprimare forţată şi atunci căutăm o altă variantă a acestui vers. De ex: „Dar văd că s-a cuplat cu hoţii” sau „Dar văd că s-a-nhăitat cu hoţii” – variantă mult mai
6 dură. Ambele variante sunt la fel de bune ca prozodie, dar, în realitate, sper să nu se întâmple aşa ceva, pentru că, de fapt, eu şi cred că toţi românii ne punem mari speranţe în noua putere. Dragii mei începători în lumea epigramei, pentru că Domniilor Voastre se adresează aceste rânduri, am dorit, în puţine cuvinte, să vă dau un reper privind ritmul versului. Cine are ureche muzicală, simte ritmul fără să mai facă schema lui grafică. Cine nu are – şi mai ales la început – este bine să facă această schemă grafică pentru fiecare vers. Cum se procedează? a) Se desparte versul în silabe (unii începători numără silabele pe degete; nu este greşit!) b) Se trag nişte liniuţe sub fiecare silabă (egale şi la acelaşi nivel, pe aceeaşi linie orizontală). Se despart prin „/” grupurile de două silabe, începând de la stânga spre dreapta. c) Se pun accente deasupra silabelor accentuate. d) Se verifică dacă toate picioarele au acelaşi accent (iambic sau trohaic). e) Unde sunt greşeli, se repară. După un timp se câştigă experienţă şi se poate proceda astfel. Se citeşte versul în ritmul ales (trohaic sau iambic) citind mai apăsat, cu voce tare, silabele care trebuie să fie accentuate şi greşelile ies imediat la iveală. Dragi începători. Am prezentat aceste rânduri pentru a vă împărtăşi din experienţa mea practică în epigramă (şi în poezia clasică, cu ritm şi cu rimă, este la fel), fără a avea pretenţia că aş fi vreun mare profesor în domeniu. Profesorii de limba română şi cercetătorii în domeniul literaturii vă vor explica mult mai multe despre prozodie în lucrările lor. Căutaţi-le şi citiţi-le! Trebuie să îi dăm cezarului ce-i
Lumea epigramei al cezarului. Prozodia este un domeniu complex. Există, de ex., mai multe ritmuri ale versului. Eu m-am limitat numai la cel trohaic şi iambic, cele mai des folosite în epigrame. Am avut norocul să am profesori ca Mircea Trifu, Nicolae Ghiţescu, Alexandru Clenciu... şi mai ales pe marele poet Ion Larian Postolache, Dumnezeu să îi ierte şi să îi odihnească în Raiul Epigramei. De-a lungul anilor, lucrând la mai multe publicaţii (Epigrama, Scaiul, Cacealmaua, Lumea Epigramei) am fost nevoit să repar pe puţin mii de catrene, ca să le aduc de la nota 4-5 măcar la note 7-8, ca să poată fi publicate. Bineînţeles că nu se poate publica nimic fără acceptul final al autorului. Epigrama este tot a lui. În acest demers nu ai voie să schimbi sensul iniţial sau poanta. Ceea ce am scris aici este minim-minimorum de cunoştinţe pe care trebuie să le aibă cineva, ca să aspire la titlul de epigramist. Dragi începători, dacă doriţi să învăţaţi mai multe despre prozodie (reguli valabile şi pentru poezie), vă recomand să citiţi cartea Poetica de Eugeniu Speranţia, Editura Albatros 1974. Cartea se găseşte în biblioteci, dar o puteţi cumpăra şi de pe internet. Desigur că există multe lucrări în domeniu, mult mai savante, dar cartea pe care v-am recomandat-o prezintă lucrurile simplu, concis şi cu multe exemple, adică pe înţelesul tuturor. Vă sfătuiesc să faceţi schema grafică la fiecare strofă a poeziilor sau epigramelor. Dvs. (adică pentru fiecare vers din strofă). De obicei toate versurile din strofă trebuie să aibă acelaşi ritm (trohaic sau iambic) şi acelaşi număr de silabe (7, sau 8, 9, 10, sau 11- de obicei nu se folosesc mai multe. Mai puţine... da!) Vă mulţumesc dacă aţi avut răbdarea să citiţi aceste rânduri şi vă urez succes ca epigramişti şi ca poeţi mari ce sunteţi.
7
Lumea epigramei
CLUBUL UMORIŞTILOR CONSTĂNŢENI “PRĂVĂLIA CU UMOR” Selecţie de Dan Norea Clubul Umoriştilor Constănțeni “Prăvălia cu umor” a apărut pe lume în ziua de 13 decembrie 2008. Deşi are doar patru ani – mic copil în comparație cu alte cluburi - a mers de la început pe propriile picioare. Din cei peste 30 membri ai clubului, 10 au legitimație U.E.R. Clubul Umoriştilor Constănțeni are apariţii regulate în toate revistele şi antologiile de epigramă, în reviste literare şi de cultură din întreaga ţară, are participanţi la mai toate festivalurile de umor. În 2010 a scos un prim volum din “Caietele Clubului Umoriştilor Constănțeni”, iar la începutul anului 2013 va apărea volumul II. Cu selecția de faţă, Clubul Umoriştilor Constănțeni speră să dovedească faptul că merită să figureze printre cluburile prestigioase de umor din România.
Traian Brătianu (1941) Ceferistul îndrăgostit I-a prezentat-o un amic: Frumoasă, tânără, înaltă... N-a stat pe gânduri nici un pic La ea a și făcut o „haltă”. Stripteusa și fotbalistul E un cuplu ce seduce, Nu o spun întâia oară. Ea la bară se produce, El o dă mereu în bară.
Petru Brumă (1941) Evoluţionism Gorila, brută agresivă, Către-un urangutan din pom: – De-ţi dau, făptură primitivă, Vreo două labe, te fac OM! Ordinea de Stat Ne-am ales c-un nou concept: România – Stat de Drept. Drept era, zic cei deştepţi, Să-i fi spus: “Un Stat de Drepţi”!
Compasiune nemeritată L-a pus în zeghe Tribunalul, Dar nu-l mai plângeţi fără rost – El stă prea bine cu moralul… Doar cu morala stă cam prost!
Elia David (1970) Epigrama Epigrama-i, dragii mei, Ca o prăjitură, Că din patru versuri, trei, Sunt de umplutură. Confesiune în sala de aşteptare Pe la medici eu ajung Cam din zece-n zece ani, Că atât îmi ia să strâng, Pentru cât m-aşteaptă, bani.
Ispas Feţeanu (1940) La lansarea de carte a unui medic În sală, bine de priviţi, Participanţi sunt mulţi prezenţi, O bună parte sunt plătiţi, Cealaltă parte - pacienţi.
8
Lumea epigramei
CLUBUL UMORIŞTILOR CONSTĂNŢENI “PRĂVĂLIA CU UMOR” Lui Iuraşcu-Tataia, la împlinirea a peste 80 ani Dintr-un senior la epigrame, Tataia s-a reprofilat. Se spune că acum, la pat, Devine autor de drame.
Stelian Filip (1924-2010) Reţeta epigramei mele Un picuţ de indignare, Sau un zâmbet, când găsesc, Limbă iute, ţinte clare, Restul... spirit oltenesc. Scutire de salut În două cazuri după mine Poţi fi scutit să zici „Salut”: Când insul ţi-e necunoscut Sau dacă îl cunoşti prea bine.
Celui care mă laudă O faci cu planuri bine calculate, Cu mine însă ai greşit puţin: Plătesc înjurăturile pe toate, Dar laudele nu. Mi se cuvin.
Ananie Gagniuc (1955) La dermatolog Întâlnindu-l într-o sală, Îl opri şi-l puse-n temă: – N-am venit cu mâna goală, Am în palmă… o eczemă. Unor vecini Cântec, dans ca la revistă, Zguduit, constat eu, trist, Blocul încă mai rezistă, Însă eu nu mai rezist. Chemare Pe-a sa piatră funerară, Bătută de ploi, Este scris: „Să beţi ca mine, Că mi-e dor de voi !“
Sanda Ghinea (1932) Logică Şade Bulă la bufet Şi se scarpină-n frizură: – Dacă n-au bani la buget, Ăia de-unde dracu‘ fură ? Afaceri de România Carne importăm, brânzeturi, Usturoaie, marafeturi, Prospătură şi... surpriza: Tot noi importăm şi criza!
9
Lumea epigramei
CLUBUL UMORIŞTILOR CONSTĂNŢENI “PRĂVĂLIA CU UMOR” Constantin Iordan (1941)
Aurel Lăzăroiu (1950)
Antropologie Ciudată creatură este Omul! (Sălbatic la origini şi acum): A-nlocuit ciomagul cu atomul Şi nu mai rupe oase, face... scrum!
Lui Ananie Gagniuc, membru în multe jurii de umor Amiralul are vână Într-un juriu doar din aşi: Dacă vii c-o sticlă-n mână, Nu se lasă pân’ n-o laşi!
Revendicare Din ţara cu umor eu îs, Mi-s fraţi Păcală şi Tândală. Strivit de criza mondială, Tot zic odată: „–Mor de râs!”
Liviu Kaiter (1953) Rectoratului Academiei Navale “Mircea cel Bătrân” Aş face o recomandare, Pentru-ale voastre ’nalte minţi: – Să scoateţi veşnic lupi de mare, Dar să n-ajungă preşedinţi ! Început literar şi sfârşit... militar Când scris-am prima epigramă, Nu m-am simţit în mare vervă, Căci prietenii mi-au zis de mamă, Iar şefii: „Când treci în rezervă?”
Constantin Lambă (1933) Lozincă La demonstraţii-n capitală, Lozinca e universală: „Dragi guvernanți, să ne iertaţi, Că nu producem cât furaţi!”
Marian Nedelea (1977) Cetăţean român M-am născut în România, Într-o ţară de poveşti, Unde cântă ciocârlia… Numai dac-o mituieşti! Apostol Nicolaie (1931) Ceasornicarul Deşi precis în meserie Şi-i merge vestea la tot pasul, Maestru-n ceasornicărie, … Lui doar o dată-i bate ceasul !
Dan Norea (1949) La vârsta a treia Un moş mergea la braţ c-o fetişcană; Pe drum, un altul nu se poate-abţine, În suflet c-o invidie umană: „Uitaţi la el ce bine se mai ţine!” Epitaful unui bețiv Cu vinuri bune sau mai rele, Tot bând carafe şi pocale, Ajuns-a oale şi ulcele, Dar din păcate, toate-s goale.
10
Lumea epigramei
CLUBUL UMORIŞTILOR CONSTĂNŢENI “PRĂVĂLIA CU UMOR” Grig M. Dobreanu a lansat volumul „Gorjul în patru… rânduri” Lângă „Gorju-n patru rânduri” Am căzut un pic pe gânduri... Căci nu-i seamănă defel: Cartea e subțire. El...
Ana Ruse (1939) Dezvăluire A ta iubită ţine-n pat Binoclul militar furat, Căci vrea să vadă, negreşit, Oricare lucru… mult mărit.
Ion Ruse (1949) Muncă de echipă Munceşte domn primar, de ieri, La planul urbei de la anu’; L-ajută doi consilieri, Ce dau cu zarul... sau cu banu’. Nedumerire Rapid speranţele îmi scad Şi n-oi pricepe, să mă tai, De ce trăiesc precum în Iad, În ţara noastră ca un Rai? Spaime hibernale Gândindu-mă că iar O noapte-o să petrec, În gerul glaciar... Căldurile mă trec!
Ionuţ Tucă-Daniel (1978) Bugetul public la români Bugetul nostru, oameni buni, - Şi nu-i remarcă nouă Îl discutăm în şase luni Şi-l cheltuim în două. Gânduri de pace M-aş împăca - o, slavă sorţii ! Cu toţi duşmanii mei în cor Şi asta chiar pe patul morţii. (Pe patul morţii dumnealor...) Estivală Sub fantastica sa vrajă, Soarele ne-a prins pe toţi; Vremea-i bună pentru plajă, Vremurile... pentru hoţi.
Mioara Vineș (1930) La un Revelion Când paharul îl ridică, Zice gazda-ncetişor: „Nu de vizite mi-e frică, Ci de veşnicia lor!” Vedeta Acestui fotbalist vestit I-am scris o epigramă bună, Dar la ce club să i-o trimit... Când schimbă două-trei pe lună. Precauție Frumos salută lumea toată, Pe plaja de la Techirghiol, Că nu se ştie niciodată Ce şef se-ascunde sub nămol.
11
Lumea epigramei
Prietenii mei din Raiul Epigramei Rubrică de Viorel Martin Mircea Trifu Mircea Trifu s-a născut în Iaşi în anul 1922. Era de profesie tehnician în domeniul tehnicii de calcul. Când l-am cunoscut eu, ţinea rubrica de epigramă „Colţul spadasinilor“ în revista „Urzica”. Era un om foarte meticulos. Selecta epigrame de la toţi cei care îi trimiteau la „Colţul spadasinilor“ şi făcea fişe de autor. De exemplu, după ce am trimis mai multe epigrame la „Urzica”, mi-a trimis personal o scrisoare scrisă de mână care suna cam aşa: Stimate domnule Viorel Martin, întrucât aveți mai mult de 10 epigrame selectate, vă invităm să participaţi la şedinţa din data de... ora... a Clubului Epigramiştilor „Cincinat Pavelescu” care va avea loc la...”. Când am citit scrisoarea,
cu semnătura marelui Trifu, am zis că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior. M-am dus la Club. Aveam vreo treizeci de epigrame selectate de mine scrise pe foi. Înainte de şedință, Trifu mi-a selectat din cele patruzeci, numai zece epigrame pe care le-am citit. De atunci nu am mai lipsit de la Club. Mircea Trifu era un om foarte serios, calculat şi meticulos. Scotea antologii. El făcea macheta cărţii, pe care o ducea la editură. Nu accepta să i se schimbe nici o virgulă în text şi nici un desen. În 1990 am înfiinţat împreună la Brăila „Uniunea Epigramiştilor din România”. El era Preşedinte - că de fapt - el a fost creierul acestei acţiuni, el care înfiinţase mai toate cenaclurile din oraşele ţării. Domnul Mircea IonescuQuintus era vicepreşedinte şi eu secretar
12
Lumea epigramei
MIRCEA TRIFU - adică cel care se ocupa cu hârţogărie, care umblă cu sacii de corespondenţă din toată ţara. Toată ziua eram ori la poştă, ori la editură, ori la tipografie, ori la Trifu acasă, în strada Poenari, undeva pe lângă liceul „Gh. Şincai” din Bucureşti. Trifu avea mereu idei noi. Odată îmi spune: „Viorele, ar fi bine să înfiinţăm un cenaclu de epigramă şi la... Chişinău, unde sunt câţiva epigramişti foarte talentaţi”. Mi-a dat să citesc epigrame de-ale lor - Tarlapan, Diviza şi alţii. Erau într-adevăr foarte bune. Și aşa s-a născut cenaclul de la Chişinău. Prin 1993 îmi arată un număr din revista „Epigrama” a lui Virgiliu Slăvescu şi m-a întrebat: – Noi am putea să scoatem o revistă ca asta? – Am putea, de ce nu? Dar în ce tiraj şi la ce interval? Vom avea materiale pentru fiecare număr? Trifu avea răspunsurile pregătite. Mi-a şi arătat macheta primului număr pe care o făcuse deja. Nu avea coperta patru şi nici un desen pentru coperta unu. Pe coperta a patra am pus un mare epigramist de la Galaţi, doctorul Florian Cristea, pentru că-i plăceau epigramele lui. Pentru coperta unu, am rugat-o pe marea pictoriţă şi graficiană Rodica Ciocârdel Teodorescu să-mi facă un desen. A ieşit ceva frumos... Şi aşa s-a născut seria nouă, de după Război, a revistei „Epigrama”... Mircea Trifu – redactor şef şi eu directorul revistei – care mă ocupam şi cu finanţarea ei.
Nu pot să pomenesc de revista „Epigrama” fără să vă spun şi o epigramă a lui Virgiliu Slăvescu, directorul revistei dintre cele două Războaie, un mare talent, care a avut o soartă foarte tristă: Unui amic Până când atâta nesinceritate, Să mă pupi în faţă, să mă-njuri în spate? Începând de astăzi, eu te rog frumos, Să mă-njuri în faţă... să mă pupi în dos! Mircea Trifu era, în domeniul epigramei, un mare organizator, un om corect şi imparţial. Un mare domn. Dar, în primul şi-n primul rând, era un mare epigramist. De exemplu , la „Colţul spadasinilor “ dă un răspuns: Unuia care mă întreabă dacă poate să scrie mai bine În speranţa că-ţi convine, Îţi trimit avizul meu: Şanse ai să scrii mai bine... Că mai prost e foarte greu! Va voi prezenta, în continuare, câteva epigrame ale acestui mare maestru, titan al epigramei şi întemeietor de şcoală de epigramă. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace! Epigramistului Dintre atâtea rânduieli De una trebuie s-asculţi: Pe cititori să nu-i înşeli, Că nici aşa nu ai prea mulţi!
13
Lumea epigramei
MIRCEA TRIFU Instantaneu în muzeul Luvru Venus – toată numai graţii – Mâini nu are, şi-i păcat: Ascultând ce spun bărbaţii, Câte palme le-ar fi dat!
Puterea obişnuinţei Aşezându-se în pat, Lângă draga-i nevestică, Din rutină a-ntrebat: Singurică?... Singurică?...
Preţul În loc de-a-i ferici atât, Pe-acei ce-n viaţă-şi fac statuie, Întreabă-i cât s-au coborât, Dorind pe soclul ei să suie?
Aprigei mele soacre Mi-aş da un an din viaţă chiar acum Ca soacra mea Napoleon să fie Şi, întâlnind un Waterloo în drum, S-o văd şi eu pierzând o bătălie!
Confesiune de 1 aprilie Iubita mea se dovedeşte De-o consecvenţă colosală: O zi pe an mă păcăleşte Şi-n restul zilelor mă-nşală. Ajutor de înmormântare Confratele întru umor, Chiar când mormântul nu ţi-l sapă, De eşti cu un picior în groapă, Îţi dă un brânci în ajutor!
Mircea Trifu a murit în data de ....1994, de o boală necruţătoare de inimă, dar memoria lui va ţine atâta timp cât va dura epigrama românească şi, de fapt, cât va dura literatura română.
14
Lumea epigramei
JOS PĂLĂRIA! (Selecţie: C. Tudorache) Pălăriei mele Când voi pleca în veşnicie, Aş vrea, iubită pălărie, Solemnă să rămâi în cui, Să spună toţi :,,A fost a lui!” Nicolae Ghiţescu
Unuia Capetele multor oameni Au produs ceva în viaţă, Numai capul dumitale N-a produs decât mătreaţă. Radu D. Rosetti
Unuia care a ţinut o conferinţă despre femei Îşi încheie teoria, Îmboldit de toţi hormonii: Sunt femei ,,jos pălăria!” Şi femei ,,jos pantalonii!”Ștefan Marinescu
Celor care mă ironizează că port pălărie de pai Apelaţi, amicii mei, La reflecţii mai adânci, Paiul poţi să-l porţi cât vrei, Totul e să nu-l mănânci! Nelu Quintus
Neşansă Nimic nu mi-a picat din cer, N-am fost umil şi nici satrap, Ci doar un biet pălărier, În lumea asta fără cap!Dumitru Botar
Unui filosof Mister rămâne pe vecie, Cum, cu o biată ţeastă goală, Putuşi să faci filosofie Şi să devii chiar cap de şcoală!Vasile Bogrea
Joc dublu Pentru dânsul, pălăria, Joacă totuşi dublu rol: Unu-acoperă chelia, Doi, ascunde capul gol! Ion Șoacă
Nu purta... Nu purta căciulă mare, Că-ndeobşte, nesătulă, Nu ştii muştei ce-i năzare Şi se pune pe căciulă! Tudor Arghezi
Unui jobenat Jobenul respectabil, Sub care-ţi stă figura, E rama care costă Mai mult decât pictura. Sofronie Ivanovici
Unui poet pesimist ,,Lumea e deşertăciune” Zice-acest poet mereu, Îl cred, mai ales când spune: ,,E o lume-n capul meu!”. Sextil Pușcariu
Demnitate În faţa unui şef admit, Indiferent ce griji mă mână, Să mă prezint descoperit, Nu însă cu căciula-n mână. Ștefan Tropcea
Circulară Aşa precum s-a demonstrat, Conform formulei birocrate, Un cap cu cât e mai pătrat, Mai multe circulare scoate! Corneliu Berbente
15
Lumea epigramei
CIOACE la SATIRICON „Festina lente” pe axa Marko-Frunda Aplicând cu acribie Ritmul „paşilor mărunți”, Unii-au dobândit chelie, Alții-au devenit cărunți... Zeno Millea
Filme, filme Abundă filmele la noi, Chiar depăşind cerinţa pieţii, Şi optimiste, şi de soi; Dar cel mai trist... e filmul vieții! Ion Bindea
Durere Eram o ţară mândră între ţări, Cu împliniri şi oameni mioritici, Dar ajutaţi din cele patru zări, Suntem o casă de nebuni politici. Viorel Cacoveanu
Turnătoria la români Obiceiul vechi se poartă Şi-altă perspectivă nu e: Ieri pârau la ’Nalta Poartă, Astăzi toarnă pe la UE! Gavril Neciu
Parveniţi... în ancheta DNA Ţinând cu dinţii de biştari, Pledează ca nevinovaţi, Jurând că banii nu-s murdari... ...C-abia au fost spălaţi! Radu Păcurar
Unui arbitru care acordă lovituri de pedeapsă după bunu-i plac De arbitraj tu n-ai habar, De modul cum prestezi mi-e greaţă; Pe punctul însemnat cu var, Mă tem c-o să te stingi... din viaţă! Vasile B. Gădălin
Editorii mei Am pus pariu cu ei că sunt atât De renumit epigramist, încât Vor vinde tot, de-mi publică grupajul... Şi-a trebuit să cumpăr tot tirajul. Mihai Teognoste Timpanul de la guvern Eu o simt ca pe-o insultă Preferinţa lui spre-absurd: Telefonul mi-l ascultă, Dar când strig la greve-i surd. Aurel Buzgău Unui camarad, fost ofițer de marină A fost un matelot versat, Neîntrecut, după cum minte; Era cu mult mai bun pirat, Decât acum... ca preşedinte. Gavril Moisa
16
Lumea epigramei
CIOACE la SATIRICON O ară pentru un scaun Sprijinit de cei de-afară, Are tipu’ un orgoliu, Că ar da întreaga ţară, Să rămână în fotoliu! Eugen Albu
Şi-au semnat singuri sentinţa Mulţi celebri din partid, Măcinaţi de mari orgolii, Au rămas făr ’de fotolii Pe-a lor mână... şi rapid! Valentin Vişinescu
Privatizare Sărăcia ne omoară, Nu e linişte în ţară; După ce ne-om vinde glia, Vom mânca... democraţia. Marian Popescu
La examen Secetă era afară, De din zori şi până-n seară; Secetă şi pe hârtie, Vai şi-amar prin scăfârlie! Maria Ioniță
Omul potrivit la locul potrivit De muncă nu-s, că nu-s solid, Iar şcoala nu mi-a fost pe plac; Mă voi înscrie-ntr-un partid, Că nu ştiu chiar nimic să fac... Petru-Ioan Gârda
Românul la urne Credul, naiv, uituc de tot, O să se ducă iar la vot Şi va alege cu folos, Exact pe dos! Gabriela-Genţiana Groza
Răzbunarea mirelui pe cel care i-a furat mireasa Te consider un netot, Fi’ndcă mi-ai furat nevasta Şi am să ţi-o las de tot, Ca să ştii ce e năpasta! Barbu Bălan
Selecţia epigramelor s-a făcut prin votul cenacliştilor prezenţi. Operatori: Petru-Ioan Gârda şi Gavril Neciu
Separația puterilor – ca la noi Guvernul ne-aminteşte că în stat Puterile „de tot” s-au separat; De-acuma totul merge „strună”, Pe când minciunile se-adună... Doina Miclea Promisiune Iubita mea, de dragul tău, Ce-i mai de preţ o să-ţi ofer: Toi aştrii oglindiţi în tău Şi chiar tigaia „dry-cooker”! Iconia Octavia Micu
17
Lumea epigramei
DUELURI VASILE LARCO: D-nei Viorica GĂINARIU Nu vreau să te iau la vale, Însă spun ca unii moşi : La „găina“ dumitale Ar „cânta“ mai mulţi cocoşi!
VIORICA GĂINARIU: Răspunzând tuturor Mă simt atât de norocoasă; Propuneri multe am în cale, Dar scap şi sunt aşa voioasă... Până la anul, nu-s Pascale!
ION DIVIZA: D-lui V. Larco, care se dă mare cocoş pe lângă Viorica GĂINARIU Domnu‘ Larco, ‘moaie-ţi creasta, Nu te crede-aşa erou... C-ar putea „găina“ asta Să-ţi încondeieze-un ou!
IOAN FÂRTE: Mândrie băimăreană Un singur lucru ne alină, Tristeţea după ouă roşii, C-avem cu noi aşa găină, Încât se bat pe ea „cocoşii”!
GH. BÂLICI: D-nei Viorica Găinariu-Tazlău, care a zis că i-a rămas datoare lui I. Diviza Prin forţa ei de creatoare, Eu văd că se ridică miza: Să-ncondeieze e în stare Şi-un ou al lui Ion Diviza!...
GH. BÂLICI: Pălăriei lui Ion Diviza, uitată în trenul de Râmnicu-Vâlcea S-a pierdut într-o clipită, Însă dubii nu încap, Pălăria-i fericită C-a scăpat de-aşa un cap!
18
Lumea epigramei
DUELURI ION DIVIZA: Eu mai am o pălărie, Şi de asta vreau să scap: Ţi-aş împrumuta-o ţie, De-ai avea, Gheorghiţă, cap.
GH. BÂLICI: Ce să zic? Sunt măgulit, Dar m-ai înălţat în van – Când vorbeşti de-un om vestit, Cred că este Tarlapan.
GH. BÂLICI: L-am luat în băşcălie Dar, îmi pare, pe nedrept, Că mai are-o pălărie Care crede că-i deştept.
ION DIVIZA: Tarlapan, bine-nţeles, Merită aşa onor, Dar eu zic de-un om ales… De Popovici Teodor!
ION DIVIZA: Asta-mi pare demodată Şi, în plus, mă strânge rău, Dar fiindcă e pătrată Bună-i pentru capul tău!
GH. BÂLICI: Pălăria-i soartă grea Şi, din câte ştiu, la noi Nu se-aude-o vorbă rea Despre basca lui Cimpoi.
GH. BÂLICI: Pentru poanta-ţi fistichie Nu m-am supărat deloc Dar te rog, de poţi, bădie, Să i-o dai lui Cuzuioc.
ION DIVIZA: De e tocă, de e bască, Mândră ca Academia, Domn’ Cimpoi să ne trăiască!... Pentru el: Jos pălăria
ION DIVIZA: Ionel căciulă poartă, Pălăria nu-i stă bine; Poate că-i bătut de soartă, Însă – nu aşa ca tine! GH. BÂLICI: Din concluzia-ţi ingrată Văd că n-am cui face bine: Pălăria cea pătrată… Şi aceea-i pentru tine! ION DIVIZA: Nu ţi-o mai ofer o dată, Voi expune-o la muzeu Şi-am să scriu c-a fost purtată De-un vestit rival al meu.
19
Lumea epigramei
ȘTEFAN BOBOC-PUNGEȘTEANU Vin investitorii străini Străinii ne-au tot vizitat, Iar unii nici n-au mai plecat, Găsind la noi pământ şi case, Dar mai ales dudui frumoase.
Unui militar visător E-un soldat cum n-a mai fost, Permanent pe visuri pus: Doarme permanent în post, Cum o fac şi cei de „sus”.
Unii clerici şi banii Sunt unii clerici cu paftale, Ce nu se tem de vreo osândă: Când simt mirosul de parale, Şi Paradisul vor să-ţi vândă.
Definiţia epitafului Versuri scrise din condei, E exclusă vreo insultă, Mortului îi spui ce vrei, Că oricum nu te ascultă.
Unor tinere De portul lor se preocupă Pe ale tinereţii unde Şi unele au minijupă, Iar altele au numai... funde.
Conducătorului La Marea Neagră a deschis o uşă, În lume să ne creştem astăzi cota: De ce n-apare, oare, vreo mătuşă Să ne restituie şi toată flota ?
20
Lumea epigramei
MIHAI SĂLCUŢAN Eterna coadă Românii ani de zile-au stat Tot pe la cozi și-au așteptat, Și chiar acuma, ca nerozii, Se învârtesc în jurul cozii.
La a doua tinereţe Sorţii, de ar fi pe vrute, Eu i-aș cere, ca bărbat, Să îmi dea femei trecute... Nu prea mult de majorat!
Fals catren de vânătoare La pândă așteptând trofeul, Un vânător nu zice pâs: Norodul vrea să-mpuște leul, Pe când guvernu-i pus pe râs.
Epitaf unui general Generalu-acesta zace Sub o cruce mai de soi, Cu medalii pentru pace Câștigate în război.
Tranziţia Nu știu care-i e menirea, M-am rugat și la Înaltul, Însă văd că-i moștenirea De la un guvern la altul. Metamorfoză De la crama din Cotești Drumul vinului îmi scapă... Îl găsesc la București Alergat, de-i tot o apă!
TEODOR MUNTEANU Ultima dorinţă Nu vreau car cu patru boi, Nici fanfară și nici tobă; Pentru vremea de apoi... Aș muri așa... de probă. La mormântul șefului În locul lui puteam să fiu chiar eu, Știindu-mă cu mult mai în etate, Dar cum puteam priva pe șeful meu ...de-ntâietate?!
VALERIU CERCEL Pe sub poale de Carpaţi Într-un stup jelesc albine: Matca lor: „N-o să murim !” Dar cum primăvara vine, Cu-atâţi trântori, ne roim. Optimism românesc Că hoţii ne-au făcut iar festa, Nu-i este teamă nimănui, Sfârșitul lumii nu-i acesta, E… numai începutul lui.
21
Lumea epigramei
CORNELIU ZEANĂ Berea fără alcool Berea asta cam ciudată, La condus, deloc riscantă, Seamănă, de-i comparată, Epigramei fără poantă. Parlamentul și impozitele Cu gândul la acest popor Dezbat, și încă nu se știe, De nu-i prea împovărător Să pui impozit pe prostie. Dilema legislativului (cuplurile homo vor egalitate în drepturi cu celelalte) Care din doi, adică dintre, În cuplul homosexual, Mă-ntreb de ar putea să intre Într-un concediu prenatal? Cea dintâi lege a noului Parlament Încerc de-acum un gust amar Și-or rotunji bărbia, ceafa, Iar prima lege, așadar, Va fi să-și rotunjească leafa. Parlamentul faţă cu Legea bordelurilor Mai schimbă constituţia, Dar nu vor prostituţia, Nu din motive de decenţă, Dar, ca să n-aibă concurenţă! Declaraţia unui parlamentar: „Legea Prostituţiei își va proba valabilitatea” Încrezători în misie, Cum legea se aprobă, Aleșii din comisie Se duc să facă probă!
Amendament la legea bordelurilor Un senator cinstit (ca toţi) A pus problema-n parlament: Ce daune primim, ca soţi, De ne-am ales c-un sculament?
GENŢIANA GROZA Armă biologică Parcă-i gripă aviară, Bântuie cumplit în ţară! – Din Laborator scăpat – Virusul de plagiat! Bunica, tot bunică! Zic către nepoţelul meu: – Am obosit, sunt om și eu!... Mă contrazice, fără frică, – Tu nu ești om, tu ești bunică! Politicianului cu tupeu Tot sărind din barcă-n barcă, Ai succesu-asigurat: Bani și funcţie și parcă Nume nou… dar șifonat… Declaraţia belicoasă a unui purcel Încetaţi cu glumele, Mi-a luat omul numele, Neuronii tot îmi storc, De Ignat doar eu sunt porc!... Mândrie Caviar, delicateţuri, Și-mbrăcat tot în fineţuri, Că așa a tot aflat De la mama lui în sat…
22
Lumea epigramei
EUGEN ILIȘIU
NICUȘOR CONSTANTINESCU
Contratimp Are sânii colosali, Dar, al naibii ghinion, Sânii ei sunt naturali, Azi se poartă silicon!
Nostalgie De când constat că Moș Crăciun Nu mai e darnic și nici bun, Am început, în mod discret, Pe Moș Gerilă să-l regret!
Duşman perfid E noaptea un duşman hapsân, Perfid şi neînduplecat, Căci dimineaţa-s mai bătrân, Decât eram când m-am culcat.
Amintiri din copilărie M-avertizau părinţii la tot pasul, Că dacă-ncep să mint, îmi crește nasul! De-aceea azi nu-mi pun nici o-ntrebare, Când văd parlamentari cu nasul mare!
Ghicitoare Adulată prin Ardeal, E pe lume-o capitală, Ce e şi W.C. rural Şi, la animale, boală!
Paradox Declară unii analiști, Ce au dreptate-n felul lor, Că-avem prea mulţi epigramiști Și-o mare criză de... umor!
Recomandare Abia veniţi de-o zi în ţară, Se întâlniră, amândoi, Şi ţanţoşi, se recomandară: Ionel Merţan, Costel Viloi.
Supoziţie S-ar răsuci și morţii în cavou, De ar afla cât costă azi un ou, Cum crește zilnic preţul la benzină Și... ce ușor faci rost de heroină!...
Dialog Zice Plagi către Chiorul: De furai şi tu cuvinte, Nu te mazilea poporul Şi erai tot Preşedinte!
Discernământ Eu, pe soţie, dac-o prind Cu mâţa-n sac, din când în când, Sunt cătrănit, fac tărăboi, Doar dacă mâţa e... cotoi!
23
Lumea epigramei
In memoriam: STELIAN TĂNASE Rubrică de Nae BUNDURI Cel mai iubit dintre epigramişti Dacă spun că mi-a fost ca un tată, e prea mult. Dacă spun că mi-a fost ca un prieten, e prea puţin. Stelian Ionescu ne-a fost şi mentor şi prieten la toţi. Prin înţelepciunea sa monumentală a reuşit să unească un mănunchi de vreo zece sufletişti, care nu numai că l-au iubit dar au şi făcut tot posibilul să-i asculte sfaturile şi volens, nolens să devină epigramişti adevăraţi. La întâlnirile săptămânale nu puteai lipsi sau întârzia, atâta vreme cât Stelian Ionescu, fost militar de carieră, venea regulat şi chiar cu un sfert academic... mai devreme, de fiecare dată. Parcă-l văd şi acum, la grădiniţa de vară, în care ne întâlneam, un loc intim, caragialesc, unde era primul la masă, invariabil simplu îmbrăcat, vara în renumita sa bluză hazlie, pe care puteai s-o confunzi cu o pijama şi care îl făcea deosebit de toţi ceilalţi, iarna neînfofolit ca alţi bătrânei. Era o oglindă a proverbului „Mens sana, in corpore sano”. De fapt, chiar a fost un mare sportiv la viaţa lui, preferând tenisul de masă, iar la anii la care alţi venerabili jucau table, Stelian Ionescu arbitra jocuri sportive alături de Cristian Ţopescu şi alte personalităţi ale vremii. Pe acest OM nu l-am văzut niciodată „la costum şi cravată”, nici măcar în ocaziile la care toţi ceilalţi îşi etalau „hainele de duminică” pe la festivaluri. Stelian Ionescu avea ce să-şi etaleze: CARISMA. Era deosebit de carismatic. Ţin minte cu drag modul în care îmi citea epigramele, eu neputând să citesc la public din cauza unui handicap de „sonorizare”. Stelian Ionescu dădea valoare la tot ce citea. Avea o dicţie
impecabilă. Mai în glumă, mai în serios, când începea să-mi citească epigramele făcea un preambul gustat şi aplaudat de ascultători şi privitori. Spunea cu un aer de mucalit: „Dacă sunt proaste, le-a scris Nae. Dacă sunt bune, le-am citit eu!”. Când citea Nea Stelică, feţele celor din sală se luminau. Şi să revin la întâlnirile noastre. Cum spuneam, ne aştepta sub salcia pletoasă din micuţa grădină de vară, secondat de alt mare regretat, Ludovic Henţiu, şi vreo şapte ferneturi mici, simbolul şi mascota cenaclului. Nu-mi amintesc să fi fost vreodată o dispută neprincipială între confraţi cât a trăit Stelian Ionescu. Din păcate, au fost după. Când mergeam la diverse întâlniri prin ţară, unde Domnia Sa, din diferite motive, nu putea să participe, confraţii de pretutindeni nu mă întrebau ce mai fac, cum o mai duc, sau cum e vremea pe la Braşov ci, invariabil, „Ce mai face Nea Stelică?” Toţi l-au iubit. Era omul pe care nu puteai să te superi şi nu zic vorbe mari..., deoarece majoritatea dintre cei mai vechi l-au cunoscut şi sunt convins că sunt de acord cu ce spun. Avea omul acesta o putere de convingere de invidiat, sau cum spunea chiar el ... „coeficient de moacă”. La sponsori le era jenă să refuze un bătrânel cu chip şi frizură de Einstein. Fără să fie protocolar, fără să-şi etaleze nişte funcţii sau un trecut glorios, Stelian Ionescu se prezenta întotdeauna cu aceeaşi simplitate, naturaleţe şi zâmbet pitoresc şi la Doamnele de la Casa de Cultură, şi la Primarul oraşului. Avea şi un umor spontan, de invidiat. Ţin minte că, într-o vară ne-a invitat să ţinem şedinţa de cenaclu, la el acasă, confratele Mihai Comaniciu, care locuia în cartierul
24 „Bartolomeu”, undeva între calea ferată şi Cimitirul Central. Chinuindu-ne să traversăm peste şine şi traverse, nişte oameni simpli, ca şi noi, dar îmbrăcaţi în haine negre, ne-au întrebat, acolo, printre şine, cum pot ajunge la Cimitirul Central unde, mai mult ca sigur, mergeau la o înmormântare. Toţi am rămas blocaţi, numai Stelian Ionescu le-a spus cu un umor, ce-i drept, puţin macabru: Pentru a ajunge la Cimitirul Central, mergeţi înainte şi la dreapta, dar dacă mai staţi mult aici, s-ar putea să vă ducă altcineva!” Oamenii nu au prea înţeles, dar noi am izbucnit în râs. Stelian Ionescu a fost omul cu un simţ al măsurii desăvârşit. Niciodată nu a făcut uz de funcţia de Preşedinte de Cenaclu, spre a citi mai mult decât alţii la întâlnirile din Braşov. De a trimite la diverse publicaţii material de cenaclu în care să tragă jar la oala lui. Dimpotrivă. De cele mai multe ori dădea dovadă de altruism şi, ca un adevărat oltean ce era, oricând era gata să-şi dea... „pijamaua” de pe el. Ţinea teribil la glume şi ironii chiar dacă, uneori, erau mai caustice. Omul acesta nu ştia să se supere, iar dacă atacul era din greşeală ceva mai dur, arbora pe moment un aer de seriozitate, dar revenea imediat la aceeaşi privire blândă, cu care ne-a obişnuit şi cu care a reuşit întotdeauna să calmeze spirite. Acest OM nu numai că a înţeles să trăiască onest, ci a ştiut şi să moară frumos. La ultima întâlnire de la Braşov, unde se vedea că este deja sleit de puteri şi măcinat de boală, a predat conducerea în modul cel mai academic şi sportiv, în cadru festiv, lui Gheorghe CONSTANTINESCU, argumentând că misiunea lui s-a încheiat. După vreo trei luni, când a simţit că totul e pe sfârşite, spre a nu chinui pe nimeni din cei rămaşi
Lumea epigramei acasă, s-a dus să moară. S-a aşezat în pat. Trei zile nu a mai vorbit nimic. A refuzat mâncarea, nu a băut nici apă şi, după cum i-a fost dorinţa... a murit. Singur. Dar a lăsat multe în urma sa. Şi mai ales mult BUN SIMŢ. Dumnezeu să-l odihnească! Şi ca să închei într-o notă specifică marelui dispărut, iată câteva din frumoasele lui scrieri numite, pe bună dreptate, EPIGRAME. Plâns de toamnă Când norii plâng şi când copacii Îşi plâng pierduta boltă verde, Iar câmpul gol îşi plânge macii... Eu râd... că nu mai am ce pierde! Pustiul E trist pustiul orişiunde, Pe câmp, pe deal, pe vârf de munte, Dar şi mai trist când se ascunde... Sub neaua tâmplelor cărunte. Inexorabila dilemă Timpul ăsta e nebun Şi în calcule meschin: Pe măsură ce-l adun... Îmi rămâne mai puţin!
25
Lumea epigramei
VASILE LARCO
GRIG M. DOBREANU
Ajun de 1 Martie Fideli cu noi ca să rămână, Ne-or da comercianţii mâine, Un ciob de sticlă din smântână, Legat cu sfoara dintr-o pâine!
Prezentare Sunt cavaler danubian, Lovesc cu pixu-n loc de ghioagă, Armură mi-e un biet suman, Iar Pegasul, doar o mârţoagă!
Cronică de primăvară Rai e primăvara-n sat, Umblă-n flori albinele, Ies ţăranii la arat Și la gard, vecinele.
Predoslovie Dedic aceste rânduri, Celor ce ne-au condus Și Gorjul l-au adus... Direct în patru ...scânduri.
De 8 Martie I-aș dedica femeii versul, Aș umple cupele cu vin, I-aș dărui și Universul… Dar teamă mi-e că-i prea puţin!
Promisiuni electorale Ne pun mereu aceeași placă Și ţin prelegeri, De ce și cum „or să ne facă” ... După alegeri.
Meteorologică De-o vreme s-a mai încălzit, E soare-n cele patru zări Și vântul s-a mai ostoit… Dar plouă cu scumpiri și dări.
Stolojan ne-a învăţat să... strângem cureaua Ne-a arătat mereu nuiaua, Un obicei ce l-am urât. De-o fi să strângem iar cureaua, O să ne-o punem... după gât!?
Gând de 8 Martie Când spui femeie, vezi o floare, Un Univers de cucerit, Vezi tot ce-i mai superb sub soare… Dar să nu fii căsătorit! Confesiune M-am însurat, nu fac din asta caz, Cu asistenta de la Circa nouă, Așa-i, te duci la doctor c-un necaz Și te întorci cu două!
Criză în România Aș trage o ţigară tare, Dar m-am lăsat, de-o vreme-ncoace, Fiindcă spatele mă doare… Când mă aplec după chiștoace. Criză pe… vapor Nu-i nimica de mâncare, Din cambuză la tambuchi, Sărăcia-i-așa mare... Că și puricii-au păduchi!
26
Lumea epigramei
UMORIŞTI DIN TRANS… PRUTIA Rubrică susţinută de Ion Diviza VLAD SĂRĂŢILĂ, Sălcuţa, Căușeni Reflex intelectual Când a gâlceavă bate vântul, Apare negreşit reflexul: El dă în soaţă cu cuvântul, Ea îi răspunde prompt... cu DEX-ul. Spre Europa! Vectorul e clar. Şi scopul. Şi cu ele tactica. Noi pornim spre Europa! (Că-i în drum... spre Africa). Căsătorie cu profit Iubirea-i rea. O fată de ministru S-a-ndrăgostit de-un hoţ de buzunare; De cum semnă pungaşul în registru... Plecă la cursuri... de calificare. Adam mioriticul Când îl scutură femeia Pe Adam un pic de guler, Trist îşi zice: „Coasta ceea Bună mai era... de-un fluier.” La ora adevărului Justiţia şi Dragostea – acestea Ne ţin de braţ cât mai trăim sub soare; Târziu de tot, analizând povestea, Vedem că ne-nsoţiră... două chioare. Constatare Se mai întâmplă, este-adevărat, Să cadă câte unul în păcat, Dar tot mai mulţi în şirul vieţii lung Sunt cei care se-nalţă şi n-ajung.
Frică De la o vreme ale lor relaţii Marcate sunt de frică, într-un fel; El se cam teme să n-o vadă alţii, Ea se cam teme să n-o vadă... el. O singură iubire Soţia şi amanta, amândouă O păruiesc de zori pe una nouă Şi îi citesc sentinţe ca din carte: - Iubirea este una, nu se-mparte! …la nevoie se cunoaşte Văzând furiosul bărbat, Prin geam a zburat dezbrăcat. Aşa ne-am convins că Neagoe E bun săritor la nevoie. Panică Nevasta cumpără o căţeluşă, Însă, abia intrând cu ea pe uşă, Bărbatul sare ars şi strigă: „Basta! Eu ce mă fac de turbă şi aceasta?” Deranj Cazul este complicat, Ţin de-un ceas chirurgii sfat; Şefa morgii furioasă: – Ori lucraţi, ori merg acasă! La stomatolog Printr-o metodă avansată Mi-a scos măseaua cariată, Când a văzut ce-i dau la plată... Era vreo patru să-mi mai scoată.
27
Lumea epigramei Refugiat Văzând cum avansează tirania (Vroia să-l cheme la prăşit soţia), El, cu un singur leu în buzunar, Ceru azil politic... la un bar.
Reproş Nostalgic moşu-i face iar Băbuţei observaţie: – Cândva tu mă numeai măgar... Cu altă intonaţie.
Aproape folclorică
Nedumerire Soţia mea îmi dă un hap, Să-mi scot prostiile din cap. Nedumerit eu îi răspund: - Şi-acuma unde le ascund?
Sunt o fată cumsecade, Tânără, timidă, Nu-mi mai fă aluzii, bade, Căci şi-aşa-s gravidă. Restanţieră la limba engleză Ca într-un lugubru thriller, Sanda s-a luat cu-n killer, A crezut naiv copila, Că el vinde vin cu kila.
Deziderat Proteste din sute de piepturi Emană puhoiul stradal, Amanţii revendică dreptul De-a merge la muncă... legal.
28
Lumea epigramei
FLORIN CRISTEA (1925 – 1993) Pensia De dânsa de veţi întreba, Orişicine-o să vă spuie Că mintea dacă-ţi pui cu ea, Azi o iei şi mâine… nu e. Unui actor Succes cu-aşa un larg ecou În piesa asta el a-nscris, Că moare aşa - ca un erou, Şi toată lumea strigă : bis! Probă de microfon Unul, doi, trei, patru! Merg adeseori la teatru , Că apreciez actorii, Dar când număr spectatorii: Unul, doi, trei, patru, Unul, doi, trei, patru.
Unui comerciant Ştiind el vorba de la noi din ţară: Să nu-ţi faci prăvălie fără scară Pe scara lui, de om ce se descurcă, Doar preţurile urcă, urcă, urcă…
VICTOR FERU (1935 – 1996) GHICITORI E un accesoriu care, Într-o apă cufundându-l, Cu o lipsă de pudoare Îţi arată iute... fundul. (Ancora) Să vă spun o ghicitoare Nostimă cum nu se poate, Am aflat-o de la mare: „Cine are-o pupă-n spate?“ (Vaporul)
ION BAHU (1950 – 1995) La o întrunire Lăsând ideile să se confrunte, Am discutat, la modul amical, Şi m-am ales cu un cucui în frunte, Acesta-i semnul meu... electoral! Ultima dorinţă Pe cel din urmă drum renunţ la toate, Dar mi-aş dori un ultim sacrificiu: De subalterni să fiu purtat în spate... Aşa cum au făcut şi la serviciu.
Din punctul nostru de vedere, Deşi sunt numai atâtica, Observăm cu ce plăcere Le mănâncă păsărica. (Boabele) Nostalgie De când preţul la salam, Creşte lunea, marţea, joia, Un regret puternic am... Şi mă prinde-un dor de… soia. Epitaf – Un om de cuvânt Un parolist cum alţii nu-s! A zis că pleacă şi s-a … dus.
29
Lumea epigramei
„LUMEA EPIGRAMEI“... PRAHOVENE! (fantezie) 1
2
3
4
5
6
7
8
50
51 49
15
16 47
45
17 40
56 55
42
41
14
1 2
66
3
48
54
4 5
3 8
24 9
6
2
7 8
1 7
27 20
4
9
31 29
28 70
5 6
10
46 59 25
69
32
33
43
26
58 21
44 30
34 10
13 60
52 57
10
23
65 18 64
12 11
19 62
37
38
61
39 22
68 67
53
63
35 36
9
ORIZONTAL: 1) Aprovizionează armata. 2) Nu merge la vechituri (pl.) – Nu prezintă iritaţii. 3) Păstrează secretul la alegere – Râu în Finlanda. 4) Însemnări rezumative (sg.) – Siglă pentru Comunitatea Statelor Independente. 5) Primul preot în ierarhie (pl.) – Bilet trimis în cele din urmă lui SECREŢEANU (Leonida)! 6) Nu iese în evidenţă – Joc de culori (pl.). 7) Banca Centrală Europeană (siglă) – Acesta este dintr-o anumită regiune a ţării (var.). 8) IORGA (Nicolae) şi HAŞDEU (Bogdan Petriceicu) în monograme! – A rămas mic – Ne indică un peisaj pitoresc. 9) Merg cu câinii la plimbare - Sfârşitul lui ISPĂŞOIU (Gheorghe) şi al lui MICLESCU (Ion)! – CONSTANTINESCU (Ghiocel) şi REDI (PETRESCU Nicolae) în monograme! 10) Cel care a comis o infracţiune – Consemnat dincolo de buturi. VERTICAL: 1) Poate fi acoperită de apă. 2) Pământ şi apă – Aici vin vapoarele (var.). 3) Au albeaţă în frunte (fem.; pl.) – Debutul lui STĂNESCU (CLOŞCA Eugen). 4) Stă lângă noi (var.) – Remarcat recent la compunere. 5) NELU QUINTUS – Spune altfel faclă. 6) Cunoscutul pseudonim al lui Pantoleon-Petroveanu (c.1796-1854) – Sfârşitul lui MOŞNEANU (Vasile)! 7) Unitate monetară europeană (abr.) şi… – …sigla Uniunii Europene. 8) E un ameţit – Localitate în Estonia. 9) Monograme pentru TĂTULESCU (Minodora) şi LUNCAŞU (Petruş)! – Sunt pline de microbi. 10) Permite desfăşurarea unor jocuri publice. Dicţionar: PUU, CSI, BCE, ASS. P.S.: Căsuţele numerotate indică, în ordine alfabetică, numele a 12 epigramişti prahoveni de ieri şi de azi (1-7, 8-14, 15-17, 18-23, 24-29, 30-36, 37-41, 42-46, 47-53, 54-60, 61-66, 67-70), membri, sau nu, ai cenaclului al cărui nume îl aflaţi din căsuţele rasterate (adăugând 47-53). Nelu VASILE, Turburea, Gorj
30
Lumea epigramei
BUNE PENTRU SUFERINZII DE CRIZĂ Rubrică de Iulian Gohor – Sunt proaspete produsele dvs.? – Sigur că da, domnule. Zilnic le schimbăm... preţurile!
– Păi ce-am mâncat ieri? – Ce-am mâncat şi-alaltăieri. – Atunci pune-mi şi mie o porţie dealaltăieri!
– Cât costă pantalonii aceştia, d-nă? – Două mii de lei, d-le. – Scurtaţi-mi şi mie o pereche că n-am decât o mie.
– Ia uite, Mirică, lumea încă mai cumpără hârtie igienică! Înseamnă că nu stăm atât de rău cu nivelul de trai!
– Cum dai usturoiul, bade? – O mie de lei căţelul, d-le... – Nu crezi că la preţul ăsta ar trebui să şi latre? – Nu, că e din rasa Dingo, d-le!
– D-le, pe mine arta pantomimei m-a salvat! – Cum aşa? – Păi de trei săptămâni mă fac că mănânc!
– Doctore, e nemaipomenit! Mi-am recăpătat vederea! – De când? – De când s-au mărit preţurile!
– D-le, vă rog, cititul titlului unei cărţi, la noi, se plăteşte. – Cum aşa, d-nă?! – Da fiindcă dvs. citiţi titlul şi, după aceea, vă imaginaţi conţinutul!
– Nevastă, ce mâncăm azi? – Ce-am mâncat şi ieri...
GEORGE BĂDĂRĂU Epigrame pe tema „FEMEIA“ Capriciu Am avut și eu o toană; Eu, băiat de gașcă, fin, Într-o noapte c-o cucoană… Ea vru multe, eu vrui vin. Entităţi) Ești fericit ca-n alte dăţi, Chiar de întreci în bar, măsura, De-ai să iubești trei entităţi: Femeia, banul și cultura.
Fete Trec pe lângă mine fete, Îmbrăcate-așa sumar, Că încep să mă îmbete, Deși n-am intrat în bar.
31
Lumea epigramei
POEZIE UMORISTICĂ Riscuri culturale Din când în când, câteodată, Când nu prea sunt băgat în seamă, Căci e nevasta ocupată, Mă furișez discret în cramă, M-așez timid la prima masă, Privesc în preajmă cu sfială Și mintea prinde-ncet să ţeasă O fantezie colosală, În care eu mă bag în seamă, Nutrind speranţe fel de fel, Că doar de sunt prezent în cramă, Egal îi sunt lui Păstorel, Iar epigrame minunate Îmi zburdă triumfal prin minte, Și-n stare de ebrietate... Mă pomenesc, doar din cuvinte… Mă-ntorc acasă către seară, Dar soarta-i crudă și hapsână, Căci Veta este foc și pară, Cu o tigaie mare-n mână… În van îi spun c-am fost la cramă, Doar să-mi mai stâmpăr vâlvătaia... Morala de la epigramă Mi-e scrisă-n frunte, cu... tigaia! Eugen Ilișiu
Se înmulţesc acei ce știu să…mulgă, Iar banu-i scoate, pe atâţi, din minţi; Într-un ţinut, ajuns, se zice, junglă, Ajung, și papagalii, președinţi. Deși ne plângem că trăim cu zile, Și-ameninţăm cu greve și mișcări, Din zori, în noapte, cârciumile-s pline, Iar... supăraţii, merg pe trei cărări. Prin grija... preacinstiţilor din for, Încet, încet, rămânem, toţii, goi, Ca să le fie, poate, mai ușor, Să ia… oneștii, pielea de pe noi. .................................................... Creștini și ortodocși, mai suntem, oare, Cât profanăm sfinţenia Cetăţii? Cât troglodiţii stau, pe noi, călare, Mai suntem, noi, urmași, latinităţii ? Geo Filiș Îmbrăcăminte E drept că Dumnezeu, atunci când i-a făcut Pe om și pe femeie, cu rostul cunoscut, I-a așezat în spaţiul Eden, recunoscut Ca raiul pe pământ, dar fără niciun „scut”. Strămoșii lor de azi, moderni și cultivaţi, Din casele de modă se-mbracă agasanţi; Dar le-a rămas dorinţa de dive și berbanţi, Să stea, pe unde pot, și cam neîmbrăcaţi. Și iată, vezi pe stradă, femei cu ginși mulaţi
Încotro și de ce ? În scumpul for al mândrei noastre ţări, Cu siguranţă-i bine pe fotoliu, Cât timp, se știe, dincolo de zări, Că… gâștele-au salvat… și-un Capitoliu.
Pe dosuri rotunjoare, mai des dizgraţioase, Lăsând vederii umezi doar gânduri pofticioase, Cu sâni de silicoane, din rochii revărsaţi, Bărbaţi cu tatuaje pe piepturi cam păroase, De-ai zice că, acuma, chiar... dracu-i îmbrăcase(!?) Titi Turcoiu
32
Lumea epigramei
POEZIE UMORISTICĂ De ce nu am intrat în politică (după G. Topîrceanu)
Întâi - voi spune-o-n epilog, Al doilea: nu admit mandatul! Asemeni unui demagog Să mint și eu electoratul! Al treilea: fiindcă n-am talent, Al patrulea: că nu-i de mine, Și ca să dorm în parlament, Copiii mei, mi-ar fi rușine! Al cincilea: așa sunt eu, Îmi este frică de decepţii; Al șaselea: e felul meu De-a face parte din excepţii... Al șaptelea: sunt pesimist, Al optulea: că eu de ea Nu sunt atras, deci nu insist, Al nouălea: zău, chiar așa, Ce-ar spune naţia română S-apar pe post ca un nerod, Spunând că, într-o săptămână Trec Dunărea pe sub un pod?!
Sonetul stabilităţii Blocate-s multe „roţi” la noi în ţară, Au beţe printre spiţe introduse, Iar de-a fi scoase, șansele-s reduse Și ne apasă ca o grea povară. Sunt, iată, interese interpuse În calea spre o viaţă mai ușoară Căci e o masă beneficiară Cu buzunare largi și suprapuse. Iar vinovaţii nu au condamnare, Trăiesc în lux, cu majordomi în casă, De „maţe fripte” nici că le mai pasă... Constat că nu e nou nimic sub soare, Avem corupţi, escroci și mangafale, Precum spunea maestrul Caragiale. Vasile Larco La Mall Când e democraţie și toate sunt permise, Când de frustrări trecute se vrea a se scăpa, Când nu avem răbdare la a ne adăpa, Când ne vârâm în toate, afaceri și culise,
Al zecelea: că-i rea de muscă, Și despre doamna, ca atare, Chiar din vechime s-a tot spus că Politica e-o... aia mare!
Când circulăm pe stradă, ca pe proprietate, Când chiar bineţe zilnic, uităm a ne mai da, Când mamă, tată, fii nu știu a invada, Când totu-i doar pe bani, e vai și-amar de toate!
Al unsprezecelea: e clar, Că eu din asta nu mă-nfrupt Când azi cuvântul demnitar I-asociat cu cel corupt...
Ne ducem toţi la Mall-uri și cumpărăm nebuni, Produse ce, mâncate, de moarte suntem buni, Călcându-ne-n picioare, ca la sfârșit de lume,
Și-al doisprezecelea: finalul! (Îmi place punctul ăsta critic!) Să nu omit esenţialul, De la-nceput - sunt apolitic! Iulian Bostan
Intrând în lungi dispute, cu vie animaţie: „Păi dacă-s bani și Mall-uri (la gură făcând spume), Ce mai avem nevoie acum de... educaţie!?” Titi Turcoiu
33
Lumea epigramei
POEZIE UMORISTICĂ Struţul și Cârtiţa
(fabula protecţiei individuale) În nisip băgându-și capul Struţul, mare tontolete, – Mai să-i ia cu clonţul scalpul Unui rătăcit Orbete. Și un dialog profund Izvodiră faţă-n faţă: „Tu ce faci?” „Eu mă ascund!” „Tu?” „Eu ies la suprafaţă!” „Ce să cauţi la lumină? – Orb, micuţ, neputincios?...” „Tu de ce-ascunzi capu-n tină, Dacă dosul nu-i… la dos?” „E pericolul prea mare, Toţi din jur mă hărţuiesc!” „Dar și eu, de-nsingurare, Nu mai vreau să mai trăiesc!” „Zi mersi, trăiești cum poţi, Oamenii nu te observă, Căci, flămânzi cum sunt azi toţi, Ajungeai demult… conservă!” *** Într-o lume de figuri Ce vânează-ntruna osul, Pân’ să cauţi aventuri Mai întâi salvează-ţi... dosul! Ion Diviza E primăvară iar Plugul intră pe ogor, Mieii zburdă pe tăpșan, Barza-și caută de zor Iazul părăsit de-un an. Totul e superb sub soare, Armonie-i pe alei, Muza mea strălucitoare Mândră e că sunt al ei… Ah, de ce n-am vieţi vreo trei! Numai una am și-mi place, Anii buni i-aș pune-n sân, Însă nu știu cum se face,
Toţi cei grei pe loc rămân, Stai pe loc tu vârsta-a doua, Cu elanul tineresc, Nu te trece precum roua... Dă-mi răgaz să mai iubesc! Vârsta-a treia vreau să fie Cu iubire și cu dor, Să mă-nec în veșnicie Prin satiră și umor. Vasile Larco Cronică de primăvară Rai e primăvara-n sat, Umblă-n flori albinele, Ies ţăranii la arat Și la gard, vecinele. Miei se zbenguie la stână, Sus, în cer, e-o ciocârlie, Un bătrân și o bătrână Merg să cumpere scrumbie. O ţigancă-n paneraș, Firavele viorele, Le aduce la oraș... Pentru ochii dragei mele. Pomii se îmbracă iar, Își refac a lor coroană, Stau copiii ca pe jar, Vor să iasă la hârjoană. Dragostele se-nfiripă, Însă e un vechi păcat, Că pe-a timpului aripă Vor zbura pe rând din sat. Trec romantic rândunele Peste crestele cochete Și prin gândurile mele, Când moderne, când ascete, Își fac cuibul. Dar mă doare Că odată-or să dispară Și doar penele ușoare Vor rămâne peste ţară. Vasile Larco
34
Lumea epigramei
POEZIE UMORISTICĂ Boul fraier (fabula bunelor oficii) Un Viţel cam nătărău, Alintat peste măsură, Într-o zi, pe tatăl-său Îl călcă pe bătătură: – Adevăr a spus mămica, Nu-ţi iubești deloc feciorul, Dacă-n toată ziulica Nu mă plimbi cu căruciorul! Boul, trist, l-a combătut: – Măi băiete, n-ai habar! Că mămica te-a făcut Nu cu mine; c-un măgar!... Deci și la vite e la fel, Au și deștepţi și proști de rag: Când este vorba de Viţel, Măgarii fac, iar Boii trag! Ion Diviza
E o floare delicată , Zveltă ca un PALMIER , LEBĂDĂ cu alb pictată , De un înger bun din cer ! Dar, mai poate, ca PĂUNUL, Să-și emane vanitatea, Și ca DIAMANTUL,TUNUL, Să-și arate duritatea ! Și ca TIGRUL, chiar cruzime, Ca felina suplă, fală , Viscol cu puteri depline Și ca GHEAŢA, doar răceală ! Iată EVA, cea creată, Cu liant de alizeu, Și ADAM-ilor cedată De... Prea Bunul DUMNEZEU ! Titi Turcoiu La plăcinte, înainte!
Cântând FEMEIA E a LUNII rotunjime Și a FOCULUI ardoare, Tremur fin de FRUNZĂ,-n rime, Dansul razelor de SOARE ! E suav mănunchi de curbe, Scrise cu al mării VAL, Ce nu poate să-l perturbe Nici sezonul estival !
Când o aromă fină de plăcinte Se împânzește-n grabă prin coline, Toţi olfactivii nervi pe om îl ţine Destul de treaz să meargă înainte. De pe întinse plaiuri carpatine Se-avântă spre mirosul cald, fierbinte, Chiar de o fi să calce pe morminte, Cel insolent, căci nu se poate-abţine.
E o tandră aderenţă , A gingașelor ZORELE, Gestul sfânt de penitenţă, Al timidei RÂNDUNELE !
Deci, vorbe dulci aruncă, prea mieroase, Când simte că a bine îi miroase, Și-atunci el, grijuliu ca un părinte,
E a CERBULUI privire, De întâi îndrăgostit, PORUMBEL ce are-n fire, Doar blândeţe de IUBIT !
Va fi în sfaturi darnic spre oricine. Dar gestul său să nu-ţi miroase-a bine Și fii convins de la-nceput că minte!. Vasile Larco
35
Lumea epigramei
ANIVERSĂRI 2013 Pagini îngrijite de Nelu Vasile GHEORGHE BÂLICI (n.03.02.1963, Hiliuţi, Râșcani, Republica Moldova) La vama prietenă În căutarea ţării-mamă, Ajung cu trenul la hotar Și, ca să scap ușor de vamă, O cat întâi în buzunar!...
Nostalgie rurală după trecutul socialist Prin iarba fragedă din lunci Pășesc acum cu ochii-n rouă, Căci șefii mai furau și-atunci, Da-i drept că ne lăsau și nouă...
Magie rusească în Rep. Moldova, Rusul, dacă se implică E un vrăjitor sadea: Și din ţara cea mai mică Poate face câte vrea!...
Evoluţie Maimuţa, coborând din pom, Ne sugerase, parcă, pontul, Că pentru viitorul om Era prea mare orizontul...
Calea ferată din Rep.Moldova E bună calea cea ferată, Dar inima îmi este arsă, Că rușii au făcut-o lată, În loc s-o fi făcut... întoarsă.
Schimbarea orei de toamnă Când vine frigul în zăvoi, Iar soarele mai mult dispare, Se schimbă ora pe la noi... Și asta-i unica schimbare!
Patriotică Eu sunt ţăran din talpă lată, Am ţara-n inimă și-n gând: Cu rușii nu m-aș da vreodată, Dar cu rusoaicele oricând...
Reciprocitate Naturii, omul cel hapsân, Fără evlavie și rugă, Și astăzi i-ar fi fost stăpân, De-ar fi-ncercat să-i fie slugă...
Demnitarilor De vreţi s-aveţi urmași cinstiţi, Vegheaţi-le cu grijă pașii Și-apoi furaţi ce mai găsiţi, Să n-aibă ce fura urmașii!...
Musca lui Donici Musca fabulistului, constat, Nu mai iese-n câmpuri la arat, Stă voioasă, cu același har, Pe căciula domnului primar...
Porumbeii Nu ai nici un motiv să-i critici, Dar sunt ca oamenii politici: Întâi din palme-ţi ciugulesc Și-apoi, de sus, te murdăresc...
Rugă pentru alt tiraj Nu cer tiraj ca toţi poeţii, Dar vreau ca Dumnezeu cel Mare Să-mi editeze cartea vieţii... Măcar în două exemplare!...
36
Lumea epigramei
ANIVERSĂRI 2013 Pagini îngrijite de Nelu Vasile VALENTIN GROZA (n.08.02.1958, Baia de Aramă, Mehedinţi) Remaniere prin disponibilizare Guvernul astăzi, fără teamă, Ne sfătuiește cu temei: „Îs versuri multe-n epigramă, Din patru să rămână trei!” Regrete târzii Nu am știut să dăm prin site Și nu ne-am priceput a cerne, Nici bolovanii cu pepite, Nici bolovanii din guverne. Politicienii (la alegeri) Niște pramatii, niște hoţi, Niște pârliţi lipsiţi de fală, Că-mi vine, jur, să-i bag pe toţi Direct în urna... maternală! Unui demnitar Acestui cunoscut tribun, Că promovează circu’, teatru’, Atâtea aș avea să-i spun... De nu-mi ajunge versul patru! Autoironia alegătorului Nu-s fire depravată, Greșesc – deși n-aș vrea – La patru ani o dată, Mi-o fac cu mâna mea. Mie Din tot ce fac nimic nu-i bine, E strâmb, e frânt, e-abandonat, Se ţin belele de mine... Ca demnitarii de mandat!
Diagnostic Medici mari – ce nu se-nșeală – Analizând-o timp de-un veac, Au tras concluzia finală: „Corupţia... nu are leac!” Revendicare La tribunal făcând tam-tam, Dorind să-și schimbe traiul, Numiţii EVA și ADAM Revendică tot RAIUL! Starea naţiunii E așa o nebunie, Cu așa un trai fudul, Că de-atâta sărăcie Și sătulu-i nesătul. Toamna Recunosc că despre vin Știu, vă jur, și eu puţin; Îmi aduc-aminte-atât: Mult mi-a mai trecut pe gât! Epigramiștilor Oameni simpli cu lipici, După cum ne e sămânţa, Locul nostru nu-i aici... Ci-n parcele... la Săpânţa! Proiectul de epitaf al unui modest Pe „Sfântul Deal”, când mă veţi duce, C-un marș funebru, trist, banal, În loc de nume vreau pe cruce: Un „cod numeric personal”.
37
Lumea epigramei
ANIVERSĂRI 2013 Pagini îngrijite de Nelu Vasile NICHI URSEI (n.09.02.1948, Stoilești, Vâlcea) Curiculum vitae N-am bani în bănci, nu-s nici dator, Trăiesc la bloc, ca om de rând, De vinuri fine amator, Căsătorit. Din când în când...
„Nu da vrabia din mână pe cioara din gard” Moartea de mi-ar fi stăpână, Domnul să-și arate spinii, Tot dau vrabia din mână... Pentru pupăza vecinii.
U.E. impune un cocoş la cel mult 20 de găini (să nu fie stresat) Ideea asta m-a-ncântat, Cocoșul scapă de-o năpastă, Când eu, cinstit, mă simt stresat Și de o singură nevastă...
În ţara mea Nu-i persoană împușcată Și nici arși pe rug în ţară, Nu sunt oameni trași pe roată, Dar atâţia... trași pe sfoară.
Ah, femeile! Le-am iubit, uitând de soaţă, Și le-am ridicat în slavă, Le-am sorbit privirea hoaţă, Dar și cupa de otravă...
Unor aleși ai neamului Ajutaţi de Dumnezeu Au ieșit din prima rundă, Dar cu banii o duc greu... Nu știu unde să-i ascundă!
Am fost agresat pe scara blocului M-au bătut un rrom și-un spân, Fi-meu n-a sărit la ei, Ba stătea cu mâna-n sân... La vecina de la trei.
Hoţii mi-au vizitat casa Când nu avu ce pune-n sac, Își zise hoţul pe-nfundate: „La cât e moșu‘ de sărac, Precis că are facultate!”
Olteanul navetist Olteanul este-n tren este ca râia, Dar vorba lui o să vă placă, El merge doar cu clasa-ntâia... Pe-a doua n-a mai vrut s-o facă!
Avantajele vârstei a treia Mi-a zis un doctor cu decenţă Și foarte bun clinician, Că-n gradul ăsta de demenţă, Sunt bun de... politician.
Nu cred... Nu cred în farmece băbești, Nu cred în aere de fanţi, Nu cred în leacuri ţigănești Și nici atât... în guvernanţi.
Resemnare Când fi-voi zumzet de albine, Ori poate flori de măr, ori scrum, Eu știu că n-o să-mi fie bine, Dar nici mai rău decât acum!
38
Lumea epigramei
ANIVERSĂRI 2013 Pagini îngrijite de Nelu Vasile 80 - MIHAI DANIELESCU - 80 Născut la 4 martie 1933, în localitatea Meleşeni, raionul Orhei, Republica Moldova; s-a stabilit în România în anul 1944. A absolvit Şcoala Medie Tehnică Metalurgică din Ploieşti (1952) şi a lucrat ca tehnician proiectant la Institutul de Proiectări în Construcţii Civile Ploieşti, în prezent fiind pensionar. A fost membru al Clubului Umoriştilor Prahoveni „Ion Ionescu Quintus”, din Ploieşti, retras din activitate în anul 1995. Este membru al Uniunii Epigramiştilor din România (1996). Membru AGIR, membru fondator al Cercului Epigramiştilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. Epigramist, apare în publicaţii de gen, fiind uneori premiat. Caricaturist, participant la saloane interne şi internaţionale, primind 13 premii, lucrările sale fiind prezente în colecţii din peste 40 de ţări. Peste 35 de cărţi, îndeosebi volume de epigrame, au coperţi şi/sau ilustraţii realizate de acest talentat desenator. Apariţii editoriale: „Călcâiul lui Ahile” (epigrame, 1997), „Cuiul lui Pepelea” (epigrame, 2001), „Apă distilată” (epigrame, cronici rimate, 2004). Inclus în circa 60 de volume colective de epigramă. Ne-a convocat să ne consulte Epigrama (1) Și-au fost păreri și contra, multe; Epigrama, după mine, Dar unu-avu curaj să spună: E un hap, un antidot, A șefului e cea mai bună! Plin cu miere de albine, Ce-l înghiţi cu ac cu tot. Diplomatul Deși are doctoratul, Epigrama (2) Ceva tot îl mai apasă: Epigrama este briza Și-ar dori certificatul, Ce te mângâie la faţă, Pentru șapte ani de-acasă. Ca să ai apoi surpriza, În final, că te îngheaţă. Vrei să fii miliardar? Un miliard luat acum Madrigalul E colosal, e o avere, Laudă de circumstanţă, Că pot să-mi cumpăr un costum Într-o formă lapidară, Și-mi mai rămâne și de-o bere. Exprimând cu eleganţă O minciună literară. Actualitatea la sate La nenea Iancu-n Haimanale, Fostului meu șef Sunt multe lucruri actuale: Și azi, când mă-ntâlnesc cu el, Construcţii, pod și o potecă, M-aplec cu stimă idolatră, Că i-am rămas total fidel... De la bufet la discotecă. Și poate voi găsi o piatră. Ședinţa cu șeful
39
Lumea epigramei Medicamente O să propun, ca noutate, Să dea medicamente-n rate, Că poate pot să-i păcălesc: Să nu apuc să le plătesc.
Concurs de angajare Comisia de ingineri Venită de la minister A stat întreaga zi de ieri Să angajeze-un gunoier.
După 20 de ani Puișor, pisoi, scumpete, Cocoloș, puicuţă, mamă, Îi zicea, ca s-o desfete, Că uitase cum o cheamă.
Părinţi iubitori Pentru că au de-acum servici Ei s-au gândit la cei doi fii Că i-ar lua de la bunici Să-i dea la casa de copii!
Conserve de toamnă Toţi avem sarcini precise: Soacra face acritură, Soaţa, gemul de caise, Iară eu, le leg la gură.
Unui academician E membru în Academie Și este-acuma Cineva, Că are vârstă și chelie Și parcă a și scris ceva.
Mirele și mireasa Atunci la cununia lor Mirele stătea tăcut, Că se gândea la viitor; Iar mireasa, la trecut.
Tot înainte Se-nfoia ca un păun Și era total transpus Că se-afla pe drumul bun... Dar mergea în sens opus.
Ecologică Două zile-am stat la mare Și sunt negru – dracul gol, C-am avut nisip și soare Și o pată de petrol.
Pompierii Casa când mi s-a aprins, Am sunat urgent mașina; Focul, totuși, nu l-au stins, Însă, mi-au udat grădina.
Sora medicală Bolnav de splină și de gută, Îmi așteptam ceasul fatal; Noroc c-o soră pricepută, Care mă scoase din spital.
Pace sau război? Nu-mi convine și nu-mi place Ce-i aicea pe la noi: După rafturi, zici că-i pace, După preţuri, e război.
Recunoștinţa pacientului Pentru cât l-a sfătuit, L-a-ngrijit și l-a tratat, Tare i-ar fi mulţumit, Însă n-a mai apucat.
Adevărul și minciuna Adevărul și minciuna, Se atestă că sunt fraţi, Iar părinţi, întotdeauna, I-au avut pe avocaţi.
La pediatru După ce-a fost consultată Nu se lasă înfășată Și tot strigă mititica: „Să se-mbrace-ntâi mămica”.
Ultima plăcere De când aceste cartiere, Cu blocuri, lifturi și cu scări, S-a dus și ultima plăcere: Să mă întorc pe trei cărări.
40
Lumea epigramei
Cafeneaua (Clubul) epigramiştilor ,,Cincinat Pavelescu” Începuturi de George Zarafu
Ne aflam în anul 1969, prin februarie parcă, când un grup de epigramişti am fost invitaţi în sala cinematografului ,,Înfrăţirea între popoare” de un jurist, Teodor Maricaru, din C-lung moldovenesc, activist în sindicatul ceferiştilor de la Gara de Nord, la şedinţa de constituire a ,,Cafenelei epigramiştilor”, prima asociaţia a umoriştilor după 20 de ani de tăcere. Nu ştiu cum i-a identificat, dar Teodor Maricaru a invitat la adunare şi pe cei care nu prea aveau curajul să scoată capul, că erau vechi colaboratori la revistele ,,Gluma”, ,,Veselie”, ,,Epigrama” lui Virgil Slăvescu, ,,Papagalul” şi altele, precum şi de la ,,Urzica”, unde era redactor şef chiar nepotul lui Cincinat, umoristul Mircea Pavelescu. Astfel au venit alături de cei tineri Mircea Trifu (Garfu), Florin Iordăchescu, Gabriel Teodorescu, Nic. Ghiţescu, şi alţii, la care s-au adăugat şi câţiva ploieşteni, Mircea Ionescu-Quintus,
Rădulescu Lemnaru, Ion Grigore şi, ceva mai târziu, Nic. Petrescu, de la Piteşti. Teodor Maricaru, jurist, mai puţin iniţiat în mişcarea epigramatică, dar sufletist, a dat un suflu nou epigramei româneşti. Pe lângă şedinţele (o dată pe lună), a iniţiat şi deplasări în provincie, mai ales pe litoral, cazându-ne la casele de oaspeţi ale sindicatului ceferiştilor. Având cultură mai puţină, Teodor Maricaru în prezentarea noastră făcea şi unele greşeli de exprimare (exploatate de ascultători şi epigramişti, cum era cazul când zicea: ,,Cutare e un epigramist prelix”), pentru prolific, şi altele. După un an şi ceva a fost înlocuit cu Mircea Trifu, epigramist cu ştate de serviciu în umor şi bun maneger. Câteva ecouri din perioada Maricaru. I.L. Postolache Lui T. Maricaru Aş vrea să ştiu, să am habar, Pe-acela care merge înainte, De ce la stână îl numiţi măgar, Iar, la cenaclu-i ziceţi preşedinte? Nic. Crevedia Lui Maricaru, la sala Dalles V-a adus aici tramcaru De mărimea unei oşti, Maricaru, Maricaru, Mare-i carul tău cu proşi! Replica lui I.L. Postolache, care m-a numit ,,cirac” al lui Maricaru Nu pot să te iau la vale Cu ce-ai zis, ba, dimpotrivă, La trenul cafenelei sale Eu am adus... locomotivă.
41
Lumea epigramei Să trecem acum la ,,epoca” lui Mircea Trifu: Cafeneaua a devenit ,,Clubul epigramiştilor” şi a readus pe piaţă, vorba vine, revista ,,Epigrama”, înfiinţată, după cum ştim, de Virgil Slăvescu în timpul celui de al doilea război mondial. Mircea Trifu, între anii 1970 şi 1988, a publicat vreo 14 antologii de epigrame originale ale ,,Clubului epigramiştilor” şi a făcut schimb de idei cu majoritatea epigramiştilor din ţară, de la care primea colaborări. Iată şi câteva replici mai deosebite: Nic. Bunduri Impozantului epigramist Mircea Trifu, pentru volumul ,,Nici Cincinat, nici Păstorel” De Mircea Trifu spun acum Că-i cel mai mare într-un fel, Că n-au avut aşa volum Nici Cincinat, nici Păstorel. Replică M.T. În vers şi-n vinuri, tot mereu Noi ne-am aflat egali la scor Nici ei ,,volumul” mare-al meu, Nici eu ,,capacitatea” lor. Al. Clenciu Epigramistului Mircea Trifu Cu Trifu începând disputa, Un gănd măreţ îmi dă asalt, Să urc pe creştetu-i înalt Şi să m-arunc cu paraşuta. Replică: Amice, să sfârşim disputa, Acestor vorbe insipide, Aruncă-te cu paraşuta... Că, poate, nu se mai deschide!
C-tin Iuraşcu Epigramistului Mircea Trifu Născut la Iaşi, precum ne zici, Cultivi umoru-n alte zone, Păcat că n-ai rămas aici... Dar ce s-ar fi făcut Petrone? Replică: Răspunsul meu ţi-l dau spontan, Petrone, fire vitejească, De mă ştia contemporan Nici nu-ndrăznea să se mai nască! Dimitrie Jega Unui care făcea aluzii răutăcioase la statura de atlet a lui Mircea Trifu Nu te mânia, vecine, Are stofă. Bun băiat! Dar când e-n duel cu mine Iute intră la spălat! Replică: Un duel, de intervine, Între noi, declar expres: Că mă spăl cum se cuvine Nu când ,,intru”, ci când ,,ies”! G. Zarafu Lui Mircea Trifu, care a afirmat că, mutat la editura Ion Creangă, în 1969, am devenit o ,,creangă ruptă şi uscată” Creanga ,,ruptă şi uscată” Dacă este ridicată, Poate deveni uşor Un ciomag la purtător! G. Zarafu Precizare la epigrama lui Mircea Trifu: Dacă vrei să ţinem cont, De esenţa ei picantă, Epigrama e un pont Ce trăieşte dintr-o poantă.
42
Lumea epigramei
Dezlegarea careului de cuvinte încruciate: INTENDENTA – NOI – Q – CALM – URNA – PUU – E – NOTITA – CSI – DIACONI – ET – A – TERN – APE – BCE – T – ESTA – IH – NAN – SIT – LESE – UU – CR – AUTOR - ESEU. (BNETI, DINESCU, ENE, MIHAIL, OANCEA, OLTEANU, PETCU, PREDA, QUINTUS, RANETTI, TEFAN, TACU; ION IONESCU-QUINTUS).
Secretar de redacie: George Zarafu Colectivul de redacie: Eugen Albu, Corneliu Berbente, Corin Bianu, Vasile Til Blidaru, Iulian Bostan, Nicolae Bunduri, Grigore Chitul, Grigore Marian Dobreanu, Laureniu Ghi, Gheorghe Grosu (Bucureti), Ion Grosu (Galai), Vasile Larco, Nicolae Paul Mihail, George Petrone, Constantin Tudorache, Nichi Ursei, Nicolae Ioni, Leonte Nstase. Rspunderea pentru materialele publicate revine exclusiv autorilor.
Lumea epigramei
43
LUI LEV TOLSTOI Faptul l-am dedus, Cu întreg elanul, Cât a fost de ,,RUS” I-a plăcut... ,,ROMANUL”.
SOLUŢIE Tuturor o spun pe faţă, Aiurit așa cum îs, Zilnic îmi bat joc de viaţă Fi’ncă vreau să mor de râs.
LUI I.V.STALIN Conducător rapace, Cu intrigi de tot soiul Și lupta pentru pace A câștigat războiul.
UNUI CONFRATE Literat de soi, Cum se crede el, E un Păstorel Foarte bun la...oi. epigrame de Nelu Quintus
MOȘTENITORILOR MEI Celor ce doresc din viaţă Să-mi ia lucrurile toate, Le dau ,,cărţile pe faţă” Și mai multe pe la spate.
