Anul IV, Numărul 34, IANUARIE 2010 Ziua Naţională a Marii

e

e e

Colectivul ziarului vă urează un sincer

Mirabela Dauer, Maria Dragomiroiu, Grupul Autentic, Raoul și actriţa Oltiţa Chirilă vor concerta la Sacramento

"La mulŢi ani!"

Detalii in numĂrul viitor

Mioriţa USA

28 Februarie 2010

DONATIE $1.00

Anul IV, Numărul 34, IANUARIE 2010

Ziua Naţională a Marii Uniri și Revoluţia din Decembrie 1989 comemorate la Sacramento, CA

• Liana și Adrian Ciontoș primind premiul premiul de excelenţă pentru promovarea artei și culturii românești în diaspora americană

A

legerile prezidentiale din decembrie 2009 nu au reusit sa eclipseze nici de aceasta data omagiul adus eroilor neamului romanesc de Ziua Nationala a Romaniei. Patriotismul, un simbol alterat si sugrumat de o clasa politica bolnava si o Romanie infometata care se chinuie sa tina pasul cu o Europa batrana care ea insasi e gata sa se clatine sub greutatile tratatelor si proiectelor de la Lisabona a supravietuit ca un brand pretios in inimile si sufletele romanilor californieni. Oglinda Bucurestiului si a Romaniei in preajma zilei de 1 Decembrie ne arata o tara zgribulita, dezbracata de certurile si trocurile politice dar si flamanda dupa adevar si speranta. Dupa douazeci de ani regimul comunist inca ne mai urmareste ca o fantoma prin zidurile si salile parlamentului sau a Casei Poporului incercand sa se strecoare printre randurile unor legi fanariote subrede, scrise cu cerneala rosie sovietica si parafate cu zidurile groase ale Berlinului. In comunitatea romano-americana putini sunt aceia care isi mai amintesc de 1 Decembrie 1918 sau Decembrie 1989 si atunci ne punem firesc intrebarea: la ce bun sa ne mai numim romani daca amintirile si dragostea pentru neam si tara au paralizat in acest decembrie 2009 sub atrileria grea a neadevarului, a indiferentei si ignorantei. Diaspora romano-californiana nu trebuie sa ofere nici o scuza in fata mormintelor inaintasilor nostrii care s-au jertfit pentru o viata democratica noua si

ACTUALITATEA ROMANEASCA CONGRESUL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI 2009

pag. 3

EVENIMENTE ZIUA ROMANIEI LA PHOENIX SI L.A.

pag. 4

pentru o Romanie libera si independenta. Cataclismul vietii politice de la Bucuresti si resursele economice limitate ne-au incapatanat si in acest an ca, Asociatia Culturala Miorita sa sparga inca odata mitul unei diaspore tacute si paralizata de nestiinta si ignoranta fata de o Romanie care isi plange fii cazuti pe fronturile de lupta de la Oituz, Marasesti, Jiu sau pe caldaramurile reci ale Timisoarei. Clopotele neatarnarii neamului au batut si in inimile romanilor care s-au strans in seara zilei de 28 Noiembrie pentru a aduce un omagiu eroilor cazuti pe fronturile de lupta din Primul si al Doilea Razboi Mondial sau la Revolutia din Decembrie 1989. In mica sala de la American Legion din Rio Linda decorata cu costume traditionale portului romanesc si cu icoane si produse de arta bisericeasca, peste 200 de compatrioti au intonat imnurile de stat ale Romaniei, Statelor Unite, Californiei si Uniunii Europene. Cuvântul de deschidere ia aparţinut domnului Viorel Nicula, președintele Asociaţiei Culturale “Mioriţa” care a amintit despre importanţa actului politic de la 1918 și despre datoria românilor din diasporș de a celebra jertfa eroilor neamului căzuţi la datorie în acel sângeros an, 1918. În cinstea memoriei ostașilor români care s-au jertfit în timpul Campaniei din 1916-1918, un sobor de preoţi în frunte cu preotul Emil Ardelean și parintele protopop Vasile Sauciur de la biserica ortodoxa Ucraineana din Los Angeles , a oficiat un Te Deum. Excelenta sa domnul Catalin Ghe-

ZIG - ZAG SITUAŢIA ROMÂNIEI ÎN PREAJMA ŞI ÎN TIMPUL CELUI DE-AL II-LEA RĂZBOI MONDIAL

pag. 6

nea de la Consulatul General al Romaniei de la Los Angeles a luat cuvântul menţionând de ce este semnificativ ca să se celebreze Ziua Naţională în diaspora românească americană, evocand despre jertfele martirilor și eroilor neamului românesc de pe ambele arcuri ale Carpaţilor românești și dragostea și dorinţa de unitate naţională a tuturor românilor din provinciile istorice. Domnia sa a tinut sa precizeze si despre succesele inregistrate de Romania pe plan European si proiectele la care tara noastra e angrenata ca membra a Uniunii Europene. Un alt episod important al manifestării l-a constituit expunerea istorică despre evenimentul de la 1918 prezentat de către istoricul Marius Petraru. Acesta a amintit că acest an atât de important în Istoria României, a deschis pentru poporul român una dintre cele mai frumoase pagini de istorie din lunga sa existenţă și că, 1 Decembrie 1918 a fost preludiul unei Românii prospere cu o capitală care avea să-și câștige pe drept renumele de “Micul Paris”. Cu prilejul acestei expuneri a fost mentionat si situatia Romaniei in preajma si din timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial mai ales ca in acest an se implinesc 90 de ani de la izbucnirea celei mai mari conflagratii mondiale. La sfarsitul discursului profesorul Petraru a amintit si despre Revolutia din Decembrie 1989 si evenimentele care i-au succedat in ultimii douazeci de ani punctand despre cele mai semnificative episoade cheie ale desfasurarii... continuare in pag.2

DIVERSE DESPRE IMIGRATIE

pag. 9

2

ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ IANUARIE 2010 MIORIŢA USA

culinare românești asigurate de către maZiua Naţională a Marii Uniri și Revoluţia din gazinul romanesc Euromarket. În speranţa că am reușit să atingem Decembrie 1989 comemorate la Sacramento, CA această coardă sensibilă a trecutului nostru Continuare din pag.1 ...acesteia si momentul de cotitura in dezvoltarea ulterioara a Romaniei democratice post-decembriste. Unul dintre cele mai emoţionante momente al serii, a fost când conducerea Asociatiei a inmanat premiile de excelenta pentru anul 2009 tuturor celor care si-au adus o contributie semnificativa la promovarea si pastrarea culturii si limbii romane precum si pentru transmiterea si dezvoltarea traditiilor si obiceiurilor populare romanesti in comunitatea din Sacramento. Printe cei care au fost si sunt in permanenta atasati de valorile si principiile nationale si care aduc mare cinste diasporei romano-ameri cane dorim sa-i amintim si sa le multumim pentru intreaga lor daruire si activitate

in slujba tarii din care au emigrat: Prof. emeritus Maria Manoliu, actrita Viorica Petrescu, pictorul Aurel Onut, directorul de la “Clipa Magazin” Dwight Luchian Patton, pictorul Traian Iosif, regizorului John Militaru pentru activitate mass-media in televiziune si activitate filantropica, artistii populari Liana si Adrian Ciontos, Alina Pop si Nicola Ambrus, Neculai Popa de la Consiliul Mondial Roman si domnului Ovidiu Junc pentru activitate jurnalistica. Partea a doua a evenimentului cultural a cuprins un program artistic susţinut de către ansamblul folcloric “Tezaur” din Sacramento condus de către Liana și Adrian Ciontoș urmat de Daniel Craciun solist de muzică populară. Atmosfera a fost completată de un bogat meniu cu produse

glorios și după 90 de ani să ne amintim de acele momente atât de emoţionante trăite de întreaga suflare românească dorim să ne punem încrederea în destinul luminos al măreţei Românii și să fim în asentimentul Majestăţii Sale Regele Ferdinand care la 14 decembrie 1918 avea sa declare că: ”Marea operă istorică, realizată în zilele noastre, ne îndeamnă să ne unim forţele cu forţe proaspete dobândite de curând pentru ca să ne dovedim vrednici de marele dar divin al unităţii noastre naţionale și pentru ca urmașii noștrii să poată spune (ca Horaţiu) despre fiecare dintre noi cei de astăzi: “Exegi monumentum aere perennius,”. Prof. Dr. Marius Petraru

POEZIE, MUZICĂ ȘI SUFLET Mara Circiu

Seara de marti, 3 noiembrie, 2009 am petrecut-o in mijocul unui grup de iubitori de frumos din cadrul bisericii First Romanian Baptist Church din Lawrenceville, Georgia, care din dragoste si respect pentru cultura si arta romaneasca, si in numele credintei au facut sa rasune aici, pe pamant american frumusetea muzicii si poeziei romanesti. Cand am plecat din Romania, am luat cu noi mai mult decat un bagaj de cunostinte si sfaturile de bine ale mamei, am luat copacul din fata casei, curcubeul, petecul de cer, lumina si speranta diminetii, ploaia ce aduce uitarea, dangatul duios al clopotelor din biserica, si am mai luat si…poezia. Poezia care sa ne dea speranta, curaj si alinare cand viata da navala peste noi si lucrurile au luat-o pe un fagas nedorit, cand dorul de casa te inconjoara, cand amintirea a ceea ce a fost odatata ti se strecoara in suflet sau cand dimpotriva, bucuria ce o traiesti e prea navalnica sau prea mare sa o exprimi in cuvinte obisnuite. Sufletul omului are atatea taine, si nimic nu stie sa il atinga, sa il descifreze sau sa il descrie mai bine decat poezia…noi romanii, am avut sansa ca de-a lungul unei istorii milenare, impletita din chin si suferinta, sa producem o pleiada de poeti valorosi care si-au pus amprenta asupra literaturii romanesti si ADN-ului nostru artistic, formand totodata un izvor nesecat de talent si frumos in ale caror ape ne potolim setea si acum. Versurile poetilor nostri de referinta Mihai Eminescu, George Cosbuc, Octavian Goga, Alexandru Vlahuta, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, ale poetilor crestini Traian Dorz si Costache Ioanid, versurile de dragoste ale Veronicai Miclea, recitate cu multa sensibilitate de realizatorii acestui frumos eveniment: Smaranda Livescu,

Ilie Maxim, Ileana Aparaschivei, Lidia Nicoara, Alina Enciu, Alina Frantz, Anisoara Faur, Cristina Arnaut, Olga Bota, Dinu Nicholas, Ellie Niculas si Emanuel Faur, au retrezit in noi mandria de a fi roman, dragostea si respectul pentru poezia romaneasca, nevoia organica de a o asculta, citi si reciti. Solistii vocali Sorin Feldiorean si Ruben Borza au transmis emotia si fiorul artistic in piesele muzicale atat de sugestiv alese iar acordurile muzicii lui George Enescu, Ciprian Porumbescu, Gheorghe Zamfir, Tudor Gheorghe si Andrei Baltaga, asemeni unui liant dintre versurile recitate si trairile noastre, ne-au readus aminte de frumusetea, unicitatea si geniul muzicii romanesti. Partea tehnica, prezentarile PowerPoint si realizarea coloanei sonore au intrat in atributiile lui Nicu Niculas, care impreuna cu sotia sa, Ellie Niculas au facut o echipa formidabila. “Aceasta este prima actiune de acest gen ne spune Ellie Niculas, initiatoarea si promotoarea acestei actiuni culturale- si ideea s-a nascut din dorinta de a revoca cultura nostra romaneasca care este o comoara si pe care, din cauza timpului limitat si a faptului ca traim in Statele Unite, vorbim numai engleza la serviciu, nu mai avem timp pentru a neadapa din aceste comori. Eu am fost intotdeauna sensibilizata de poezie, mostenire de la tatal meu, dar timpul e scurt, epuizarea isi spune cuvintul. Acum vreun an sau doi am vorbit cu pastorul nostru, Teofil Cocian, care mi-a sugerat sa dau niste lectii de romana tinerilor nostri nascuti aici, sau care sunt veniti de mici, deci fara a sti nimic din ce e romanesc, in afara de limba. Am acceptat aceasta propunere, dar din nefericire, am intimpinat vesnica problema: lipsa de timp a mea si a parintilor care trebuiau sa-si aduca copiii. Insa in tot acest timp aveam o nostalgie a pierderii identitatii romanesti- copiii nos-

tri nu au habar de marii poeti, compozitori, pictori, nu stiu nimic din tara parintilor lor; cultura romaneasca e in pericol de a pieri si noi nu facem nimic. In sensul acesta, fiindca biserica noastra celebreaza un sfert de veac de la infiintarea ei, am primit cu o bucurie deosebita sa organizez o seara de poezie si muzica. Poate ca tinerii, copiii nostri vor prinde gust si vor dori, macar din cind in cind, sa se delecteze din cintecele si poeziile romanesti. Nu in ultimul rind, am dorit sa ne cunoastem- suntem o comunitate care a crescut exponential in ultimii ani, dar sintem organizati in grupurile noastre, cu barierele noastre, si nu pot sa cred ca nu ne putem bucura de prezenta unora sau altora in lucrurile care ne unesc.” Invitatia lansata cu generozitate de biserica First Romanian Baptist Church din Lawrenceville, Georgia a fost primita cu mult entuziasm de un grup foarte mare de invitati care au participat la aceasta seara extraordinara in care poezia si muzica romaneasca au fost sarbatorite cu dragoste si mult respect. Marele nostru poet Octavian Goga spunea ca “adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie”, iar seara de poezie si muzica la care am participat, ne-a facut partasi pret de cateva ore la un eveniment deosebit; indiferent de apartenenta noastra religioasa sau de zona noastra de provenienta, am simtit cu totii dragostea pentru “dulcea limba romaneasca”, pentru versul poetic, pentru struna de vioara ce ne-a adus aminte de acasa. In incheierea programului artistic vocile tuturor celor prezenti s-au unit armonios intr-o minunata colinda romanesca, “O, ce veste minunata!” Festinul literar a fost urmat de o masa festiva incarcata de delicii culinare dintre cele mai apetisante. Usor timide la inceput, discutiile au devenit mai animate, si inspre finalul serii am simtit cu totii ca seara aceasta e doar un inceput, un

FAR AWAY LAND INC. VĂ OFERĂ TRANSPORT SIGUR PACHETELOR TRIMISE CELOR DRAGI, CU UN PREŢ CONVENABIL, LA ORICE DESTINAŢIE DIN ROMÂNIA.

MIORITA USA Publisher:

MIORITA CULTURAL ASSOCIATION Viorel Nicula (Editor) Ovidiu Junc (Graphic/Layout Designer) Colaboratori onorifici: Prof. Dr. Marius Petraru Prof. Dr. Theodore Bucur Octavian/Roxana Curpas Ion Anton Victor Martin Laurentiu Fulga Lia Lungu Ofelia Sbîngu Bogdan Nicoleta Marcu Eduard Ovidiu Ohanesian Gheorghe Roca Dana Deac Colaboratori presa: Clipa Magazin New York Magazin Evenimentul Zilei Zona Interzisa Rompres E-mail stories & photos: [email protected] www.mioritausa.com

ADDRESS: P.O.BOX 193, WEST SACRAMENTO, CA 95691, PHONE: 916 868 5395 "Miorita USA" nu este raspunzator de corectitudinea informatiilor din articolele prezentate. Toata responsabilitatea apartine autorilor. inceput pentru mo mente frumoase si de suflet, pentru evenimente si actiuni similare pe care multi dintre noi am dori sa se repete si in viitor, depinde de noi, de fiecare sa cautam si sa pastram frumosul in viata noastra! Doresc sa felicit pe toti cei implicati in acest frumos eveniment, pe Rev. Titi Cocian si Rev. Cristian Cocian pentru ca alaturi de credinta si evlavie crestina, incurajeaza si sustin dorinta de a impartasi poezia, muzica si cultura romaneasca, interpretii si solistii programului, si in mod special pe Ellie Niculas care a reusit sa transforme o seara obisnuita intr-un eveniment inaltator si frumos. “Poezia - definita atat de frumos de scriitorul Eusebiu Camilar – este dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor inaltatoare, indemnul permanent catre bine si adevar”, si ar trebui sa o avem prezenta mai des in viata noastra...cu totii avem nevoie de un strop de frumos, un dram de gingasie si sensibilitate si cat mai multa poezie! Daca doriti sa vizionati inregistrarea video integrala a evenimentului, va rugam sa accesati link-ul de mai jos: http://frbcatlanta.org/index. php?nav=511

PUNCTUL DE COLECTARE ESTE ÎN ORANGEVALE

Sunaţi la 916-792-6371

3

MIORIŢA USA IANUARIE 2010 ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ

CONGRESUL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI 2009

În perioada 30 noiembrie – 4 decembrie 2009 a avut loc la Alba Iulia „Congresul Spiritualităţii Româneşti”, acţiune organizată de Asociaţia „Congresul Spiritualităţii Româneşti de Pretutindeni” cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe - Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni. Manifestarea din acest an s-a desfăşurat atât în plen, cât şi în patru secţiuni, având ca temă: •„Români în lume: istoric, număr, prestigiu şi valoare recunoscută în patrimoniul universal”; •„Anul 106 – Încheierea războaielor daco-romane, jertifirea regelui Decebal, momente de referinţă în configurarea Daciei Romane şi începutul neamului românesc; •„Cultura unică şi reprezentative a românilor de pretutindeni” - 140 de ani de la prezenţa lui Eminescu la Alba Iulia;

•„Români în Europa - de la Imperiul Roman la integrarea europeană”. Romanii prezenţi, duminica si luni, la Congresul Spiritualitatii Romanesti desfăşurat la Alba Iulia, au reafirmat necesitatea elaborării şi promovării cu consecvenţă a unei strategii coerente a statului roman care sa consolideze legaturile acestuia cu cetatenii sai din vecinatate si de pe toate continentele si, pe aceasta baza, a unei legi generale privind romanii de pretutindeni, care sa le sprijine aspiratiile, identitatea etno-culturala si unitatea spirituala. In Rezolutia celui de-al XIII-lea Congres al Spiritualitatii Romanesti se solicita presedintelui Romaniei sa acorde cu prioritate, in continuare, atentia cuvenita nu numai cunoasterii, dar si promovarii active in relatiile cu aliatii si partenerii statului roman a problemelor comunitatilor romanesti. Participantii la Congres au salutat normalizarea relatiilor dintre Romania si

Republica Moldova, considerand necesara elaborarea unui mecanism efi cient de acordare a cetateniei celor care au dreptul legitim la ea, sustinerea in continuare a aspiratiilor europene ale romanilor basarabeni. De asemenea, romanii din diaspora au cerut autoritatilor institutionalizarea Congresului Spiritualitatii Romanesti, ca organ reprezentativ al romanilor din afara granitelor tarii. Aproape 200 de romani din 37 de tari au participat, timp de doua zile, la cea de-a opta editie a Congresului desfasurata consecutiv la Alba Iulia precum şi reprezentaţi ai Preşedinţiei României, Parlamentului, Guvernului, Academiei Române, Bisericii Ortodoxe Române. Gazdele au fost deosebit de primitoare reprezentate de prefectul judeţului Alba, Ştefan Bărdan, viceprimarul Ioan Bogătan, consilierul Ion Bâscă. Congresul, care se desfăşoară tradiţional, în zilele de 29 şi 30 noiembrie, pentru a oferi posibilitatea participanţilor din întreaga lume de a se afla la manifestările aniversare ale Unirii, la Alba Iulia la 1 Decembrie a reprezenta astfel şi o dovadă a seriozităţii preocupărilor şi a coeziunii românităţii, mai presus de agitaţia produsă de alegerile care au avut loc în aceste zile. Problematica esenţială a ediţiei din acest an a fost EUROPENIZAREA ROMÂNIEI ŞI ROMÂNII EUROPENI si a fost dezbătută în Plen. Comunitatea Romanilor din Spania a fost si ea prezenta la acest Congres În condiţiile cu totul speciale ale acestor zile de neînţelegeri grave privind viitorul românităţii, noi Comunitatea Romanilor din Spania ne-am asumat răspunderea, sprijiniţi de Ministerul Afacerilor Externe prin DRRP şi având coparteneri Consiliul Judeţean, Prefectura Alba şi Primăria municipiului Alba Iulia pentru a ne putea desfăşura la acest al XIII-lea Congres, oferind şansa unor dezbateri pe teme de interes acut, pentru a găsi soluţiile care să asigure trăinicia şi demnitatea neamu-

DECLARATIA MANHATTAN Folosim editia de astazi a notei noastre saptaminale sa va facem cunoscuta asa numita Declaratie Manhattan (The Manhattan Declaration). Este unul dintre cele mai importante documente privind valorile redactate la nivel mondial in 2009. Numita asa dupa insula si suburbia new yorcheza Manhattan unde a fost redactata, Declaratia a fost semnata pe 19 noiembrie de catre 149 de personalitati marcante ale vietii religioase din Statele Unite. Este un document extrem de important si relevant si va rugam sa il cititi cu atentie si sa il difuzati peste tot, la prieteni, colegi, biserici, parohii, si sa il postati si sa il comentati pe blogurile si siturile d-tre electronice. Documentual a fost redactat de

intelectuali si lideri crestini proemintenti americani. Pe 28 septembrie 2009 cei 149 de semnatari ai Declaratiei, proveniti din congregatii americane crestine ortodoxe, catolice si evanghelice, s-au strins pentru a declara fara echivoc principiile Biblice si crestine privind valorile. Documentul se pronunta asupra valorilor fundamentale crestine si condamna si respinge eforturile societatii civile de a le elimina. Privind viata, Dclaratia afirma, cu citate din Sfanta Scriptuta, ca viata esta data de Dumnezeu si ca incepe in momentul conceptiei. Promomovarea avortului este declarat un pacat social. Casatoria este definita, tot pe baza Bibliei, ca uniunea conjugala dintre un barbat si o femeie, iar Declaratia respinge presiunile

“minoritalilor sexuale” si ale politicienilor de redefinire a institutiei casatoriei. Declaratia deasemenea reafirma libertatea religioasa, atrage atentia asupra faptului ca autoritatile politice din diferite tari din Unuinea Europeana, Canada si SUA au adoptat masuri legislative care intentionat submineaza libertatea religioasa in favoarea “minoritatilor sexuale,” si cer ca acest drept fundamental istoric sa fie respectat si protejat. Redam frazele finale ale Declaratiei, fraze inspirative si demne de un credincios adevarat: “We will fully and ungrudgingly render to Caesar what is Caesar’s. But under no circumstances will we render to Caesar what is God’s.” (“Vom da Cezarului fara cirtire tot ce se cuvine Cezarului, dar nici o data nu vom da Ceza-

Alexandru Petrescu

Organic Healthy Coffee from

lui românesc, continuator al celui pe care Herodot îl definea nemuritor. In cadrul lucrarilor in plen, subsemnatul, Alexandru Petrescu - coordonatorul Comunitatii Romanilor din Spania am avertizat ca teoria si ideea Unirii Romanilor in cadrul Uniunii Europene este gresita conceptual riscandu-se a se face aceleasi greseli ca cele ale Regatului Spaniei in ceeace priveste problema Gibraltarului cuoscută si sub numele de Julia Calpe „In anul 711 arabii au transformat teritoriul Iberic in Gebel-al-Tarik In 1607 amiralul olandez Jacob Heemskerk dupa ce invinge temibila flota armada iar din 1713 in urma Pacii de la Utrecht sau Tratatului de Utrecht si Rastatt,Spania ramane fara Gibraltar in favoarea Regatului Marii Britanii. Intrarea Spaniei in UE in 12 iunie 1985 nu a insemnat si unirea cu Gibraltar! Deci romanii ar trebui sa evite aceasta himera pe care unionistii cei mai pesimisti de pe ambele maluri ale Prutului ne-o ofera!" De asemeni in Lucrarile in Plen pe sectiuni Comunitatea Romanilor din Spania a prezentat materialul "Romanii de pretutindeni isi cauta Legea care sa-i reprezinte." Comunitatea Romanilor din Spania a acordat si acest an in Sala Marii Uniri din Alba Iulia in cadrul festiv GALA PREMIILOR DE EXCELENŢĂ premiate personalităţi romane sau spaniole, marcante din viaţa politică, artistică, sportivă care au excelat în reprezentarea imaginii României. Reprezentantii CRE au fost prezenti si la dezvelirea şi sfinţirea bustului poetului Grigore Vieru acordand vaduvei Larisa Vieru prezentă la ceremonia oficiala Premiul Comunitatii Romanilor din Spania si medalia de Onoare. Dezvelirea şi sfinţirea bustului poetului Grigore Vieru, dispărut la data de 18 ianuarie 2009 s-a făcut în prezenţa soţiei sale Larisa Vieru.

rulului ce apartine lui Dumne zeu.”) Ca organizatie civica de inspiratie crestina AFR isi afirma gratitudinea si adeziunea totala fata de aceasta Declaratie. Nadajduim sa slujasca ca inspiratie si liderilor spirituali din Romania. Si Romania are nevoie de o Declaratie similara din partea liderilor ei spirituali, mai ales in aceste vremuri tulburi pentru valorile crestine si libertatea religioasa. Textul Declaratiei Manhattan in Limba Engleza Va dam linkul textului integral al Declaratiei Manhattan in limba engleza. http://www.firstthings.com/onthesquare/2009/11/manhattan-declaration58-a-call-of-christian-conscience

A aparut cartea

Lucyshealthycoffee.com Consultant Needed to Promote this Great Product! Watch the video at Lucyshealthycoffee.com Call us for interview. 503-589-1100

PRODUSE PENTRU SANATATEA DUMNEAVOASTRA

Cu Ganoderma, se intrebuinteaza pentru tratarea bolilor de astma, artrita,

alergie, cancer, cataracta, diabet, dermatita, hepatita, lupus, ulcer etc. Pentru informatii suplimentare va rugam consultati pagina noastra de web

Lucyshealthycoffee.com

sau telefonati la

(503) 589-1100 sau

e-mail la [email protected] CAUTAM COLABORATORI PENTRU PROMOVAREA PRODUSELOR, VENIT NELIMITAT

Pe langa o lectura placuta, atractiva, cartea imbogateste cultura generala si astampara setea de cunoastere asupra acestui vast univers al Religiilor trecute si prezente. Pretul unui exemplar este de $30.oo, la care se adauga $3.40 pentru cheltuieli de expediere. Cec personal sau Money order pe numele autorului, la adresa 4349 Marconi Ave, Apt. 25, Sacramento, CA,95821. Alte informatii prin: Phone: 916.856.4272 Autor: Voicu Chioreanu

4

EVENIMENTE IANUARIE 2010 MIORIŢA USA

O seara de decembrie cu multi prieteni la “Viitorul Roman Anca Adumitroaie Sarbatorile de iarna sint, pentru noi toti, prilej de bilanturi sufletesti, profesionale si, mai cu seama in tumultul atit de vehiculatei crize economice mondiale, si financiare. Intrebari de tipul :“cind s-a mai dus inca un an?” si constientizarea lipsei de “rabdare” a timpului devin un “conversation starter” al lunii decembrie. Decembrie e insa si luna in care bucuria revederii familiei si prietenilor in dulcea lumina a Sfintelor Sarbatori ne consoleaza si ne face sa uitam de nostalgia timpului fugar. In seara de 12 decembrie am participat, impreuna cu Virgil si Thea, fetita noastra de 8 ani, la dineul organizat, la Athletic Club, de Societatea “Viitorul Roman”, alaturi de Consulatul General al Romaniei din Los Angeles. Pentru noi a fost o mare bucurie reintilnirea multor prieteni si cunostinte, intr-un cadru de o eleganta clasica. Am remarcat cu placere prezenta, printre altii, a domnului Catalin Ghenea, Consulul General al Romaniei la Los Angeles, cu sotia si baietelul, a Consulului Onorific al Romaniei in Florida, Claude Matasa, cu sotia, a lui Neculai Popa, presedintele Consiliului Romano-American si Secretar General al Consiliului Mondial Roman, alaturi de Parintele Viorel Visovean, Parohul Misiunii Ortodoxe Romane “Sf. Apostol Andrei”din Los Angeles. Din Las Vegas a fost prezenta si fosta presedinta a “Viitorului Roman”, doamna Stela Cepoi, cu un grup de prieteni. Banchetul a fost dedicat sarbatoririi Zilei Nationale a Romaniei si comemorarii a 20 de ani de la Revolutia Romana din

Decembrie 1989. In deschidere, doamna prof. dr. Ileana Costea, amfitrioana festivitatii si vice presedinta Societatii, a multumit tuturor pentru prezenta si a reamintit de scurgerea a doua decenii pe la prabusirea regimurilor comuniste esteuropene, moment de o mare importanta istorica si emotionala pentru romani. Silvia Cazacu a cintat apoi Imnul de Stat al Romaniei, urmata de National Anthem-ul american, in varianta de o surprinzatoare prospetime interpretativa a lui Fred deWysocki. Presedintele Societatii “Viitorul Roman”, domnul Cristian Calugarita, a propus audientei o scurta retrospectiva a celor petrecute de la declansarea Razboiului Rece pina la demolarea Zidului Berlinului, culminand cu momentele “Brasov 1987”, “Timisoara 1989” si evenimentele din decembrie 1989 din Bucuresti si celelalte orase ale tarii, care au dus la inlaturarea lui Ceausescu. Revenind in prezent, Cristian Calugarita a metionat traiectoria ascendenta pe care s-a inscris Romania. Astfel, Romania a adoptat economia de piata, cetatenilor li s-a deschis calea spre libertate si democratie, iar astazi exista in Romania alegeri libere. Romania este acum parte din UE si NATO. Presedintele Viitorului Roman a prezentat apoi mesajul de felicitare cu ocazia Zilei Nationale primit de la Los Angeles Commissioner Frank de Balogh. In incheiere, domnul Calugarita a oferit multumiri celor care au contribuit la organizarea sarbatoririi: Ileana Costea, Jerry McDaniels, Rodica Sinescu, Ionela Kloes, Ana Calugarita, familia Sirbu, Fred deWysocki, Laura Popa, Clipa Romanian Magazine, Miorita USA si, nu in ultimul rind, domnul Catalin Ghenea si Consula-

tul General al Romaniei la Los Angeles. Au fost profund apreciate generoasele donatii din partea parohiei Bisericii Sfintul Ioan Botezatorul din Los Angeles si a doamnei Elena Popescu, a lui Frank de Balogh, precum si de la Miron si Millie Bonca din Costa Mesa. A urmat discursul Excelentei Sale, Consulul General al Romaniei la Los Angeles, domnul Catalin Ghenea, care, in contextul unei treceri succinte in revista a evenimentelor din Decembrie 1989 si a semnificatiei zilei de 1 Decembrie, a amintit si de recentele mult disputate alegeri electorale din Romania. Atmosfera antrenanta, cu stiluri muzicale pentru toate gusturile, s-a datorat in buna masura cuplului Bill si

Silvia Cazacu , asa- numitul International Duo din Las Vegas. La rindul sau, Fred deWysocki ne-a incintat cu o serie de slagare ale lui Elvis. Mesele festiv aranjate si decorate cu aranjamente florale proaspete si delicate, opera doamnelor Kloes si Sinescu, precum si cina gustoasa completau un decor dominat de eleganta, caldura sufleteasca si speranta intr-un nou inceput de an, poate mai bun. Zimbind si inconjurati de atitia copii frumosi si in continua miscare (Thea, Vivian, Cristiana, George-Philip, Andrew, Manuela), noi, unii copiii de acum 20 de ani, invatam din nou sa ne bucuram de libertatea de a fi fericiti si pe alte meleaguri, printre prieteni.

Ziua Naţională a României, sărbătorită cu emoţie în Phoenix Arizona Gabriela Petcu Duminică, 29 noiembrie 2009, în Phoenix, Arizona, a avut loc în premieră un spectacol intitulat “Ziua României la Phoenix”. La acestă sărbătoare au participat peste 200 de conaţionali. Evenimentul a fost organizat de revista Phoenix Mission (www.phoenixmission. org) reprezentată de Octavian Curpaş şi de Alianţa Românească condusă de Corneliu Nicolăescu şi a avut loc într-o sală de recepţie a hotelului “La Quinta” situat la intersecţia străzii Greenway Rd cu Expresul I-17. În jurul orei 13:45 (1:45 pm) pe un fundal sonor cu celebra Baladă a lui Ciprian Porumbescu, invitaţii au sosit rând pe rând, ocupându-şi locurile în sală. În deschidere, dl Corneliu Nicolăescu, fost ofiţer în armata română, a ţinut o alocuţiune în care a prezentat contextul istoric al Marii Uniri de la 1918, urmat de un moment solemn în care toţi cei prezenţi au intonat imnul României “Deşteaptă-te române”. Apoi, Grupul muzical “Roua” a cântat “Clopotul reântregirii”. Programul a continuat cu un fragment din romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu, interpretat cu măiestrie de Mihaela Reed. La acest spectacol dedicat zilei naţionale a României, au participat mai mulţi lideri ai bisericilor româneşti din metrolopa Phoenix printre care: părintele Vasile Părău preot paroh la biserica “Sfânta Paraschiva”, dl Doru Levi Ilioi pastor al bisericii “Emanuel”, Ionel Borcea – pastorul bisericii “Philadelphia”, Dorel Micula şi George Botea – pastori asistenţi la biserica “Elim”. Salutară a fost prezenţa pastorului John Todor din Quartzsite (Arizona) care a călătorit peste 2 ore cu maşina să ajungă la acest eveniment împreuna cu soţia şi fetiţa lor între cele doua slujbe (de dimineaţă şi seară) de la biserică. John Todor este singurul român din orăşelul Quartzsite din Arizona, este

căsătorit cu Mythyl Grace, originară din Filipine, amândoi fiind părinţii unei fetiţe de doi ani, care s-a obişnuit deja să audă vorbindu-se în casă în limba română, filipineză şi engleză. Acesta, este pastorul bisericii americane “First Baptist Church” din localitate. Liderii bisericilor româneşti din Arizona, au luat cuvântul rând pe rând, intercalânduse cu alte momente din program. Domnul Dorel Micula, s-a remarcat prin cuvântarea despe identitatea noastră ca cetăţeni americani de naţionalitate română. Face o bună remarcă afirmând că uneori ne consideram americani (pt că majoritatea suntem aici de mulţi ani, alţii de decenii), alteori ne consideram pur şi simplu, români. Cel mai bine se observă cine suntem, la competiţiile sportive internaţionale. Când la o competiţie sportivă este un american, toţi dorim ca el să câştige. Însă, dacă se întâmplă ca în final să ramână un american şi un român, atunci, noi susţinem românul (în o asemenea situaţie se vede mai bine ce suntem). Atmosfera a fost întreţinută şi de cântăreţul de muzică populară Vasile Ţântaş (din Surprise, AZ) care a interpretat mai multe piese muzicale printre care “Arizona, Arizona”, “Oameni buni din neamul meu”, “Nici n-am trecut graniţa”, “Am şi prieteni şi duşmani”, “Eu şi vărul Ion” etc. Melodiile au fost intercalate cu câteva recitaluri printre care “Reaprindeţi candela” de Grigore Vieru interpretată de Mihaela Reed, Simona Lucescu a recitat poemul "Din strainatate" de Mihai Eminescu şi poezia “1 Decembrie” de Gabriela Petcu a fost recitată de Ligia Simon. Au existat şi momentele vesele cu piese remarcabile precum “Proces verbal” şi “Sărutmâna Coana Mare” de Tudor Muşatescu redate cu talent de Corneliu Nicoălescu. Pe parcursul spectacolului, grupul “Roua” susţinut de o mare parte din audienţă, a revigorat atmosfera în mod deosbit prin melodiile “Treceţi Batalioane Române, Carpaţii”, “Basarabie Frumoasă”

şi “Trăiască duhul lui Iancu”. Programul evenimentului a fost prezentat cu profesionalism, talent şi dăruire de către jurnalistul Octavian Curpaş, deschizând astfel drumul spre inimile celor prezenţi la sărbătoarea dedicată României, un motiv în plus de regăsire şi trăire a bucuriei de a fi români. În urma acestui eveniment, mulţi dintre participanţi încă sub impresia plăcută lăsată de sărbătoare, au avut cuvinte de apreciere şi mulţumire. Iată o astfel de scrisoare venită din partea lui Gheorghe Manea din Scottsdale, Arizona: “Invitaţia de a participa la o întalnire cu românii din Arizona ne-a bucurat prin faptul că am avut prilejul să trăim un moment de adânc patriotism faţă de ţara în care ne-am născut şi am trăit o perioadă a vieţii noastre. Sărbătorirea Zilei Naţionale ne-a făcut să ne reamintim diferitele etape istorice prin care a trecut poporul nostru pentru păstrarea identităţii naţionale. Un domn (Corneliu Nicolaescu) care cu emoţie ne-a făcut să rememoram eforturile eroice ale naţiei noastre pentru a fi unită şi puternică în pofida vicisitudinilor vremii de atunci, a trezit în fiinţa noastră acel sentiment patriotic că oriunde vom fi pe acest pămînt, ceva din fiinţa noastră a rămas şi va trăi în vechea vatră strămoşească. Adunarea a fost condusă cu multă căldură şi spontaneitate de artizanul atâtor întruniri, Octavian Curpaş, care a ştiut să îmbine momentul solemn cu poezie genuină recitată de câţiva invitaţi cu vocaţie de artişti. Cântecele susţinute de solistul ardelean (Vasile Ţântaş) şi a formaţiei "Roua" a înveselit audienţa şi imnul patriei noastre a răsunat grandios în hotelul "La Quinta" din Phoenix iar fiorul "Deşteaptă-te române" ne-a făcut să credem pentru moment că suntem acasă. Gazdele au fost foarte ospitaliere punând la dispoziţie mici gustări şi cafea pentru toţi. Schimbul de dialoguri cu cei pe care i-am cunoscut ne-

a bucurat mult şi pentru un moment noi toţi, parcă eram o Românie mică în acest frumos stat Arizona. Aşteptăm ca astfel de evenimente să se mai întample şi noi de aici, să trimitem un gând bun celor care au rămas să înfunte dificilele probleme prin care trece în momentul de faţă, România.” O altă participantă la această sărbătoare, Ramona Pavlovici, impresionată de întâlnire, scrie revistei: “Atât eu cât şi familia mea, am fost total mişcaţi şi emoţionaţi că putem sărbători Ziua Naţională a Romaniei chiar şi în Vestul Sălbatic. Am avut un sentiment plăcut, îmbinat cu speranţa că toţi românii, fără deosebire de vârstă, religie, etc...se vor uni sub un singur Dumnezeu şi un singur steag naţional. Desăaşurarea programului a reprezentat un început promiţător pentru felul în care românii din Arizona şi-au exprimat dragostea pentru patria mamă şi pentru cei de-acasă. Desigur că multe aspecte se pot perfecţiona în viitor şi nu mă îndoiesc de un şi mai mare succes în 2010. Sper din tot sufletul că această tradiţie iniţiată de dumneavoastră în acest an, să continuie şi să dăinuie atâta timp cât curge sânge de român pe aceste meleaguri. Cred că un mare aport la sucesul acestui eveniment în viitor îl va avea atragerea a cât mai multor copii care să promoveze valorile şi cultura noastră românească. În aceeaşi ordine de idei aş adauga o altă sugestie, şi anume organizarea unui alt eveniment în Ianuarie, prin care să comemorăm creaţia şi contribuţia Eminesciană în literatura română.” Cu siguranţă, şi în anul 2010, revista Phoenix Mission (www.phoenixmission. org) reprezentată de Octavian Curpaş şi Alianţa Românească condusă de Corneliu Nicolăescu, vor organiza alte spectacole, alte minunate întâlniri prilejuite de diverse ocazii. Şi toate aceste evenimente, vor fi minunate, aşa cum a fost cel prezentat iar de fiecare dată, elemente noi vor întregi reuşitele.

5

MIORIŢA USA IANUARIE 2010 RECLAME

6

ZIG - ZAG IANUARIE 2010 MIORIŢA USA

Situaţia României în preajma şi în timpul Celui de-al II-lea Război Mondial şi Drama Refugiatilor Polonezi in Romania Ion Agrigoroaiei - Prof. Dr, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi Marius Petraru – Prof. Dr, California State University Sacramento Împlinirea a 70 de ani de la atacarea Poloniei şi de la declanşarea Celui de-al II-lea Război Mondial poate constitui un prilej deosebit pentru a reaminti câteva aspecte în mare parte cunoscute, dar care comportă în continuare discuţii pentru a fi depăşite unele aprecieri mult prea “încetăţenite” în literatura de specialitate. Comemorarea merită o atenţie mai mare din partea istoricilor din România, în cadrul cercurilor politice oficiale, în massmedia etc. Activitatea diplomaţiei româneşti în primăvara şi vara anului 1939, obiectivele urmărite, alianţele şi garanţiile obţinute sau numai negociate, subordonate organizării securităţii colective în sudestul Europei, închegării frontului de rezistenţă împotriva politicii agresive a statelor fasciste au fost influenţate în mod determinant de evoluţia relaţiilor dintre marile puteri şi de răsturnarea raportului de forţe din preajma izbucnirii Celui de-al II-lea Război Mondial. Eşecul tratativelor tripartite de la Moscova şi încheierea între U.R.S.S. şi Germania a tratatului de “neagresiune” din 23 august 1939 au fost primite cu o vie nelinişte de cercurile politice şi diplomatice româneşti. Noile evenimente produse pe arena politică internaţională încheiaseră, practic, procesul izolării României pe plan extern. Consiliul de Coroană, întrunit la 6 septembrie 1939, a hotărât în unanimitate “observarea strictă a regulilor neutralităţii stabilite prin convenţiunile internaţionale faţă de beligeranţii din actualul conflict”. Nicolae Iorga declara cu acest prilej: “… Facem astăzi o altă politică decât aceea pe care o avem în inimă. Nu o putem face decât pe aceea de azi! Neutralitatea demnă şi onestă”. Formula neutralităţii nu a cuprins în sine, în concepţia cercurilor conducătoare de atunci, o retragere de pe poziţiile obţinute în domeniul colaborării, al respectării vechilor alianţe şi tratate. Datorită poziţiei de neutralitate (neutralitate care a avut de facto un caracter antihitlerist), refugiaţii militari şi civili polonezi s-au bucurat de ospitalitatea poporului român, creându-lise posibilitatea de a pleca din ţară. Specialistul în drept internaţional, profesorul N. Daşcovici, sublinia, întro conferinţă ţinută la 1 iunie 1940, în Aula Universităţii ieşene, că neutralitatea României nu este îndreptată împotriva nimănui; ea trebuie, însă, menţinută “atât timp cât nimeni nu se atinge de fruntariile şi independenţa noastră politică”, ceea ce reprezenta, de fapt, un îndemn la rezistenţă într-o perioadă când Germania hitleristă cucerea o parte însemnată a continentului, iar România, complet izolată, îşi mai menţinea, cu mare greutate, neutralitatea. La scurt timp după semnarea pactului Ribbentrop - Molotov, Germania a atacat Polonia la 1 septembrie 1939. Marea Britanie şi Franţa au declarat război Germaniei la 3 septembrie, dar nu au însoţit

această declaraţie de acţiuni hotărâte. În timp ce armata poloneză se opunea ofensivei hitleriste, la 17 septembrie armata sovietică a pătruns pe teritoriul Poloniei. Uniunea Sovietică a acţionat în conformitate cu punctul 2 al protocolului secret adiţional “tratatului de neagresiune”. Putem aprecia că declanşarea războiului mondial a grupat, pentru o anumită etapă, pe de o parte Germania hitleristă, Uniunea Sovietică, şi pe de altă parte, Polonia, Marea Britanie, Franţa. În urma discuţiilor angajate de aceiaşi Ribbentrop şi Molotov, şi tot la Moscova, de data aceasta la 27 şi 28 septembrie, s-au semnat o Declaraţie comună şi un Tratat germano-sovietic “de amiciţie şi frontieră”. Reproducem aici un scurt fragment din Declaraţia comună, în care Uniunea Sovietică se situa alături de Germania în aşa - zisele propuneri de pace (de remarcat cinismul unor afirmaţii): “După ce guvernul german al Reich-ului şi guvernul U.R.S.S.-ului au soluţionat definitiv chestiunile care rezultă din dizolvarea statului polonez şi au creat o bază sigură pentru o pace durabilă în Europa de răsărit, prin acordul semnat ele exprimă părerea că acesta ar răspunde adevăratelor interese ale tuturor popoarelor ca să se pună capăt stării de război existente între Germania, de o parte, şi Anglia şi Franţa, pe de altă parte”. Prin Tratatul “de amiciţie şi frontieră”, cele două guverne îşi fixau definitiv (termenul aparţine punctului 1) frontiera intereselor lor în teritoriul statului polonez şi considerau tratatul ca punct de plecare în desfăşurarea bunelor relaţii între cele două state. După dizolvarea statului polonez, cele două guverne considerau, “ca sarcină a lor exclusivă, de a restabili în aceste teritorii pacea şi ordinea şi a asigura naţionalităţilor de acolo o existenţă paşnică şi corespunzător atributelor etnice…”. Polonia a suferit după expresia lui Henri Michel - “cea dea patra împărţire din istoria sa”. Ordinea impusă de ocupanţi nu a asigurat pacea şi nu şi-a propus nici pe departe respectarea drepturilor minorităţilor din teritoriile respective. Izolată tot mai mult pe plan extern, România urmărea cu vie îngrijorare această desfăşurare a evenimentelor. La 21 septembrie un grup de legionari îl asasinează pe primul ministru, Armand Călinescu (ostil Germaniei hitleriste) şi încearcă, fără a reuşi, o lovitură de stat. Ocuparea Poloniei şi noul tratat Ribbentrop-Molotov, desfiinţând statul vecin cu care eram legaţi printr-un tratat de alianţă şi prin importante interese în apărarea graniţelor de est, au stârnit, cum era şi firesc, îngrijorarea opiniei publice româneşti. Această manieră de “rezolvare” a problemei poloneze a stăruit puternic în mintea cercurilor politice conducătoare româneşti supuse la noi presiuni şi ameninţări în primăvara şi vara anului 1940 şi le-a determinat, alături de alţi factori, să adopte o anumită poziţie

faţă de notele ultimative de la sfârşitul lunii iunie. După cum se ştie, la sfârşitul lunii noiembrie 1939, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda; după aproximativ două săptămâni (la 14 decembrie), Societatea Naţiunilor condamna această acţiune prin care Uniunea Sovietică se plasa preciza rezoluţia adoptată de Adunarea Generală - în afara Pactului Societăţii. În aprilie - iunie 1940, Germania invadează Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Luxemburgul şi Franţa. În vara anului 1940, Uniunea Sovietică anexează Estonia, Letonia şi Lituania. La 28 mai 1940, a doua zi după capitularea Belgiei, primul ministru Gheorghe Tătărescu l-a convocat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri pe Fabricius şi, în prezenţa lui Grigore Gafencu şi a lui Ernest Urdăreanu, ministrul Palatului Regal, i-a adus la cunoştinţă că guvernul român dorea să lămurească “cadrul colaborării prieteneşti cu guvernul Reichului”. Pentru a înlesni această schimbare în orientarea politicii externe a României, Grigore Gafencu, adept al politicii de neutralitate, şi-a prezentat demisia, locul lui fiind luat de Ion Gigurtu. Se spera că el va reuşi să realizeze apropierea de Germania hitleristă. Răspunsul la nota lui Gheorghe Tătărescu a fost remis de Fabricius la 2 iunie 1940. Reich-ul condiţiona strângerea relaţiilor cu România de măsura în care guvernul român era dispus “să ia în considerare eventualele cereri de revizuiri ale vecinilor…”. Alarmat de preţul cerut de Berlin pentru înfăptuirea unei “apropieri” germano-române şi mai ales de pierderile teritoriale la care Fabricius s-a referit fără înconjur, guvernul român a amânat luarea unei decizii, mai ales că în rândul cercurilor conducătoare se manifestau mai multe tendinţe referitoare la linia politică ce trebuia adoptată: unii oameni politici erau de părere să se realizeze o cotitură hotărâtă spre Germania, în timp ce alţii nu erau dispuşi decât la concesii parţiale. Factorul decisiv care a impulsionat deplasarea în direcţia unei apropieri faţă de Germania hitleristă a fost năruirea speranţelor într-un succes militar apropiat al puterilor occidentale. Exista convingerea statornicită în rândul cercurilor dominante din România că, pentru un timp îndelungat, Germania va continua să deţină superioritatea militară şi, implicit, îşi va păstra dominaţia asupra ţărilor din centrul şi sud-estul Europei. În primăvara şi vara anului 1940, aproape fiecărei victorii hitleriste i-a urmat o nouă şi mai mare concesie din partea României, în scopul menţinerii fiinţei de stat. Orientarea politică a guvernului român n-a atras scontata simpatie germană faţă de regimul carlist; dimpotrivă, atitudinea guvernului nazist a devenit şi mai dură. Ea n-a adus nici o ameliorare în raporturile cu Ungaria. În acest context internaţional, când Germania hitleristă ţinea sub control un vast teritoriu al Europei, de la Atlantic la est de Varşovia, când Uniunea Sovietică ocupase sau era pe cale să ocupe noi teritorii la graniţa de vest, România nu numai complet izolată, dar şi direct ameninţată - a fost nevoită să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord şi o porţiune din fostul judeţ Dorohoi (mai mult chiar

decât se prevăzuse în protocolul secret). Se poate observa că notele ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 au survenit la câteva zile după ce Franţa semnase armistiţiul cu Germania (22 iunie). În acest fel, Uniunea Sovietică a răpit României un teritoriu de 50 762 km2 şi un număr de aproximativ 3 915 000 locuitori (din care Basarabia cu 44 422 km2 şi peste 3 milioane de locuitori, diferenţa reprezentând nordul Bucovinei şi o parte din fostul ţinut al Herţei). În perioada imediat următoare guvernul sovietic a avut şi alte pretenţii teritoriale pe seama României, în special în Delta Dunării (soldate cu incidente). Într-o broşură apărută în noiembrie 1940, găsim scris: “S-a frânt trupul Ţării… A fost sortită zilelor noastre o mare şi grea durere. Ni s-au schimbat hotarele ţării. S-a rupt din trupul Moldovei lui Ştefan Vodă partea de răsărit, de acolo de unde se înalţă dimineaţa soarele aurind câmpurile, şi ni s-a sfârşit o parte din Bucovina, înjumătăţind frumosul ţinut al fagilor şi tulburând odihna voievodului din sfânta mănăstire a Putnei… Am judecat noi că, oricâte dovezi de vrednicie am da, n-am putea duce lupta la toate hotarele ţării, cu toţi duşmanii pregătiţi să ne atace”. La 28 iunie 1940 a început calvarul evacuării Basarabiei şi Bucovinei de Nord, sub presiunea intrării imediate a armatei sovietice, care nu a respectat propria sa prevedere din a doua notă ultimativă, de a acorda 4 zile pentru retragerea trupelor, a autorităţilor româneşti din aceste teritorii. În amintirile sale, Al. Cretzianu notează: “Unităţi motorizate şi blindate ale Armatei Roşii traversau Basarabia şi Bucovina de Nord chiar din prima zi şi procedau în mod activ la provocarea dezordinii printre trupele noastre. În multe locuri soldaţii noştri au fost dezarmaţi. Ofiţerii şi-au scos insignele şi au suferit şi alte umilinţe din parta armatei sovietice. În mai multe ocazii, trupele sovietice au deschis pe loc focul împotriva coloanelor noastre în marş. Trupele noastre au fost reţinute numai cu mari dificultăţi să nu răspundă”. Ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord, a unei părţi a fostului ţinut Herţa a însemnat o adevărată tragedie, mai întâi prin modul în care s-a realizat şi, apoi, prin consecinţele sale. Uniunea Sovietică a intrat deci în al IIlea Război Mondial prin atacarea Poloniei, urmată de alte acte agresive împotriva vecinilor săi de la Vest. Răspunsul guvernului român la notele ultimative sovietice scoate în evidenţă lipsa unui acord, caracterul ilegal (din punctul de vedere al dreptului public internaţional) al actului săvârşit de U.R.S.S. şi faptul că teritoriile româneşti au fost ocupate prin forţa armată, introducându-se acolo un regim de ocupaţie. Toate acestea ne îndreptăţesc să afirmăm că România a fost atacată militar de Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940. Acesta este, de fapt, momentul intrării României în război, ca stat atacat. La 24 iunie 1941, Grigore Gafencu, reprezentantul guvernului român la Moscova, era primit de V. Molotov, care i-a cerut explicaţii în legătură cu intrarea României în război. - Continuare în numărul următor -

EuroMarket & Delicatessen

Vă aşteptăm cu mâncare caldă!

7

MIORIŢA USA IANUARIE 2010 CALEIDOSCOP

Rolul literaturii de după marea unire în europenizarea României

Al. Florin Ţene

După Marea Unire din 1918 , aşa cum se cunoaşte, au început să se dezvolte mai toate ramurile economiei naţionale. Prin acest act înfăptuit la Alba Iulia la 1 Decembrie s-a realizat unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare. Un rol important în europenizarea României l-a avut presa literară şi literatura care cunoaşte o efervescenţă deosebită din care nu lipsesc polemicile, uneori violente. În acest context se impun personalităţi ca Mihai Sadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Lucian Blaga, Gib Mihăescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu şi alţii care prin lucrările lor publicate în ţară şi străinătate au avut un rol deosebit în cunoaşterea realităţilor din România pe drumul modernizării. După Marea Unire numărul ziarelor cu pagină literară şi reviste literare se înmulţesc. O parte din ele, prin rezumate traduse în limbi de circulaţie internaţională, fac cunoscute operele scriitorilor români. Revista „Viaţa românească” (apărută la 6 martie 1906, dar care îşi încetează activitatea în timpul Primului Război Mondial), reapare în 1920 sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu, tot la Iaşi. Dar din 1930 se mută la Bucureşti, conducerea fiind preluată de Mihai Ralea şi George Călinescu. În acea perioadă „Viaţa românească” pune accentul pe autenticitate şi specificul naţional înţeles ca dimensiune socială şi europenizarea ca asimilare a spiritului naţional. În jurul acestei reviste se dezvoltă curentul literar cunoscut sub numele de poporanism. În cadrul redacţiei s-au dezvoltat mulţi scriitori, printre care amintim pe Spiridon Popescu, Calistrat Hogaş, Jean Bart, Pătrăşcanu, Mironescu, Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Topârceanu şi alţii. În perioada abordată disputele literare se duceau în jurul modernismului şi al tradiţionalismului. Modernismul denumeşte tendinţa inovatoare într-o anumită etapă a unei literaturi. El apare în literatura secolului XX-lea opunânduse tradiţionalismului proclamând noi principii creaţiei.Acest curent susţinea europenizarea (sincronizarea) literaturii naţionale cu literatura Europei, promovarea scriitorilor tineri, teoria imitaţiei,

eliminarea decalajului în cultură, trecerea de la o literatură cu tematică rurală la una de inspiraţie urbană. Cultivarea prozei obiective şi evoluţia poeziei de la epic la liric şi a prozei de la liric la epic. Eugen Lovinescu, în literatura noastră, teoretizează asupra modernismului în revista „Sburătorul” şi în cenaclul pe care-l conducea. Revista lui Lovinescu apare la Bucureşti între anii 1919-1922 şi apoi între 1926-1927. Cenaclul „Sburătorul” are o existenţă mai îndelungată, funcţionând între 1919-1947, când a fost interzis de comunişti. Obiectivele acestei grupări erau: promovarea tinerilor scriitori şi imprimarea tendinţei moderniste în evoluţia literaturii române. Primul obiectiv s-a realizat prin promovarea unor nume ca: Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, Pompiliu Constantinescu, George Călinescu, etc. Un proces mai îndelungat a cunoscut cel de-al doilea obiectiv. Eugen Lovinescu îşi dezvolta concepţiile sale moderniste în Istoria civilizaţiei române moderne şi în Istoria literaturii române contemporane. În aceste ample lucrări modernismul lovinescian porneşte de la ideea că există un spirit al veacului XX explicat prin factori materiali şi morali, care cuprinde un proces de o modernizare a civilizaţiilor de integrare într-un ritm de dezvoltare sincronică, teoria imitaţiei care explică viaţa socială prin interacţiunea reacţiilor sufleteşti, principiul sincronismului care în literatură înseamnă acceptarea schimbului de valori a elementelor care conferă noutate şi modernitate fenomenului literar. La revista „Sburătorul” colaborau, printre alţii, Ilarie Voronca, Ion Barbu, Tristian Tzara şi alţii. În acea perioadă era promovat şi curentul denumit tradiţionalism, prin care se înţelege, continuarea vechilor valori tradiţionale, insistându-se pe ideea că istoria şi folclorul sunt cele două domenii relevante ce definesc specificul unui popor. Nichifor Crainic, la aceste două domenii, mai adaugă factorul spiritual, credinţa religioasă ortodoxă care ar fi, spunea scriitorul, elementul esenţial de structură a sufletului ţărănesc din România. Consecinţa acestei teze era că opera de cultură cu adevărat românească trebuia să includă în substanţa ei ideea de religiozitate. Revista tradiţionalistă este „Gândi-

rea” care apare la Cluj în 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu şi D. I. Cucu, din redacţia căreia făcea parte şi Gib I. Mihăescu. În 1929 revista se mută la Bucureşti şi conducerea ei este luată de Nichifor Crainic. Această publicaţie apare până în 1944. Scriitorii care se înscriau în curentul tradiţionalist au căutat să surprindă în operele lor particularităţile sufletului naţional prin valorile miturilor autohtone a situaţiilor şi credinţelor străvechi. La acest curent au aderat Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale şi dramaturgii Adrian Maniu şi Lucian Blaga. Aici intră „Revista fundaţiilor regale” care apare lunar la Bucureşti în două serii. Această publicaţie îşi propune să fie cu rădăcini în toate domeniile activităţii naţionale. Primul redactor şef al revistei Paul Zarfipol, îi dă direcţia maioresciană. După 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu şi apoi Dumitru Caracostea. În această revistă au publicat: Gala Galaction, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat Bengescu, etc. În perioada interbelică apar şi publicaţii care promovează avangarda. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul non-conformist numit dadaism. Acesta a fost iniţiat la Zurich de Tristian Tzara, originar din România. Scriitorii care scriau în spiritul dadaismuluii îşi exprimau dispreţul faţă de o lume incapabilă să stăvilească barbaria şi crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, tangenţiind cu absurdul. Din acest curent s-au desprins constructivismul şi suprarealismul. Constructivismul de la noi s-a grupat în jurul revistei „Contemporanul” la conducerea căruia se aflşa Ion Vinea. Constructiviştii promovau ideea necesităţii unei corespondenţe între artă şi spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventează forme noi, conturând natura. La solicitarea lui Ion Vinea au colaborat la revistă Ion Barbu, T. Arghezi, Camil Petrescu, dar şi pictori şi sculptori, printre care şi C. Brâncuşi. În acea vreme au mai apărut reviste constructiviste ca: „Integral” şi „Punct”. Tot în acea perioadă, aşa cum spuneam mai sus, a apărut şi curentul suprarealismului ce a fost teoretizat şi promovat de revistele „Alge” şi „Urmuz”. Acest curent urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul inconştientului, al visului, al oniricului, al delirului în care spaţiile umane scapă controlul conştiinţei. Dintre reprezentanţii suprarealismului români amintim pe Aurel Baranga, Saşa Pană şi chiar Arghezi, iar pe plan european Louis Aragon, dintre pictori Picasso. După cum se observă literatura, arta română rezonează cu spiritul european. În perioada interbelică, după actul Marii Unirii de la Alba Iulia romanul românesc atinge nivelul valoric european. Romanul românesc îşi extinde evantaiul tematic,

el cuprinzând medii sociale diferite şi problematici mai bogate şi complexe ce interesează şi cititorul european. Fiindcă multe din aceste romane sunt traduse în limbi europene. Sunt publicate în aceste limbi romane semnate de Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu şi alţii. Apariţa romanului „Ion” de Liviu Rebreanu în anul 1920 a fost un eveniment editorial. Acesta fiind primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia copleşitoare de viaţă pe care o degaja. Romanele apărute în perioada interbelică continuă inspiraţia rurală prin operele lui M. Sadoveanu, şi L. Rebreanu, dar având valori cu totul superioare şi cu modalităţi specifice. Era vremea ca romanul românesc să devină afluent al fluviului romanului european. Acum apar romanele cu subiecte citadine în care cadrul de desfăşurare al acţiunii fiind oraşul ce se modernizează împrumutând arhitecura franceză sau germană. Atunci apar creaţiile lui Călinescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu. În acest context se dezvoltă şi problematica intelectualului inegalabil ilustrată de romanele lui Camil Petrescu. Garabet Ibrăileanu este unul dintre acei care intensifică dezbaterile cu caracter teoretic în legătură cu romanul. Aici fiind vorba de romanul de creaţii, care prezintă personajele în deosebi prin comportamentul lor, şi romanul de analiză care este interesat de viaţa interioară de psihic. În acest domeniu teoretic o mare importanţă conferinţa lui Camil Petrescu, intitulată „Noua structură şi opera lui Marcellu Proust”. Din acest studiu s-a desprins o nouă viziune a supraposibilităţilor de cunoaşterte a fiinţei umane în accord cu evoluţia filosofiei şi ştiinţelor. În perioada interbelică romancierii, asemeni confraţilor din Europa, experimentează tehnici multiple ale romanului modern. Astfel exista tendinţa de întoarcere la modele tradiţionale precum cel balzacian pe care George Călinescu îl foloseşte în „Enigma Otiliei”. El considera necesitatea dezvoltării romanului românesc pe linia studiului caracterului. Romanul interbelic cunoaşte şi alte orientări cum este lirica în opera lui Ionel Teodoreanu, estetizanta şi simbolistica la Mateiu Caragiale, Memorialistica la Constantin Stere şi fantastica la Mircea Eliade. În perioada aceea s-au format marile personalităţi ca Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Brâncuşi. Proza interbelică se dezvoltă prin nuvelistica lui Gib Mihăescu, reportajul prin Geo Bogza şi proza originală a absurdului prin Urmuz deschizătoare de drumuri pentru literatura deceniilor următoare. În urma acestei sumare analize putem afirma că Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a avut un rol important şi de netăgăduit în dezvoltarea literaturii române şi integrarea ei în marea literatură europeană.

8

CALEIDOSCOP IANUARIE 2010 MIORIŢA USA

UN ROMÂN DE RENUME INTERNAŢIONAL: CONSTANTIN CIOSU Roni Căciularu

Constantin Ciosu este un rafinat pamfletar. Scrisul lui e din linii şi puncte. Un desen de Ciosu vorbeşte cât 10 articole. Unde pune el peniţa, pune Dumnezeu un zâmbet. Cred că Cel de Sus încearcă, şi astfel, să corecteze lumea. Impostura, demagogia, suficienţa, tâmpenia, aroganţa, infatuarea, snobismul, invidia, meschinăria, necinstea, arivismul, oportunismul şi tot felul de alte „isme” de acest gen sunt redate de Ciosu transfigurat şi adesea condescendent, dar neiertător. Ironia e fină, umorul - de calitate, substanţa e vie şi concludentă. Caricaturile acestui băcăuan universal sunt discriminatorii: se adresează numai oamenilor deştepţi. Puterea lui de a decanta noroiul vieţii şi de a ajunge la esenţe general umane este reală şi incontestabilă. Naturaleţea şi fineţea stilistică îl ilustrează. La fel e, de fapt, şi omul - delicat, politicos, amabil, dar nu cu mai multe feţe. Il cunosc de o viaţă. Un e-mail de la el, din urmă cu ceva timp îmi bucură inima. „Am găsit în «arhiva» mea - îmi scrie el - un material semnat de dvs., este prima prezentare care mi-a fost făcută de cineva în perioada de

început, referitor la caricatură. Mi-aduc perfect de bine aminte când m-aţi chemat la redacţie pentru colaborare, lucru care nu l-a mai făcut nimeni nici după aceea”.. Sincer vorbind, mă bucur că azi se vorbeşte despre maestrul Constantin Ciosu. Desenele lui humoristice, satirice, caricaturile lui, sunt cunoscute şi apreciate în întreaga lume. Pasiunea pentru caricatură i-a apărut acum aproape 60 de ani. A continuat pe această linie pe parcursul unei vieţi de om, fiind prezent la foarte multe concursuri internaţionale, unele - susţinute de cei mai redutabili reprezentanţi ai genului. Sunt oameni în Italia, Macedonia, Belgia, Japonia, Polonia, China, Grecia, Coreea, Portugalia, India etc.,etc. – care-i pomenesc cu respect şi admiraţie numele. Este bine cunoscut şi datorită albumellor sau publicaţiilor din aceste ţări, care l-au evidenţiat cu prilejul concursurilor şi expoziţiilor respective. Ca şi în România, de altfel. A colecţionat 130 de premii naţionale şi internaţionale, 89 fiind de peste hotare. Într-un an, după cum îmi spune, particip la 20 de expoziţii (cam 30-40 de desene), iar premiile sunt între 3 şi 5 pe an. Zilele acestea, artistul Constantin Ciosu a primit din partea Consiliului judeţean Bacău – preşedintele Comisiei culturale fiind un om luminat: Petru Enăşoaie – PREMIUL DE EXCELENŢĂ, în valoare de 1000 de euro, în semn de preţuire la el acasă, pentru întreaga sa activitate creatoare. „În general, zîmbeşte el, foarte puţine dintre premiile mele au avut şi o parte materială. Bogăţia mea, adaugă C. Ciosu, constă în ce pot face azi, pe plan artistic. Acesta este câştigul. Încerc să fac orice lucrare cât pot de bine, şi asta fiindcă nu pot să trişez”. Îi citesc desenele pe-ndelete; am ce citi! Îi desluşesc liniile şi punctele, dar şi spaţiile dintre ele, îi citesc culorile, mă gândesc la „discursul” său şi mă delectez. Lumea de lângă noi este redată din unghiuri şi cu sensuri pe care – unele – le porţi în suflet,

dar nu ştii acest lucru decât după ce el ţi se adresează. Iar lumea de lângă noi devine lumea de oriunde. E original. Merge la inimă. Dar mai ales - la minte. Este cel mai citit autor, de la oricare publicaţie unde-i apare numele. Statutul său e de „scriitor” care publică şi în ziare şi reviste. Este înalt, impozant şi meditativ. Când mă gândesc la el, îmi vine în minte o sculptură pe care am văzut-o la Paris, la intrarea în parcul Muzeului Rodin. E vorba de „Gânditorul” titanului de pe rue de Varenne. Aşa mi-l imaginez eu pe Ciosu, cu bărbia-n pumn, meditând cu o imensă răspundere asupra lumii în care trăim. Este mai tânăr decât în tinereţe. Şi mai viguros artistic ca oricând. „Mă simt, zice el, la 71 de ani, în plină activitate şi cu multă energie creatoare. Mă consider mulţumit, chiar fericit!”. Omul acesta creează o operă majoră despre noi, cu noi şi pentru noi. Şi pentru cei care vin. El retuşează ceea ce a greşit Dumnezeu. Are acest mandat. Cu toate astea, mi se destăinuie: „Dacă o să mă întrebaţi în ce măsură desenele mele au totuşi vreun impact, dacă au puterea să schimbe ceva, să-i facă pe oameni mai buni, am să vă răspund că, pur şi simplu, nu ştiu. Dar sper. Iar dacă mă uit în urmă, îmi dau sema că viaţa mea nu are nimic senzaţional. Sunt o persoană reţinută, nu fac excese, stau în banca mea. Mică sau mare. Iar când mi se ia un interviu, nu-mi place, dar mă bucur”... Este o „bancă”, domnule Ciosu - aveţi dreptate! – unde, şezând, îţi poţi permite să spui: „Mă consider mulţumit, chiar fericit!”. Adevărul este că mi-ar place să văd, pe un carton, un desen cu un Ciosu având lauri în jurul capului, şezând pe o bancă, cu picioarele lungi întinse relaxat şi, cu un zâmbet bun dar ironic, spunând într-o buclă de peniţă: „Fericit!”... - Ce ziceţi, ar fi o temă pentru artistul care sunteţi?

Sarbatorire Mihai Eminescu Rasai asupra mea lumina lina, Ca-n visul meu ceresc de-odinioara; O, Maica Sfânta, pururea Fecioara, În noaptea gândurilor mele vina De la Nistru pân’la Tissa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate… Pe lânga plopii fara sot Adesea am trecut; Ma cunosteau vecinii toti Tu nu m-ai cunoscut… De din vale de Rovine, Graim Doamna catre tine, Nu din gura ci din carte, Ca ne esti asa departe…

La 15 ianuarie 2010 se împlinesc 160 ani de la nasterea marelui nostru poet Mihai Eminescu. Pentru sarbatorirea acestui important eveniment copiiisitineriipregatescunprogramcupoeziirecitate sau cântate:

Data: 9 ianuarie 2010, Sâmbata; Ora: 4:00 PM; Unde: 5026 Don Julio Blvd., Sacramento, CA 95842. Va invitam sa participati si sa va alaturati entuziastului nostru omagiu adus acestui mare geniu al spiritului si sufletului românesc.

Calin Mihalas Romanian American Insurance Agency

Great rates in

Auto Insurance Home Insurance Life and Mortgage Insurance Business

NEW CUSTOMERS RECEIVE A $25-$50 GIFT CARD WITH THIS AD

Nor Cal (916) 396-8212

So Cal (310) 849-2657

9

MIORIŢA USA IANUARIE 2010 DIVERSE

„AMINTIRI DIN COPILĂRIE” - EXPOZIŢIA PICTORIŢEI MIRIAM COJOCARU Dr. Dorel Schor "Amintirile mele sint legate de oameni, obiecte, locuri si obiceiuri. Expozitia nu are un caracter sentimental sau romantios". Cu aceste cuvinte ne intimpina pictorita Miriam Cojocaru, invitindu-ne sa-i privim "Amintirile din copilarie" la Beit Gabriel, pe malul lacului galilean. Amintirile sint, de obicei nostalgice, presupun oarecare tristete sau sentimentul unor vagi dorinte neimplinite, insotite de melancolie. Nu este cazul! Miriam Cojocaru reinvie universul copilariei (comun probabil majoritatii dintre noi) prin imagini intiparite in minte si suflet. Reminiscentele biografice reconstituie aluziv o epoca si un loc, in cazul ei o localitate din Ardeal, in care oameni obisnuiti duceau un trai onest in contextul limitelor decise de un regim neospitalier. Am folosit acest eufemism pentru a pastra atmosfera dominanta in tablouri, culorile sublimate in imagine, frumosul distilat in creatie. Pregnanta este si integrarea inspirata a prezentei umane in peisajul domestic. Parintii, spalatoreasa, calcatoreasa, conservele pregatite pentru iarna, cererea de plecare din tara, jucariile, lacasul de cult, liliacul , obiectele casnice – toate vazute si rememorate cu ochii copilului de atunci, in ciuda unui inevitabil accent personal, au gratie naturala si discernamint. Viziunea copilului subintelege candoa-

re si inocenta, dar viata nu e intotdeauna usoara iar framintarile locului si timpului impun o anumita rigoare si discernamint in memorarea unor subiecte predilecte. Miriam Cojocaru intrebuinteaza un stil de exprimare sintetic, in care emotiile ramin interioare, unda emotiva fiind filtrata de subtile virtualitati. O foarte discreta tristete este echilibrata printr-un la fel de discret timbru sentimental, artista dovedindu-se exigenta cu sine in ciuda firii ei generoase. La Miriam Cojocaru culoarea este prioritara, sugerind o anume stare de lucruri. Pictorita foloseste atmosfera intima a tablourilor in scopul revelatiei artistice, fenomenul plastic modern servind insidios tematica sociala. Pictura ei are coordonate proprii, inconfundabile. Regasim elementul uman pe care aura poetica a culorilor o imbogateste cu un discret lirism. Fundalul in majoritatea tablourilor este macrameul, emblema unui standard de viata, simbol al limitelor regimului, al fricii si prudentei, a unor interferente sociale, etnice si politice. "Nu am urmarit sa iasa frumos" subliniaza Miriam Cojocaru. Nu, nu a iesit frumos in sensul unor sabloane academiste, decorative. Dar penelul sirguincios si stiutor de meserie ne ofera un mic panoramic in care privitorul isi regaseste propria unda emotiva, cu buna mirare si multumire estetica.

Știri din Domeniul Imigrării către Senatul Statelor Unite în luna August sunt foarte mult copilul părinţilor mei şi am suplimentare, chiar şi cu privire la cazurile

Alexandru A. Cristea, Attorney at Law a anului curent. rădăcini în locul de unde au venit părinţii individuale. De asemeni, CIS-ul consideră 8020 Second St., Downey CA 90241 Născut în Cuba, D-l Mayorkas a ajuns mei. Răspunzând la întrebările ziariştilor modernizarea metodelor de lucru pentru în 1960 în Statele Unite împreună cu sora străini, D-l Mayorkas a indicat că CIS-ul o trecere de la hârtia tradiţională la un (562)923-5650 Pe 21 Octombrie, 2009 Centrul de Presă Internaţional (Foreign Press Center) din Washington, DC l-a avut ca invitat pe Alejandro Mayorkas, Directorul Serviciilor de Cetăţenie şi Imigrare al Statelor Unite (U.S. Citizenship and Immigration Services). Înainte de a răspunde întrebărilor ziariştilor străini, D-l Mayorkas a prezentat pe scurt datele sale biografice. D-l Mayorkas este avocat - a lucrat pentru guvernul Statelor Unite în California, apoi şi-a practicat meseria în cadrul unor firme de avocaţi - fiind numit ca Director al Serviciilor de Cetăţenie şi Imigrare (CIS) de către Preşedintele Obama şi confirmat de

sa şi părinţii ce au imigrat în America ca refugiaţi. D-l Mayorkas recunoştea cu această ocazie deosebita mândrie a părinţilor săi de a fi dobândit cetăţenia americană. În plus, menţiona bucuria părinţilor de a-şi fi putut vedea copiii lor - născuţi în Cuba - acordânduli-se acelaşi privilegiu de către Statele Unite ale Americii, ultimii lor doi copii fiind chiar născuţi - în SUA - ca cetăţeni americani! În acelaşi timp, declara D-l Mayorkas, aceasta nu înseamna că şiar fi pierdut identitatea cu privire la locul unde s-a născut şi unde se născuseră tatăl său şi mama sa. De asemeni, nu vroia să uite schimbările prin care trecuseră împreună, părinţii şi copiii. Deci, concluziona D-l Mayorkas, sunt American şi deasemeni

are aproximativ 18, 000 de angajaţi. Pentru verificarea cazierului există 140 de birouri satelit ce pot deservi 6 milioane de persoane pe an. În ultimul an, numărul cererilor depuse la CIS a scăzut semnificativ, o posibilă cauză fiind criza economică. Drept urmare, CIS-ul este confruntat cu probleme de ordin financiar ce pot rezulta în restructurări ale personalului şi în creşterea taxelor de depunere a formelor de imigrare. CIS-ul este prezent şi pe internet, iar Preşedintele Obama a cerut ca pagina de “web” să fie îmbunătăţită pentru o mai bună şi completă deservire a publicului. Pe 22 septembrie a anului curent, noua pagină “web” a fost inaugurată în engleză şi spaniolă prevăzând informaţii

sistem electronic eficient. Cu privire la reforma legii de imigrare, D-l Mayorkas a arătat că Preşedintele Obama continuă să o considere drept o prioritate a prezentei administraţii. Pentru aceasta, Preşedintele a numit-o pe D-na Janet Napolitano, Secretara Departamentului Securităţii Naţionale (Department of Homeland Security), ca reprezentantă a sa în acest domeniu. Procesul reformei este unul legislativ, un proces ce va fi realizat de către legiuitori, dar Preşedintele şi-a dedicat eforturile pentru această reformă, iar CISul - de asemeni - urmăreşte cu vigoare procesul mult aşteptatelor schimbări din domeniul imigrării.

THE WRIGHT dental care Family & Cosmetic Dentistry 990 West Fremont Avenue, Suite J Sunnyvale, CA 94087

Diana Alexandrescu, DDS

www.beautifullifesmile.com

(408) 992-0840

10

DIVERSE IANUARIE 2010 MIORIŢA USA

DORURILE OANEI PELLEA Corneliu Florea

„Mi-e dor de oameni delicati si buni. De oameni destepti si generosi. De educatie si traditie. Mi-e dor de bun-simt si bunavointa.’’ din JURNALUL OANEI PELLEA pag 16, editia 2009

Cu ceva timp in urma scriitoarea Monica L. Corleanca din Cincinnati mia vorbit entuziasmata despre JURNAL 2003-2009 al bine-cunoscutei artiste de teatru OANA PELLEA: „Este exceptional, o savoare, total deosebit de jurnalele pe care le-am citit. Ti-l recomand’’. A trecut un alt timp, mi-am amintit si l-am rugat pe bunul meu prieten bistritean, scriitorul Virgil Ratiu, sa faca rost de un exemplar si sa mi-l trimita. Nu a trecut mult timp si lam primit. Cu intentie am pomenit timpul de trei ori, nu atit pentru ca jurnalele sunt, intii de toate, timp fixat de autor intre zile, luni si ani, ci pentru ca Jurnalul Oanei Pellea iti cere timp si dupa lectura, timp de meditat, de reamintit din cind in cind… L-am citit intr-o parte de zi si doua nopti pina spre zori. De la un timp citesc mai incet, cu pauze, cu un creion in mina, sublinez si fac insemnari pe marginea filelor. Multe am subli-niat si notat pe marginile filelor citite, jurnalul e facut ferfenita, ca notitele unui curs in pregatire pentru examen. De data asta nu a fost febra examenului ci trairile pe care mi le-a dat lectura acestui jurnal. Oanei Pellea ii place sa asculte Mozart,

si in Anul 2005, care a fost Anul Mozart, scrie: „Ascult Mozart la kilogram. Am trei kilograme de Mozart, adica tot ce a scris, am cumparat tot cu 99 de euro… intr-o cutie mare ca de bomboane, 3kg, l-am pus pe cantar, adica 176 de CD-uri…”. Il asculta mereu si eu i-am comparat jurnalul ei cu un concert de Mozart, mai precis cu Concertul pentru flaut, harpa si orchestra. Asa i-am compart eu jurnalul. Ceea ce a pus Mozart in concertul sau pe note, Oana Pellea a pus in jurnalul ei in cuvinte. Mai mult Oana este flautul din concert, harpa este comunicare dintre ea si „cei dragi din cer ce stau in palma lui Doamne-Doamne” iar orchestra, ei da, orchestra este scena ei: cind cea mica pe care profeseaza, cind cea mare, a lumii, in care este, pe rind, cind pierduta, cind nemultumita, cind vedeta de teatru recunoscuta international. Flaut, harpa si orchestra sau Oana, credinta si personajele ei. Acest concert a lui Mozart are trei parti : allegro, andantino, rondo, jurnalul Oanei Pellea are deasemenea trei timpi cuprins cronologic in niste ani in care de fapt limitarea timpului este neatinsa, pentru ca autoarea fiind foarte credincioasa este insufletita de o fericire divina ce ii da acea nedespartire de cerul unde ii sunt toti cei dragi ai ei in palma lui Dumnezeu, ori asta inseamna eternitate. Prima parte a jurnalului, este un allegro cu multa orchestra in care flautul are scurte intermitente : „Ni se spune tot timpul ca trebuie sa ne adaptam. La ce? Cum sa ma pot adapta la o lume

urita si bolnava? Pentru ca ochii mei asa o vad…’’. Orchestra o acopera iar ea fuge linga Dodo, iubita ei mama, sau la Amza, la marele Amza Pellea, pe care Doamne, Doamne il tine in palma si-l roaga sa-i descreteasca si lui fruntea, asa cum facea compatriotilor sai, zic. Oana Pellea nu se poate adapta, este o neadaptata. Felicitari Oana Pellea, nu-ti face pres din personalitatea ta ca sa treaca toti raii si uritii lumii zilelor tale. Fii precum a fost tatal tau, colegi de ai sai, de ai tai. Fii cum va povatuit marele vostru profesor Mihai Popescu: „Sa nu-ti vinzi niciodata sufletul’’! Si cei daca plingi des? Oamenii inzestrati cu minte si suflet sensibil pling, zdrentele umane nu. Partea a doua, atit in concertul lui Mozart cit si in jurnalul Oanei Pellea, este un andantino cu mai putina orchestra si mai mult flaut si harpa, cu tragedia flautului sprijinit in durere de harpa in jurnal. Ascultati concertul, cititi jurnalul. Cind cititi 20 iulie 2009 veti intelege toata tragedia Oanei Pellea, un esantion din tragedia neamului romanesc din secolul XX, din care a izbucnit magma incandescenta a acestui jurnal. La toate acestea s-a adaugat si hazardul patolo-gic al parintilor ei, care a fost napraznic pentru firea ei, facind-o sa izbucneasca: „Da’ de ce pizda măsii, aşa e viata?”. Nu stiu, nu stiu daca cineva iti v-a putea raspunde cert. Stiu ca, absolut toti izbucnesc de multe ori in viata la fel, stii si tu. Tu cel putin ai sprijinul harpei, altii-s singuri si dezarmati. Anul 2004 lipseste din jur-nalul Oanei Pellea, intelegem ca a fost un an foarte greu pentru ea, nereusit ca viata dorita, numai doruri neimplinite. Apoi, in 2005, se ridica de sub strivirea soartei sale si incet, incet

reintra in iuresul lumii, in cadenta ei, in felul ei de a gindi si simti, intra in al treilea timp al jurnalului ei, un rondo, la fel ca in concertul lui Mozart. Orchestra este dominanta, favorabila flautului care isi indeplineste multe din dorintele sale fata de parintii ei dragi si atinge culmi profesionale internationale. Cu toate acestea, flautul are laitmotive triste de nemultumiri: „Un Bucuresti nebun, blocat… Soferi nervosi se injura. Claxoane. Zgomot… Agresivitate si nepolitete. Isterie si graba, multa graba… Politicienii se cearta si isi arata limbile cu nerusinare…”. Pleaca la munte, la casa din cer, cum ii spune, apoi singura la Tismana unde se roaga, medi-teaza si „Mi-e dor de ai mei din cer”. Se retrage des in lumea ei artistica, pe planeta artistilor ei dragi si stimati. E un rondo divin cum numai inteligenta sensibila a femeilor superioare poate imagina. Este si un rondo romanesc in care sentimentele ei fata de obirsie revin cu dragoste si mihnire: „Pentru Dumnezeu, in tara asta au fost si sunt valori… In tara asta s-a murit si s-a trait demn si cu principiii… Scriu cu durere, cu multa durere, despre tara pe care o iubesc. Dar trebuie sa ne trezim”. Iti multumesc Oana Pellea pentru sentimentele tale de dragoste si pretuire a tarii noastre, milioane de romani obisnuiti au aceleasi sentimente si deferenta. Majoritatea romanilor sunt indignati, majoitatea protesteaza, inabusit sau liber, impotriva celor ce insulta si denigraza tara romaneasca, de la politicienii grobieni ai tuturor partidelor la ratacitele elite bucurestene obnubilate de kitschizarea valorilor si adevarului.

MONSIEUR IONESCO NU MAI ESTE (ŞI) DOMNUL IONESCU! Liviu Antonesei

Pe 26 noiembrie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Eugene Ionesco-Eugen Ionescu. Din pricina unei decizii cu totul exotice a fiicei scriitorului, Centenarul trece în România aproape neobservat. În aceste condiţii, mi s-a părut cu totul salutar gestul revistei sibiene ”Euphorion” – tot Sibiul, tot Sibiul! – de a dedica numărul pe luna în curs acestui eveniment important. Din ce mi-a ajuns la urechi, numărul însuşi al revistei cu pricina va fi un eveniment! Am fost bucuros să răspund solicitării revistei de a mă pronunţa în chestiune. Ca de obicei, într-un text pentru publicistica „on paper”, nu reuşeşti să spui tot ceea ce voiai să spui – sigur, nu e obligatoriu să reuşeşti asta nici în cyberspaţiu. Am încercat, totuşi, să rotunjesc puţin lucrurile aici. Trăim vremuri ciudate! Nu, nu doar aici în „eterna şi fascinanta”, ci în întreaga lume, pînă şi în atît de subtila Franţă. Iată, Doamna Marie-France Ionesco a hotărît că tatăl dumisale, celebrul dramatrug şi scriitor Eugene Ionesco nu maieste (şi) român, ci numai francez, deci nu

are sens, ba chiar nu mai avem nici drep tul să ne amintim că îl chemase cîndva şi Eugen Ionescu, născut la Slatina, din tată român, pe care dreptu-i că nu-l iubise prea mult, şi mamă de origine franceză. Nu aş avea nimic cu decizia Doamnei, în fond, nu cred că este o mare scofală să fi fost sau să fii român, şi pe mine mă stinghereşte cîteodată această apartenenţă, această condiţie, dar nu-mi dau seama cum naiba poate fi contestată evidenţa! Şi cu ce rezultate? Pînă acum, singurul rezultat cu claritate înregistrat fiind doar o foarte palidă aniversare a Centenarului petrecut de la naşterea marelui scriitor şi dramaturg. Pentru că, din păcate, intempestiva decizie a fiicei scriitorului este însoţită şi de o mulţime de interdicţii, de oprelişti privind jucarea pieselor sale pe scenele româneşti, în acest an al Centenarului, sau reeditarea unor scrieri ale acestuia! Asta, probabil, pentru că simpla evocare a datei naşterii lui Ionescu/ Ionesco nuare cum să nu trimită şi la locul acesteia! Iar despre ceea ce nu vorbim, cum ne învaţă gîndirea magică, nici nu există! Înţeleg că d-na Ionesco a moştenit drepturile de urmaş privind opera la plecarea dintre noi a talălui d-sale. Nu înţeleg însă cum va fi moştenit drepturi de viaţă şi moarte privind biografia acestuia, deci dreptul cumva orwelian de a rescrie trecutul. Trebuie să recunosc că situaţia este, măcar, ionesciană în cel mai plin sens al cuvîntului! Bon! La o adică, pot accepta că Elegiile pentru fiinţe mici sînt universale, ba chiar de-a dreptul franţuzeşti!, că nu au nici o legătură cu o anume dimensiune a poeziei argheziene, nu mă deranjează nici să nu-l văd pe Caragiale în filigran în teatrul ionescian, deşi Ionesco însuşi îl văzuse! Dar de ce ar fi scris un ne-român celebrul Nu, de ce s-ar fi obosit să radiografieze şi să deteste, cu pathos deloc filtrat, un anume segment din cultura românească interbelică? A fost doar un simplu exerciţiu intelectual practicat de un fel de marţian sosit în vizită „de lucru” pe aici? Se poate şi asta, în fond, cînd oluăm pe o pantă atît de aiuritoare, se poate chiar orice. Doar că, după atîtea cedări,

după toate aceste concesii, vine şi un mo ment în care nu mai poţi da înapoi, nu mai ai cum să dai înapoi. Ajungi la publicistica scriitorului. Fusesem uimit de dimensiunile şi de diversitatea acesteia acum mai bine de douăzecişicinci de ani, cînd scriam un studiu despre generaţia lui Ionesco, „generaţia Criterion”, cum o botezasem eu atunci, şi cînd am răscolit cam toată presa vremii, de pe la 1927 şi pînă prin 1938. Constatasem că, alături de Eliade, Sebastian, Comarnescu, mult mai activ decît un Noica sau un Cioran, Ionescu fusese unul din cei mai productivi jurnalişti ai „tinerei generaţii” interbelice. Am acum pe masa de lucru, aici în stînga tastaturii, cele două volume, care însumează peste 600 de pagini, din Război cu toată lumea, excepţionala culegere de publicistică ionesciană – pe care o suspectez de exhaustivitate – realizată de Mariana Vartic şi Aurel Sassu şi publicată în 1992 la „Humanits”. Deci 600 de pagini de articole, publicate între 1927 şi 1940. Scrisorile de la Paris apărute în 1946 în „Viaţa Românescă”, la cinci ani de la fixarea în Franţa din 1941, au rămas fără vreo altă urmare. Fie prin decizie proprie, fie din pricina schimbării contextului politic de după război, asta nu putem şti şi nici nu contează. Rămîn 14 ani de publicistică neîntreruptă, unii ani cu zeci de articole, alţii cu doar cu numai cîteva. Debutează în 1927, în „Revista Liceului „Sfîntul Sava”, unde publică mai ales „cronică plastică” sau articole dedicate unor pictori români, Tonitza de pildă, şi trece prin aproape toate publicaţiile culturale sau cu pagini culturale ale epocii, de la „Universul literar” la „Facla”, de la „România literară” la „Convorbiri literare”, „Viaţa Românească” sau „Fapta”. Este prezent în episodicele publicaţii ale „tinerei generaţii”: „Floarea de foc”, „Credinţa”, „Excelsior”, „Reporter”, „Axa” etc, indiferent de orientarea ideologică a acestora, dar păstrîndu-şi mereu distanţa ideologică, şi indiferent de care „grup” al generaţiei era editorul acestor efeme-ride publicistice. Este chiar intersant să constaţi cît de inteligent politic a

putut fi Ionescu/ Ionesco încă de foarte tînăr, evitînd, deosebit de bună parte a colegilor de generaţie, cîntecele de sirenă ale ambelor extremisme politice, comunismul şi fascismul, fie şi în versiunea băştinaşă a legionarismului care a sucit multora minţile. Despre ce scrie? Despre literatură, despre artele plastice, despre teatru, despre o mulţime de subiecte, domenii, persoane. Despre Arghezi şi Cezar Petrescu, despre Titu Maiorescu şi Paul Valery, Whitman sau Proust, despre colegul de generaţie Noica şi despre Stere. Scrie practic despre orice, cel mai adesea la „temele zilei”, deci noi apariţii editoriale, noi vernisaje sau premiere teatrale. Este un jurnalist cultural mereu branşat la ce se întîmplă pe scena culturală a vremii, care-şi pronunţă cu hotărîre diagnosticele, deci „da”-urile şi „nu”-urile, în mod poate neaşteptat aflate într-un anume echilibru de ansamblu în această importantă operă de comentariu cultural. Chiar şi în perioada plecării în Franţa, de la sfîrşitul anului 1938 şi începutul lui 1940, înainte de desţărarea definitiva, alimentează publicaţiile din ţară, „Viaţa Românească” şi „Universul literar”, mai sporadic desigur, cu epistolele sale pariziene. La apariţia culegerii, editorii anunţau: „Război cu toată lumea este o nouă surpriză ionesciană – literatura română descoperă, după cinci decenii, că avea o carte senzaţională, necunoscută”. Chiar dacă pentru unii dintre noi, ce care cotrobăisem prin colbul adunat pe presa vremii, această „carte” nu era chiar necunoscută, pentru ansamblul publicului românesc a fost, într-adevăr, o mare şi plăcută surpriză. Bon. Fiul avocatului Ionescu din Slatina şi al Theresei Ipcar, fiica unui inginer francez stabilit în România, şi-a început drumul spre glorie ca publicist cultural român – şi a devenit, după aceea, ilustrul dramaturg al absurdului şi membru al Academiei Franceze! Eu cred că e, mai degrabă, foarte bine că lucrurile stau astfel. Doamna Marie-France Ionescu crede că nu.

11

MIORIŢA USA IANUARIE 2010 - MICA PUBLICITATE

John Militaru Ministries

THE VOICE OF THOSE WHO HAVE ESCAPED FROM BEHIND THE IRON CURTAIN

www.johnmilitaru.org

P.O. Box 2015 Placerville, CA 95667 Phone (530) 620-2717

John Militaru Ministries Program Schedule 2009 Sacramento County, CA

Comcast Cable Monday @ 10:00pm on Ch 19 (96) Tuesdays @ 9:30pm on Ch 19 (96) Thursday @ 8.00 pm Ch 18 Sunday @ 8:30 pm on Ch 18

Roseville, CA

Monday @ 6:00pm on Ch 18 Tuesday @ 11:00am Thursday @7:00pm on Ch 18 Friday @ 12:00pm

Modesto, CA

Monday @ 7.30pm on Ch 26 Monday @ 10:30 pm Tuesdays @ 8:30 pm Thursday @ 2:00 pm

Stockton, CA

Monday @ 8:00pm on Ch26

Romanian English English/Romanian English/Romanian JMMI

English/Romanian English/Romanian English/Romanian JMMI English/Romanian JMMI

Romanian English English Romanian

English

Concord, CA

Comcast Cable Sunday @ 6:00pm Channel 26 English Martinez, Pleasant Hill, Lafayette, Orinda, Moraga, Tice Valley area, Alamo, Danville. Ch28- Walnut Creek & Ch28- Concord, Clayton, Rossmoor area.

Vancouver, WA

Sunday 11;00 am , Tuesday @ 2;00 pm &@ Wednesday 8;00 pm on Ch 11 English/Romanian

Orange County, CA

Saturday @ 9:30 am on Time Warner Cable. English Ch95- Santa Ana, Fullerton, Placentia, Buena Park: Ch97- Anaheim, Villa Park Ch-98Yorba Linda, La Habra.

Notes: All listings are on local cable channels schedule subject to change

This program is made possible by the contributions of our viewers. This Ministry is not supported by any church or large institution but by individuals like you. If you would like to contribute toward the production costs of this program please contact us, all contributions are tax deductible. If you would like to extend the broadcast to your area or if already in your area add more broadcast times contact us for more information.

MICA PUBLICITATE

UN COMPATRIOT ARE MARE NEVOIE DE AJUTORUL TAU Numele lui este George Jisa si locuieste in Turda, Str.Barbu Lautaru,nr.23,jud.Cluj.A fost diagnosticat cu leucemie limfoblastica acuta in februarie 2009.A urmat numeroase sedinte de chimoterapie si citostatice.Intrucat corpul lui nu mai raspunde tratamentelor clasice,este strict necesar un transplant de maduva osoasa la o clinica de specialitate din Israel. Nu are decat 29 de ani.Familia este disperata.Costul operatiei este de 150000 de euro.Pentru ajutor va rugam sa sunati la:Anamaria(sotia)-0040-745-832-286 sau Lenuta(mama)-0040-740-767-036. E-mail: [email protected] _____________________________________________ CHIRIE GRATUITA Doamna Aronescu din Walnut Creek,CA,ofera chirie gratuita in casa dansei,unei doamne sau domnisoara. Doamna este vaduva si ofera o camera pentru locuit celor interesati.Sunati la (925)945-7199. _____________________________________________ CAUT DE LUCRU Roman mutat recent in Bay Area,caut servici in orice domeniu.Am lucrat in Florida la constructii si am 48 de ani.Am familie in Romania si am crescut intr-o familie cu frica de Dumnezeu. si cu puternice valori fami-liare.Daca puteti sa ma ajutati,fie si cu un serviciu temporar. Va rog sa ma contactati la tel.(510) 692-7785. Momentan locuiesc in Hayward Dorel, CA. _____________________________________________ CAUT DE LUCRU Ma numesc Nora si imi ofer serviciile in menaj sau babysiting, locuiesc in Union City,CA. Va rog sa ma contactati pentru mai multe detalii la tel.(510) 487-7991.

12

ULTIMA ORA IANUARIE 2010 MIORIŢA USA

Alegerile prezidenţiale din Romania între nostalgia medievală şi parfum de epoca post-comunistă Prof. Dr. Marius Petraru Daca ai trai in Romania secolului XXI ai avea sansa sa fi martorul unei scene politice care i-ar face invidiosi pe multi occidentali insa mandrii pe unii care ar fi evadat din cartierele intortocheate ale Fanarului Greco-turcesc. Niciunde in lume pana in momentul de fata probabil n-a fost pus in scena o partitura asa de perfecta cu personaje atat de bine alese si cu scenete trase la indigo dupa o lume orientala lasata sa fie redescoperita. Retragandu-ne in epoca medievala a Tarilor Romane acolo unde sabia si jocurile partidelor boieresti impreuna cu peschesurile catre Inalta Poarta decideau jilturile domnesti, Bucurestiul de astazi traieste o drama istorica cu iz de nostalgie medievala si parfum de epoca fanarioto-pasoptista a la Caragiale. Lacrimi, strangeri de mana, topaituri, epistole si declaratii de dragoste planuite in spatele aliantelor politice aveau sa scoata la iveala o lume machiavelica a mizeriei si a urii politice care a stat gata sa izbucneasca in societatea romaneasca post-decembrista. Romanticul nostru “Micul Paris”, avea sa se transforme intr-un bazar guvernat de legi si de practici neortodoxe cetateanului de rand care cu certitudine traia cu convingerea ca locuieste intr-o capitala si tara europeana a mileniului trei. Totusi nu am putut sa inteleg una dintre partiturile celor doi protagonisti aflati pe aceasta scena improvizata a politicului mioritic, si anume de ce “Maria Sa” domnul senator Geoana nu a vrut sa inteleaga ca misiunea sa politica a esuat si ca odata cu aceasta si rolul clasei “muncitorestipsd-iste”-pardon-“mogulist-psd-iste” a luat sfarsit. Asocierea domnului Mircea

Geoana cu fostii predecesori comunisti sau post-comunisti cred ca este putin fortata si neavenita. Dupa aflarea rezultatelor alegerilor prezidentiale de dupa al doilea tur de scrutin interventiile domniei sale pe sticlele ecranelor dominate de “Vantu” schimbarii de la Cotroceni, il trimit undeva in neantul istoriei Tarii Moldovei de la mijlocul veacului al XVI-lea. Domnul presedinte Mircea Geoana este persoana perfect intruchipata a celebrului personaj istoric Alexandru Lapusneanu iar declaratiile dansului din seara de 6 decembrie si dupa, vin sa o completeze perfect pe cea a domnitorului moldovean care nu s-a oboist sa declare catre boierii moldoveni ca:” Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, răspunse Lăpuşneanul, a căruia ochi scîntieră ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-ntorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg”? (vezi Grigore Ureche, “Letopisetul Tarii Moldovei”). Aceasta incapatanare rautacioasa de a privi realitatea demn asa cum ii sta si firesc unui presedinte de partid vine pe fondul unei deziluzii refulate din perspectiva miscarilor si aliantelor din partid care au decis deja un alt dirijor pentru noua partitura a Partidului Social Democrat. In ceea ce priveste diaspora romano-americana, care traieste deja intr-o democratie guvernata de legile ei pentru fiecare cetatean de rand, aceasta a inteles ca menirea ei este de a perpetua rolul noii democratii de la Bucuresti precum si aceea de a oferii o noua sansa Romaniei europene de a se alinia statelor Europei Unite in care jocurile cu democratia nu sunt ac-

ceptate si interesele de grupuri sunt sanctionate corespunzator. Noi nu am uitat ca in ultimii ani, Partidul Social Democrat si nu numai, a stat la carma franarii proceselor reformatoare din societatea civila si ca de cate ori a avut ocazia a blamat toate demersurile instaurarii unui climat politico-economic –diplomatic atat demult cerut de realitatea romaneasca. Toate acuzele care sunt indreptate asupra noastra de falsificare a alegerilor prezidentiale nu isi au nici o acoperire cu atat mai mult cu cat

aceasta oaza de democratie –America- inca mai genereaza zambete, adevar si bucurie intr-un viitor sigur si independent. Asocierea pe care multi confrati de ai nostrii din tara au facut-o despre cei din exil si anume ca diaspora reprezinta barometrul politic si chiar economic al Romaniei este perfect adevarata si asta ne bucura nespus sa stim ca si noi ne aducem contributia prin crezul si actiunile noastre la stabilitatea si progresul tarii noastre iubite, Romania.

UN VETERINAR TRATEAZĂ CULTURA ROMÂNILOR Corneliu Florea

De multă vreme se simţea nevoia unui veterinar să trateze cultura românească. Îi mulţumim ardeleanului Emil a lui Boc, că a gasit veterinarul potrivit pentru îngrijirea culturii româneşti, care suferă de la Andrei Pleşu încoace. Mulţumim UDMR-ului, care de douăzeci de ani se sacrifică la fiecare alegere pentru români, dăruindu-le pe cei mai buni fii ai săi să ne conducă, şi acum, în acest specific caz, să ne trateze cultura şi pe cei care o fac, dacă o mai fac. (vorbesc de fac-ul românesc, nu de cel englezesc). Desigur, veterinarul KELEMEN HUNOR merita să fie chiar preşedintele României, a candidat pentru această funcţie la recentele alegeri, dar din motive de imaturitate politică a românilor, a ajuns preşedinte un marinar care şi-a vîndut barca cu tot cu vîsle, numai cârma a luat-o de folosinţă la preşedinţie. Altfel veterinarul Kelemen Hunor ar fi venit cu trusa lui de veterinar şi cu totul altfel ar fi arătat România în cîteva luni. Ne mulţumim, şi cu atât, că a ajuns MINISTRUL CULTURII şi AL PATRIMONIULUI NAŢIONAL fiind convinşi că nici nu

se va compara cu foşti miniştri ai culturii. În paranteză, reamintesc miniştri recenţi ai culturii. Andrei Pleşu făcea pe fata mare dizidenţă, nimic nu-i placea, nimic nu făcea, pînă într-o zi când şi-a dat demisia că nu i l-au adus pe reje în ţară… Petre Sălcudeanu se pricepea la cultură, şi la băutură, dar nu a stat mult că i-au aranjat să fie prins cu mâţa-n sac (mâţa ştia să bată şi la maşină de scris). Ludovic Spiess ne plăcea cum cânta, îl aplaudam, jos pălaria şi s-a dus. Mona Muscă, ce „muscă la arat” informaţii era, nu se ştia de ce îl peria, pupa şi premia pe Patibularul Patapievici, fiindcă ajunsese cărturar la CNSAS, avea dosarul ei în mână! Şi a venit Adrian Iorgulescu după care nu a rămas nicio notă pe portativul culturii româneşti, numai o mare tâmpenie: cerebralizarea ţăranilor. A urmat permanentul catapultat, Theodor Paleologu, care a aterizat mai mult în braţele cîntăreţei Sarah Nassiff decît în treburile ministeriale, şi-a divorţat. Pe rând s-au dus, ministru după ministru, pe apa celor ce nu lăsa în urma lor decit mâl. Douăzeci de ani degeaba! Şi se mai miră Mircea Cărtarescu de ce nu ia şi el Nobel, cât de cât, acolo! Păi cu aşa miniştri, maestre? Dar, zori noi primenitori se arată la poarta ministerului culturii romănesti: vine veterinarul cu trusa va deschide abcesul şi va băga mîna pînă la cot! Îmi permiteţi, să vă prezint pe noul ministru al culturii din Romania Kelemen Hunor. S-a născut în Secuime, pardon, în Ţinutul Secuiesc, dar el zice că e ungur,

ceea ce e treaba lui, a lor, a secuilor-unguri şi a ungurilor-secui, nu are importanţa în multiculturalismul european. S-a educat în limba maternă de la grădiniţa pîna la Bolyai-Babeş, unde în 1993 a terminat veterinara, o facultate ce se ocupă de toate animale bolnave, nu numai de cele a lui Breban. Cum la aceea dată, Petre Sălcudeanu pusese o mâna pe cultură şi alta lîngă cultură, Kely a nost’ a zis că mai aşteaptă, făcând şi filosofia între timp, că nu te poţi prezenta în faţa vacilor oricum. A început să şi publice, când o poezie, când o nuvelă în limba maternă, că aşa-i corect încă de pe vreme când o fost Horthy la Cluj. A luat un premiu, nişte medalii. Felicitări. Timpul trece cu privirea politică înainte in parlamentul cu mitici,cu lupta pentru autonomiea Ţinutului Secuiesc şi curăţirea lui de români. Acum, aici este o mică hibă, pe care de fapt o au toţi locuitorii Transilvaniei, indiferent dacă îs români, unguri, secui sau alte minoritaţi conlocuitoare, ei toţi împreună sunt mai grei de cap, le trebuie mai multă vreme să priceapă lucrurile, aşa şi cu Kely a nost’. El a rămas cu mintea în urmă, pentru că autonomia Ţinutului Secuiesc este realizată din 2005! Acesta este adevarul, mergeţi şi vedeţi, mergeţi şi vedeţi cum este în Ţara Bascilor, în Quebec, care au fost exemplele lor de acum 10 -15 ani. Comparaţi! Noa, poate io să şi greşesc, ca tot omu’, indiferent de naţionalitate, poate Kely a nost’ să nu fie ca ceilalţi transivănenii mai înceţi cu mintea, stând el de opt ani în parlamen-

tul cu mitici s-o fi iuţit la minte: ştie bine că autonomia este la ea acasă în Ţinutul Secuiesc, dar mai sunt şi alte autonomii de făcut! Pentru că autonomie lânga autonomie se face Ţinutul Secuiesc Mare ! No, şi acum, domnu doctor de mărăi cum zîce ţăranu român din Marele Ţinut Secuiesc, ce se întinde de pe Carpaţi pînă la Tisa, îşi incepe agenda: Întîi ca îi musai de o încă o universitate ungurească, că Bolyai-Babeş are numai 17 facultaţi ungureşti. Boc aprobă! Apoi, nu au nici edituri şi publicaţii ungureşti câte le trebuie, fiindcă ei scriu şi citesc de zece ori mai mult decît valahii, care de fapt numai se uită în „plaiul cu boi” a lui Dinescu. Boc aprobă! Ei nu au Institute Culturale Secuieşti în străinătate. Patibularul Patapievici vorbeşte cu Băsescu şi se face! Şi ansamblurile foclorice trebuie, musai, să mearga la New York şi în Mexic. No problem, doar sunt banii în bugetul ministerului. Apoi în patrimoniu sunt atîtea şi atîtea conace şi castele ungureşti ce trebuiesc renovate, restaurate. Nu-s bani! No problem, împrumutam, zice Băsescu. Guvernul aprobă dacă secuii dau pălincă şi voturi! Dau! Iar, când restaurările vor fi gata proprietarii le vor redobăndi, că aşa-i democratic. Vedeţi câte stau pe capul noului ministru, trebuie să-l lăudaţi. Iar, dacă va reuşi să introducă şi o a doua limba oficială în România, suntem siguri că Băsescu Traian îi va lipi Steaua României în piept. Merită! Io îi doresc sănatate şi putere de muncă cum a avut şi Zsolt Nagy, cînd o fost ministru!