Curs 6 Volumetria prin reacţii de de oxido-reducere REDOX 1
OBIECTIVE
Notiuni fundamentale cu privire la procesele redox Potential electrochimic Echilibre redox Indicatori redox Aplicatii generale ale volumetriei redox Aplicatii ale volumetriei redox in controlul alimentelor 2
Reacţii de oxido-reducere. Potenţial redox
Reacţiile care au loc cu acceptare sau cedare de electroni se numesc reacţii de oxido-reducere. Reducerea are loc prin acceptare de electroni, iar substanţa se numeşte agent oxidant. Ag+ + 1e → Ag I20 + 2e → 2IOxidarea are loc prin cedare de electroni, iar substanţa se numeşte agent reducător. Fe2+ - 1e → Fe3+ 2I- - 2e → I20 3
apbiologydodd.wikispaces.com
4
Deoarece în soluţie nu există electroni liberi, întotdeauna electronii cedaţi de o specie sunt acceptaţi de o alta şi de aceea o reacţie de oxidare este întotdeauna urmată de una de reducere. Reacţiile de oxidare şi de reducere se denumesc reacţii redox.
5
În formă generală, ecuaţia chimica ce descrie un proces redox poate fi scrisă astfel:
aOx1 + bRed2 ↔ cRed1 + dOx2
6
ACTIVITATE INDEPENDENTA In reactiile de mai jos identificati Ox1, Red2, Red1,,Ox2:
6FeSO4 +K2Cr2O7 +7H2SO4 ↔ 3Fe2(SO4)3 +Cr2(SO4)3+K2SO4 + 7H2O
1.
2.
10FeSO4 + 2KMnO4 + 8H2SO4 = Fe2(SO4)3 + MnSO4 + 8H20 3.
I2 + 2 Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2 NaI
7
Potenţialul redox - E Reprezinta
tendinţa substanţelor de a ceda sau de a accepta electroni
Definitie E reprezinta diferenţa de potenţial între un electrod inert şi o soluţie ce conţine cele două forme ale sistemului redox studiat (oxidata si redusa).
Valoarea absolută a potenţialului nu poate fi măsurată
Se masoara valoarea relativă faţă de un electrod de referinţă a cărui potenţial este definit ca fiind egal cu 0. 8
Electrod de referinta – Electrodul de hidrogen
Cel mai utilizat este electrodul de hidrogen: 2H+ + 2e- → H2 este format dintr-un electrod de platină imersat într-o soluţie de HCl 1M prin care se barbotează H2 la P= 1 atm şi t = 250C.
flatworldknowledge.lardbucket.org
9
Prin măsurarea potenţialului unui sistem redox în aceste condiţii se obţine valoarea potenţialului normal sau standard notat E0.
Hydrogen Electrode, measuring standard electrode potential ... www.docbrown.info
10
Cu cât potenţialul standard al unui sistem este:
mai pozitiv, cu atât sistemul este mai oxidant
mai negativ, cu atât sistemul este mai reducător.
11
wps.prenhall.com
12
Ecuaţia lui Nernst - calculul potentialului redox E
E = E0 + RT/nF• ln aox/ared ,
E = potenţial redox, V E0 = potenţial standard, V R = constanta generală a gazelor = 8,314 J/kmol T = temperatura absolută, 0K n = numărul de electroni schimbaţi F = constanta lui Faraday = 96500 C aox = activitatea formei oxidate ared = activitatea formei reduse
13
Descrie relaţia dintre potenţialul redox şi concentratiile (activităţile) speciilor chimice implicate aplicată la forma generală a reacţiei redox.
Prin înlocuirea constantelor, c ≈ a şi trecerea la logaritmul zecimal, se obţine: E = E0 + 0,059/n • log cox/cred
n = numărul de electroni schimbaţi
14
Calculul constantei de echilibru în reacţiile redox Ox1 + Red2 ↔ Red1 + Ox2 [Red1] [Ox2] K = ----------------[Ox1][Red2]
E01 + 0,059/n • log {[Ox1]/[ Red1]} E2 = E02 + 0,059/n • log {[Ox2]/[ Red2]} E1 =
log K = n(E01 - E02)/0,058
constanta de echilibru K este cu atât mai mare cu cât:
nr de electroni schimbaţi este mai mare (n) diferenţa de potenţiale normale dintre cele două sisteme este mai mare. (E01 - E02z)
O reacţie redox este cantitativă dacă K ≥ 104. 15
Echilibre în reacţii redox
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o reacţie redox pentru a fi utilizată în chimia analitică sunt:
să fie rapidă totală să se poată stabili uşor sfârşitul, adică PE
Proprietatea care se urmăreşte în timpul titrării este potenţialul chimic exprimat prin ecuaţia lui Nernst. 16
Variaţia potenţialului în timpul titrării redox se poate reprezenta grafic similar cu reprezentările de la titrarea acido-bazică şi reprezintă curba de titrare redox. La echivalenţă are loc saltul de potenţial ce se sesizează prin intermediul unor indicatori. Calculul concentraţiilor la PE se face prin intermediul K 17
Titration of a iron (II) ammonium sulfate solution with 0.02 M potassium permanganate solution (manganometry) Sample (analyte): 95 mL of approx. 0.02 M iron (II) ammonium sulfate solution + 5 mL of conc. sulfuric acid
18
Indicatori redox
Indicatorii redox sunt substanţe care îşi modifică o proprietate în funcţie de potenţialul soluţiei în care se găsesc şi pot astfel să indice finalul titrării.
Tipuri:
Indicatori redox de culoare 2 - Indicatori redox de fluorescenţă 3 - Indicatori redox turbidimetrici 4 – Indicatori metalocromici 1–
19
1 – Indicatori redox de culoare
substanţe care îşi modifică culoarea într-un anume interval de potenţial ce se poate calcula. ∆E = E1 – E2 = 2 • (0,059/n)
Exemple:
Difenilamina (diphenylamine) Difenilbenzidina (diphenylbenzidine) Sulfonat de dimetilamina (diphenylamine sulfonate) Albastru de metilen (Methylene blue) 20
wwwchem.uwimona.edu.jm Titration of Fe 2+ with K2Cr2O7.
diphenylamine sulfonate indicator
redox titrations of dichromate ions
21
ACTIVITATE INDEPENDENTA
Cautati un exemplu de utilizare a albastrului de metilen ca si indicator redox
22
ww.rsc.org/Education/EiC/issues /2006Nov/Exhibitionchemistry.asp
Methylene blue is an aromatic compound that produces a blue solution when dissolved in water. It is a redox indicator and relies on electron transfer rather than changes in hydrogen ion concentration to change colour. Glucose (an aldohexose) in an alkaline solution is slowly oxidised by oxygen, forming gluconic acid: CH2OH-(CHOH)4-CHO + ½O2 → CH2OH-(CHOH)4-COOH
In the presence of sodium hydroxide, gluconic acid is converted to sodium gluconate. As glucose is oxidised by the dissolved oxygen, methylene blue itself is reduced, forming the colourless methylene white, and the blue colour of the solution disappears. 23
2 - Indicatori redox de fluorescenţă → substanţe care îşi schimbă fluorescenţa în funcţie de potenţial şi se utilizează în soluţii colorate unde alţi indicatori nu sunt utilizabili.
Rodamina B
Rhodamine B, illuminated by green laser light (532nm) - shows fluorescence (appears yellow - red and green combined)
www.rhodamine.eu
24
http://fr.academic.ru/
Fluoresceina - 3H-xanthene-3-one Un indicator (solutie galbena) care este vizibil chiar la concentratii foarte mici used as an absorption indicator when silver nitrate solution is added to sodium chloride in order to precipitate silver chloride (turns pink when no chloride ions are left in solution and negative fluorescein ions are then absorbed).
25
ACTIVITATE INDEPENDENTA
Gasiti utilizarea fluoresceinei traducand slide-ul anterior
26
3- Indicatori redox turbidimetrici
sunt în general compuşi anorganici în formă oxidată, care la un anumit potenţial se reduc trecând în sisteme coloidale sau formează sisteme heterogene de precipitare odată cu schimbarea culorii.
Exemple: AuCl3 + 3H+ + 3e- ↔ Au (coloidal, roşu purpuriu) + 3 HCl 27
4 – Indicatori metalocromici (reactivi ai ionilor)
sunt combinaţii complexe colorate ale unui ion metalic cu un reactiv organic, în care ionul metalic este un component al unui sistem redox reversibil. Culoarea se modifică din cauza variaţiei starii de oxidare a ionului metalic in solutie.
Exemplu: feroina (o-fenentrolina feroasă)
28
http://www.thrivechem.com/ferroin-solution-redox-indicator
[Fe(o-fen)3] 2+ - e- ↔ [Fe(o-fen)3] 3+ roşu albastru
http://www3.syngenta.com/
29
Aplicaţii ale titrimetriei (volumetriei) redox 1 - Manganometria
Se utilizeaza solutii de permanganat de potasiu KMnO4 de conc cunoscuta nu este un standard primar dar este o substanţă cu un caracter puternic oxidant, drept pentru care este mult utilizată în volumetria redox. www.intherabbithole.com
30
culoarea intensă la concentraţii mici o face uşor de utilizat si in lipsa
indicatorilor
Deoarece solutia nu este stabila i se determina factorul inaintea utilizarii, ZILNIC
www.ehow.com -
31
Variantele manganometriei În funcţie de aciditatea soluţiei, ionul permanganat [MnO4] - se reduce în următoarele trei variante: 1.
Mediu puternic acid, pH≈0, ionul permanganat se reduce la saruri manganoase (Mn2+) MnO4- + 5e- + 8H+ ↔ Mn2+ + H2O Mn7+ + 5e → Mn2+
Situatia cea mai des intalnita in determinarile analitice 32
2. Mediu slab acid, neutru ionul permanganat se reduce la bioxid de mangan MnO2 MnO4- + 3e- + 8H+ ↔ MnO2 ↓ + H2O Mn7+ + 3e → Mn4+
3. Mediu alcalin - ionul permanganat se reduce la ionul manganat [MnO4] 2MnO4- + e- ↔ [MnO4] 2Mn7+ + 1e → Mn6+ 33
Aplicatii in industria alimentara
Alimente 1.
Determinarea glucidelor reducatoare (zaharului direct reducator) prin metoda Bertrand la legume, fructe, lapte se foloseşte pentru determinarea tuturor monoglucidelor şi diglucidelor direct reducătoare, cum sunt glucoza, fructoza, maltoza şi lactoza. Celelalte zaharuri trebuie mai întâi transformate în zaharuri simple prin hidroliză. Principiul metodei se bazează pe proprietatea zaharurilor de a reduce CuSO4 (soluţia Fehling) la oxid cupros ( Cu2O). Aceasta se tratează cu soluţie acidă de sulfat feric, iar sulfatul feros format se titrează cu soluţie de permanganat de potasiu 0,1 N până la coloraţia roz pal. 34
Reacţiile chimice care stau la baza acestei metode sunt următoarele:
1.Reducerea soluţiei Fehling până la oxid cupros, cu ajutorul glucidelor reducătoare:
2.Dizolvarea oxidului cupros format cu soluţie ferică (sulfat feric) in mediu acid:
Cu2O + Fe2(SO4)3 + H2SO4 2CuSO4 + 2FeSO4 + H2O
3.Determinarea cantitativǎ a sulfatului feros prin titrare cu permanganat de potasiu solutie 0,1 N , in mediu puternic acid :
10FeSO4 +2KMnO4 +8 H2SO4 →5 Fe2(SO4)3 + 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O
35
PROCESE REDOX:
1.Reducerea soluţiei Fehling până la oxid cupros, cu ajutorul glucidelor reducătoare: C+1 -2 e → C+3 aldehida se oxideaza la acid, agent reducator Cu2+ + 1e → Cu+ se reduce, agent oxidant
2.Dizolvarea oxidului cupros format cu soluţie ferică (sulfat feric): Cu+ - 1e → Cu2+ se oxideaza Fe3+ +1e → Fe2+ se reduce
3.Determinarea cantitativǎ a sulfatului feros prin titrare cu permanganat de potasiu solutie 0,1 N : Fe2+ -1e → Fe3+ se oxideaza Mn7+ + 5e → Mn2+ 36
ACTIVITATE INDEPENDENTA
Cautati care este compozitia solutiei Fehling 1 si Fehling 2 pentru a identifica compusii chimici care participa la reactiile din faza 1 si faza 2 a metodei
37
2.
Determinarea Ca2+ din lapte
Principiul metodei: Ca din lapte se precipita cu oxalat de amoniu sub forma de oxalat de calciu. Pp format se dizolva la cald cu H2SO4 iar acidul oxalic format (proportional cu cantitatea de Ca din lapte) se determina prin titrare cu permanganat de potasiu pana la slab roz Ca2+ (lapte) + (COO-NH4)2 = (COO)2Ca + 2NH4+ (COO)2Ca + H2SO4 = (COOH)2 + CaSO4 2KMnO4+HOOC–COOH+3 H2SO4= MnSO4+K2SO4+8H20+10CO2
38
PROCESE REDOX: 2KMnO4+HOOC–COOH+3 H2SO4= MnSO4+K2SO4+8H20+10CO2
C+3 - e → C+4 acidul oxalic se oxideaza la bioxid de carbon Mn7+ + 5e → Mn2+ se reduce, agent oxidant
39
Ape uzate in industria alimentara
Determinarea substantelor oxidabile din apele uzate (CCO-Mn) Principiul metodei
Permanganatul de potasiu (KMnO4) oxidează substanţele organice din apă în mediu de acid sulfuric la cald, iar permanganatul în exces se determină prin titrare cu acid oxalic. Mn7+ + 5e → Mn2+ C+n – (m-n)e → C+m
2KMnO4exces+HOOC–COOH+3 H2SO4= MnSO4+K2SO4+8H20+10CO2 40
ACTIVITATE INDEPENDENTA
Ce tip de manganometrie este determinarea calciului din lapte? Calculati Nr de oxidare al carbonului din aldehide si acizi organici (in relatie cu regulile generale cunoscute) pentru a verifica procesele redox prezentate la metoda Bertrand si la determinarea Ca din lapte 41
2 - Bicromatometria Bicromatul de potasiu K2Cr2O7 funcţionează ca si agent oxidant conform reacţiei: [Cr2O7]2- + 6e- + 14H+ ↔ 2Cr Cr6+ + 3e → Cr
commons.wikimedia.org
3+
+ 7H2O
3+
42
Utilizare:
Bicromatul de potasiu K2Cr2O7 se foloseşte mai puţin decât permanganatul deoarece
este mai puţin oxidant puterea sa de colorare este mult mai mică → este necesară uneori utilizarea indicatorilor pentru sesizarea PE.
Avantaje:
este deosebit de stabil chiar la fierbere se utilizează mai ales pentru dozarea substanţelor organice Factorul soluţiilor de bicromat se păstrează ani de zile. 43
La control alimente: determinarea factorului solutiei de tiosulfat de sodiu
Principiu: Solutia etalon de bicromat este titrata cu tiosulfat de sodiu in prezenta iodurii de K, sfarsitul reactiei fiind indicat de schimbarea culorii amidonului (albastru – incolor). aK2Cr2O7 +bH2SO4 + cKI → dI2 + eK3 CrO3 + fH2O + gK2SO4 Tiosulfat de sodiu + iod = iodura de potasiu + tetraationat de sodiu SCRIETI ECUATIA REACTIEI!!! 44
https://www.google.ro/search?q=starch+iodine+blue&biw
45 hemwiki.ucdavis.edu/Biological_Chemistry/Carbohydrates/Case_Studies/Starch_and_Iodine
Cr6+ + 3e → Cr3+ se reduce 2I- -1e → I20 se oxideaza Pe scurt: [Cr2O7]2- + 14H+ + 6I- → 3I2 + 2Cr 3+ + 7H2O
46
Determinarea factorului solutiei de tiosulfat de sodiu
Solutia de bicromat
Formarea complexului albastru in prezenta amidonului
Formarea iodului din KI in prezenta acidului sulfuric
Titrarea iodului format cu tiosulfat de sodiu
47
ACTIVITATE INDEPENDENTA
Calculati echivalentul gram al tuturor substantelor implicate in sistemul redox prezentat la Bicromatometrie! Gasiti coeficientii din reactie (a, b, c …..) pentru a stabili stoichiometria
48
3 – Iodatometria (Iodometrie)
Soluţia de iod dizolvat in iodura de potasiu (iod-iodură) [I3]- se utilizează în două variante: 1 - Titrarea directă a unui reducător, după ecuaţia: [I2-I]- + Red ↔ 3I- + Ox 49
Determinarea factorului solutiei de iod
Decolorarea solutiei la momentul consumarii integrale a iodului (PE) Titrarea solutiei de iod cu tiosulfat de sodiu
Formarea complexului albastru in prezenta amidonului
50
Aplicatie: determinarea SO2 din vin si produse de legume/fructe Principiu: bioxidul de sulf este oxidat de catre solutia de iod. Echivalenta este sesizata cu ajutorul amidonului care in prezenta iodului este albastru iar in prezenta iodurii este incolor
SO2 + I2 +2H2O → H2SO4 +2 HI 51
SO2 + I2 +2H2O → H2SO4 +2 HI
-2e
S4+ → S6+ sulful se oxideaza, deci SO2 este agent reducator +2e
I20 → 2I-
iodul se reduce, deci I2 este agent oxidant
52
Determinarea bioxidului de sulf
3 - PE – formarea complexului albastru la iod in exces
1 -Suc de fructe
2 -Titrarea cu solutie iod 0,01N
53
Determinarea vitaminei C din produse vegetale Principiu: Solutia de iod, in mediu acid va oxida acidul ascorbic (vit C) la acid dehidroascorbic; excesul de iod va duce la colorarea solutiei in albastru, in prezenta amidonului C O HO C O HO C + I2 H C HO C H H2C OH Acid ascorbic
C O O C O O C + 2HI H C HO C H H2C OH Acid dehidroascorbic
chem.ubbcluj.ro/files/Vitamina_C.doc C
+1
-1e →C
+2
, C pierde 1 e, deci se oxidează, este agent oxidant
2I0 + 2e →2 I- , iodul acceptă e, deci se reduce, este agent oxidant
54
55
Metoda Bodlander-Auerbach determinarea glucozei din miere
Principiu:
La tratarea unei solutii de glucide reducatoare cu iod, in mediu bazic, se oxideaza numai glucida care contine grupari aldehidice libere (glucoza) nu si cea care contine grupari cetonice (fructoza). Iodul in exces se titreaza cu tiosulfat de sodiu in prezenta amidonului 56
2 Titrarea indirectă a unor agenţi oxidanţi Etape: 1. reacţia oxidantului cu exces de iodură 2. urmată de titrarea iodului rezultat (care este echivalent cu agentul oxidant) cu o soluţie reducătoare standard (se foloseşte tiosulfatul de sodiu Na2S2O3). Ox + 3I- ↔ Red + [I2-I](exces)
3[I2-I]- + 2[S2O3] 2- ↔ 3I- + [S4O6]2(rezultat)
(soluţie standard)
(tetrationat)
57
Aplicatii la control alimente A - Determinarea glucidelor reducatoare prin: 1.
Metoda Schoorl: vegetale, vin
Determinarea glucidelor reducătoare dupa această metodă este mult mai rapidă, nu necesită aparatura specială (filtru G4) însă este mai puţin exactă decât metoda Bertrand.
Principiu Prin această metodă, cantitatea de oxid cupros formată din reducerea sulfatului de cupru se determină indirect, prin dozarea iodometrică a sulfatului de cupru existent în soluţia Fehling, înainte şi după reducere. Diferenţa obţinută reprezintă cantitatea de cupru redusă de către zahărul reducǎtor, conform reacției (1) presentata la metoda Bertrand.
58
Reacţiile chimice care au loc sunt următoarele: 2 CuSO4 + 4 KI = 2 CuI + 2 K2SO4 + I2 I2 + Na2S2O3 = 2 NaI + Na2S4O6
59
PROCESE REDOX 2 CuSO4 + 4 KI = 2 CuI + 2 K2SO4 + 2 I2 Cu2+ + 1e → Cu+ 2I- - 2e → I20
I2 + Na2S2O3 = 2 NaI + Na2S4O6 +2e
I20 → 2I-1e
S2+ → S2+ 60
FI + FII + proba(martor)
Aducerea amestecului de reactie la fierbere
Formarea iodurii cuproase
Titrarea solutiei de iod format ( in prezenta amidonului) cu tiosulfat de sodiu PE
61
2. Metoda Elser: miere, lapte – asemanatoare cu metoda Schrool
62
Determinarea vitaminei C Principiu: iodul format prin reactia dintre iodatul de potasiu si iodura de potasiu in mediu acid (1) va oxida acidul ascorbic (vit C) la acid dehidroascorbic(2) KIO3 + 5KI + 6 HCl→ 3 I2 + 3 H2O (1) 2 IO3− + 10I− + 12 H+ → 6 I2 + 6 H2O I5+ + 5 e → I0 iodatul acceptă e, se reduce, este agent oxidant 2I- - 1 e → 2I0 iodura pierde e, se oxidează, este agent reducător C O HO C O HO C + I2 H C HO C H H2C OH Acid ascorbic
C O O C O O C + 2HI H C HO C H H2C OH
(2)
Acid dehidroascorbic
C +1 - 1 e → C +2 , C pierde 1 e, deci se oxidează, este agent oxidant 2I0 + 2e →2 I- , iodul acceptă e, deci se reduce, este agent oxidant
63
64
B- Determinarea O2 dizolvat din apele uzate Principiu:
Hidroxidul manganos format prin reactia dintre sulfatul manganos si hidroxidul de sodiu este oxidat de către oxigenul dizolvat în apă la hidroxid manganic. Cei doi hidroxizi de Mn formeaza un complex brunroscat, manganita de mangan Aceasta, în mediu acid, formeaza sulfat manganic, care înlocuieşte iodul din iodura de potasiu în cantitate echivalentă cu oxigenul dizolvat. Iodul rezultat se determină prin titrare cu tiosulfat de sodiu. 65
B- Determinarea O2 dizolvat din apele uzate
Succesiunea reacţiilor chimice care au loc este următoarea : MnSO4 + 2 NaOH = Mn(OH)2 + Na2SO4 Mn(OH)2 + ½ O2 = MnO3H2 O MnO3H2 + Mn(OH)2 = Mn = O Mn + 2 H2O O Manganită de mangan, brună O Mn = O Mn + 3 H2SO4 = Mn2(SO4)3 + 3 H2O O Mn2(SO4)3 + 4 KI = MnSO4 + 2 K2SO4 + 2 I2 I2 + 2 Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2 NaI
66
PROCESE REDOX Mn2(SO4)3 + 4 KI = MnSO4 + 2 K2SO4 + 2 I2 2I- -2e → I20 se oxideaza Mn3+ +1e → Mn2+ se reduce
I2 + 2 Na2S2O3 = Na2S4O6 + 2 NaI I20 + 2e→ 2I-
se reduce
S2+ -1e → S3+ se oxideaza 67
Concluzii
Volumetria redox se bazeaza pe reacţiile care au loc cu acceptare sau cedare de electroni - reacţii de oxidoreducere In titrarea redox se urmarește variatia Potentialul redox care reprezinta tendinţa substanţelor de a ceda sau de a accepta electroni
Indicatorii redox sunt: de culoare, de fluorescenţă, turbidimetrici, metalocromici
Aplicatiile volumetrie redox (pentru alimente) sunt: MANGANOMETRIA, BICROMATOMETRIA, IODOMETRIA 68
MANGANOMETRIA – paternic dependenta de pH Aplicatiile in control alimente – mediu paterni acid determinarea glucidelor reducătoare (Bertrand), calciului din lapte, substanțe oxidabile in ape uzate BICROMATOMETRIA – standard primar determinarea factorilor solutiilor implicate in iodometrie IODOMETRIA directa – determinarea bioxidului de sulf din produse vegetale, determinarea vitaminei C IODOMETRIA indirecta - determinarea glucidelor reducătoare (Schoorl, Elser) determinarea vitaminei CM
69
Test de autoevaluare 1.
Ce tip de reacții stau la baza volumetriei de oxido-reducere?
2.
Definiți fenomenul de reducere, respectiv de oxidare
3.
Definiti potentialul redox
4.
Ce se masoara in timpul unei titrari redox? Care din urmatoarele reprezinta condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o reacţie redox pentru a fi utilizată în chimia analitică sunt:
5.
1. 2. 3.
să fie lenta să fie totală să se poată stabili uşor sfârşitul, adică PE 70
6.
Enumerați tipurile de indicatori redox
7.
Care din urmatorii sunt indicatori redox: 1. 2. 3.
8.
9.
10.
Albastru de metilen Roșu neutru Feroina
Ce este manganometria? Care este motivația utilizării permanganatului de potasiu ȋn volumetria redox? Care sunt variantele manganometriei? 71
11.
12.
13.
14.
Enumerați aplicațiile manganometriei ȋn controlul alimentelor Care varianta a manganometrie se folosește ȋn metodele utilizate la controlul alimentelor? Care sunt avantajele utilizării bicromatului de potasiu ca și oxidant ȋn procesele redox? Care sunt dezavantajele utilizării bicromatului de potasiu ca și oxidant ȋn procesele redox?
15.
Care este aplicația bicromatometriei la control alimente?
16.
Care sunt variantele iodometriei ȋn volumetria redox?
17.
Care este aplicația iodometriei directe la control alimente?
18.
Care sunt aplicațiile iodometriei indirecte la control alimente?
72
