Şcoala doctorală “Limbi şi identităţi culturale”
ABORDAREA CONTRASTIVĂ A SUBSTANTIVULUI ÎN LIMBA ROMÂNĂ ŞI ÎN LIMBA MAGHIARĂ: CATEGORIA CAZULUI (PROIECT) CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. Dr. Olga Murvai DOCTORAND: Jolán Szekeres Planul lucrării Argument Partea I. Consideraţii generale Capitolul 1. Analiza contrastivă. Realizări şi perspective Capitolul 2. Substantivul în limba română. Privire generală Partea a II-a. Substantivul în limbile română şi maghiară. Analiză contrastivă Capitolul 1. Clasificarea substantivelor Capitolul 2. Flexiunea nominală în limbile română şi maghiară Capitolul 3. Categoria gramaticală a genului Capitolul 4. Categoria gramaticală a numărului Capitolul 5. Categoria gramaticală a cazului Capitolul 6. Funcţiile sintactice ale substantivelor
Concluzii Note Bibliografie
1.) Perspective teoretice Direcţia de cercetare de la care vom porni, este cea a lingvisticii contrastive. Utilitatea studiului contrastiv se dovedeşte necesară în învăţarea limbilor străine, cât şi în diversele activităţi de traducere. Considerăm că ar fi necesar să facem cercetări legate de problemele principale ale analizei contrastive şi ale aplicării principiului funcţional în studierea gramaticii, şi în special a gramaticii limbii române. Analizând realizările şi perspectivele lingvisticii contrastive, am constatat că în momentul de faţă investigaţiile de acest tip se desfăşoară în două mari direcţii: una teoretică, mai puţin evidentă, şi alta aplicativă, cu rezultate mult mai vizibile. În acest sens, am sesizat că cercetările se desfăşoară, de fapt, pe două paliere: unul descriptiv sau paradigmatic, altul analitic ori sintagmatic. Scopul urmărit la acest nivel este acel, de a alcătui un repertoriu de probleme care, ulterior, să fie detaliate prin cercetări analitice. Practic, palierul al doilea nu poate funcţiona eficient şi corect fără repertoriul de similitudini şi diferenţe stabilit prin cercetările de tip paradigmatic. Lucrarea noastră se va plasa la nivelul descriptiv sau paradigmatic. Am considerat că un pilon important al comunicării (după verb) este substantivul, motiv pentru care ne orientăm cercetarea în această direcţie. În abordarea acestei părţi de vorbire vom avea în vedere noua perspectivă ce domină, aşa cum am amintit, actualmente teoria lingvistică, anume aceea funcţională, aceasta cu atât mai mult cu cât ea apare şi în configuraţia actualei Gramatici a limbii române. Vol. I: Cuvântul; Vol. II: Enunţul (GALR), editată la Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan — Al. Rosetti“, sub auspiciile Academiei Române (2005). Dorim să expunem ca bază teoretică a viitoarei noastre analize principiile şi noile organizări morfosintactice din această lucrare. 2.) Substantivul în limbile română şi maghiară - analiza contrastivă Partea a doua va fi consacrată analizei contrastive aplicative a substantivului în limbile română şi maghiară. - vom prezenta diversele clase de substantive, caracteristicile lor semantice şi morfosintactice, precum şi tipurile de noţiuni care sunt incluse în fiecare dintre următoarele clase de substantive: comune/proprii, abstracte/concrete, individuale/colective, discrete/masive, „adjectivale“ şi „verbale“.Vom urmări dacă clasificarea substantivului diferă în cele două limbi. - ne vom referi apoi la flexiunea nominală. În cazul substantivelor, flexiunea nominală se realizează cu ajutorul articolelor definite, nedefinite sau prin nedeterminare, adică prin articolul zero. - categoria genului - prezentarea unor aspecte definitorii, categoria genului este fundamentală în gramatica limbii române, pe când în limba maghiară nu există. - în abordarea contrastivă a categoriei numărului, vom avea în vedere numărul gramatical al substantivului, singular sau plural; această opoziţie de număr nu se realizează însă în flexiunea tuturor substantivelor. Din acest punct de vedere, substantivele se împart în substantive numărabile sau discrete, care participă la opoziţia de număr singular/plural, şi substantive nonnumărabile sau nondiscrete, care nu participă la opoziţia de număr, flexiunea lor reducându-se la unul dintre termenii opoziţiei: singular, vorbindu-se în acest caz de substantive singularia tantum sau plural, pluralia tantum, realizările lor morfosintactice în română şi maghiară prezentând atât asemănări, cât şi deosebiri. - categoria cazului este considerată de către lingvişti cea mai gramaticală dintre categoriile substantivului. De fapt, sistemul categorial al cazului se plasează la graniţa morfologicului cu
sintacticul, la el fiind esenţial modul de relaţionare cu elementele constitutive ale enunţului. De aceea, cazurile sunt definite prin funcţiile pe care le realizează în propoziţie. -
funcţiile sintactice ale substantivelor, cercetarea contrastivă se transferă în domeniul sintaxei şi în cel mai larg, al enunţului. Vom avea în vedere părţile de propoziţie, urmărind modul în care ele se regăsesc în special în grupurile nominal şi verbal, fără a neglija, acolo unde este cazul, grupul prepoziţional. Nutrim speranţa ca cercetarea noastră să prezinte o bază temeinică pentru principalele domenii care beneficiază de aceste studii: didactica învăţării limbilor străine, în cazul nostru româna, şi traductologia. Bibliografie selectivă • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
ACADEMIA ROMÂNĂ, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”. (2005). Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, Bucureşti Angela Bidu-Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan (2005), Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, Bucureşti Andrei, Mihail, Ghiţă, Iulian. (1996) Limba română. Fonetică, lexicologie, morfologie, Bucureşti, Editura Corint. Antal László. (2005). A formális nyelvi elemzés - a magyar esetrendszer, Szak kiadó Avram, Mioara (2001) Gramatica pentru toţi, Bucureşti, Editura Humanitas, Ediţia a III-a. Avram, Mioara (2005) Studii de morfologie a limbii române, Bucureşti, Editura Academiei. Bakos Ferenc (1982) A magyar szókészlet román elemeinek története. Budapesta. Bărbuţa, Ion. (2000) et al., Gramatica uzuală a limbii române, Chişinău, Editura Litera. Boncea, Mirela (2008) Cuvânt şi morfem. Repere teoretice în lingvistica română şi italiană, Timişoara, Editurile Mirton si Amphora. Brâncuş, Grigore, Saramandu, Manuela (2001) Gramatica limbii române, Editura Credis, Bucureşti. Borza Lucia (1997) Román nyelvkönyv. Budapest, Nemzeti Tankönyvkiadó. Bulgăr, Gheorghe (1995) Limba română: Fonetică, Lexic, Morfologie, Sintaxă, Stilistică, Bucureşti, Editura Vox. Carabulea, Elena. (1986) Despre substantivele defective de număr în limba română, în „Limba română“, nr. 6, p. 465-473. Câmpeanu, Eugen (1983) Substantivul: Studiu stilistic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Constantinescu-Dobridor, Gheorghe (1994) Sintaxa limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică. Constantinescu-Dobridor, Gheorghe (1996) Morfologia limbii române, Editura Vox, Bucureşti. Copceag, Dumitru(1998) Tipologia limbilor romanice, Editura Clusium, Cluj. Coteanu, Ion, Dănăilă, Ion (1970)Introducere in lingvistica şi filologia românească, Bucureşti. Coteanu, Ion (1982) Gramatica de bază a limbii române, Bucureşti, Editura Albatros. Coteanu, Ion, Bidu-Vrănceanu, Angela (1985) Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică. Diaconescu, Paula (1970) Structură şi evoluţie în morfologia substantivului românesc, Bucureşti, Editura Academiei,. Diaconescu, Paula (1967) Numărul şi genul substantivelor româneşti în Elemente de lingvistică structurală, nr. 58, Bucureşti. Dimitriu, Corneliu (1994) Gramatica limbii române explicată. Morfologia, Iaşi, Editura Virginia. Drincu, Sergiu (1983) Semnele ortografice şi de punctuaţie în limba română, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Drincu, Sergiu (2008) Punctuaţia de bază în limba română, Timişoara, Editurile Mirton şi Amphora. É. Kiss Katalin - Kiefer Ferenc - Siptár Péter (1998). Új magyar nyelvtan. Budapest, Osiris Kiadó.
• • • • • • • •
Fillmore, Charles, J. (1972) The Case for Case, London, vol. Universals in Linguistic Theory, Editura Bach and Harms. Florea, Melania (1983) Structura grupului nominal în limba română contemporană, Bucureşti, Editura Enciclopedică. Fodor István (2001). Mire jó a nyelvtudomány? Budapest, Balassi Kiadó. Goga, Ecaterina (1973) Genul şi organizarea structurilor nominale şi lexicale, Bucureşti, Universitatea Bucureşti. Graur, Alexandru (1973) Gramatica azi, Bucureşti,Editura Academiei. Guţu, Romalo, Valeria (1968) Morfologie structurală a limbii române (substantiv, adjectiv, verb), Editura Academiei RSR, Bucureşti. Guţu, Romalo, Valeria (1967) Articolul şi categoria determinării în limba română, Bucureşti, vol. Elemente de lingvistică structurală. Gheorghiu, Mircea (1981) Probleme de tipologie contrastivă a limbilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
• • • • • • • • • • • •
•
•
Hristea, Theodora (1981) Sinteze de limbă română, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică. Iordan, Iorgu (1956) Limba română contemporană ,ed. a II-a, Bucureşti, Editura Ministerului Învăţământului. Iordan, Iorgu (1973) Gramatica limbii române, Bucureşti, Editura „Cartea românească”. Irimia, Dumitru (1997)Gramatica limbii române, Iaşi, Editura Polirom. James, Carl (1980)Contrastive analysis, London, Longman. Keszler, Borbála. (2000). Magyar grammatika, Nemzeti Tankönyvkiadó, Budapest Krzeszowski, T.P. (1990) Contrasting languages: The scope of contrastive linguistics. Berlin: Mouton de Gruyter. Korponay, Béla (1990), Outlines of a Hungarian-English Case Grammar – Egy angol-magyar esetgrammatika vázlata, Tankönyvkiadó, Budapest. Mihăescu, N. (1984) Aspecte ale limbii române contemporane, Bucureşti, Editura Albatros. Márton, Gyula; Péntek János; Vöő István (1977). A magyar nyelvjárások román kölcsönszavai, Împrumuturile româneşti ale dialectelor maghiare, Bucureşti, Editura Kriterion. Murvai, Olga. (1997) Gramatica comparată maghiaro-română, Ed. Cavallioti, Seria: Miscellanea, Cluj. Norel, M., Niculescu, R.M., Usaci, D., Plugaru, L. (2007). Studiul limbii şi literaturii materne în şcoală. Deschideri spre o societate multilingvă, în Schimbări de paradigmă în ştiinţele educaţiei, Alba Iulia: Editura Aeternitas. Norel, M; Drăguşanu, E. (2006). Însuşirea corectă a pronunţiei sunetelor specifice limbii române în învăţământul preşcolar pentru minorităţi naţionale, în volumul simpozionului internaţional Tradiţii, valori şi perspective în pedagogia învăţământului preşcolar, Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă. Norel, M. (2005) Influenţa fenomenelor de transfer şi de interferenţă asupra studiului limbii române de către elevii aparţinând minorităţilor naţionale, în volumul Limba şi literatura română. Perspective didactice, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti
•
Norel, M.; Pop, Liana (2005). Limba română ca a doua limbă. Modul pentru dezvoltarea profesională a personalului didactic, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru învăţământ rural, Bucureşti: Editura Educaţia 2000+.
•
Norel, M. (2006). Mother Tongue Education in Multi- and Intercultural Setting. Lucrare prezentată la Colocviul internaţional Mother Tongue Education in a Multicultural World: Case Studies and Networking for Change, Proiectul Centrului Educaţia 2000+: Vision Exercices: Education Policy in Romania. Sinaia, 2225 iunie 2006 Pamfil, Alina (2000)– Didactica limbii şi literaturii române (pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale), Ed. Dacia, Cluj-Napoca Pană-Dindelegan, Gabriela, Teorie si analiza gramaticală, Bucureşti, Editura Coresi, 1992.
• •
• • • •
Pop, Liana (1999). Dezvoltarea competenţei de comunicare în limba românå. Caiete didactice I. Ciclul primar, Nemzeti Tankönyvkiadó, Budapesta Popescu, Ştefania. (2001) Gramatica practică a limbii române, Bucureşti, Editura Tedit FZH. Puşcariu, Sextil (1976) Limba română, Bucureşti, Editura Minerva. Vrăjitoru, Ana (1998) Interferenţe categoriale la substantivele româneşti, Iaşi, Editura Vasiliana.
