Cuprins Cuvdnt-inainte Giuseppe, mesterul tAmplar, gise;te o bucati de lemn care griie;te 9
cu glas omenesc Giuseppe
ii diruie;te lemnul vorbitor prietenului siu, Carlo
11
pipqi;i ii dA numele de Buratino
74
Carlo ciopleEte o
Greierele vorbitor ii
di
sfaturi bune lui Buratino
18
Din cauza neastAmpirului siu, Buratino e la un pas de moarte'. Thta Carlo ii face haine din hdrtie colorati;i ii cumpiri un abecedar Buratino vinde abecedarul qi cumpirf, un bilet la teatrul de
pipqi
20
24
in timpul reprezentafiei, pf,pqile il recunosc pe Buratino
27
Mai intAi, signor Karabas Barabas wea si-l puni pe Buratino pe foc, dar apoi ii di cinci monede de aur;i il lasi si plece acasi
34
drumul citre casi, Buratino intdlneqte doi cerEetori, ace;tia sunt motanul Basilio ;i r,ulpea Alissa
3t
La hanul ,,La trei pler.'usti"
40
Buratino este atacat de hoti
44
Ho,tii il atdrni pe Buratino de creanga unui copac
47
Pe
Fetiga cu
pirul
albastru
Fetila cu
pirul
albastru vrea si-l educe pe Buratino
il readuce pe Buratino
la viat5.
49 55
Buratino ajunge in Tara Prostilor
58
Cdinii polif;ti pun laba pe Buratino ;i nu-l lasi si rosteasci nici micar un cuvAnt in apf,rarea sa Buratino ii cunoaste pe locuitorii b1lfii, afl5. despre soarta celor patru monede de aur si primeste de la Tortilla, broasca-testoasi, o cheiqi de Buratino fuge din Jara Pro;tilor;i intAlneste un tovar5.s de
sd
66
suferinti
70
iepure
72
Pierrot povesteqte cum a ajuns el in Thra Prostilor, cilare pe Buratino si Pierrot ajurg la Malwina, dar trebuie qi cu pudelul Artemon
aur
fugi impreuni cu ea 80
Lupta de la marginea pidurii
84
ln pestera
90
Buratino
se
hotirf,ste si afle cu orice pre! taina cheilei de aur
96
Buratino afli taina cheitei de aur
100
Pentru prima dati in viaga lui, Buratino este disperat, dar totul se termini cu bine
105
Buratino se intoarce in sfdrsit acasi, impreuni tata Carlo, Malwina, Pierrot qi Artemon Karabas Barabas Ce se
cu
pitrunde in odiila de sub scari
afli dincolo de usita misterioasi?
Prima reprezentatie a noului teatru de
i!,
111
116 .,119
pipqi
128
*4
Qr"seppe,
mesterul timplar, giseste o bucati
de lemn care gri.ieste cu glas omenesc
Cu rrulrA vREME iN uRlrA, triia intr-un oriEel de pe malul
Mirii Mediterane
un bitrdn meqter timplar. Numele mesterului era Giuseppe, dar lumea-i mai zicea si Nas-vdnit.
intr-o buni zii-a cdz'ltin mAnd o bucatd de lemn, una dintre acelea pe care oamenii le bagi iarna-n sobi pentru a se incdlzi. Nu-i riu, si-a zis Giuseppe-n gAnd. Din lemnul ista a; putea face un picior - masf,. pentru o Giuseppe si-a pus pe nas ochelarii pe care avea obiceiul si ;i-i prindi cu sfoari pe dupi urechi, asta fiindci gi ochelarii erau tare vechi, a intors bucata de lemn pe toate plr,tile si a prins a o ciopli cu o birdige. Abia daci apucase me;terul si lucreze, ci s-a;i auzit un glas sub,tirel care a strigat: Au! Au! incet, rogu-te, incet! -Giuseppe a;ezat ochelarii pe nas a privit prin atelier. Nimeni... ;i-a ;i S-a uitat pe sub bancul de lucru. Nimeni... A scos capul pe uqd. in stradi nu era nimeni... Si mi se fi p5.rut oare? se intrebi Giuseppe. Cine si fi vorbit? -Mesterul a pus iar mAna birdigi, dar cum s-a apucat pe de treabi, lemnul s-a viitat: Au! Au! Mi doare!
-
De data asta Giuseppe s-a speriat de-a binelea. Asa de tare s-a speriat ci i s-au aburit si ochelarii... S-a uitat mesterul prin toate colturile. Si-a bigat capul si-n sobi" si s-a uitat multi vreme pe horn in sus. Nu-i nimeni aici... Oi fi b5"ut prea mult qi-acu' imi vQjAie capul. -Dar nu, nu era asa, nu biuse nimic in zi:ua aceea... Dupi ce s-a mai linistit, mesterul a luat rindeaua si-a b5"tut cu ciocanul in ea pentru a potrivi bine lama. Lama trebuia sf, iasi doar un pic din manerul ei. Giuseppe a pus bucata de lemn pe banc si a trecut o dati cu rindeaua peste ea. Vocea subtirici a inceput si strige iar: Aul Au! De ce mi ciupiti? -Au! Lui Giuseppe i-a cizttt rindeaua din mini, a fhcut cAgiva pasi inapoi si, in cele din urmi, s-a asezat pe podea. Mesterul a priceput ci glasul subtirel venea din bucata de lemn.
&
qi
ss,
d>
o
Qr"seppe ii diruie;te lemnul vorbitor prietenului siu, Carlo
Crrran iN ecre crrpA in atelierul mesterului a intrat Carlo, flasnetarul, un prieten vechi al lui Giuseppe.
wemuri, Carlo isi punea pe cap piliria cu boruri largi gi pornea prin orase cu flaEneta lui minunatS., cAstigdndu-;i pd.inea cu dansul si cAntul. Pe
Acum Carlo era bitrin ;i bolnav, iar flasneta se stricase de multd weme. Buni ziua, Giuseppe, a spus Carlo, intrdnd in atelier. De ce stai pe podea? Am pierdut un surubel, lua-l-ar mama zmeilor, a rispuns Giuseppe uitindu-se cu coada ochiului la bucata de lemn. Tu, b5"tr6"ne, ce mai faci? Cum o mai duci? Riu, a rispuns Carlo. Mi tot g6.nd.esc ce si fac ;i ce si dreg ca s5" mai cd;tig si eu o bucati de pdine... De-ai putea si mi {u!i sau si-mi dai micar un sfat. . . Nimic mai simplu, a spus Giuseppe vesel si s-a gdndit: ,,O si mi scap chiar acum de bucata asta blestemat1 de lemn!". Nimic mai simplu! Uite, pe banc e o bucati de lemn. Ia-o qi du-o acasi, Carlo. Ofl a exclamat Carlo, abitut. Daci o iau, ce-o si fac eu cu ea, ci nici mlcar sobd n-am in cf,miruta meal FA a;a cum ili spun. Stiu eu ce vorbesc. Ia-1i un culit;i ciopleste o pipugi din bucata asta de lemn. inva!-o si spuni tot soiul de lucruri vesele, arati-i cum si cinte Ei si danseze si dupi aia mergi cu ea din froarta-n poarti. O si cdqtigi o bucifici de piine, ba chiar si cdte-un p5hirel de vin pe deasupra. Abia rostise mesterul aceste cuvinte, cAnd dinspre bancul de lucru s-a auzit un glas subtirel: Bravo, bravo! Te-ai g2.ndit bine, mii Nas-vdn5.t! -Giuseppe inceput a s5" tremure de frici, iar Carlo a privit uluit in.jur. Oare de unde venise glasul? t, Mul,tumesc pentru sfat, Giuseppe, a zis Carlo. Ia di-mi bucata de lemn
-
d,espre care vorbeai.
11
uratino vinde abecedarul ;i cumpiri un bilet la teatrul de pipqi iN zom, BunerrNo si-a luat abecedarul Ei a pornit lopiind spre scoali. pe drum biiega;ul nu s-a uitat nici micar o singuri datd'la dulciurile de prin privilii, la cornurile cu miere Ei cu mac, la plicintele dulci sau la puii pqi la protap, fbcuqi din zahht candel. Nici la biiegaEii care iniltau zmee din carton nu s-a uitat Buratino" ' Pe stradi a trecut Basilio, motanul tdtcat, iar pe motanul hstaz5;u ci-!i venea si-l tragi de coadi, numai ci Buratino l-a lisat in pace' Pe misuri ce se apropia de scoali, de pe malul Mediteranei risuna din ce
in ce mai deslqit rrruzicd' zglobie. Ti-ti-ti! ciripea fluierul. - Lalalal cAnta vioara.
- Cin-cin -cin! zumziiau talgerele. - Bum! bubuia toba. -Pentru a ajunge la Buratino
fi trebuit s-o ia spre dreapta. Muzica venea dinspre stdnga. Buratino a inceput si meargi impiedicat. Picioarele il purtau citre lirmul mirii, adici tocmai spre locul de unde se auzea: Ecoali,
-
ar
Ti-ti-ti!
Lalala!
Cin-cin-cin! Bum! pentru sine. Vreau si arunc si $coala nu pleaci din loc! a zis Buratino ca eu o privire qi dupi aia mi duc drept la qcoali! AqadaA biiegaqul a fugit cAt il ,tineau picioarele spre malul mirii, unde a zitit un cort din pinzi impodobit cu steguleqe colorate, care fluturau in bitaia vdntului. Sus, cocotali pe cort, cdntau patru muzicanfi. Jot, la intrarea in cort, o doamni grasi;i zdmbitoare vindea bilete de intrare' in fa{a acelui cort se aflau o multime de oameni: biielei qi fetige, solda,ti, vdnz7itori de limonadi, doici cu copii, pompieri, po;taEi. Cu togii citeau un.afi; mare pe care scria:
24
,'llffi *€ == -
a:.*
ir:i'i::J rl..,a'
s'lG E I
T5 I n
:. -1i
