UNIVERSITATEA FACULTATEA DE ISTORIE, MUZEOLOGIE SI ARHIVISTICA

1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET, BUCURESTI FACULTATEA DE ISTORIE, MUZEOLOGIE SI ARHIVISTICA

Disciplina: RELAłIILE INTERNAłIONALE ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE

Titular: Lector univ. drd. Elena Iuliana Lache

I. CARACTERISTICI ALE EPOCII RĂZBOIULUI RECE Încheierea celui de-al doilea război mondial, prin capitularea necondiŃionată a Germaniei (8 mai 1945), apoi a Japoniei (14 august 1945) a fost urmată de crearea unui nou sistem internaŃional. Acest sistem s-a structurat sub impactul confruntării dintre cele două superputeri – Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică – dintre blocurile şi alianŃele lor politico-militare. Marile puteri care constituiseră CoaliŃia NaŃiunilor Unite trec de la statutul de aliat la cel de adversar, situându-se pe aliniamentele unui conflict de mare anvergură numit Războiul Rece. Sintagma război rece este folosită pentru prima dată în 1947 de finanŃistul şi consilierul politic american Bernard Baruch într-un discurs rostit în faŃa legislativului din Carolina de Sud pentru a defini tensiunile apărute între Uniunea Sovietică şi statele din Europa de Est aflate sub influenŃa acesteia, pe de o parte, şi Statele Unite ale Americii şi aliaŃii săi din Europa Occidentală, pe de altă parte. Se presupune că autorul sintagmei este un ziarist şi editor din epocă, Herbert Bayard Swope, cel care ar fi redactat textul discursului lui Baruch. În realitate, expresia are o istorie îndelungată, datând din secolul al XIV-lea, când prinŃul Juan

2

Manuel, regentul Castiliei şi Leonului, a aplicat-o luptei dintre creştinii spanioli şi mauri. PrinŃul voia să spună că, spre deosebire de „războaiele fierbinŃi” sau cele declarate oficial, „războiul rece” începe fără o declaraŃie de război şi se încheie fără un tratat de pace. Originile şi cauzele Războiului Rece sunt interpretate în mod diferit în istoria relaŃiilor internaŃionale, în istoriografie, în general. André Fontaine consideră că Războiul Rece, ca fenomen istoric, a început în anul 1917 prin succesul RevoluŃiei bolşevice din Rusia şi a ieşit la lumina zilei la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, fiind prezentat ca o luptă decisivă între capitalism şi comunism, între pluralism şi totalitarism, între sistemul de stat liberal democrat şi cel socialist. Philippe Moreau Defarges vede şi el în Războiul Rece un conflict al secolului XX între marxism-leninism şi democraŃiile liberale şi capitaliste, acest conflict fiind asociat de destinul Uniunii Sovietice. AlŃi autori, între care A.J.P. Taylor apreciază că destrămarea Marii AlianŃe de război dintre Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie coincide cu o „pace rece” sau o „pace armată”; iar Raymond Aron defineşte fenomenul ca fiind: „Război improbabil, pace imposibilă”. Wilfried

Loth, autorul

unei exegeze consacrată relaŃiilor

internaŃionale în anii 1941-1955, relevă că documentele diplomatice referitoare la Războiul Rece poartă pecetea a două concepŃii de bază contradictorii: prima este cea „tradiŃională”, numită uneori şi „ortodoxă” (dominantă iniŃial în literatura occidentală), consideră expansionismul sovietic drept cauza conflictelor, iar a doua, numită „revizionistă”, susŃine că americanii sunt vinovaŃi de începerea Războiului Rece, imperialismul economic al Statelor Unite ale Americii fiind perceput ca factor central al politicii mondiale. Ambele teorii sunt oferite în variante multiple, având mai mult sau mai puŃin o încărcătură subiectivă.

3

Teza tradiŃională, numită şi ortodoxă, enunŃată încă din 1946 de către diplomatul şi politologul american George F. Kennan (Memoiren eines Diplomaten, München, 1971), a devenit, până la sfârşitul anului 1948, o certitudine pentru opinia publică americană şi vest-europeană, fiind ilustrată, în special, de cercetările istorice asupra diplomaŃiei întreprinse de William H. McNeill (America, Britain and Russia. Their Cooperation and Conflict 1941-1946, London, 1953), Boris Meissner (Russland, die Westmaechte und Deutschland, Hamburg, 1954), Herbert Feis (Churchill, Roosevelt, Stalin. The War They Waged and the Peace They Sought, Princeton N.J., 1957; The Atomic Bomb and the End of World War II, Princeton N.J., 1966; From Trust to Terror. The Onset of the Cold War, Garden City, 1961). O relatare generală întemeiată pe aceste lucrări se regăseşte la John Lukacs (A History of the Cold War, Garden City, 1961) şi André Fontaine (Histoire de la guerre froide, Paris, 1965-1967). După părerea acestor autori cauzele declanşării Războiului Rece sunt: ideologia marxistă în interpretarea ei sovietică, revendicând revoluŃia mondială ca formă a unei lupte de clasă universale; experienŃele istorice ale conducerii Uniunii Sovietice datorate ostilităŃii statelor capitaliste care au încercat să înlăture regimul sovietic în anii 1918-1921, precum şi efortul liderilor de la Kremlin de a-şi menŃine puterea printr-o dictatură crâncenă. Această teorie atribuia Uniunii Sovietice o politică principial ostilă faŃă de Ńările capitaliste, deşi se folosea într-o măsură precaut-pragmatică

de

mijloacele

cooperării

paşnice

(doctrina

coexistenŃei). La declanşarea celui de-al doilea război mondial, conducătorul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a mizat pe distrugerea reciprocă a beligeranŃilor capitalişti; însă, datorită atacului german, s-a văzut obligat să treacă de partea puterilor occidentale, iar apoi a acŃionat prin intermediul Armatei Roşii şi al partidelor comuniste pentru transformarea statelor Europei Centrale şi de Est în „democraŃii

4

populare”, aferente structural Uniunii Sovietice ca putere hegemonică. În continuare, prin stimularea unor mişcări sociale în Europa Occidentală, în spaŃiul mediteranean şi în Asia, cu ajutorul partidelor comuniste dirijate de la Moscova, sperau să-şi extindă sferele de influenŃă pe o perioadă nelimitată. Statele Unite ale Americii, principala putere a lumii occidentale, reprezentată de preşedintele Franklin Delano Roosevelt şi ministrul său de Externe Cordell Hull, apoi, după aprilie 1945, de către preşedintele Harry Truman şi ministrul său de Externe James Francis Byrnes, au recunoscut caracterul ambivalent şi potenŃial expansiv al politicii sovietice. Un amestec de speranŃe idealiste în posibila democratizare a regimului sovietic şi de temeri resemnate că un angajament american pe termen lung în Europa nu va putea fi impus în politica internă, i-a determinat pe liderii americani de a recunoaşte dorinŃa Uniunii Sovietice de a avea state vecine prietene şi interese legitime de securitate naŃională. În 1945, la ConferinŃa de la Potsdam, SUA a aprobat de facto extinderea graniŃelor Poloniei spre Vest şi constituirea zonei sovietice de ocupaŃie din Germania. În decembrie 1945, cu prilejul reuniunii miniştrilor de Externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii de la Moscova, s-a admis preponderenŃa comuniştilor în guvernele României şi Bulgariei şi, în sfârşit, prin semnarea, în 1947, a tratatelor de pace cu România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda, puterile occidentale au renunŃat la orice posibilitate de a influenŃa zona est-europeană, limitându-se doar la unele gesturi simbolice care nu vor avea rezultate practice imediate. După elaborarea Planului Marshall, liderii de la Kremlin au reacŃionat prin sovietizarea zonei germane de ocupaŃie şi a Ńărilor din Europa de Est. Statele europene, rămase în afara zonei de influenŃă a puterii sovietice, s-au văzut subordonate susŃinerii SUA de frica unei agresiuni sovietice. Prin

5

alianŃele de apărare vestice, create sub egida americană, expansiunea sovietică a putut fi stăvilită cel puŃin pe teritoriul Europei. Teza revizionistă, în divergenŃă cu cea tradiŃională, este legată de adversarii politicii externe a preşedintelui Truman din interoriul SUA şi de adversarii europeni ai integrării occidentale într-o mişcare „neutră”. Această teză este dezbătută în lucrările istoricului american William A. Williams (A Tragedy of American Diplomacy, New York, 1959, EdiŃia a III-a, 1972; Hystory as a Way of Learning, New York, 1973), începând din 1959, pentru ca apoi să domine discuŃiile publice în jurul cercetărilor efectuate de Gabriel Kolko (The Politics of War. The World and United States Policy, 1943-1945, New York, 1968; Joyce and Gabriel Kolko, The Limits of Power. The World and United States Policy, 1945-1954, New York, 1972), Lloyd C. Gardner (Economic Aspects of New Deal Diplomacy, Maddison, 1964; Architects of Illusion. Men and Ideas in American Foreign Policy 1941-1949, Chicago, 1970), Barton J. Barnstein (editor) (Politics and Policies of the Truman Administration, Chicago, 1970) etc. Uniunea Sovietică, susŃin aceşti autori, nu poate fi făcută răspunzătoare pentru începerea Războiului Rece. Principalul neajuns al tezei revizioniste – arată Stanley Hoffmann – constă în faptul că ea este imaginea din oglindă a tezei ortodoxe. Ea nu face decât să inverseze negrul cu albul, găsindu-i pe americani vinovaŃi şi pe sovietici moderaŃi. Revizioniştii, ca şi cei care împărtăşeau viziunea oficială, caută explicaŃii grandioase cu o natură conspiraŃionistă, cu toate că de această dată cheia este mai degrabă imperialismul economic american decât o conspiraŃie comunistă la nivel mondial. Revizioniştilor, ca şi predecesorilor lor, li se reproşează că simplifică istoria. În fond, viziunea revizionistă, ca şi cea ortodoxă, este într-o anumită măsură abstractă, vagă şi grandioasă – ea se prăbuşeşte, deoarece se apropie prea mult de perfecŃiune şi nu acordă suficientă atenŃie tuturor amănuntelor ce

6

Ńin de percepŃii, intenŃii sau neînŃelegeri şi chiar erorilor evidente pe care Hoffmann a încercat să le identifice în lucrarea sa. Acest patern al oscilării există de mult timp în istoriografia americană; el s-a dezvoltat în legătură cu al doilea război mondial, precum şi cu Războiul Rece. Autorul nu se decide dacă această deplasare permanentă de la o viziune a diavolului la alta, fără a se opri la mijlocul distanŃei, este cea mai bună cale către maturitatea ştiinŃifică şi politică. (Stanley Hoffmann, Ianus şi Minerva. Eseuri asupra teoriei şi practicii politicii internaŃionale, Editura ŞtiinŃa, 1999, pp. 198-199). În timpul celui de-al doilea război mondial Uniunea Sovietică scăpase cu greu de o catastrofă politico-militară şi suferise pierderi imense în oameni şi resurse, iar la sfârşitul războiului rămăsese vulnerabilă faŃă de statele prospere din punct de vedere economic, precum şi în faŃa puterii mondiale a SUA, care deŃinea acum monopolul armelor atomice. De la preluarea puterii de către Stalin, Uniunea Sovietică se preocupase vădit de securitatea sa mai mult decât de îndeplinirea dorinŃei de revoluŃie universală, de realizarea unui zid de protecŃie format din state pro-sovietice, în special în spaŃiul est-european. Aceste scopuri nu erau legate apriori de conceptul sovietizării dirijate din afară. Motivele confruntărilor se pot găsi mai degrabă în structurile sistemului economico-politic ale SUA. Pentru a evita crizele existenŃiale, societatea liberal-capitalistă americană s-a străduit să cuprindă neîncetat noi pieŃe comerciale şi de desfacere, depinzând indirect de o extindere politică a zonei de influenŃă. VoinŃa SUA de a-şi păstra şi extinde influenŃa în sistemul economic mondial a fost decisivă pentru intrarea în război împotriva Japoniei şi a Germaniei care erau pe cale de a-şi construi în Asia, respectiv în Europa, imperii autarhice. Aceeaşi voinŃă s-a ridicat apoi împotriva Uniunii Sovietice, act decisiv pentru începerea Războiului Rece.

7

Pentru a împiedica expansiunea sovietică în zonele ocupate de Armata Roşie, administraŃia Truman a folosit mai întâi constrângeri de natură economică: a făcut ca cererea de credit avansată de sovietici în ianuarie 1945 să treneze voit, apoi toate livrările datorate legii arendei şi împrumuturilor au fost stopate abrupt odată cu încetarea războiului în Europa. A refuzat la Potsdam să aprobe reconstrucŃia Uniunii Sovietice cu ajutor din producŃia germană, iar în mai 1946 au fost oprite toate livrările pentru reparaŃii de război din zona de ocupaŃie americană. În al doilea rând, administraŃia Truman a încercat să-şi subordoneze conducerea de la Kremlin folosindu-se de monopolul asupra armelor atomice, a amânat deschiderea ConferinŃei de la Potsdam până când primele bombe atomice ce urmau să fie folosite împotriva Japoniei au fost în stare de funcŃionare; s-a străduit să Ńină sub control dezvoltarea industrială a Uniunii Sovietice. În al treilea rând, a dezvoltat, prin Planul Marshall, un program de liberalizare şi investiŃii pentru întreaga Europă, ce urma nu numai să pună bazele economice pentru un imperiu neoficial („informal empire”) în Europa de Est, ci şi datorită urmărilor sale politice, să lovească esenŃa dominaŃiei sovietice, inclusiv în propria Ńară. Întrucât Uniunea Sovietică şi-a dovedit rezistenŃa la încercările de presiune, Statele Unite s-au mulŃumit în ultimă instanŃă cu acŃiunea de consolidare a pax americana în lumea necomunistă. ÎmpărŃirea Germaniei şi a Europei a fost luată conştient în calcul şi întreprinsă începând din 1946. OpoziŃia unor izolaŃionişti rămaşi în Congresul american, ca şi a unor forŃe naŃional-capitaliste şi socialiste din Vestul Europei s-a destrămat prin crearea şi propagarea mitului expansionismului mondial sovietic. Ca reacŃie la încercările de presiune americane şi a formării blocului vestic, conducerea sovietică a început consolidarea regimurilor politice din zona ei de influenŃă şi a asigurat dominaŃia puterii prin metode de stat poliŃieneşti. Acest fapt a dus, cu siguranŃă, la adâncirea

8

divergenŃelor, nelipsite însă de speranŃa Uniunii Sovietice pentru realizarea unei înŃelegeri cu puterile occidentale. O trăsătură pregnantă a sistemului internaŃional din perioada Războiului Rece este bipolaritatea. Cele două superputeri – Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică – şi alianŃele politico-militare create de ele – OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia (OTV) au influenŃat profund timp de peste patru decenii evoluŃia relaŃiilor internaŃionale. Confruntarea, vizând îndeosebi Europa şi zona Asia-Pacific, va lăsa loc, totuşi, unor momente de destindere şi cooperare. Astfel, continuând negocierile din timpul celui de-al doilea război mondial, foştii aliaŃi au conlucrat pentru crearea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite (ONU) care va deveni centrul politicii şi diplomaŃiei mondiale. Scopurile şi principiile înscrise în Carta ONU reflectau năzuinŃa de păstrare a păcii şi securităŃii generale. Totodată, în diferite zone ale globului, s-au format organizaŃii de cooperare preponderent economică, unele având însă şi structuri de securitate. Lor li se adaugă Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77, constituite în afara spaŃiului blocurilor politico-militare şi, de fapt, în opoziŃie cu acestea în viaŃa internaŃională. AcŃiunea ONU şi a nealiniaŃilor în contextul eroziunii interne a celor două blocuri rivale oferă o imagine a diversităŃii relaŃiilor internaŃionale din epoca Războiului Rece, imagine care nu se limitează la bipolaritate. Războiul Rece înseamnă, în primul rând, conflict. Începe în anii 1946-1947 cu confruntarea superputerilor, continuă cu aceea a blocurilor lor militare, se revarsă în ciocnirile prin interpuşi şi Lumea a Treia sau intervenŃii proprii (Vietnam, Afganistan), se exprimă prin lupta ideologică şi propagandă, este competiŃie economică unde concepŃia pieŃei capitaliste se izbeşte de dirijismul totalitar al economiilor lagărului socialist şi, în fine, marchează populaŃii şi generaŃii întregi cu pecetea

9

fricii şi nesiguranŃei, ameninŃând cu un război nuclear, de la care, în ultimă instanŃă, marile puteri s-au abŃinut. (Mircea MaliŃa, Tablouri din Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pp. 189-190). Epoca Războiului Rece cuprinde faze de criză care alternează cu faze de destindere, de colaborare, între superputeri şi aliaŃii lor. Prima fază a cunoscut o maximă ostilitate, incluzând Războiul civil din Grecia (1946-1949), Prima criză a Berlinului (1948-1949) şi Războiul din Coreea (1950-1953); a urmat o fază de relaxare care, exceptând unele sincope cum a fost aceea din timpul Crizei Suezului (1956), durează până la Criza rachetelor din Cuba (1962), aducând Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii în pragul unui război nuclear. În pofida faptului că niciodată nu au încetat confruntările indirecte între cele două superputeri, în anii ’60 tensiunile au început să se atenueze. Această tendinŃă a culminat cu Ostpolitik (deschidere spre Est), iniŃiată de cancelarul vestgerman Willy Brandt, începând din 1969 şi cu ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (1973-1975) – moment de vârf şi tentativă de instituŃionalizare a destinderii. Faza destinderii (détente) a luat sfârşit în 1979, odată cu invazia sovietică în Afganistan şi cu amplasarea de rachete nucleare balistice sovietice SS20 în Europa de Est, la care NATO a răspuns prin amplasarea de rachete americane Pershing în Europa Occidentală. Tesiunea a intrat pe o pantă descendentă în 1985, după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov în URSS, acesta considerând că situaŃia economică precară a Ńării sale nu-i va permite niciodată să Ńină pasul cu Statele Unite ale Americii în cursa înarmărilor. În fazele de destindere relaŃiile de colaborare sovieto-americane, atâtea câte au fost, au dus la acorduri imperfecte sau la negocieri intermitente în spiritul coexistenŃei paşnice.

10

Actorii mari şi mici ai sistemului internaŃional din epoca Războiului Rece au trăit sub semnul unei tensiuni între rivalitate ostilă şi cooperare limitată. Epoca se încheie în anii 1989-1991 prin prăbuşirea regimurilor totalitare din Estul, Centrul şi Sud-Estul Europei, precum şi prin dezmembrarea Uniunii Sovietice.

II. CREAREA ŞI ÎNCEPUTUL ACTIVITĂłII ORGANIZAłIEI NAłIUNILOR UNITE Liderii marilor puteri ale CoaliŃiei NaŃiunilor Unite s-au preocupat încă din primii ani ai celui de-al doilea război mondial de prevenirea cauzelor care au dus la declanşarea conflagraŃiei din anii 1939-1945. Ideea privind constituirea unei organizaŃii internaŃionale care să asigure pacea şi securitatea generală a aparŃinut diplomaŃiei Washingtonului. În cristalizarea acestei idei s-a Ńinut cont de eşecul înregistrat de Liga NaŃiunilor într-o misiune asemănătoare, identificându-se împrejurările care au generat acest eşec. Între acestea s-a Ńinut cont de istoria perioadei interbelice care dovedise că statele concepuseră în mod diferit securitatea internaŃională şi interesele lor în această privinŃă, adoptând atitudini diferite în cazul unor acte de agresiune care au culminat cu declanşarea celui de-al doilea război mondial. De aceea ideea iniŃială a securităŃii colective va fi completată cu viziunea preşedintelui Roosevelt privind „cei 4 poliŃişti” prin care Statelor Unite ale Americii, Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi Chinei le revenea rolul principal în preîntâmpinarea şi respingerea politicii agresive. În al doilea rând s-a avut în vedere că Liga NaŃiunilor eşuase şi din cauză că SUA, care, prin preşedintele Woodrow Wilson, o iniŃiaseră, dar se retrăseseră din structurile şi activitatea acesteia. De această dată Statele Unite ale Americii au decis să rămână angajate în procesele de garantare a păcii, de statornicire a acesteia printr-

11

o instituŃie care se dorea mai puternică şi mai eficientă decât Liga NaŃiunilor. Conducătorii Statelor Unite ale Americii nu ascundeau faptul că Ńara lor urma să-şi asigure rolul de leadership în relaŃiile internaŃionale, considerând că acest rol li se cuvenea, fiind, la sfârşitul războiului, cel mai puternic stat al lumii. Noua organizaŃie internaŃională urma să se întemeieze pe o împărŃire a sferelor de influenŃă între marile puteri şi nu pe un echilibru de forŃe între ele. La ConferinŃa miniştrilor de Externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii de la Moscova din 19-30 octombrie 1943 s-a adoptat propunerea secretarului de Stat Cordell Hull privind crearea unei organizaŃii internaŃionale bazate pe egalitatea între toate statele paşnice. Această decizie a fost confirmată la ConferinŃa de la Teheran de către Stalin, Roosevelt şi Churchill. Au urmat pregătiri în cadrul Departamentului de Stat în vederea elaborării unei Carte a viitoarei organizaŃii internaŃionale. Propunerile au fost adoptate de Casa Albă şi astfel s-a născut planul american de organizare postbelică a lumii. Planul a fost examinat şi definitivat la ConferinŃa de la Dumbarton Oaks, între 21 august şi 21 septembrie 1944, de către reprezentanŃii Statelor Unite ale Americii, Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi Chinei. FranŃa, al cărei guvern provizoriu nu avea să fie recunoscut de jure decât pe 23 octombrie 1944, nu a fost invitată. Unitatea marilor puteri a făcut posibilă adoptarea esenŃei Propunerilor de la Dumbarton Oaks, după cum dezacordul lor a dus la confuzii şi soluŃii de moment, dar numai în chestiuni secundare. Marile puteri au negociat numai între ele prevederi importante precum aceea a sistemului de vot sau a tutelei, apoi şi-au impus punctul lor de vedere. În acest context, influenŃa SUA a fost precumpănitoare fiind determinată atât de potenŃialul său militar şi economic, cât şi de prestigiul lui Roosevelt, considerat a fi părintele spiritual al ONU, după cum Wilson

12

a avut acelaşi rol în crearea Ligii NaŃiunilor. (Constantin Buşe, Nicolae Dascălu, DiplomaŃie în vreme de război. De la Carta Atlanticului la Carta O.N.U., Bucureşti, 2000). La Dumbarton Oaks participanŃii s-au pus de acord asupra unui număr important de probleme: OrganizaŃia NaŃiunilor Unite urma să fie compusă dintr-o Adunare Generală, un Consiliu de Securitate, un Secretariat, o Curte InternaŃională de JustiŃie şi un Consiliu Economic şi Social. Acest din urmă organism s-a înfiinŃat în urma unei insistente intervenŃii americane; până atunci Uniunea Sovietică şi Marea Britanie susŃinuseră ideea limitării activităŃii viitoarei organizaŃii la probleme de securitate. S-a hotărât ca toate statele participante la ConferinŃa de la Dumbarton Oaks, precum şi FranŃa, să fie membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU. Rămâneau însă în suspensie problema votului şi solicitarea Moscovei de admitere în noua organizaŃie a celor 15 republici federative din componenŃa URSS ca entităŃi separate; guvernul sovietic pretindea că o asemenea măsură era legitimă, din moment ce fiecare dintre statele participante care alcătuiau Commonwealth-ul britanic era considerat stat membru şi dispunea de un vot. La ConferinŃa de la Yalta (4-11 februarie 1945), Stalin, Roosevelt şi Churchill au admis până la urmă la o soluŃie de compromis pentru republicile sovietice: în afară de Uniunea Sovietică propriu-zisă, Ucraina şi Bielorusia, care beneficiau teoretic de conducerea propriilor lor afaceri externe, urmau să fie membre ale ONU. În privinŃa votului din Consiliul de Securitate, s-a decis ca dreptul de veto al membrilor permanenŃi să aibă efect în toate cazurile, cu excepŃia chestiunilor de procedură. Prin sistemul de veto nicio acŃiune nu putea avea loc fără consimŃământul unanim al celor 5 membri ai Consiliului de Securitate. În final, cele trei mari puteri au căzut de acord ca o conferinŃă a NaŃiunilor Unite să fie convocată la San Francisco pentru pregătirea întemeierii noii organizaŃii

13

la care să participe puterile semnatare ale DeclaraŃiei NaŃiunilor Unite şi toate statele care vor fi declarat război Puterilor Axei înainte de 1 martie 1945. ConferinŃa de constituire a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a avut loc la San Francisco între 25 aprilie şi 26 iunie 1945, reunind 282 de reprezentanŃi ai următoarelor 50 de state: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, China, Columbia, Costa Rica, Cuba, Danemarca, Egipt, Ecuador, Salvador, Statele Unite ale Americii, Ethiopia, FranŃa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Liban, Liberia, Luxemburg, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Panama, Paraguay, łările de Jos, Peru, Filipine, Siria, Republica Dominicană, Bielorusia, Ucraina, Marea Britanie, Cehoslovacia, Turcia, Uniunea Sovietică, Uruguay, Venezuela şi Iugoslavia. La 25 iunie 1945, la ultima şedinŃă plenară a ConferinŃei de la San Francisco, s-a adoptat proiectul final al Cartei ONU. Preşedintele plenarei, lordul Edward Frederick Lindley Halifax, ambasadorul Marii Britanii în SUA, a propus să nu se voteze ca de obicei, prin ridicarea mâinii, ci prin apel nominal. Propunerea a fost aprobată şi delegaŃii au rămas în picioare până la încheierea listei. Apoi, toŃi cei prezenŃi, delegaŃi, consilieri şi ziarişti, mai mult de 3.000 de persoane, au ovaŃionat îndelung când s-a anunŃat că a fost adoptată Carta OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. A doua zi, 26 iunie, în Sala memorială a veteranilor din San Francisco, a avut loc ceremonia semnării Cartei. Timp de 8 ore, în prezenŃa preşedintelui Truman, delegaŃii au semnat cele 5 exemplare oficiale ale Cartei. În discursul rostit cu acel prilej, Truman a subliniat „responsabilitatea specială” a marilor puteri de a impune pacea şi „obligaŃia ce revine tuturor statelor, mari sau mici, de a nu folosi forŃa în

14

relaŃiile internaŃionale decât pentru a apăra legea”. (Apud Henry Kissinger, Diplomacy, 1994). Hotărârea de constituire a ONU a intrat în vigoare odată cu ratificarea ei de către China, FranŃa, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică, precum şi de către majoritatea statelor semnatare ale Cartei. În consecinŃă, 24 octombrie devine Ziua NaŃiunilor Unite, celebrată în fiecare an. Polonia, care nu fusese reprezentată la ConferinŃa de la San Francisco, va semna ulterior Carta, devenind cel deal 51-lea stat membru originar al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Carta ONU este un document complex de excepŃională importanŃă în relaŃiile internaŃionale. Ea nu este lipsită de imperfecŃiuni, dar, oricum, este cel mai bun produs posibil al unor negocieri care au durat două luni de zile, în condiŃiile în care războiul în Europa era pe cale de a se încheia, iar cel din Pacific părea să mai dureze. Această conjunctură, ca şi experienŃa Ligii NaŃiunilor, şi-au pus pecetea asupra conŃinutului Cartei, care, în afară de orice dubiu, a creat o poziŃie specială marilor puteri în sistemul internaŃional. Carta cuprinde 111 articole, grupate în 19 capitole, precedate de preambul. Capitolele se referă la: Scopuri şi principii, Membrii, Organe, Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Reglementarea pacifică a diferendelor, AcŃiuni în caz de ameninŃare a păcii,

Acorduri

regionale,

Cooperarea

economică

şi

socială

internaŃională, Consiliul Economic şi Social, DeclaraŃia privind teritoriile care nu se autoguvernează, Sistemul internaŃional de tutelă, Compunerea Consiliului de tutelă, Curtea InternaŃională de JustiŃie, Secretariatul, DispoziŃii diverse, DispoziŃii de securitate tranzitorii, Amendamente, Ratificare şi Semnare. În preambulul Cartei se arăta că popoarele NaŃiunilor Unite sunt hotărâte:

15

– să izbăvească generaŃiile viitoare de flagelul războiului, care, în cursul vieŃii unui om a provocat de două ori omenirii suferinŃe nespuse; – să-şi reafirme credinŃa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaŃilor şi a femeilor, precum şi a naŃiunilor mari şi mici; – să creeze condiŃiile necesare menŃinerii justiŃiei şi respectării obligaŃiilor decurgând din tratate şi alte izvoare ale dreptului internaŃional; – să favorizeze progresul social şi instaurarea unor condiŃii mai bune de trai într-o mai mare libertate; şi pentru realizarea acestor scopuri, statele membre ale ONU îşi propuneau: – să practice toleranŃa şi să trăiască în pace unul cu celălalt ca buni vecini; – să-şi unească forŃele pentru menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale; – să accepte principii şi să instituie metode care să garanteze că forŃa armată nu va fi folosită altfel decât în interesul comun; – să folosească instituŃiile internaŃionale pentru favorizarea progresului economic şi social al tuturor popoarelor. Scopurile ONU precizate în Cartă sunt următoarele: menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale; dezvoltarea de relaŃii prieteneşti între naŃiuni întemeiate pe respectarea principiului egalităŃii în drepturi a popoarelor; realizarea cooperării internaŃionale; rezolvarea problemelor internaŃionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar; promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale pentru toŃi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie; ONU să fie un centru în care să se armonizeze eforturile naŃiunilor către atingerea acestor scopuri comune.

16

În Cartă se prevedea că pentru realizarea scopurilor ei, ONU trebuie să acŃioneze în conformitate cu următoarele principii: egalitatea suverană a tuturor membrilor ei; îndeplinirea cu bună-credinŃă a obligaŃiilor asumate; reglementarea tuturor diferendelor internaŃionale prin mijloace paşnice; nefolosirea forŃei şi a ameninŃării cu forŃa în relaŃiile internaŃionale; neamestecul în treburile care sunt esenŃialmente de competenŃa naŃională a unui stat. Toate statele membre au obligaŃia să acorde asistenŃă ONU în orice acŃiune întreprinsă de ea în conformitate cu prevederile Cartei şi să se abŃină de a acorda ajutor unui stat, împotriva căruia OrganizaŃia întreprinde o acŃiune preventivă sau de constrângere. Prima sesiune a Adunării Generale a ONU a fost convocată la 10 ianuarie 1946, la Londra, şi a durat până la 14 februarie 1946. Cu acest prilej a fost ales primul Consiliu de Securitate, având 11 membrii, din care 6 membrii nepermanenŃi aleşi pe perioade de doi ani. (În 1965 numărul membrilor Consiliului de Securitate s-a extins la 15, din care 10 membri nepermanenŃi). La 1 februarie 1946 a fost numit primul secretar general al ONU, norvegianul Trygve Lie, care a deŃinut această funcŃie până în noiembrie 1952. Secretarul general al ONU este cel mai important funcŃionar al organizaŃiei; el are un rol politic eminent, atrăgând atenŃia Consiliului de Securitate asupra oricări acŃiuni care ameninŃă pacea, executând totodată orice de bune oficii. În plus, secretarul general al ONU girează operaŃiunile de menŃinere a păcii sub controlul Consiliului de Securitate. La prima sesiune a Adunării Generale a ONU au fost aleşi membrii Consiliului Economic şi Social şi ai CurŃii InternaŃionale de JustiŃie. În luna martie 1946 sediul Adunării Generale a ONU a fost mutat în mod provizoriu la New York. Pentru a aduce organizaŃia în SUA, comunitatea de interese Rockefeller a cheltuit 8,5 milioane de dolari. Cu această sumă a cumpărat terenuri pe East River în centrul Manhattanului

17

pe care i l-a oferit OrganizaŃiei ca loc de reşedinŃă permanentă. ConstrucŃia sediului a început în 1949 şi s-a încheiat în anul următor. La 20 octombrie 1947 s-a aprobat steagul oficial al ONU. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite apare ca un fel de confederaŃie de agenŃii internaŃionale, raporturile dintre ea şi agenŃiile specializate fiind reglementate pe baza unor acorduri speciale întemeiate pe principiul autonomiei. Există, potrivit prevederilor Cartei, o delimitare netă între Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate, al căror rol este îndeosebi politic; Consiliul Economic şi Social, însărcinat cu cooperarea în domeniile referitoare la nivelul de viaŃă material şi cultural al oamenilor. Principalele instituŃii de acest fel sunt: Fondul Monetar InternaŃional (FMI), Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare/BIRD (Banca Mondială), create în 1944; OrganizaŃia InternaŃională a AviaŃiei Civile (OACI); OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie şi Agricultură (FAO); OrganizaŃia InternaŃională a ComerŃului (ITHO); OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru ÎnvăŃământ, ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO), OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). După decembrie 1945 şi-au continuat existenŃa, fiind încadrate în sistemul agenŃiilor specializate, organisme precum: Uniunea Poştală Universală (UPU), OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (OIM), care data din timpul Ligii NaŃiunilor (sub denumirea de Biroul InternaŃional al Muncii), Comisia de Control InternaŃional al Drogurilor etc. În 1947 ConferinŃa de la Havana asupra comerŃului a pregătit un Acord General pentru Tarife şi Comert. La sfârşitul aceluiaşi an, 23 de state au semnat un Protocol de punere în aplicare a acestui acord; lua naştere astfel Acordul General de Tarife şi ComerŃ (GATT). Insuficient coordonate şi legate de NaŃiunile Unite, cu bugete proprii, necuprinzând decât un anumit număr dintre semnatarii Cartei (uneori URSS şi alte state

18

membre ale ONU au refuzat să facă parte din ele), aceste instituŃii au îndeplinit, de fapt, un rol inegal şi adeseori dispersat. La a doua fază a primei sesiuni a Adunării Generale din octombriedecembrie 1946, de la New York, s-a creat Consiliul de Tutelă sau trusteeships, însărcinat cu administrarea sau supravegherea anumitor teritorii: fostele Ńări aflate sub mandate ale Ligii NaŃiunilor, dacă nu-şi dobândiseră încă independenŃa; unele teritorii desprinse din statele exinamice, după al doilea război mondial şi, eventual, teritorii ce urmau să fie puse sub tutelă. Prin decolonizare, Consiliul de Tutelă şi-a pierdut raŃiunea de a mai exista. De existenŃa OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite se legau speranŃele de asigurare a păcii şi securităŃii în anii postbelici. Ea va încerca să răspundă numeroaselor provocări, ca un forum reprezentativ al comunităŃii internaŃionale, aflat însă sub semnul Războiului Rece, care începea să se facă simŃit, şi al presiunilor exercitate de disputele frecvente dintre marile puteri. La 3 decembrie 1950, Adunarea Generală a ONU a adoptat RezoluŃia „Unire pentru pace”, sprijinită de SUA, menită să permită luarea unor măsuri împotriva actelor de agresiune atunci când Consiliul de Securitate se blochează din cauza vetoului. Una dintre cele mai cunoscute activităŃi ale ONU din anii’50 încoace a fost, în diferite momente de criză, apariŃia forŃelor ONU de menŃinere a păcii – faimoasele „căşti albastre”.

III. DESTRĂMAREA MARII ALIANłE ŞI ÎNCEPUTUL RĂZBOIULUI RECE ÎnŃelegerea politică dintre Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie pentru colaborare militară, denumită Marea

19

AlianŃă, nu s-a realizat printr-o liberă alegere, ci datorită unor circumstanŃe care au avut consecinŃe importante asupra relaŃiilor dintre cele trei mari puteri. Obiectivul politicii sovietice până la 22 iunie 1941, când a fost atacată de către Germania, fusese consolidarea compromisului realizat prin Pactul Ribbentrop-Molotov şi nu să se angajeze în război. Uniunea Sovietică n-a făcut niciun efort pentru a ajuta Marea Britanie în lupta ei cu Germania până în iunie 1941, iar SUA n-au avut nicio intenŃie de a ajuta Uniunea Sovietică până în decembrie 1941, când, după Pearl Harbour, Germania, ca aliat al Japoniei, a declarat război Statelor Unite ale Americii. Marea AlianŃă, căreia i s-a mai spus Axa WashingtonLondra-Moscova, poate fi descrisă ca o „casătorie din interes”. Ceea ce a legat cele trei mari puteri a fost voinŃa lor de a învinge acelaşi inamic. Altceva ele nu prea aveau în comun. În declaraŃii publice şi întâlniri protocolare se exprimau, de o parte şi de alta, aprecieri pentru eforturile conjugate în război, dar în spatele scenei nu puŃine erau disputele între reprezentanŃii URSS şi partenerii lor occidentali, cum a fost de exemplu problema deschiderii celui de al doilea front în Europa. În timp ce războiul se apropia de sfârşit şi înfrângerea Germaniei devenea certitudine, diferenŃele ideologice dintre URSS şi aliaŃii săi, în mare parte înăbuşite din cauza nevoilor de cooperare militară, au început să iasă la suprafaŃă ducând treptat la destrămarea Marii AlianŃe. Când Stalin, Churchill şi Roosevelt s-au întâlnit la Yalta pentru a plănui aranjamente postbelice, în spatele cordialităŃii oficiale exista o mare tensiune. Acordurile la care s-a ajuns au fost compromisuri temporare. În legătură cu tratamentul faŃă de Germania învinsă s-a convenit împărŃirea ei în patru zone de ocupaŃie care să fie administrate în mod separat de către Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi FranŃa, dar nu s-a ajuns la o înŃelegere asupra sistemului de guvernare în zonele respective; încercările de realizare a unui acord asupra proporŃiilor

20

plăŃilor germane pentru reparaŃii de război au rămas în aceeaşi măsură infructuoase. Stalin a pretins mai târziu că la Yalta se garantase ca Uniunea Sovietică să primească 50% din reparaŃiile de război germane. Între cele mai semnificative dintre problemele discutate la Yalta au fost situaŃia Poloniei şi a celorlalte state ocupate sau în curs de a fi ocupate de Armata Roşie. DeclaraŃia asupra Europei eliberate, adoptată în comun de către cele trei mari puteri, obliga formal Uniunea Sovietică să urmeze o politică democratică în aceste Ńări, dar interpretarea dată de Stalin democraŃiei era foarte diferită de aceea a aliaŃilor săi occidentali. El era decis să creeze o amplă zonă tampon împotriva oricărei agresiuni germane viitoare pe care acum o echivala cu anticomunismul tradiŃional occidental. Nu era gata să accepte retragerea armatelor sovietice din Ńările Europei de Est până când în aceste Ńări nu vor fi instalate guverne prosovietice. DivergenŃele din cadrul Marii AlianŃe s-au accentuat după capitularea necondiŃionată a Germaniei, fiind interpretate ca manifestări ale începutului Războiului Rece. S-a afirmat adesea că Stalin n-a înŃeles niciodată poziŃia liderilor occidentali, ceea ce este adevărat, dar aceasta nu a fost totul. NeînŃelegerea s-a manifestat de ambele părŃi. Exista o perspectivă sovietică pe care Occidentul nu a perceput-o. În ciuda victoriei sale asupra Germaniei, Uniunea Sovietică se simŃea vulnerabilă, îndeosebi sub aspect economic. Dificultatea războiului total din 19411945 epuizase economia sovietică, acesta fiind unul dintre motivele pentru care Stalin a fost atât de inflexibil la Yalta în chestiunea reparaŃiilor germane. Teama pe care o resimŃise întotdeauna că Occidentul are posibilitatea să invadeze Uniunea Sovietică s-a intensificat datorită capacităŃii SUA dovedite în efortul său de război şi în construirea bombei atomice. PretenŃia tradiŃională sovietică de a poseda un sistem economic şi cultural superior era greu de susŃinut în faŃa realităŃilor

21

internaŃionale postbelice. Întrucât nu putea să concureze în termeni economici egali cu SUA, Stalin a calculat ca singura politică ce-i era la îndemână după încheierea războiului să fie retragerea Uniunii Sovietice în spatele noii sale bariere defensive create prin ocuparea statelor din Europa Centrală şi de Sud-Est. Marile puteri occidentale au interpretat greşit mişcările defensive sovietice drept dorinŃă de expansiune. Neliniştea permanentă a SUA şi Marii Britanii după 1945 era că Europa, slăbită de război, va cădea pradă cu uşurinŃă unei Uniuni Sovietice agresive politic şi economic. ConferinŃa de la Potsdam. Reuniunea la nivel înalt, numită uneori şi ConferinŃa de la Berlin, şi-a inaugurat lucrările la 17 iulie 1945 în fostul palat al dinastiei Hohenzollern din Potsdam (palatul Cecilienhof) şi a durat până la 2 august 1945. După cele precedente, organizate la Teheran şi Yalta, ConferinŃa de la Potsdam a fost ultima întâlnire a celor „Trei Mari” din timpul celui de-al doilea război mondial. Uniunea Sovietică a fost reprezentată de Iosif Stalin, în timp ce Statele Unite ale Americii erau reprezentate de noul preşedinte, Harry Truman, iar Marea Britanie de Winston Churchill. După 9 zile de dezbateri, Churchill a fost înlocuit de Clement Richard Attlee. Astfel, numai Iosif Stalin a rămas dintre liderii Marii AlianŃe. ConferinŃa de la Potsdam a fost în esenŃă o continuare a celei de la Yalta. Problemele abordate – reparaŃiile germane, situaŃia din Ńările Europei Centrale şi de Est – erau aceleaşi care au produs animozităŃi între conducătorii celor trei mari puteri. Scurta perioadă care trecuse dintre cele două conferinŃe pare să fi înrăutăŃit relaŃiile reciproce. Comisia pentru reparaŃii de război stabilită la Yalta n-a ajuns la nicio rezoluŃie acceptabilă privind datoriile de război ale Germaniei. Dintr-o viziune de Război Rece o semnificaŃie deosebită au avut-o discuŃiile de la Potsdam consacrate chestiunilor administrative,

22

economice şi politice privind statutul postbelic al Germaniei. Pentru coordonarea măsurilor de ocupaŃie a Germaniei, s-a înfiinŃat Consiliul de Control Aliat al celor trei mari puteri, dar acest organism nu avea autoritate asupra evoluŃiilor din fiecare zonă de ocupaŃie luată individual, iar întrucât acŃiunile Consiliului aveau nevoie de unanimitate, fiecare membru putea bloca prin veto orice propunere care nu-i convenea. Astfel, politica generală de ocupare a Germaniei va depinde nu de orice aranjament structural, ci numai de acordul voluntar al puterilor ocupante. Pentru Berlin, pe care toŃi cei „Trei Mari” îl considerau un caz special, s-a creat Comandatura Aliată, concepută să exercite controlul în comun asupra oraşului (care va avea şi zonele lui separate) şi să supravegheze guvernul municipal ce urma să fie ales într-un mod cuvenit. DiscuŃii aprinse au comportat problemele economice. Cerând ca Germania să plătească reparaŃii pentru distrugerile provocate de armatele sale care invadaseră Uniunea Sovietică, Stalin a obŃinut în acest sens asentimentul partenerilor săi britanic şi american ca reparaŃiile să provină nu din producŃia germană curentă, ci din transferarea în Uniunea Sovietică a unor fabrici, instalaŃii şi echipamente germane. Potrivit unei anecdote care circula în epocă, împărŃirea în zone a Germaniei dăduse ruşilor fermele, britanicilor fabricile şi americanilor peisajul; una din prevederile documentelor de la Potsdam le cerea sovieticilor să aprovizioneze celelalte zone cu produse agricole în schimbul echipamentului industrial pe care ei urmau să îl primească. Puterile ocupante se obligau să trateze Germania ca pe „un întreg economic”, dar în condiŃiile în care sovieticii nu livrau produsele agricole prevăzute în acord, se iveau discuŃii interminabile. În consecinŃă, în primăvara anului 1946, puterile occidentale au suspendat livrarea de echipamente industriale către Uniunea Sovietică.

23

Referitor la problemele teritoriale, ConferinŃa de la Potsdam a dat formă precisă acordurilor încheiate cu câteva luni înainte la Yalta. Prusia Orientală era împărŃită între Uniunea Sovietică şi Polonia. Teritoriul Germaniei, la Est de fluviile Oder şi Neisse, a fost atribuit Poloniei. În acelaşi timp, a fost acceptată şi oficializată expulzarea germanilor din teritoriile Poloniei, Cehoslovaciei şi Ungariei. Sub aspect politic urmau să fie luate măsuri pentru nimicirea nazismului şi pregătirea poporului german pentru instaurarea unui regim democratic, astfel încât Germania să nu mai poată reprezenta nicicând o ameninŃare pentru vecinii săi. Acest fapt

însemna

în

particular

dezarmarea

Germaniei,

distrugerea

organizaŃiilor militariste, anularea legilor naziste, pedepsirea criminalilor de război şi înlăturarea simpatizanŃilor nazişti din funcŃii publice sau privilegiate. Se apreciază ca un aspect pozitiv faptul că erau prevăzute un proces de descentralizare, restabilirea autonomiei locale, crearea partidelor democratice şi înnoirea sistemului juridic şi educaŃional. Ordinea de zi a ConferinŃei de la Potsdam a fost extinsă de Stalin cu cereri care includeau condiŃii de tranzit îmbunătăŃite prin Strâmtorile Mării Negre, o bază militară sovietică în Bosfor şi o parte a fostelor colonii ale Italiei. DiscuŃiile asupra acestor chestiuni ca şi cele privind natura regimurilor politice instaurate în Europa în prezenŃa armatelor sovietice s-au transformat într-un dialog al surzilor. Stalin insista pentru consolidarea sferei de influenŃă sovietice, Truman şi Churchill cereau recunoaşterea principiilor lor privind organizarea sistemului internaŃional postbelic. Stalin a încercat să negocieze recunoaşterea de către Marea Britanie şi SUA a guvernelor impuse în Bulgaria şi România contra recunoaşterii de către Uniunea Sovietică a celui din Italia. În acelaşi timp, liderul numărul unu de la Kremlin rămânea surd la cererea conducătorilor democraŃiilor occidentale pentru organizarea de alegeri libere în Europa de Est.

24

În timpul ConferinŃei, preşedintelui Truman i s-a dat de ştire că în New Mexico prima experienŃă cu o bombă atomică „reuşise mai presus de toate aşteptările optimiste”. Truman l-a informat discret pe Stalin că Statele Unite ale Americii au o armă nouă „de o forŃă destructivă neobişnuită”. Liderul sovietic a trecut repede peste această veste exprimându-şi speranŃa că americanii „vor folosi aşa cum trebuie această armă împotriva japonezilor”. Potrivit unor informaŃii ulterioare, Stalin ştiuse mai mult despre bomba atomică decât ştiuse Truman însuşi şi aceasta datorită activităŃilor de spionaj ale lui Klaus Fuchs şi ale altor agenŃi sovietici. Lui Truman, până să devină preşedinte, nu-i spusese nimeni nimic despre bombă; însă, informaŃia despre reuşita experienŃei nu a putut să-i parvină lui Stalin prin canalele lui clandestine. La 26 iulie 1945, în timpul ConferinŃei de la Potsdam, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi China au adoptat o declaraŃie prin care cereau capitularea necondiŃionată a Japoniei. Japonia urma să fie deposedată de imperiul ei şi ocupată până la adoptarea unei politici paşnice. În cazul în care nu s-ar fi supus acestor prevederi, Japonia urma să fie distrusă. DeclaraŃia lăsa însă ambiguă situaŃia împăratului care era considerat de japonezi ca un zeu. Japonia n-a răspuns ultimatumului. Preşedintele Truman a autorizat lansarea bombelor atomice la Hiroshima (6 august 1945) şi la Nagasaki (9 august 1945), respectându-şi astfel promisiunea de a pune capăt rapid războiului. Uniunea Sovietică, respectându-şi angajamentele anterioare de aliat, la 9 august 1945 a intrat în război împotriva Japoniei. OperaŃiunile militare sovietice au fost extrem de rapide. Armata Roşie a intrat în Manciuria pe patru direcŃii, a pătruns în Coreea şi în Sahalin. La Potsdam s-a decis crearea, la propunerea delegaŃiei americane, a Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe alcătuit din miniştrii Marii Britanii, Uniunii Sovietice, Chinei, FranŃei şi Statelor Unite ale Americii.

25

Prima reuniune a acestui Consiliu urma să aibă loc la Londra, în septembrie 1945, iar principala sa prerogativă trebuia să fie elaborarea tratatelor de pace între Puterile Aliate şi Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda şi „propunerea de reglementări” asupra problemelor teritoriale rămase în suspensie la sfârşitul războiului în Europa şi organizarea unei ConferinŃe de pace, proiectată după capitularea Japoniei. S-a stabilit ca ulterior să fie pregătit tratatul de pace cu Germania. Stalin a fost considerat, în general, învingătorul ConferinŃei de la Potsdam, îndeosebi pentru că reuşise să legalizeze controlul sovietic asupra unei jumătăŃi din teritoriul Germaniei. Cortina de Fier. După încheierea celui de-al doilea război mondial în Europa, aliaŃii occidentali s-au găsit în imposibilitatea de a cunoaşte evoluŃia realităŃilor în zona sovietică de ocupaŃie din Germania. La 12 mai 1945, îngrijorat de ceea ce părea a fi refuzul sovieticilor de a coopera cu aliaŃii lor în probleme de interes comun, primul ministru britanic, Winston Churchill, i-a telegrafiat preşedintelui american Harry Truman că „a fost trasă o cortină de fier în faŃa aliaŃilor vestici” şi „Noi nu ştim ce se întâmplă în spatele ei”. (Winston S. Churchill, Al doilea război mondial, Vol. II, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1996, p. 459). La ConferinŃa de la Potsdam Churchill a folosit o variantă a metaforei sale când i-a reproşat lui Stalin că sovieticii împrejmuiseră cu „un gard de fier” misiunea britanică din România. La 16 august 1945, descriind situaŃia din Europa de Răsărit, Churchill, vorbind în calitate de lider al opoziŃiei, a reluat sintagma iniŃială declarând în Camera Comunelor că „nu este imposibil ca o tragedie de mari proporŃii să se desfăşoare în spatele cortinei de fier”. (Thomas Parrish, Enciclopedia Războiului Rece, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, p. 83). Cariera publică a expresiei Cortina de Fier a început la 5 martie 1946 la Westminster College din Fulton (Missouri) când Churchill, în

26

prezenŃa lui Truman, i-a dat drumul în lume, devenind o expresie caracteristică asociată cu Războiul Rece, în timp ce Cortina de Fier, ca atare, a dobândit o realitate geografică tot atât de concretă ca aceea a oricărei frontiere naŃionale oficiale. „De la Stettin, de pe coasta Balticii, până la Triest, de pe coasta Adriaticii”, declara Churchill, „o cortină de fier a coborât tăind în două continentul. În spatele ei se află toate capitalele vechilor state ale Europei Centrale şi de Est, Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia, toate aceste oraşe celebre şi aşezările din jurul lor se află în ceea ce aş putea numi sfera sovietică şi toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu numai influenŃei sovietice ci şi, într-o foarte mare şi crescândă măsură, controlului de la Moscova.” Aceste idei n-au primit o aprobare unanimă într-o lume martoră la apariŃia unor probleme din ce în ce mai numeroase între Est şi Vest dar, în cea mai mare parte, nepregătită la începutul anului 1946 pentru o ruptură deschisă. Guvernul britanic condus de primul ministru Clement Richard Attlee n-a agreat aprecierile lui Churchill, în speranŃa unor relaŃii acceptabile cu Stalin, iar subsecretarul de Stat Dean Acheson a fost sfătuit de colegii săi să nu participe la dineul de la New York dat în onoarea distinsului oaspete britanic. Este greu de presupus că Winston Churchill ar fi ştiut că nu el era primul om politic care formula ideea unei cortine de fier care să obtureze privirea occidentalilor spre Europa Răsăriteană controlată de Uniunea Sovietică. La 25 februarie 1945, publicaŃia germană „Das Reich” prezisese că, în cazul unei capitulări a Germaniei, „se va lăsa imediat o cortină de fier în spatele căreia se va produce măcelărirea în masă a oamenilor”. Acest prognostic sinistru venea de la dr. Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei. (Thomas Parrish, op.cit., p. 84). Procesele internaŃionale de la Nürnberg şi Tokyo. Problema pedepsirii celor care comiteau crime de război a constituit una din temele

27

principale avute în atenŃie de conducătorii NaŃiunilor Unite. În octombrie 1941 preşedintele Roosevelt, într-o declaraŃie publică la care se ralia Churchill, condamna executarea unor ostateci în regiunile ocupate de Wehrmacht. În noiembrie 1941 şi în ianuarie 1942, Veaceslav M. Molotov, ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, înainta aliaŃilor occidentali note în care trupele germane erau acuzate de încălcări sistematice ale dreptului internaŃional prin: brutalităŃi şi acte de violenŃă împotriva prizonierilor de război sovietici, jafuri şi distrugeri, precum şi prin atrocităŃi comise împotriva populaŃiei civile. În ianuarie 1942 a avut loc la Londra o conferinŃă a reprezentanŃilor Belgiei, Cehoslovaciei, Greciei, Iugoslaviei, Luxemburgului, Norvegiei, Olandei şi Poloniei, care a adoptat o declaraŃie în care se prevedea că unul din obiectivele de război ale aliaŃilor trebuia să fie pedepsirea celor vinovaŃi de acte de violenŃă împotriva civililor din Ńările ocupate, de nesocotirea legilor existente în aceste Ńări şi de desfiinŃarea instituŃiilor naŃionale. DeclaraŃia preciza că trebuie pedepsiŃi cei vinovaŃi de astfel de crime, indiferent dacă respectivii au ordonat comiterea lor, le-au comis ei înşişi sau au participat în vreun fel la ele. La 7 octombrie 1943 s-a constituit la Londra Comisia internaŃională pentru cercetarea crimelor de război care va deveni Comisia NaŃiunilor Unite pentru crime de război. Această Comisie avea misiunea de a aduna dovezi şi mărturii privind crimele de război comise de Puterile Axei şi de a întocmi liste cu autorii acestora. La ConferinŃa Miniştrilor de Externe ai SUA, URSS şi Marii Britanii de la Moscova din noiembrie 1943 s-a adoptat DeclaraŃia cu privire la atrocităŃi, care stabilea că „ofiŃerii şi soldaŃii germani şi membrii partidului nazist care sunt responsabili de atrocităŃi şi crime sau care au luat parte în mod voluntar la comiterea acestora vor fi trimişi în Ńările în care fărădelegile lor abominabile au fost comise pentru a fi judecaŃi şi pedepsiŃi conform legilor acestor Ńări”. Acordurile de la Yalta prevedeau să se aplice

28

criminalilor de război o pedeapsă promptă şi justă. După capitularea necondiŃionată a Germaniei, problema răspunderii criminalilor de război s-a pus în termeni practici. Marea Britanie şi FranŃa aveau rezerve privind crearea unei instanŃe penale internaŃionale care să-i judece pe cei ce intrau în categoria criminalilor de război. La 8 august 1945 Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi FranŃa au încheiat Acordul de la Londra privind urmărirea şi pedepsirea marilor criminali de război din puterile europene ale

Axei.

Acordul

prevedea

constituirea

Tribunalului

Militar

InternaŃional pentru a-i judeca pe criminalii de război ale căror crime sunt fără localizare geografică precisă, fie că ei sunt acuzaŃi individual sau cu titlu de membri ai unor organizaŃii sau grupuri. Se preciza că Acordul nu aduce atingere jurisdicŃiei sau competenŃei tribunalelor naŃionale pentru a judeca pe cei care comiseseră crime de război în teritoriile Ńărilor ocupate de Puterile Axei. Totodată, era aprobat statutul Tribunalului Militar InternaŃional. În decursul negocierilor care au dus la Acordul de la Londra, au apărut serioase divergenŃe. Aşa cum rezultă din stenograma secretă a şedinŃelor pregătitoare din capitala Marii Britanii, publicată patru ani mai târziu de judecătorul suprem Robert H. Jackson, reprezentantul Statelor Unite ale Americii, controversele s-au exprimat sub forma următoarelor întrebări: „1. Cum să se comporte instanŃa în cazul în care apărarea germană va invoca faptul că şi alte Ńări au dus războaie de agresiune şi au comis crime de război? 2. Cum pot fi acuzaŃi şi condamnaŃi oameni care nu au comis infracŃiuni criminale? 3. Oamenii politici ai Ńărilor care judecă acum n-ar putea fi traşi la răspundere pe viitor potrivit aceluiaşi drept?

29

4. Cum stau lucrurile cu atacurile aeriene asupra cartierelor de locuinŃe şi a populaŃiei civile neapărate?” (Joe Heydecker, Johannes Leeb, Procesul de la Nürnberg, Bucureşti, 1983). Delegatul american Jackson, împreună cu reprezentanŃii: sovietic, generalul Iola T. Nikitcenko, vicepreşedinte al Tribunalului Suprem din Moscova; britanic, procurorul general Sir David Maxwell-Fyfe; francez, consilierul la Curtea de Apel Robert Falco, au ajuns la înŃelegerea ca în faŃa Tribunalului InternaŃional să fie aduse numai faptele comise de cei acuzaŃi. În Statutul Tribunalului, elaborat ulterior, se prevede că toate întrebările şi declaraŃiile care nu au legătură cu procesul să fie înlăturate, iar acuzaŃii şi apărătorii lor, care formulau astfel de întrebări şi declaraŃii în timpul procedurilor, să fie penalizaŃi. De asemenea, s-a decis că nu vor fi aduse în faŃa Tribunalului atacurile aeriene. Negociatorii Marilor AliaŃi aveau să constate că dreptul internaŃional la stadiul existent atunci nu acoperea o mare parte din actele pe care le aveau în vedere spre a fi incriminate. În consecinŃă, guvernele celor patru mari puteri învingătoare îşi asumau funcŃii legislative. Ca rezultat, Statutul Tribunalului Militar InternaŃional cuprindea reglementări care reprezentau contribuŃii majore la crearea dreptului penal internaŃional. Astfel se stabileşte că actele următoarele sau unul dintre ele sunt crime supuse jurisdicŃiei Tribunalului şi antrenează o responsabilitate individuală: „a) Crime contra păcii: pregătirea, declanşarea sau ducerea unui război de agresiune sau a unui război cu violarea tratatelor sau acordurilor internaŃionale sau participarea la un plan sau la complot pentru îndeplinirea oricărui act din cele ce preced. b) Crime de război: violarea legilor sau obiceiurilor războiului. Prin aceste violări se înŃeleg, fără să fie limitate: asasinatul, răul tratament şi deportarea pentru muncă forŃată sau pentru orice alt scop a populaŃiei civile în teritoriile ocupate, asasinatul sau răul tratament inuman al

30

prizonierilor de război sau al persoanelor aflate pe mare, executarea ostaticilor, furtul bunurilor publice sau private, distrugerea fără motiv a oraşelor şi satelor sau devastarea, care nu se justifică din punct de vedere al cerinŃelor militare. c) Crime împotriva umanităŃii: asasinatul, exterminarea, aducerea în sclavie, deportarea şi orice act inuman comis împotriva oricărei populaŃii civile înainte sau în timpul războiului sau persecuŃiile pentru motive politice, rasiale sau religioase, atunci când aceste acte sau persecuŃii constituie sau nu o violare a dreptului intern al Ńării unde au avut loc şi sunt comise ca crime care intră în competenŃa Tribunalului sau în legătură cu aceste crime. Conducătorii, organizatorii, provocatorii sau complicii care au luat parte la elaborarea sau la executarea unui plan concertat sau a unui grup pentru a comite oricare din crimele de mai sus sunt responsabili de toate actele săvârşite de către orice persoană care a executat un astfel de plan.” (Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe Bădescu, RelaŃii internaŃionale în acte şi documente (în continuare R.I.A.D.), Vol.II. 1939-1945, Bucureşti, 1976). În Statutul Tribunalului InternaŃional se preciza că situaŃia oficială a acuzaŃilor, fie ca şefi de state, fie ca înalŃi funcŃionari, nu poate fi considerată o scuză sau un motiv de diminuare a pedepsei, iar faptul că acuzatul a acŃionat conform instrucŃiunilor guvernului său, ori al unui superior ierarhic, nu-l degajă de responsabilitatea sa. Se mai menŃiona că hotărârea Tribunalului relativă la vinovăŃia sau nevinovăŃia oricărui acuzat trebuia motivată şi era definitivă şi nesusceptibilă de revizuire. Tribunalul Militar InternaŃional s-a constituit la 18 decembrie 1945, la Berlin, fiind compus din patru judecători: Sir Geoffrey Lawrence (Marea Britanie), Francis Biddle (SUA), Iola T. Nikitcenko (URSS) şi

31

Henri Donnedieu de Vabres (FranŃa). Actul de acuzare cuprinde 25.000 de cuvinte şi este divizat în patru puncte principale: „1. ConspiraŃie. AcuzaŃii au urmărit un plan comun de cucerire a puterii nelimitate şi au fost de acord cu comiterea tuturor celorlalte crime. 2. Agresiune împotriva păcii. AcuzaŃii au încălcat în 64 de cazuri 36 de tratate internaŃionale, au iniŃiat războaie de agresiune şi au dezlănŃuit un război mondial. 3. Crime de război. AcuzaŃii au săvârşit un uriaş măcel, au ordonat sau acceptat genocidul, torturi, muncă de sclavi şi jefuire de bunuri. 4. Crime împotriva umanităŃii. AcuzaŃii au urmărit adversari politici, minorităŃi rasiale şi religioase şi s-au făcut vinovaŃi de exterminarea unor întregi etnii.” (Joe Heydecker, Johannes Leeb, Procesul de la Nürnberg, Bucureşti, 1983). Procesul de la Nürnberg a început la 20 noiembrie 1945 şi s-a încheiat la 1 octombrie 1946. În boxă s-au aflat 22 de acuzaŃi; dintre aceştia 12 sunt condamnaŃi la moarte: Hermann Göring, Joachim von Ribbentrop, Ernst Kaltenbrunner, Wilhelm Keitel, Alfred Rosenberg, Hans Frank, Wilhelm Frik, Fritz Sauckel, Alfred Jodl, Arthur SeyssInquart, Julius Streicher şi Martin Borman, ultimul în contumacie; s-au pronunŃat trei condamnări la închisoare pe viaŃă: Rudolf Hess, Walther Funk, Erich Raeder, două la închisoare pe 20 de ani: Boldur von Schirach şi Albert Speer, una la 15 ani: Constantin von Neurath şi o alta la 10 ani: Karl Dönitz. Trei dintre acuzaŃi au fost achitaŃi: Hjalmar Schacht, Franz von Papen şi Hans Fritzsche. Cei condamnaŃi la pedeapsa capitală au fost executaŃi prin spânzurătoare, la 16/17 octombrie 1946, cu excepŃia lui Göring, care se sinucisese înainte de execuŃie. Alte înalte oficialităŃi naziste: Adolf Hitler, Joseph Goebbels şi Heinrich Himler se sustrăseseră răspunderii, punându-şi capăt zilelor.

32

Tribunalul Militar InternaŃional de la Nürnberg a calificat ca fiind grupuri sau organizaŃii criminale: poliŃia secretă de stat (Geheime StaatsPolizei sau Gestapoul), Serviciul de siguranŃă al Reichsführerului (Schutzstaffel sau SS şi Sicherheitsdienst sau SD – unificate în 1937 sub denumirea de Biroul central de siguranŃă a Reich-ului, adică ReichsSicherheits-Hauptamt

sau

RSHA),

direcŃia

centrală

economică-

administrativă SS (Wirtschafts-Werwaltung-Hauptamt sau WVHA), conducerea centrală a poliŃiei judiciare (Kriminalpolizei sau Kripo), poliŃia de ordine (Ordnungpolizei sau Orpo), precum şi grupurile de trupe speciale

ca,

de

pildă:

trupele

SS,

Waffen-SS,

Allgemeine-SS,

Einsatzgruppen, Einsatzkommandos etc. Tribunalul Militar InternaŃional de la Nürnberg a refuzat să declare Marele stat-major al Wehrmachtului şi Înaltul comandament german (OKW) drept organizaŃii criminale. Cu toate acestea, în sentinŃa dată de Tribunal, se afirma că membrii acestor structuri militare „au fost răspunzători într-o mare măsură pentru nenorocirile şi suferinŃele care sau abătut asupra a milioane de bărbaŃi, femei şi copii. Ei au acoperit de ruşine onoarea profesiei de militar. Fără conducerea lor pe plan militar, ambiŃiile agresive ale lui Hitler şi ale complicilor săi nazişti ar fi fost abstracte şi sterile.” Procesului de la Nürnberg i-au urmat alte 12 procese în care au fost judecate în total 177 de persoane, dintre care 24 au fost condamnate la moarte. Procesele au ridicat numeroase obiecŃii de ordin juridic pentru că acuzaŃii au încălcat puŃine legi în comiterea delictelor lor iar acuzaŃia de crime împotriva păcii era deficitară. În realitate, procesul şi interogatoriile, desfăşurate în grabă, au evidenŃiat lipsa de bunăvoinŃă a acuzaŃilor de a accepta responsabilitatea crimelor comise. Procesele au dezvăluit multe dintre atrocităŃile comise de nazişti, dar efectul lor asupra populaŃiei a fost ambiguu. Ele au permis multora dintre germani să îşi

33

proiecteze vina asupra acuzaŃilor. După condamnarea acestora, s-a întărit starea de spirit a opiniei publice germane, dornică să o rupă cu trecutul, dat fiind că cei vinovaŃi şi-au primit pedeapsa. În decembrie 1946, Comisia ONU pentru Crimele de Război a anunŃat că până atunci, în Europa, fuseseră judecate 24.365 de persoane pentru crime de război, dintre care 1.432 au fost condamnate la moarte, iar peste 16.000 au fost pedepsite cu închisoare pe diferite termene. Tot în decembrie 1946 Adunarea Generală a ONU adopta în unanimitate o rezoluŃie prin care confirma „principiile de la Nürnberg”, înscrise în Statutul Tribunalului Militar InternaŃional. Astfel, un act de voinŃă al celor patru mari puteri învingătoare în război dobândea valabilitate prin autoritatea organizaŃiei mondiale. Sub egida ONU s-a negociat şi s-a adoptat Codul crimelor contra păcii şi securităŃii omenirii şi au început eforturile pentru crearea unei instituŃii penale internaŃionale permanente, eforturi finalizate abia după depăşirea Războiului Rece, în 1998, prin adoptarea de către ConferinŃa diplomatică de la Roma a Statutului CurŃii InternaŃionale Permanente. Procesul de la Nürnberg şi actele diplomatice care i-au dat naştere au concretizat o justiŃie a învingătorilor, dar exprima interesul şi starea de spirit a comunităŃii internaŃionale ca asemenea delicte grave să nu se mai petreacă în viitor. Procesul a relevat adevărul despre politica Germaniei naziste de pregătire şi dezlănŃuire a conflagraŃiei mondiale, dezvăluind imensa diversiune a diplomaŃiei germane din anii 1936-1941 menită să disimuleze adevăratele Ńeluri ale politice externe a celui de al Treilea Reich. În acest sens el oferă o concluzie asupra lecŃiei dureroase pe care omenirea o primise prin politica de conciliere faŃă de revizuirea tratatelor internaŃionale şi cedarea în faŃa politicii de forŃă şi dictat. Pe de altă parte, procesul de la Nürnberg a permis cunoaşterea resorturilor şi mecanismelor interne prin care un regim totalitar poate primejdui pacea şi

34

securitatea internaŃională, impunând un curs spre război şi agresiune. Totodată, prin pasul pe care îl reprezenta în instituirea justiŃiei penale internaŃionale, procesul de la Nürnberg lansa un mesaj semnificativ privind

comportamentul

tuturor

statelor

în

arena

mondială

şi

responsabilitatea oamenilor politici pentru acest comportament. Procesul de la Tokyo a avut menirea de a stabili răspunderea Japoniei pentru războiul din Pacific. Constituirea şi Statutul Tribunalului de la Tokyo au fost aprobate printr-o proclamaŃie a generalului Douglas MacArthur, Comandant Suprem al ForŃelor Puterilor Aliate. De fapt, în substanŃa lui, Statutul Tribunalului de la Tokyo reproducea pe cel al Tribunalului Militar pentru procesul de la Nürnberg. Completul de judecată a fost format din 11 judecători, câte unul din Australia, Canada, China, Filipine, FranŃa, India, Marea Britanie, Olanda, Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. Preşedintele Tribunalului a fost desemnat judecătorul Sir William Flood Webb, reprezentantul Australiei. Apărarea a fost asigurată de un panel internaŃional, fiecare acuzat având totodată un consiliu de apărători japonezi. Spre sfârşitul anului 1945 au fost arestaŃi circa 600 de japonezi care au fost împărŃiŃi în trei categorii: a) principalii criminali de război acuzaŃi de „plănuirea, pregătirea şi începerea sau propagarea unui război agresiv”; b) ofiŃeri superiori acuzaŃi că trupele de sub comanda lor au comis masacre; c) militari şi civili acuzaŃi de tratamente inumane faŃă de prizonierii de război sau faŃă de populaŃia paşnică. Procesul de la Tokyo a început la 3 mai 1946 şi s-a încheiat la 4 noiembrie 1948, când s-au pronunŃat sentinŃele. Din prima categorie urmau să fie judecaŃi 28 de acuzaŃi, dintre care unul, prinŃul Fumimaro Konoye, fostul prim ministru, s-a sinucis înainte de începerea judecăŃii. Dintre acuzaŃi, 7 au fost condamnaŃi la moarte prin spânzurătoare: 5 ofiŃeri superiori şi 2 foşti prim miniştri – Hideki Töjö şi Koki Hirota.

35

Marchizul Kido (consilierul intim al împăratului) era condamnat la închisoare pe viaŃă. Doi dintre acuzaŃi, Yosuko Matsuoka şi amiralul Osami Nogano, au decedat în închisoare înainte de pronunŃarea sentinŃei. Audierile au durat peste doi ani: ianuarie 1946 – aprilie 1948. SentinŃa împotriva celor condamnaŃi la moarte a fost executată la 22/23 decembrie 1948. Alte instanŃe au judecat în paralel 5.700 de japonezi, militari şi civili, dintre care 920 au fost condamnaŃi la moarte şi executaŃi. O problemă importantă legată de procesul de la Tokyo s-a referit la statutul împăratului Japoniei, Hirohito (Showa, potrivit numelui postum, conform tradiŃiei japoneze), a cărui autoritate, după capitularea necondiŃionată a Japoniei, era subordonată Comandamentului Suprem al ForŃelor Puterilor Aliate. Împăratul îşi va asuma integral şi în mod solemn răspunderile ce-i reveneau prin ConstituŃia Japoniei. După preluarea funcŃiilor sale la 8 septembrie 1945, generalul MacArthur a hotărât să-l trateze cu respect pe Hirohito, urmărind să nu ultragieze sentimentele japonezilor. În cursul audierilor s-a propus emiterea unui mandat pentru ca şi împăratul să depună mărturie în faŃa Tribunalului. Această propunere a fost combătută de Procurorul şef Joseph Keenan şi dezavuată de generalul MacArthur. Cu prilejul unei întâlniri decisive cu împăratul, MacArthur s-a pronunŃat în favoarea menŃinerii instituŃiei imperiale şi a lui Hirohito ca împărat. Această decizie a fost luată de generalul american împotriva cererilor insistente ale unor personalităŃi americane, dar şi a reprezentanŃilor puterilor aliate, între care se aflau Uniunea Sovietică şi China, în sensul ca împăratul să fie judecat pentru crime de război, cereri care în final au fost respinse. Tribunalul de la Tokyo apare ca o continuare a celui de la Nürnberg. Prin aceasta s-a vrut ca războiul din Pacific să fie pus pe acelaşi plan cu cel din Europa, iar responsabilitatea liderilor japonezi în

36

război să fie asimilată cu cea a conducătorilor nazişti. Şi în cazul procesului de la Tokyo au apărut controverse, inclusiv în cadrul completului de judecată, ceea ce rezultă din scorul strâns în care s-au decis condamnările la moarte: 6 voturi pentru, 5 împotrivă în cazul lui Hirota, 7 voturi pentru şi 4 împotrivă în cazul celorlalŃi acuzaŃi. Tot cu 6 la 5 s-a hotărât maniera de execuŃie: nu prin aducerea condamnaŃilor în faŃa plutonului de execuŃie, considerată o formă onorabilă de moarte – ci prin spânzurătoare. Opinia publică japoneză nu a socotit, nici atunci, nici mai târziu, pe cei pedepsiŃi de Tribunalul de la Tokyo drept criminali de război. AutorităŃile nipone au exprimat regrete pentru atrocităŃile comise de trupele japoneze la Shanghai, de pildă, şi pentru suferinŃele cauzate coreenilor în timpul ocupaŃiei; dar conştiinŃa naŃională japoneză îi plasează pe cei executaŃi între aceia care s-au jertfit pentru Ńara lor. Cei rămaşi în viaŃă şi eliberaŃi au fost integraŃi în societatea japoneză în mod firesc. Unii dintre ei au ajuns ulterior în înalte funcŃii de stat, în armată, în viaŃa politică, în afaceri. Astfel, Mamoru Shigemitsu (fost ambasador al Japoniei la Moscova, Londra, Nanking, ministru de Externe în anii 19441945), eliberat din închisoare în 1950, este ales în 1952 în Parlament, iar în 1954 devine vice-premier şi ministru de Externe. S-a constatat că societatea niponă n-a acceptat ideea că războiul Pacificului ar fi fost, din partea Japoniei, un război criminal şi nici n-a considerat pe cei care au avut răspunderi pentru purtarea lui drept criminali de război. În acest sens este semnificativ următorul episod: în aşteptarea forŃelor de ocupaŃie, autorităŃile provizorii japoneze au întocmit o listă a eventualilor criminali de război spre a fi deferiŃi justiŃiei. Când i s-a prezentat această listă, împăratul Hirohito a respins-o, spunând: „Aceia pe care inamicul îi consideră criminali de război, în mod particular cei pe care inamicul îi socoteşte răspunzători pentru război, sunt toŃi oameni care au servit cu onestitate şi în deplină loialitate. De aceea ar fi de nesuportat ca ei să fie

37

judecaŃi în numele împăratului.” (Richard Minear, Victor’s Justice. The Tokyo War Crimes Trial, Princeton University Press, 1971). Tratatele de pace încheiate între Puterile Aliate şi Asociate şi Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. Sesiunea Consiliului Miniştrilor de Externe de la Londra (11 septembrie – 2 octombrie 1945) s-a încheiat cu un eşec. Secretarul de Stat al SUA, James F. Byrnes, şi ministrul de Externe al Marii Britanii, Ernest Bevin, au respins propunerile privind conŃinutul tratatelor de pace cu România, Bulgaria şi Ungaria, prezentate de ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, Veaceslav Molotov. DivergenŃele dintre sovietici şi anglo-americani s-au mai atenuat, făcând posibilă ConferinŃa Miniştrilor de Externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii de la Moscova desfăşurată între 16 şi 26 decembrie 1945. Cei trei miniştri de Externe –Bevin, Byrnes şi Molotov – au convenit ca proiectul tratatului de pace cu Italia să fie elaborat de FranŃa, SUA, Marea Britanie şi URSS; proiectele tratatelor cu România, Bulgaria şi Ungaria, de URSS, Marea Britanie şi SUA, iar al celui cu Finlanda, de URSS şi Marea Britanie. La discuŃiile purtate în capitala URSS s-a vădit că între cele trei mari puteri putea fi posibilă încă realizarea unor compromisuri, dar numai acelea care vizau împărŃirea Europei în sfere de influenŃă. La realizarea compromisului care a permis reluarea negocierilor pentru elaborarea tratatelor de pace a contribuit, după cum arăta Molotov, „împrejurarea că, potrivit propunerilor guvernului sovietic, la baza menŃionatelor tratate de pace au fost puse condiŃiile de armistiŃiu, în care au fost incluse la timpul lor numai obligaŃiile esenŃiale ale statelor satelite, ceea ce asigură integral interesele legitime ale aliaŃilor”. Sesiunea Consiliului Miniştrilor de Externe de la Paris, din prima jumătate a anului 1946, la care au luat parte V.M. Molotov (URSS), J.F. Byrnes (SUA), E. Bevin (Marea Britanie) şi Georges Bidault (FranŃa), a elaborat proiectele tratatelor de pace cu cele 5 Ńări europene considerate

38

ex-inamice şi a stabilit convocarea la 29 iulie 1946, la Paris, a ConferinŃei celor 21 de „Puteri Aliate şi Asociate”, şi anume: Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Etiopia, FranŃa, Grecia, India, Iugoslavia, Marea Britanie, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Statele Unite ale Americii, Ucraina, URSS, Uniunea Sud-Africană. ConferinŃa de pace de la Paris, ale cărei lucrări au avut loc între 29 iulie şi 15 octombrie 1946, a reprezentat o importantă manifestare a diplomaŃiei multilaterale postbelice. La lucrările ei au participat 32 de state împărŃite în patru categorii. Prima dintre acestea era formată din cele cinci mari puteri – SUA, URSS, Marea Britanie, FranŃa şi China –, care şi-au asumat rolul hotărâtor în desfăşurarea lucrărilor şi în adoptarea deciziilor finale. A doua categorie era formată din celelalte 16 state aliate şi asociate (Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, Etiopia, Grecia, India, Iugoslavia, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Ucraina, Uniunea Sud-Africană), care puteau formula observaŃii şi propuneri ce urmau să fie supuse votului şi, în cazul acceptării lor de către majoritate, erau trecute din nou în competenŃa Consiliului Miniştrilor de Externe. A treia categorie de state participau cu titlu consultativ, şi anume: Albania, Austria, Cuba, Egipt, Iran şi Mexic. În sfârşit, a patra categorie era formată din statele cu care urmau să fie încheiate tratatele de pace: Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. Acestea aveau dreptul să-şi exprime punctele de vedere doar atunci când erau solicitate să dea lămuriri şi explicaŃii la întrebările formulate de reprezentanŃii Puterilor Aliate şi Asociate. În plus, Ńările din ultima categorie, deşi puteau prezenta, în plenul sau în comisiile ConferinŃei, memorii şi observaŃii (scrise sau orale), acestea nu constituiau documente de lucru ale ConferinŃei, fiind luate în discuŃie numai dacă erau însuşite,

39

ca amendamente proprii, de către una din delegaŃiile primelor două categorii de state. ConferinŃa de pace de la Paris din 1946 a elaborat şi a votat, în urma unor ample dezbateri, proiectele tratatelor de pace cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. ConferinŃa a adoptat numai recomandări, deciziile definitive fiind atribuite Consiliului Miniştrilor de Externe. În legătură cu lucrările ConferinŃei, Bevin menŃiona că în cadrul acesteia s-a manifestat tendinŃa fiecărui ministru de Externe de a Ńine mai mult seama de propriul interes naŃional şi aprecia că rezultatele ulterioare ale deliberărilor privind tratatele de pace vor fi condiŃionate de măsura în care marile puteri vor fi dispuse „să recunoască interesele legitime ale celorlalŃi şi să le subordoneze propriilor interese.” Tratatele de pace între Puterile Aliate şi Asociate învingătoare şi cele cinci state învinse au fost definitivate de Consiliul Miniştrilor de Externe, reunit la New York între 4 noiembrie şi 11 decembrie 1946. Textele adoptate la ConferinŃa păcii au fost menŃinute, cu excepŃia unor modificări ale clauzelor economice şi financiare în favoarea statelor învinse. Semnarea tratatelor de pace a avut loc într-un cadru solemn, la Paris, pe 10 februarie 1947. Cele cinci tratate aveau o structură identică, fiind alcătuite din preambul, clauze teritoriale, politice, militare, economice, cele privind reparaŃii şi restituiri, clauze finale, anexe. Tratatul de pace cu Italia era semnat de SUA, URSS, Marea Britanie, FranŃa, China, Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, Etiopia, Grecia, India, Iugoslavia, Olanda, Noua Zeelandă, Polonia, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Italiei i se acorda calitatea de cobeligeranŃă, având în vedere că armata sa se alăturase NaŃiunilor Unite la 13 septembrie 1943. Drept clauze teritoriale se prevedea revenirea Italiei la frontierele pe care le avea la 1 ianuarie 1938, cu unele mici modificări în favoarea Iugoslaviei şi FranŃei. Teritoriul liber Triest a fost

40

pus sub jurisdicŃia Consiliului de Securitate al ONU. Greciei i se acordau insulele Dodecanez. Italia renunŃa la toate drepturile şi posesiunile din Africa: Libia, Eritreea, Somalia şi recunoştea independenŃa Albaniei şi a Etiopiei. De asemenea, tratatul prevedea un acord între Italia şi Austria privind Tirolul de Sud. Italiei i se interzicea producerea şi experimentarea armei atomice, a proiectilelor autopropulsate sau dirijate sau a aparatelor legate de lansarea lor; i se interzicea, de asemenea, achiziŃionarea de materiale şi tehnică militară de provenienŃă germană sau japoneză, ca şi fabricarea lor, atât pe teritoriul ei, cât şi în afara acestuia. Italia era obligată să plătească reparaŃii de război: Uniunii Sovietice (100 milioane dolari, în mărfuri), Albaniei (5 milioane dolari), Etiopiei (5 milioane dolari), Greciei (105 milioane dolari) şi Iugoslaviei (105 milioane dolari). Un acord între SUA şi Italia din 14 august 1947 a mai atenuat clauzele tratatului: Italiei îi erau restituite bunurile italiene din SUA, precum şi vasele confiscate. Totodată, SUA renunŃau la rambursarea de către Italia a datoriilor de război. Marea Britanie i-a urmat exemplul renunŃând la navele care îi erau alocate prin tratatul de pace. Tratatul de pace cu România era semnat de URSS, SUA, Marea Britanie, Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Puterile Aliate şi Asociate au apreciat contribuŃia României la victoria NaŃiunilor Unite, începând de la 24 august 1944, dar nu i-au recunoscut cobeligeranŃa. „Arbitrajul” de la Viena din 30 august 1940 era declarat nul şi neavenit, iar frontiera româno-ungară era restabilită aşa cum era la 1 ianuarie 1938. Frontiera româno-sovietică rămânea conform celei stabilite în urma ultimatumului Moscovei din 26-27 iunie 1940: Uniunea Sovietică păstra Basarabia, Nordul Bucovinei şi łinutul HerŃa. Pe de altă parte, acordul dintre Uniunea Sovietică şi Cehoslovacia din 29 iunie 1945 prin care Rutenia

41

Subcarpatică era cedată Uniunii Sovietice prelungea frontiera românosovietică spre Vest. Bulgaria păstra în detrimentul României partea de Sud a Dobrogei (Cadrilaterul), pe care o anexase în 1940. Clauzele militare ale tratatului de pace cu România prevedeau reducerea armatei de uscat, inclusiv grănicerii, la 120.000 de militari, artileria antiaeriană la 5.000, marina tot la 5.000, cu o capacitate a navelor de 15.000 tone, aviaŃia militară, inclusiv aeronautica navală, la 8.000 de militari şi 100 avioane de luptă. ForŃele militare aliate urmau să se retragă de pe teritoriul României în termen de 90 de zile după intrarea în vigoare a tratatului. Însă Uniunea Sovietică „îşi rezerva dreptul de a păstra pe teritoriul român forŃele armate de care putea avea nevoie pentru menŃinerea liniilor de comunicare ale armatei sovietice cu zona sovietică de ocupaŃie din Austria”. România era obligată să plătească Uniunii Sovietice drept reparaŃii de război, în opt ani, 300 milioane dolari în bunuri. „Averile germane” din România intrau în posesia Uniunii Sovietice. Bunurile aliaŃilor occidentali, în special cele ale companiilor petroliere, urmau să fie remise foştilor lor proprietari sau aceştia să perceapă o indemnizaŃie. Tratatul de pace cu România avea şi o clauză relativă la navigaŃia pe Dunăre, precizând că aceasta urma să fie liberă şi deschisă cetăŃenilor, vaselor de comerŃ şi mărfurilor tuturor statelor, pe picior de egalitate, în ceea ce priveşte taxele portuare şi de navigaŃie şi condiŃiile la care este supusă navigaŃia comercială. Tratatul de pace cu Bulgaria era încheiat cu Uniunea Sovietică, SUA, Marea Britanie, Australia, Belgia, Bielorusia, Cehoslovacia, Grecia, India, Iugoslavia, Noua Zeelandă, Ucraina şi Uniunea SudAfricană. Tratatul prevedea că graniŃele Bulgariei erau cele existente la 1 ianuarie 1941. Cererile bulgare în privinŃa Ńărmurilor Mării Egee şi a părŃii de Vest a Traciei nu erau reŃinute, însă, reciproc, nici revendicările

42

Greciei asupra teritoriilor Bulgariei de la Nord-Est de Tracia nu erau luate în considerare. Efectivele militare ale Bulgariei erau limitate, potrivit tratatului, la 55.000 de militari pentru armata de uscat, 1.800 pentru antiaeriană, 3.500 pentru marină, cu 7.250 de tone, 5.200 pentru aviaŃie, cu 70 avioane de luptă. Bulgaria nu avea voie să construiască fortificaŃii permanente la Nord de graniŃa cu Grecia. ForŃele militare aliate din Bulgaria urmau să se retragă în 90 de zile de la intrarea în vigoare a tratatului de pace. Bulgaria era obligată să plătească despăgubiri de război Greciei (450 milioane dolari) şi Iugoslaviei (25 milioane dolari), în produse agricole şi industriale. Bunurile NaŃiunilor Unite capturate de Bulgaria trebuiau restituite. Tratatul de pace cu Ungaria era semnat de către: URSS, SUA, Marea Britanie, Australia, Belgia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Iugoslavia, Noua Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Tratatul confirma clauzele teritoriale cuprinse în ConvenŃia de armistiŃiu semnată de Ungaria cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, la 20 ianuarie 1945. Frontierele Ungariei cu Austria şi cu Iugoslavia reveneau la cele existente la 1 ianuarie 1938. Frontiera dintre URSS şi Ungaria era cea a fostei Rutenii Subcarpatice, anexată de către sovietici. În ceea ce priveşte Cehoslovacia, hotărârile „primului Arbitraj de la Viena” din 2 noiembrie 1938 erau anulate şi, în consecinŃă, partea Sudică a Slovaciei revenea Cehoslovaciei. Totodată, tratatul de pace cu Ungaria prevedea anularea „Arbitrajului de la Viena” din 30 august 1940, reconfirmând legitimitatea apartenenŃei întregii Transilvanii la România. Armata ungară de uscat, inclusiv apărarea antiaeriană şi flotila fluvială, era limitată la 65.000 de militari, aviaŃia la 5.000, cu maximum 70 de avioane de luptă. ForŃele militare aliate trebuiau să se retragă din Ungaria într-un interval de 90 de zile de la intrarea în vigoare a tratatului,

43

Uniunea Sovietică rezervându-şi, ca şi în cazul României, dreptul de a păstra pe teritoriul ungar forŃele armate de care ar putea avea nevoie pentru menŃinerea liniilor de comunicare cu armata sovietică de ocupaŃie din Austria. Despăgubirile de război ale Ungariei se ridicau la 300 de milioane dolari, plătibili în 8 ani, socotiŃi din 20 ianuarie 1945, către: Uniunea Sovietică (200 milioane dolari), Cehoslovacia (50 milioane dolari) şi Iugoslavia (50 milioane dolari). Tratatul de pace cu Finlanda era semnat de Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Tratatul consemna încetarea războiului contra Uniunii Sovietice, la 4 septembrie 1944, şi încheierea ConvenŃiei de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite, la 19 septembrie, acelaşi an. El conŃinea o agravare defavorabilă Finlandei a condiŃiilor prevăzute prin Tratatul sovieto-finlandez din 12 martie 1940. Uniunea Sovietică primea istmul Kareliei, Vîborg şi alte teritorii, precum şi dreptul de arendă şi de folosire a peninsulei Hankö şi de a-şi crea o bază militară maritimă în insula Porkkala-Udd. În plus, Uniunea Sovietică anexa în Nord, regiunea Petsamo, privând astfel Finlanda de o ieşire la Oceanul Arctic, şi stabilind o frontieră comună cu Norvegia. Armata de uscat a Finlandei era limitată la 34.000 de militari, marina la 45.000, cu vase totalizând 10.000 de tone, aviaŃia la 3.000 de militari şi 60 de avioane. În fine, Finlanda era obligată la grele despăgubiri de război. Toate cele cinci tratate de pace prevedeau clauze politice asemănătoare: a) fiecare stat era obligat să ia măsurile necesare pentru a garanta tuturor persoanelor aflate sub jurisdicŃia sa, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie, să se bucure de drepturile omului şi libertăŃile fundamentale, incluzând libertatea cuvântului, a presei, cultului religios,

44

convingerilor politice şi adunărilor publice; b) fiecare stat era obligat să ia măsuri pentru dizolvarea tuturor organizaŃiilor de tip fascist, politice, militare, paramilitare şi a altor organizaŃii aflate pe teritoriul său, ale căror Ńeluri urmăresc privarea poporului de drepturile sale democratice. Tratatele de pace cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda au fost ratificate în cursul anului 1947 şi au intrat în vigoare la 15 septembrie, acelaşi an. Odată cu aceasta îşi încetau activitatea Comisiile Aliate de Control care funcŃionaseră în aceste Ńări. Tratatele ofereau celor cinci state posibilitatea admiterii în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite. Tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate şi Asociate cu cele cinci state ex-inamice au marcat pentru o vreme îndelungată existenŃa acestor state. În plan general încheierea acestor tratate contribuia la cristalizarea relaŃiilor lor cu marile puteri în condiŃiile declanşării Războiului Rece, ca fenomen istoric distinctiv al epocii postbelice. Astfel, pentru Italia, tratatul deschidea calea democratizării şi integrării ei în cadrul civilizaŃiei occidentale. Pentru Finlanda, tratatul crea premisele dezvoltării sale ca stat democratic cu un statut de neutralitate, având însă relaŃii speciale cu Uniunea Sovietică. În cazurile României, Bulgariei şi Ungariei tratatele de pace însemnau, în esenŃă, alinierea lor la condiŃia celorlalte state europene în care se aflau trupe sovietice: Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est (viitoarea Republică Democrată Germană). Politica Moscovei şi-a învins ezitările în ceea ce priveşte calea dezvoltării interne a Ńărilor est şi central europene, acŃionând pentru a impune tipul de orânduire politică, economică şi socială propriu Uniunii Sovietice. Acest proces se va încheia, în linii generale, la sfârşitul anului 1947 şi la începutul anului 1948. Pe de altă parte, consacrarea internaŃională, cu girul puterilor occidentale, a graniŃelor celor cinci state cu care fuseseră semnate tratatele de pace, împreună cu alte aranjamente internaŃionale, vor domina relaŃiilor acestor state cu cele trei mari puteri

45

care alcătuiseră Marea AlianŃă în timpul celui de-al doilea război mondial. Strategia de containment, Doctrina Truman şi Planul Marshall. În februarie 1946, George Frost Kennan, aflat în misiune diplomatică la Moscova, pe atunci însărcinat cu afaceri, a trimis la Washington celebra „Telegramă Lungă” în care releva expansionismul sovietic şi faptul că singurul răspuns logic era politica de containment. Pentru termenul englez containment, consacrat în istoria Războiului Rece, se folosesc în română traduceri ca: „stăvilire”, „îndiguire” şi „stopare”. Kennan şi-a reafirmat ideile într-un articol, publicat în trimestrialul „Foreign Affairs” din iulie 1947, singura indicaŃie cu privire la semnatar fiind un provocator „X”. Articolul a stârnit atâta interes încât diplomatul american încă mai putea fi prezentat auditoriului unor conferinŃe drept „celebrul Domn X”. Articolul, intitulat Factorii care determină comportamentul sovietic, apărut în contextul unor importante decizii şi declaraŃii politice ale SUA, precum Doctrina Truman şi Planul Marshall, a produs senzaŃie la scară naŃională. Scris iniŃial ca un memoriu despre comunismul sovietic pentru secretarul Flotei Militaro-Maritime, James Forrestal – care la rândul lui a difuzat-o la eşaloanele superioare – şi revăzut pentru publicare în „Foreign Affairs”, articolul a apărut exact în momentul în care Kennan îşi asuma funcŃia de şef al noului Oficiu de Planificare Publică din Departamentul de Stat. Când identitatea autorului a devenit cunoscută, ziariştii şi publicul, deopotrivă, au văzut în articol o declaraŃie oficială ce reprezenta poziŃia Statelor Unite ale Americii faŃă de Uniunea Sovietică. Deşi concepŃia lui Kennan cu siguranŃă a exercitat o mare influenŃă asupra politicii americane în epoca postbelică, articolul nu a avut caracter de document oficial. Departamentul de Stat, într-o manieră de rutină, l-a dat spre publicare cu condiŃia ca numele lui Kennan să nu apară. Cu toate acestea, articolul conŃine multe idei care prin ele însele aveau să devină

46

celebre şi influente, ca de exemplu: „elementul principal al oricărei politici a Statelor Unite faŃă de Uniunea Sovietică trebuie să fie acela al unei stăviliri pe termen lung, răbdătoare, dar ferme şi vigilente a tendinŃelor expansioniste ruseşti”; Kennan punea în gardă, însă, că „o asemenea politică nu are nimic de-a face cu bufoneria exterioară, cu ameninŃările ori burzuluielile sau cu gesturile inutile de arătare a muşchilor”. Memorabilă a fost următoarea remarcă: „Presiunea sovietică asupra instituŃiilor libere ale lumii occidentale este ceva care poate fi stăvilit prin aplicarea iscusită şi atentă a contraforŃei într-o serie de puncte geografice şi politice, permanent schimbătoare în funcŃie de mutaŃiile şi manevrele politicii sovietice. Dar acest ceva nu poate fi abolit prin farmece sau vorbe. Ruşii iau în calcul un duel pe o durată nedefinită.” În articolul tradus pentru Iosif Stalin, responsabilii de la vârful NKVD (viitorul KGB) – încercând să dea liderului de la Kremlin ceea ce credeau ei că ar dori el să audă – au înlocuit cuvântul stăvilire prin strangulare; analiştii sovietici din subordine, însă, au insistat pentru traducerea corectă şi au reuşit să-şi impună punctul de vedere. Dacă Statele Unite ale Americii şi-ar menŃine linia politică – afirma Kennan – ele ar putea nu numai să stopeze expansiunea sovietică, ci, prin presiunea lor, să şi forŃeze o schimbare în atitudinea sovietică. Statele Unite ar putea – spunea Kennan – „să promoveze tendinŃe care până la urmă trebuie să ducă fie la dezagregarea fie la îmblânzirea puterii sovietice”. Deşi natura exactă a politicii de containment a fost multă vreme subiect de discuŃie – cât din ea trebuie dusă pe plan diplomatic, cât pe plan economic, cât pe plan militar – articolul lui Kennan a dat Statelor Unite ale Americii cuvântul însuşi, definiŃia şi fundamentul pentru o asemenea strategie. (Thomas Parrish, op.cit., p. 27). Anul 1946 se caracterizează printr-o tensiune crescândă în relaŃiile dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică, iar anul următor se

47

vor agrava, conturând începuturile Războiului Rece. Cele două superputeri abandonează în mod treptat obiceiul de a masca divergenŃele dintre ele prin formule optimiste şi trec de la condiŃia de aliat la aceea de adversar. Principalele teatre de confruntare sunt, alături de Ńările din Centrul şi Sud-Estul Europei, inclusiv Germania: Iranul, Norvegia, Turcia şi Grecia. Confruntarea rezulta în esenŃă din tendinŃa liderilor de la Kremlin de extindere a influenŃei sovietice în zone în care nu ajunseseră trupele sale, ceea ce îi putea aduce importante atuuri geostrategice. La rândul lor, liderii SUA s-au decis să pună stavilă tendinŃei expansioniste sovietice, luând în calcul şi riscul unui conflict armat. Primul „caz” semnificativ pentru ceea ce va deveni Doctrina Truman va fi cel al Iranului. În august 1941, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică, acŃionând în consens, au ocupat Iranul, Ńară care la începutul războiului îşi declarase neutralitatea. Pe 29 ianuarie 1942 s-a încheiat un acord între Iran, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie, potrivit căruia ultimele două se angajau să apere Iranul împotriva oricărei agresiuni, să-i respecte integritatea teritorială, suveranitatea şi independenŃa politică. De asemenea, cele două mari puteri promiteau să-şi retragă forŃele de pe teritoriul iranian după cel mult şase luni de la încetarea ostilităŃilor cu Germania şi asociaŃii ei. Marea Britanie şi Uniunea Sovietică se angajau, de asemenea, să protejeze viaŃa economică a Iranului de dificultăŃile create de starea de război. În schimb, Iranul trebuia să coopereze cu Puterile Aliate, rolul trupelor sale fiind „limitat la menŃinerea securităŃii interne pe teritoriul iranian.” (Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relaŃiilor internaŃionale 1919-1947, vol. I, Editura ŞtiinŃelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006, p. 292). Angajamentul consemnat de acordul menŃionat era reînnoit de către Stalin, Churchill şi Roosevelt la ConferinŃa de la Teheran (28 noiembrie – 1 decembrie 1943) şi se referea atât la retragerea trupelor sovietice şi

48

britanice, cât şi a celor americane, acestea fiind ultimele trimise în Iran în 1942, având un efectiv de circa 30.000 de militari care au preluat administrarea porturilor, a căilor ferate şi a şoselelor din Sudul şi SudVestul Ńării cu scopul de a proteja ajutoarele trimise de americani către Uniunea Sovietică. Planurile sovietice în legătură cu Iranul erau îndeosebi de natură economică. Azerbaidjanul iranian era situat în vecinătatea Azerbaidjanului sovietic şi la Sud de Marea Caspică, zonă foarte bogată în petrol, dar şi sub aspect geostrategic. Includerea Iranului în sfera de influenŃă a Moscovei asigura accesul sovietic la Oceanul Indian. Interesele Uniunii Sovietice se ciocneau însă direct cu cele britanice şi cele americane. Compania Anglo-Iranian Oil, care se ocupa de extracŃia, prelucrarea şi valorificarea ŃiŃeiului, încheia în septembrie 1944 un acord cu firma americană Standard Oil, urmărind prospectarea şi exploatarea în comun a unor noi zăcăminte de hidrocarburi. Uniunea Sovietică va cere şi ea autorităŃilor de la Teheran constituirea unei companii mixte sovietoiraniene pentru explorarea şi, ulterior, exploatarea rezervelor de petrol din zonele de Nord ale Iranului. La îndemnul companiilor occidentale, interesate să-şi păstreze monopolul asupra petrolului iranian, Teheranul respingea propunerea Moscovei. La ConferinŃa de la Yalta Stalin a refuzat o propunere britanică privind reafirmarea angajamentului de retragere a trupelor sovietice, britanice şi americane din Iran. La 19 mai 1945, Iranul a cerut retragerea anticipată a tuturor trupelor străine de pe teritoriul său, iar la Potsdam Stalin făcea o concesie, acceptând retragerea trupelor sovietice din capitala Iranului. Apoi, întreaga problemă a prezenŃei militare străine în Iran a fost trecută în competenŃa Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe care, la reuniunea de la Londra din toamna anului 1945, a convenit ca retragerea trupelor din Iran să aibă loc până cel mai târziu la 2 martie 1946. Înainte de acest termen, însă, au început mişcări separatiste azere şi kurde în Nordul

49

Iranului, sprijinite în mod direct de sovietici. ForŃele armate iraniene trimise să restabilească ordinea au fost împiedicate de trupele sovietice să intre în zona cuprinsă de revoltă. Iranul va sesiza SUA, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie în legătură cu situaŃia de criză creată, dar o încercare de mediere a Washingtonului şi Londrei a eşuat ca urmare a opoziŃiei Moscovei. Iranul a sesizat apoi Consiliul de Securitate al ONU, care abia în ianuarie 1946 a adoptat o rezoluŃie prin care chema la negocieri între Uniunea Sovietică şi Iran. La 24 ianuarie 1945, Statele Unite ale Americii au cerut Uniunii Sovietice şi Marii Britanii să-şi evacueze militarii din Iran până la 1 ianuarie 1946, trupele americane pregătindu-se în mod deschis să intervină în criză de partea Iranului. În negocierile purtate la Moscova la 19 februarie 1946, Uniunea Sovietică va condiŃiona retragerea trupelor sale din zona centrală a Iranului de acordarea autonomiei Azerbaidjanului iranian şi de realizarea companiei mixte ruso-iraniană în domeniul petrolier. Trupele britanice şi cele americane au plecat din Iran la termenul stabilit, adică la 2 martie 1946. După ce în februarie 1946 guvernul de la Moscova anunŃa că intenŃiona să-şi menŃină trupele în Iran şi dincolo de termenul convenit în comun, la 6 martie, acelaşi an, guvernul american remitea o notă guvernului sovietic cerând retragerea trupelor sale din Iran în cel mai scurt timp. La 9 martie, însă, când unităŃi militare sovietice se îndreptau spre Teheran, Iranul sesiza din nou Consiliul de Securitate. Guvernul Uniunii Sovietice va cere amânarea examinării cererii Iranului, dar nereuşind să obŃină această cerere, reprezentantul sovietic în Consiliu, Andrei Gromîko, a părăsit lucrările acestuia. AutorităŃile de la Moscova au încercat să obŃină un răgaz, exercitând presiuni asupra Teheranului pentru constituirea companiei mixte în care partea sovietică cerea să deŃină 51% din acŃiuni.

50

La 5 aprilie 1946 guvernul de la Teheran anunŃa încheierea unui acord cu guvernul de la Moscova, prevăzând retragerea trupelor sovietice până la sfârşitul lunii mai, acelaşi an, şi constituirea companiei petroliere mixte ruso-iraniene. Trupele sovietice părăseau Iranul până la 4 mai 1946; acordul privind constituirea companiei mixte nu va fi aprobat însă de parlamentul iranian. În faŃa ameninŃării unei intervenŃii angloamericane de partea Iranului, Uniunea Sovietică s-a văzut nevoită să renunŃe la pretenŃiile sale. Trupele iraniene au lichidat rapid mişcările separatiste din partea de Nord a Ńării, iar la 6 octombrie 1946 s-a încheiat un acord între SUA şi Iran în baza căreia o misiune militară americană urma să acorde asistenŃă armatei iraniene. Astfel cazul Iranului se încheia printr-o cedare a Uniunii Sovietice în confruntarea cu SUA. Era prima confruntare în care diplomaŃia bazată pe forŃă reuşea să stăvilească tendinŃele expansioniste sovietice. Era un moment semnificativ în abordarea punctelor de confruntare în Europa, iar pentru Statele Unite ale Americii în adoptarea liniei ce avea să devină Doctrina Truman. În „cazul” Norvegiei, tema confruntării a vizat statutul internaŃional al Arhipelagului Svalbard (Spitzberger). Acest Arhipelag, situat în Oceanul Arctic, prezenta un interes strategic deosebit atât pentru puterile occidentale cât şi pentru Uniunea Sovietică. El fusese atribuit Norvegiei printr-un tratat semnat la Paris în 1920 de către Marea Britanie, Danemarca, FranŃa, Italia, Japonia, Norvegia, Olanda, Suedia şi SUA. În 1945, în urma unor negocieri sovieto-norvegiene privind apărarea în comun a Arhipelagului, părŃile contractante conveneau totodată să consulte statele interesate. ÎnŃelegerea sovieto-norvegiană era însă în contradicŃie cu dreptul internaŃional, întrucât se încerca modificarea statutului unui teritoriu stabilit printr-un acord multilateral internaŃional cu un acord bilateral.

51

La 15 ianuarie 1947, a doua zi după ce Uniunea Sovietică anunŃa înŃelegerea cu Norvegia, Statele Unite ale Americii au reacŃionat cu promtitudine printr-o declaraŃie a Departamentului de Stat, subliniind că Uniunea Sovietică şi Norvegia nu puteau modifica tratatul de la Paris fără acordul său în calitate de stat semnatar al respectivului tratat, acord pe care refuza să-l dea. Marea Britanie a adoptat aceeaşi atitudine. Astfel, iniŃiativa diplomatică a Moscovei era blocată. Ea n-a rămas fără urmări, acestea fiind altele decât cele dorite de Uniunea Sovietică. Anume, când în februarie 1948, Uniunea Sovietică propunea Norvegiei încheierea unui pact de neagresiune, de la Oslo s-a răspuns nu; iar Norvegia, care în perioada interbelică fusese neutră, avea să se alăture puterilor occidentale. Era urmată, tot atunci, de o altă Ńară nordică, Danemarca. Se limita astfel orientarea Nordului european spre neutralitate la Finlanda şi Suedia, ceea ce, fără îndoială, era şi rezultatul presiunilor sovietice exercitate asupra zonei nordice a Europei. Confruntarea dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică privitoare la Turcia, împreună cu Războiul civil din Grecia s-au aflat „în mod direct la originea Doctrinei Truman”. (André Fontaine, Istoria Războiului Rece, vol. II, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 46). RelaŃiile ruso-turce erau reglementate printr-un tratat de neagresiune, arbitraj şi bună vecinătate, încheiat la Paris la 17 decembrie 1925 şi reînnoit în 1929, 1931 şi 1935. ConferinŃa Strâmtorilor de la Montreux (22 iunie – 20 iulie 1936) la care au participat Turcia, Uniunea Sovietică, România, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, FranŃa, Marea Britanie, Australia şi Japonia a reconfirmat suveranitatea Turciei asupra Bosforului şi Dardanelelor, ei revenindu-i şi misiunea de a asigura securitatea acestora. Uniunii Sovietice, în calitate de stat riveran, i se permitea trecerea nestingherită prin Strâmtori a flotei sale militare. În octombrie 1944, cu prilejul vizitei premierului britanic Winston Churchill la Moscova, când

52

s-a convenit asupra repartizării procentuale a zonelor de influenŃă în SudEstul Europei, Stalin a anunŃat pentru prima oară ideea unei noi revizuiri a regimului Strâmtorilor Mării Negre. Premierul britanic, nemulŃumit atunci de politica de expectativă a Turciei privind intrarea în război de partea NaŃiunilor Unite, îşi dăduse în principiu acordul. La Yalta cei „Trei Mari” s-au pronunŃat pentru revizuirea ConvenŃiei de la Montreux, la care şi-a exprimat acordul şi guvernul turc întrucât valabilitatea ConvenŃiei expira la 20 iulie 1946. La 19 martie 1945 Uniunea Sovietică a denunŃat pactul încheiat cu Turcia, socotindu-l perimat. În iunie, acelaşi an, Moscova a solicitat Ankarei începerea demersurilor pentru încheierea unei noi convenŃii asupra Strîmtorilor. La 7 august, acelaşi an, Uniunea Sovietică îşi preciza poziŃiile în această privinŃă propunând o apărare comună ruso-turcă a Strâmtorilor. Totodată, guvernul de la Moscova cerea restituirea vilaietelor (departamentelor) Kars, Ardahan şi Artwin din Transcaucazia, pe care Rusia le obŃinuse în urma Războiului din 1877-1878 prin hotărârile Congresului de la Berlin din 1878, dar le pierduse prin Pacea de la Brest-Litovsk din 1918. La ConferinŃa de la Potsdam, Stalin va insista pentru obŃinerea unei baze miliare în zona Strâmtorilor, motivând că Turcia era prea slabă din punct de vedere militar pentru protejarea acesteia, ceea ce ar fi fost de natură să afecteze interesele sovietice de securitate. La 19 august 1946, Washingtonul va face cunoscut că, după opinia sa, Turcia trebuie să fie în continuare principalul responsabil pentru apărarea Strâmtorilor, adăugând că, dacă acestea deveneau obiectul unui atac sau al unei ameninŃări cu atac din partea unui agresor, situaŃia care ar fi rezultat ar reprezenta o ameninŃare pentru securitatea internaŃională şi ar constitui în mod clar un motiv de acŃiune din partea Consiliului de Securitate al ONU. Acest demers va fi însoŃit de acŃiuni pe plan militar.

53

Preşedintele Truman a ordonat trimiterea portavionului gigant „Franklin Roosevelt”, 4 crucişătoare şi o flotilă de torpiloare pentru a se alătura în Mediterana Orientală cuirasatului „Missouri”, a cărui apariŃie în faŃa Istanbului în luna aprilie simboliza preŃul pe care Statele Unite ale Americii îl asociau securităŃii Turciei. James Forestall, secretar de Stat la Marină, relata că la consfătuirea de la Casa Albă, când s-a decis trimiterea notei către URSS, subsecretarul de Stat Dean Acheson, după ce se pronunŃase pentru o reacŃie energică în faŃa presiunilor sovietice asupra Turciei, a evocat riscul unui conflict armat în cazul în care Rusia sovietică nu va da înapoi. Truman va afirma că nu era necesar să se aştepte cinci sau zece ani pentru a stabili dacă ruşii erau hotărâŃi să cucerească lumea. Fermitatea Washingtonului, aprobată la Londra şi la Paris, şi sprijinită pe monopolul atomic american, va avea acelaşi efect ca şi aceea pe care o manifestase în primăvară cu prilejul crizei iraniene. Turcia va respinge propunerea sovietică şi va sugera chiar întreruperea schimbului de note în cazul când Moscova va reveni în mod insistent asupra pretenŃiilor sale. Uniunea Sovietică nu va da înapoi, situaŃia regimului Strâmtorilor rămânând, potrivit opiniei sale, indecisă. Dar Statele Unite ale Americii hotărâseră să menŃină pe o bază permanentă o importantă flotă de război în Mediterană, inclusiv în partea de Est a acesteia. În 1940 Grecia a fost invadată de armata italiană căreia i-a opus o dârză rezistenŃă, iar în 1941 a fost ocupată şi de către trupele germane venite în ajutorul celor italiene. Împotriva ocupanŃilor s-au format mişcări de rezistenŃă, cea mai puternică fiind Frontul de Eliberare Elen (EAM), de inspiraŃie comunistă, având la dispoziŃie formaŃiuni militare – Armata NaŃională de Eliberare (ELAS). EAM a refuzat să recunoască guvernul grec format după eliberarea Ńării, iar acest conflict a degenerat în război civil. Prima fază a acestui război s-a desfăşurat între forŃele de rezistenŃă antinaziste, de stânga, având un puternic nucleu comunist şi forŃele

54

regaliste, ultimele sprijinite masiv de către trupele britanice. DiplomaŃia la nivel înalt s-a implicat direct în încheierea acestei faze a războiului civil; în urma Acordului de procentaj din toamna anului 1944, Stalin a refuzat cel mai neînsemnat gest de sprijin pentru insurgenŃii antimonarhişti. În octombrie 1944, forŃele britanice au ocupat Atena. O revoltă organizată imediat de către EAM a fost înăbuşită în sânge de către britanici. Arhiepiscopul Atenei, monseniorul Damaskinos, a fost numit regent în locul regelui George al II-lea, care se afla în exil. Sub presiunea Marii Britanii, regentul a semnat cu grupurile de rezistenŃă acordurile de la Varkidza din ianuarie 1945 care prevedeau: introducerea unor metode democratice de guvernare, eliberarea ostaticilor, fuziunea insurgenŃilor într-o singură armată şi organizarea unui plebiscit. În realitate, aceste acorduri n-au dus la restabilirea ordinii, iar în iulie 1945 Grecia a acuzat Bulgaria că organizează incursiuni pe teritoriul grec, în special în Tracia şi în Macedonia. După o serie de crize şi schimbări de guvern, la 31 martie 1946 au avut loc alegeri sub supravegherea unor observatori americani, britanici şi francezi, nu însă şi sovietici, care refuzaseră să se implice. ForŃele monarhiste au câştigat alegerile iar noul guvern, în frunte cu premierul Konstantinos Tsaldaris, a organizat un plebiscit la 1 septembrie 1946 la care a participat şi Frontul de Eliberare Elen. Monarhiştii au obŃinut 75% din voturi, iar regele George al II-lea a revenit la Atena. EAM a pretins atunci că alegerile fuseseră falsificate. Războiul civil s-a reluat cu intensitate sporită, protagoniştii fiind aceiaşi, dar, de această dată, rebelii se bucurau de sprijinul din partea guvernelor dominate de partidele comuniste din Iugoslavia, Bulgaria şi Albania. AutorităŃile de la Atena au sesizat OrganizaŃia NaŃiunilor Unite asupra încălcărilor repetate ale suveranităŃii statului elen de către statele vecine prin spijinirea forŃelor insurgente. Din iniŃiativa SUA, Consiliul de Securitate a numit o comisie de anchetă cu sediul la Salonic. Această

55

comisie a prezentat, la 24 iunie 1947, un raport Consiliului de Securitate în care afirma că Iugoslavia, şi într-o măsură redusă, Bulgaria şi Albania, sprijiniseră acŃiunile insurgenŃilor greci. Totodată, raportul constata că şi Grecia se făcea vinovată de repetate violări ale frontierelor comune cu cele trei state balcanice. În anii războiului civil, Marea Britanie menŃinea în Grecia 40.000 de militari, furnizând acestei Ńări, ca şi Turciei, un important sprijin financiar. Marea Britanie întâmpina ea însăşi mari dificultăŃi economice şi, în februarie 1947, guvernul de la Londra a informat Washingtonul că a decis să-şi retragă trupele din Grecia, începând din luna martie a aceluiaşi an. În urma acestui demers, guvernul SUA, după o analiză a evoluŃiilor politice din Sud-Estul Europei, a precizat atitudinea pe care politica externă americană urma s-o ia faŃă de aceste evoluŃii. Pentru liderii americani, retragerea sprijinului britanic acordat Greciei şi Turciei putea avea consecinŃe grave. Instalarea militară a Uniunii Sovietice în Strâmtori şi instaurarea, la Atena, a unui regim obedient faŃă de Moscova ar fi schimbat multe date privind situaŃia geoplitică în regiune. În plus, ele ar fi constituit succese de natură să încurajeze tendinŃele sovietice de extindere a influenŃei proprii pe seama intereselor puterilor occidentale. De aceea, Statele Unite vor prelua misiunea care revenise până atunci Marii Britanii în Orientul Apropiat. Statele Unite vor da angajamentului lor faŃă de Turcia şi Grecia o anvergură mondială, fiind hotărâtă să-şi asume un rol la nivel global în calitate de superputere. „A venit momentul de a aşeza hotărât Statele Unite ale Americii în tabăra şi în fruntea lumii libere” – nota preşedintele Truman în memoriile sale. La 12 aprilie 1947, preşedintele Harry Truman se adresa Congresului propunând să se acorde un ajutor de 250 de milioane dolari Greciei şi 150 de milioane de dolari Turciei, sumă aprobată cu o mare majoritate de către ambele Camere ale legislativului SUA. Truman

56

prezenta programul de ajutor pentru Grecia şi Turcia ca o parte a luptei la nivel global în democraŃie şi dictatură. „Cred – afirma el în faŃa Congresului – că Statele Unite trebuie să susŃină popoarele libere care rezistă încercărilor de aservire din partea unor minorităŃi înarmate sau presiunilor venite din exterior. Cred că trebuie să ajutăm popoarele libere să-şi făurească destinul cu propriile lor mâini. Cred că ajutorul nostru trebuie să se constituie, în principal, dintr-un ajutor economic şi financiar, indispensabil stabilităŃii economice şi unei vieŃi politice coerente.” (André Fontaine, op. cit., vol. II, p. 50). Ar fi bine ca ajutorul acordat Greciei şi Turciei – arăta Truman – să fie extins şi la alte state. „Este o realitate – spunea el – că în ultimele luni, într-o serie de Ńări, au fost impuse regimuri totalitare.” Nu trebuie permis să se repete şi în alte regiuni ceea ce se întâmplase în Polonia, Bulgaria şi România. Prin urmare nu era vorba despre un ajutor caritabil sau despre o afacere pur economică, ci despre un sprijin militar furnizat sub formă de material de război şi de experŃi militari trimişi la faŃa locului, iar acest ajutor avea o profundă semnificaŃie politică. Dacă acŃiunile de stopare a penetrării sovietice în Iran şi în Turcia fuseseră relativ discrete, de această dată preşedintele SUA adresa o provocare directă Moscovei, interpretată în epocă drept o adevărată declaraŃie de război. Astfel se năştea ceea ce s-a numit de atunci Doctrina Truman. Această doctrină „a marcat o cumpănă a apelor deoarece, o dată ce America aruncase mănuşa morală, avea să se termine pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin îl înŃelegea cel mai bine, şi negocierea de concesii reciproce avea să fie scoasă din discuŃie. De aici înainte, conflictul nu se mai putea reglementa decât printr-o schimbare a Ńelurilor sovietice, prin prăbuşirea sistemului sovietic sau prin amândouă.” (Henry Kissinger, DiplomaŃia, Editura Bic All, Bucureşti, 2003, p. 397).

57

Doctrina Truman a anticipat Planul Marshall. În aprilie 1947, noul secretar de Stat al SUA, generalul George Catlett Marshall (în timpul celui de-al doilea război mondial a fost şeful de Stat Major al armatei) constata, în urma unei vizite efectuate în Europa, că vechiul continent „este pe cale să se dezintegreze din punct de vedere politic, social şi economic – în avantajul comuniştilor – dacă America nu-i va oferi imediat ajutor economic”. (Victor Duculescu, DiplomaŃia secretă, Editura Casa Europeană, Bucureşti, 1991, p. 62). El l-a informat pe preşedintele Truman că la Moscova, unde încercase să-i convingă pe ruşi de dorinŃa de pace a Statelor Unite ale Americii, descoperise „că interlocutorii săi erau net hotărâŃi să exploateze situaŃia în care se găsea o Europă fără apărare pentru a propaga comunismul”. (André Fontaine, op. cit., vol. II, p. 98). Marile greve desfăşurate în FranŃa şi Italia în acel timp, precum şi cursul evenimentelor din Europa Răsăriteană nu puteau decât să confirme această opinie. De aici sentimentul unei noi acŃiuni a Washington-ului. Într-un discurs radiodifuzat la 27 aprilie 1947, apoi în faimoasa lui expunere la Universitatea Harvard din 5 iunie, acelaşi an, Marshall dădeau demersului său un caracter imperativ. El a respins sugestia lui Stalin de a ajunge la un compromis pe motiv că „nu putem ignora factorul timp implicat aici. Refacerea Europei a fost mult mai lungă decât se sperase. ForŃele dezintegrării devin tot mai evidente. Pacientul se îneacă în vreme ce doctorii deliberează. Prin urmare, eu cred că acŃiunea nu poate aştepta compromisul până la epuizare.” (Henry Kissinger, op. cit., p. 391). În discursul său de la Harvard, Marshall nu excludea pe nimeni, declarând că Statele Unite ale Americii „vor face tot ce va sta în puterea lor pentru a ajuta lumea să-şi redobândească sănătatea economică, fără de care nu există nici stabilitate politică, nici pace”. Exprimând disponibilitatea SUA de a sprijini un program destinat să redreseze vechiul continent, el i-a îndemnat pe europeni să elaboreze în comun un

58

astfel de program şi să se înŃeleagă între ei spre a-şi defini nevoile. (André Fontaine, op.cit., vol. II, p. 97). Spre deosebire de tonul Doctrinei Truman, secretarul de Stat întindea acum o ramură de măslin liderilor de la Kremlin: oferta americană era adresată tuturor statelor europene, inclusiv Uniunii Sovietice şi statelor central şi est-europene incluse în sfera sa de influenŃă. „Nu luptăm contra niciunei Ńări, contra niciunei doctrine, singurii noştri duşmani se numesc foamea, mizeria, disperarea şi haosul. Scopurile noastre sunt reînvierea unei economii sănătoase în lume, care să permită apariŃia condiŃiilor politice şi sociale în care instituŃiile libere pot exista” – sublinia Marshall, precizând că Statele Unite ale Americii sunt gata să colaboreze cu oricine se alătură acestor obiective. (Constantin Vlad, DiplomaŃia secolului XX, FundaŃia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2006, p. 295). În acelaşi timp, în spiritul Doctrinei Truman, Marshall avertiza că: „Guvernele, partidele politice şi grupările care încearcă să perpetueze mizeria pentru a o exploata în scopuri politice sau de altă natură se vor lovi de opoziŃia Statelor Unite”. (André Fontaine, op.cit., vol. II, pp. 97-98). Guvernele FranŃei şi Marii Britanii s-au consultat pe 17 şi 18 iunie 1947 şi au decis să nu răspundă la propunerea SUA fără a lua contact cu guvernul Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică a acceptat să participe la o conferinŃă împreună cu FranŃa şi Marea Britanie, întrunită la Paris, între 27 iunie şi 2 iulie 1947. De la început, Georges Bidault a propus ca ajutorul american prevăzut de generalul Marshall să se aplice întregii Europe, cu excepŃia Spaniei, chiar şi Ńărilor neutre şi celor învinse în război. A sugerat să se creeze imediat comitete speciale pentru fiecare mare ramură economică şi un comitet director care să centralizeze bilanŃurile întocmite de fiecare comitet special. Bevin a acceptat această propunere. În schimb, Molotov s-a opus şi a criticat vehement Planul Marshall, iar despre înfiinŃarea unui comitet director a

59

precizat că acesta putea leza independenŃa şi suveranitatea naŃională a statelor. A mai adăugat că Uniunea Sovietică şi unele din statele esteuropene elaboraseă deja planuri de redresare economică pe care refuzau să le modifice. Pe de altă parte, ajutorarea Germaniei însemna încetarea plăŃii despăgubirilor de război. ConferinŃa anglo-franco-sovietică s-a încheiat fără niciun rezultat. La 3 iulie 1947, FranŃa şi Marea Britanie au decis să invite toate Ńările europene pentru a analiza oferta făcută de Statele Unite ale Americii. Italia, Portugalia, Irlanda, Grecia, Olanda, Islanda, Belgia, Luxemburg, ElveŃia, Turcia, Austria, Danemarca, Suedia şi Norvegia au acceptat imediat invitaŃia. Statele cu guverne prosovietice, dominate de partidele comuniste, au refuzat toate sau au pus condiŃii care echivalau cu un refuz. Finlanda a refuzat, cu părere de rău, „din raŃiuni politice şi geografice”. Cehoslovacia şi Polonia, care acceptaseră să participe la ConferinŃă şi îşi anunŃaseră deja sosirea la Paris, au hotărât, la presiunea sovietică, să refuze invitaŃia. Au fost urmate, ca rezultat al aceleiaşi presiuni, de România, Ungaria, Albania. ConferinŃa celor 16 state europene, deschisă la Paris la 12 iulie 1947, a avut un caracter tehnic. La 22 septembrie toate statele participante au semnat un raport transmis guvernului SUA prin care acceptau oferta lui Marshall. Cu acel prilej au fost puse bazele unui Comitet de Cooperare Economică, iar la sfârşitul lunii septembrie 1947, acest Comitet i-a prezentat lui Marshall un plan de 4 ani pentru reconstrucŃia economică a Europei. Planul a fost acceptat integral, iar cele 16 naŃiuni vest-europene au înfiinŃat în aprilie 1948 OrganizaŃia pentru Cooperare Economică în Europa (OCEE). European Recovery Program, cum mai este denumit Planul Marshall, oferea asistenŃă tehnică, alimente, materii prime şi industriale şi credite în vederea refacerii Ńărilor Europei Occidentale. Până la sfârşitul

60

perioadei de aplicare a acestui plan, în 1952, SUA a oferit o sumă totală de 13,2 miliarde de dolari, din care Marea Britanie şi coloniile sale au beneficiat de 3,2 miliarde, Italia de 1,5 miliarde iar Germania Occidentală de 1,4 miliarde. Planul a contribuit la îmbunătăŃirea structurii economice a statelor beneficiare, până în 1952 producŃia industrială totală a acestor state a crescut cu 35% faŃă de nivelul atins în perioada de dinainte de război. Planul Marshall nu a reuşit însă să ducă la integrarea europeană potrivit direcŃiilor prefigurate iniŃial de SUA, ceea ce i-a determinat pe unii dintre principalii ei susŃinători, precum economistul francez Jean Monnet, să promoveze o mai strânsă colaborare europeană independentă de Planul Marshall. O serie de istorici şi analişti afirmă, pe bună dreptate, că puterile occidentale au exagerat dinadins primejdia rusească, o exagerare care era extrem de avantajoasă occidentalilor; unii dintre ei vedeau chiar în existenŃa sferei sovietice de influenŃă o alternativă de protecŃie faŃă de Războiul Rece. „Este greu de imaginat cum ar fi condus Statele Unite refacerea economică fără sfera de influenŃă sovietică în Europa de Est – arată Lloyd C. Gardner. Ce motiv ar fi avut Congresul [american] pentru a sprijini iniŃiativele majore ale lui Truman dacă n-ar fi existat Războiul Rece? După ce ambele armate, germană şi rusă, călcaseră în picioare întreaga Europă de Est, prădând-o nu numai de resursele materiale, ci şi de capacitatea de conducere experimentată, oare permanentul «drenaj» economic din zonă n-ar fi depăşit posibilităŃile Planului Marshall? Fără un duşman împotriva căruia să lupŃi, cum s-ar fi putut pune capăt rivalităŃilor europene din perioada interbelică? Imediat după primul război mondial, Marea Britanie şi FranŃa începură să se certe practic în privinŃa oricărui aspect al securităŃii economice şi politice europene, în timp ce Germania trecea cu rapiditate de la postura de criminal la cea de victimă. Sferele de influenŃă ofereau – la un preŃ considerabil, desigur –

61

securitatea temporară pentru desfăşurarea evenimentelor politice în Vest şi chiar în Est.” (Lloyd C. Garner, Sfere de influenŃă. ÎmpărŃirea Europei între marile puteri, de la München la Ialta, Editura Elit, Bucureşti, (1993), p. 333). Constituirea Kominformului. Prima reacŃie sovietică importantă la Doctrina Truman şi Planul Marshall a fost crearea Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti/Kominformul. În vara anului 1947 se încheiase în linii mari procesul de transformare a Ńărilor din Europa de Est în „democraŃii populare”. Au fost, practic, lichidate forŃele politice democratice de opoziŃie iar liderii lor au fost, fie arestaŃi, fie condamnaŃi la moarte şi executaŃi; puŃini au reuşit să se refugieze în Occident. Divizarea Europei a devenit un fapt. Era necesară fundamentarea ei ideologică de către liderii de la Kremlin. Decizia de constituire a Kominformului a fost adoptată la o reuniune pregătită în secret şi Ńinută în staŃiunea balneară Szklarska Poreba din Polonia, în zilele de 22-27 septembrie 1947, organizată de Partidul Comunist Polonez din însărcinarea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Au luat parte reprezentanŃi ai partidelor comuniste din: Iugoslavia – Edvard Kardelj şi Milovan Djilas, Bulgaria – Velko Cervenkov şi Vladimir Poptomov, România – Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker, Ungaria – Mihály Farkas şi József Révay, Polonia – Wladyslaw Gomulka şi Hilary Minc, Uniunea Sovietică – Andrei A. Jdanov şi Gheorghi Malenkov, Cehoslovacia – Rudolf Slánský şi Stefan Bastovanský, FranŃa – Jacques Duclos şi Etienne Fajon, Italia – Luigi Longo şi Eugenio Reale. Potrivit surselor sovietice, ideea creării unui nou organism internaŃional în locul Kominternului, pseudodizolvat în 1943, a fost avansată de liderul comuniştilor iugoslavi, Iosip Broz Tito, în aprilie 1945, în convorbirile sale cu Stalin, care a apreciat-o. Cu prilejul unei

62

întâlniri ulterioare la Moscova, în iunie 1946, Stalin l-a întrebat pe Tito dacă îşi menŃine părerea privind crearea unui organism internaŃional al partidelor comuniste. Ca urmare a răspunsului afirmativ, s-a convenit, în cadrul unei întâlniri în trei: Stalin, Tito, Dimitrov (liderul comunist bulgar) ca viitorul organism să aibă un caracter informativ, pentru schimb de experienŃă şi să nu poată adopta hotărâri cu caracter obligatorii pentru partidele membre. Stalin a subliniat că nu trebuie sub nicio formă să reînvie Kominternul şi că noul organism ar trebui să constituie un cadrul de informare şi schimb de experienŃă periodică, în care puteau fi adoptate decizii, dar fără caracter obligatoriu pentru participanŃi. A existat şi o iniŃiativă, lansată de liderul comunist ungar Mátyás Rákosi, pentru organizarea, în Ungaria, a unei consfătuiri a reprezentanŃilor partidelor comuniste din bazinul dunărean, cu prilejul Congresului Partidului Comunist Ungar, convocat în septembrie, acelaşi an, iniŃiativă respinsă de Kremlin ca fiind „inutilă şi inoportună”. Mihail A. Suslov, şeful SecŃiei de politică externă a Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, a arătat că Partidul Comunist din Ungaria nu se afla în niciun fel într-o poziŃie care să-l îndreptăŃească să aspire la un rol de centru al partidelor comuniste din zona bazinului dunărean. Respingerea, însoŃită de calificative tăioase a iniŃiativei lui Rákosi, este explicabilă, având în vedere că ea se suprapunea unei iniŃiative polone, la originea căreia se afla Kremlinul şi care, la rândul ei, şi fără ştirea liderului Partidului Comunist Polonez, suferea chiar în acele momente o metamorfoză radicală în laboratoarele alchimiştilor politici comunişti sovietici. Stalin propusese în primăvara anului 1947 lui Wladyslaw Gomulka ca Partidul Comunist din Polonia să ia iniŃiativa înfiinŃării unui periodic de informare, care să fie editat în comun de mai multe partide comuniste şi, în acest sens, să adreseze invitaŃii acestor partide pentru a-şi trimite

63

reprezentanŃi la o consfătuire destinată să analizeze propunerea şi să adopte decizii adecvate. Lista partidelor, stabilită de Stalin şi Gomulka, cuprindea, pe lângă cele două partide comuniste din Uniunea Sovietică şi Polonia, pe cele din Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa, Italia, Iugoslavia, România şi Ungaria. La sfârşitul lunii iulie 1947, o scrisoare-invitaŃie semnată de Gomulka a fost trimisă partidelor menŃionate, precizându-se, între altele, că era vorba de o consfătuire care urma să ofere ocazia unui „schimb de informaŃii” cu privire la situaŃia din diferite Ńări şi a unui „schimb de opinii” şi că „noi nu avem în vedere crearea vreunui fel de organ al mişcării muncitoreşti internaŃionale în afară de o revistă care s-ar focaliza asupra problemelor mişcării muncitoreşti din diferite Ńări”. (Ioan Chiper, Un instrument eficace în mâna „marelui frate”. Geneza Cominformului, în „Dosarele Istoriei”, An. III, nr. 10 (26), 1998, pp. 5153). FaŃă de aceste intenŃii anunŃate de Wladyslaw Gomulka, la Moscova s-a înregistrat, în cursul lunii august, o modificare esenŃială în legătură cu ordinea de zi şi obiectivele finale ale planificatei reuniuni comuniste internaŃionale. Kominformul va apărea ca un mecanism menit să ducă la întărirea controlului sovietic asupra statelor est şi central-europene, precum şi a influenŃei pe care Moscova o exercita asupra partidelor comuniste din FranŃa şi Italia, cele mai influente în acel timp partide comuniste din Occident. Lucrările consfătuirii marcau o accentuare a orientării dure antioccidentale, în primul rând a celei antiamericane. Reprezentantul Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Andrei Jdanov, a prezentat faimosul raport Cu privire la situaŃia internaŃională, în care a formulat teza despre scindarea lumii în două lagăre: lagărul imperialist antidemocratic, în frunte cu SUA şi lagărul antiimperialist şi democratic, în frunte cu URSS. Primul lagăr avea ca obiectiv „pregătirea unui nou război imperialist”, în scopul „luptei împotriva socialismului şi a

64

democraŃiei”; cel de al doilea trebuia să lupte „pentru o pace trainică, democratică”. În raportul său, Jdanov arăta că Planul Marshall era expresia unui curs agresiv, expansionist, în care se angajase politica externă americană, un plan de înrobire a Europei şi de formare a unui bloc de state aservite SUA. Pentru a asigura succesul, lagărul antiimperialist democratic trebuia să acŃioneze într-o unitate de monolit. Strategia pe care trebuia s-o dezvolte Kominformul era schiŃată astfel de Jdanov: Partidele comuniste fără a-şi subestima puterile „trebuie să se pună în fruntea mişcării de rezistenŃă împotriva planurile de agresiune imperialistă şi expansiune asupra altor teritorii”; acest îndemn fiind adresat în mod special partidelor comuniste occidentale, care, împreună cu partidele social-democrate, urmau să învingă imperialismul american. „Trebuie să se reunească, să-şi alăture eforturile pe baza unei platforme antiimperialiste şi democratice pentru a concentra în jurul lor toate forŃele democratice şi patriotice ale poporului”; acest apel era adresat în special partidelor est-europene, cărora li se dădea astfel o orientare unitară şi li se cerea un control drastic al propriilor Ńări. Consfătuirea a hotărât ca Biroul Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti să editeze o publicaŃie, intitulată „Pentru pace trainică, pentru democraŃie populară”. Prima victimă a politicii de întărire a subordonării faŃă de Moscova avea să fie Iugoslavia. În această din urmă Ńară comuniştii conduşi de Iosip Broz Tito câştigaseră puterea prin propriile forŃe şi îşi exprimau o intenŃie evidentă de independenŃă. Deşi Tito fusese un sprijinitor fervent al constituirii Kominformului, el va intra în conflict cu pretenŃia lui Stalin de a impune modelul sovietic de sistem social-politic. La 29 iunie 1948 apare RezoluŃia Biroului Informativ cu privire la situaŃia din Partidul Comunist din Iugoslavia în care liderii iugoslavi erau acuzaŃi că au trădat socialismul şi duc o politică duşmănoasă împotriva Uniunii Sovietice.

65

Surpriza opiniei publice a fost enormă întrucât aceste acuzaŃii grave veneau după ce Tito fusese decorat, încă în septembrie 1944 de către Prezidiul Sovietului Suprem al URSS cu ordinul „Suvorov” cl. I, iar la sfârşitul războiului i-a fost oferit ordinul „Pobeda” („Victoria”) „pentru succesele deosebite în conducerea operaŃiunilor militare de amploare care au contribuit la realizarea victoriei NaŃiunilor Unite asupra Germaniei hitleriste”. La 11 iunie 1945, Tito şi Molotov semnaseră, în prezenŃa lui Stalin, Tratatul de prietenie, asistenŃă mutuală şi colaborare postbelică între Iugoslavia şi Uniunea Sovietică. Cele două Ńări făcuseră „front comun” în arena internaŃională, condamnaseră împreună Doctrina Truman şi respinseseră Planul Marshall; de asemenea, au promovat o linie comună în problema germană şi reglementările de pace postbelice. Şi iată că marele erou care, până la rezoluŃia Kominformului din iunie 1948, fusese proslăvit în toate publicaŃiile sovietice, a devenit peste noapte un duşman al „patriei socialismului”, trădător, spion imperialist, criminal etc., etc., iar grupul conducător al Partidului Comunist din Iugoslavia era calificat drept „o bandă de spioni şi trădători”. Urmând directivele Partidului bolşevic,

toate

partidele

comuniste

şi-au

îndreptat

atacurile

propagandistice împotriva conducătorilor iugoslavi. Sediul Biroului Informativ şi al publicaŃiei lui, stabilit iniŃial la Belgrad, a fost mutat la Bucureşti. Prin înfiinŃarea Kominformului s-a consacrat organizarea de bloc a Uniunii Sovietice şi a Ńărilor de „democraŃie populară” din zona sa de influenŃă. S-a făcut un pas decisiv pe calea izolării democraŃiilor populare europene în spatele Cortinei de Fier, a îndepărtării acestor state de valorile civilizaŃiei occidentale. În cadrul mişcării comuniste s-a alcătuit în mod artificial o structură închisă, folosită pentru impunerea dictatului politic nemijlocit, pentru consolidarea influenŃei sovietice, inclusiv pentru

66

scopurile hegemoniste de mare putere a politicii externe a Moscovei. De activitatea Kominformului vor fi legate politica de forŃare artificială a ritmului istoriei, o politică neadecvată condiŃiilor istorice din Ńările respective, crearea, în mişcarea comunistă, a unei atmosfere de suspiciune şi intoleranŃă faŃă de disidenŃă care şi-a găsit concretizarea extremă în represiuni şi procese politice desfăşurate la sfârşitul anilor ’40 şi la începutul anilor ’50 ai secolului XX. Încă din momentul apariŃiei sale, Kominformul a transpus activ în practică tezele potrivit cărora socialiştii şi social-democraŃii din Ńările Europei de Est erau consideraŃi agenŃi ai imperialismului anglo-american, spioni şi trădători ai intereselor claselor muncitoare. ConcepŃiile socialiste/social-democrate privind trecerea la socialism prin evoluŃie paşnică au devenit, în mod inevitabil, obiectul unei critici drastice în cadrul partidelor comuniste care s-au văzut nevoite să renunŃe la concepŃiile proprii de această factură. Unificarea căilor şi metodelor de construcŃie socialistă după modelul sovietic, proclamată odată cu crearea Kominformului, a conturat perspectiva respingerii oricăror alte variante de transformare socială. În 1956, în urma faimosului său raport privind destalinizarea, prezentat de primul secretar Nikita S. Hruşciov la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Kominformul a fost dizolvat. Această măsură a detensionat relaŃiile cu Iugoslavia, iar scopul ei, ca şi în cazul dizolvării Kominternului de către Stalin, în 1943, a fost de a atrage comentarii favorabile din partea puterilor occidentale.

IV. RELAłIILE INTERNAłIONALE SUB IMPACTUL RĂZBOIULUI RECE. 1948 – 1955 Blocada şi podul aerian de la Berlin. Berlinul a jucat un rol simbolic în întreaga perioadă a Războiului Rece. În ianuarie 1948,

67

Uniunea Sovietică şi-a exprimat nemulŃumirea faŃă de măsurile luate de Marea Britanie şi SUA pentru integrarea sub egida lor a zonelor vestice ale Germaniei, iar în martie şi-a retras delegaŃia din Consiliul Aliat de Control, care nu se va mai întruni niciodată. La 31 martie, autorităŃile militare sovietice au anunŃat că, din raŃiuni administrative, au decis să controleze pasagerii şi mărfurile de pe trenurile care veneau din Vest prin zona sa de ocupaŃie spre Berlin, apoi au început să impună restricŃii în transportul pe uscat şi în traficul fluvial. La 18 iunie 1948, părăsind încercările de a ajunge la un acord cu sovieticii în problema combaterii inflaŃiei galopante din Germania, puterile occidentale au introdus în zonele lor de ocupaŃie Deutsche Mark, propunând în acelaşi timp menŃinerea monedei anterioare folosită la Berlin. Uniunea Sovietică a introdus în Germania de Est propria ei marcă nouă, pe 23 iunie şi, în aceeaşi zi, a lăsat zonele occidentale fără curent electric şi a stopat toate livrările de cărbune, alimente şi de alte produse. A doua zi întregul trafic, pe uscat şi pe apă, dintre Berlinul de Vest şi Occident a fost oprit – blocada fiind de acum completă. Uniunea Sovietică a declarat că puterile occidentale nu mai aveau niciun drept în administrarea Berlinului. Statele Unite ale Americii au decis să reacŃioneze nu prin abandonarea Berlinului, ci prin organizarea unei aprovizionări a oraşului pe calea aerului. La 28 iunie, prima zi a podului aerian, 150 de avioane au adus 4.000 de tone de produse, total insuficiente faŃă de necesarul zilnic obişnuit al oraşului. La 30 iunie, George Marshall, secretarul de Stat al SUA, a declarat public că „pentru aprovizionarea populaŃiei civile va folosi la maximum transportul aerian”. Presupunând că un asemenea pod nu avea nicio şansă de succes, sovieticii, în primele momente, nu au făcut nicio încercare de a-l împiedica. Deşi criza se declanşase în contextul dezacordului privitor la monedă, autorităŃile sovietice au declarat la începutul lunii iulie că

68

blocada – numită de ei „probleme tehnice” – va dura atâta timp cât puterile occidentale vor persevera în ideea de a instala un guvern german în zonele lor de ocupaŃie. Prin intermediul podului aerian, care a durat până la 12 mai 1949, circa 200.000 de zboruri (un zbor la fiecare 3 minute) s-a aprovizionat partea de Vest a Berlinului cu bunuri, ceea ce a permis oraşului să supravieŃuiască, forŃând Uniunea Sovietică să renunŃe la blocadă. În seara zilei de 2 august 1948, cu prilejul unei audienŃe acordate ambasadorilor occidentali la Moscova, Stalin a declarat că el nu avea intenŃia să-i forŃeze pe occidentali să părăsească Berlinul. „În definitiv noi suntem încă aliaŃi” – a spus Stalin. Apoi el a propus un compromis în chestiunea monedei, dar Molotov se va dovedi inflexibil în negocieri, iar autorităŃile militare sovietice de la Berlin au declarat că pentru manevrele aeriene va fi nevoie să se ceară coridoare prin care să se menŃină podul aerian pentru aprovizionarea părŃii de Vest a Berlinului. Podul aerian a contribuit la solidarizarea vest-germanilor în acŃiunea de sprijinire a rudelor lor de la Berlin, oraşul care devenise, la nici patru ani de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, un simbol al libertăŃii. În primele luni ale anului 1949, Uniunea Sovietică a început să dea înapoi. După o serie de convorbiri între reprezentanŃii sovietic şi american la OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, începute la 15 februarie, s-a ajuns la unele rezultate concrete. Pe 25 aprilie s-a anunŃat convocarea unei conferinŃe a Miniştrilor de Externe ai celor patru mari puteri, iar a doua zi guvernul sovietic a informat guvernul Statelor Unite ale Americii despre dorinŃa lui de a ridica blocada, dacă în acelaşi timp puterile occidentale vor renunŃa la contramăsurile lor şi vor fi de acord cu convocarea Consiliului Miniştrilor de Externe pentru a discuta toate problemele referitoare la Germania. La 5 mai s-a convenit ca toate restricŃiile impuse de sovietici între zonele occidentale ale Germaniei şi Berlin să fie abolite

69

la data de 12 mai şi ca, totodată, contramăsurile adoptate de occidentali în privinŃa comerŃului între zonele lor şi zona sovietică să fie suprimate la aceeşi dată. Consiliul Miniştrilor de Externe urma să se întrunească la Paris pe 23 mai. În realitate, blocada sovietică a fost ridicată doar parŃial. S-a redeschis doar o autostradă (magistrala Helmstedt-MarienbornBerlin), iar numeroase îngrădiri şi restricŃii au fost menŃinute. O grevă a feroviarilor din Berlin, condusă de comunişti, a contribuit şi ea la întârzierea ridicării totale a blocadei. La Sesiunea Consiliului Miniştrilor de Externe, Ńinută la Paris (23 mai – 20 iunie 1949), s-a încercat realizarea unui acord în privinŃa unificării Berlinului; secretarul de Stat Dean Acheson a propus un proiect care viza, în principal, organizarea de alegeri libere în cele patru sectoare ale Berlinului şi a sugerat un compromis general privind adoptarea în unanimitate a deciziilor celor patru mari puteri privind Germania. La 10 iunie 1949, Molotov a făcut o propunere spectaculoasă potrivit căreia cele patru guverne să prezinte în termen de trei luni un proiect de tratat de pace cu Germania. ForŃele de ocupaŃie urmau să fie retrase în termen de un an după încheierea acestui tratat. Adevăratul scop al acestei propuneri era acela de a oferi Uniunii Sovietice posibilitatea de a utiliza preconizata conferinŃă drept tribună de propagandă, întrucât în acel moment era puŃin probabil să se încheie un tratat de pace cu Germania, date fiind atâtea divergenŃe între marile puteri. ConferinŃa de la Paris a sancŃionat un fel de modus vivendi în privinŃa Berlinului; legăturile nu erau rupte şi se prevedea ca pe viitor cele patru mari puteri să realizeze un acord în această privinŃă. Podul aerian de la Berlin a mai durat câteva luni. El a fost o realizare spectaculoasă dar care a costat scump. Aproximativ 60 de aviatori americani şi britanici şi-au pierdut viaŃa. Totalul cheltuielilor Ńărilor implicate s-a ridicat la peste 200 milioane dolari SUA la cursul din

70

1949. Această impresionantă demonstraŃie de îndârjire din prima confruntare directă din cadrul Războiului Rece a garantat efectiv securitatea părŃii de Vest a Berlinului împotriva oricărei tentative ulterioare de invadare de către URSS. De acum şi până la sfârşitul Războiului Rece Berlinul va rămâne divizat, funcŃionând de fapt ca două oraşe cu administraŃii proprii. Totodată s-a finalizat divizarea Germaniei, constituindu-se Republica Federală Germania (RFG), înfiinŃată în zonele controlate de puterile occidentale, la 23 mai 1949 şi Republica Democrată Germană (RDG), înfiinŃată în zona de Est, sovietică, la 7 octombrie 1949. La 14 august 1949 au avut loc alegeri în Germania de Vest, iar la 12 septembrie liberalul Theodor Heuss a fost ales preşedinte al RFG. Peste trei zile Konrad Adenauer este ales cancelar. La sfârşitul lunii septembrie 1949, Germania de Vest exista ca putere politică autonomă. Republica Democrată Germană, al cărei lider comunist Otto Grotewohl a fost numit prim-ministru, a obŃinut puteri mai însemnate cel puŃin în aparenŃă decât Republica Federală, întrucât administraŃia militară sovietică a fost desfiinŃată pe 10 octombrie, iar Germania de Est a primit dreptul de a-şi gestiona singură relaŃiile externe. În realitate, RDG nu avea mai multe libertăŃi atât în domeniul politicii interne cât şi în politica externă decât celelalte Ńări din Estul european aflate sub dominaŃie sovietică. Constituirea OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord. North Atlantic Treaty Organization/NATO este una din cele mai importante acte de politică externă ale administraŃiei Truman. Ideea unei alianŃe între SUA şi Ńările vest-europene a apărut cu prilejul încheierii Tratatului de la Bruxelles, la 17 martie 1948 de către Marea Britanie, FranŃa, Olanda, Belgia şi Luxemburg. Prin acest tratat cele cinci state semnatare se angajau să se apere reciproc în cazul oricărui atac armat, pe o durată de 50 de ani. Încheiat la mai puŃin de trei ani de la terminarea celui de-al

71

doilea război mondial, tratatul oferea o garanŃie de securitate în plus în eventualitatea creării unui stat independent german. Scopul implicit al Tratatului de la Bruxelles era să demonstreze că statele din Europa Occidentală doreau să contribuie la propria apărare militară şi să-l ajute pe preşedintele Truman să convingă Congresul american pentru a accepta ca Statele Unite ale Americii să participe la o alianŃă militară europeană. La 17 martie şi la 17 aprilie 1948 miniştrii de Externe francez Georges Bidault şi britanic Ernest Bevin i-au cerut secretarului de Stat american George Marshall să înceapă convorbiri privind perfectarea unui acord între SUA şi puterile occidentale. Statele Unite ale Americii au pus drept condiŃie organizarea prealabilă în Europa a unui sistem defensiv împotriva oricărei agresiuni, indiferent de provenienŃa ei. Senatul SUA a aprobat, la 11 iunie, cu 64 voturi pentru şi 4 contra, o rezoluŃie (RezoluŃia Vandenberg) care autorizează guvernul să încheie pe timp de pace alianŃe în afara continentului american. În cursul verii a început să se discute despre un eventual Pact Atlantic care să grupeze Uniunea de la Bruxelles, SUA şi Canada. La 26 octombrie, miniştrii de Externe ai celor cinci state europene au finalizat un studiu preliminar asupra securităŃii Atlanticului de Nord şi s-au declarat întru totul favorabili ideii unui pact defensiv al Atlanticului. Canada şi-a dat şi ea acordul. În realitate s-a aşteptat rezultatul alegerilor prezidenŃiale americane. Acestea s-au soldat cu realegerea lui Harry Truman, în noiembrie 1948, pentru un nou mandat la Casa Albă, ceea ce a favorizat continuitatea politicii externe a SUA. Astfel, încă de la sfârşitul lunii noiembrie, Consiliul Consultativ al Uniunii de la Bruxelles a adresat guvernului de la Washington un anteproiect de Pact Atlantic, care va fi supus analizei unui comitet de experŃi, condus de un reprezentant al Departamentului de Stat şi supus guvernelor interesate. Suedia n-a acceptat invitaŃia, spre deosebire de Norvegia, care şi-a arătat disponibilitatea de aderare la Pactul Atlantic.

72

Proiectul preliminar privind constituirea alianŃei atlantice a generat controverse în Senatul american şi la OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, unde secretarul general Trygve Lie se arăta reticent. „Dacă popoarele acceptă ca alianŃele regionale să Ńină loc de securitate colectivă, speranŃa unei păci trainice va fi grav prejudiciată”, aprecia el, dar Ńinea totuşi să adauge că „acordurile regionale pot fi un instrument foarte util pentru făurirea unui sistem de securitate colectivă, dacă se recunoaşte supremaŃia Cartei ONU”. (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, Istoria relaŃiilor internaŃionale. 1948 – până în zilele noastre, vol.II, Editura ŞtiinŃelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006, p. 26). Oricum, este cert că proiectatul tratat atlantic nu era în contradicŃie cu prevederile Cartei ONU care recunoşteau posibilitatea existenŃei unor acorduri sau a unor organisme regionale. În zilele de 14 şi 15 martie 1949, Consiliul Consultativ al Uniunii Tratatului de la Bruxelles, reunit la Londra, a adoptat textul complet al Pactului Atlantic, apoi, împreună cu Statele Unite ale Americii şi Canada au invitat să adere la Pact Norvegia, Danemarca, Islanda, Portugalia şi Italia. Pactul a fost publicat la 18 martie 1949 înainte de a fi semnat, punând astfel în cunoştinŃă de cauză opinia publică din Ńările respective. Preambulul insista asupra dorinŃei Ńărilor contractante, dar şi asupra deciziilor de a proteja prin forŃă regimul democratic de tip occidental şi statul de drept. Cea mai importantă parte a pactului constă din clauze militare. Se făcea o distincŃie între ameninŃare şi agresiune. În caz de ameninŃare părŃile se vor consulta. Pentru a defini ameninŃarea este suficient ca una dintre părŃi să declare că există o astfel de situaŃie. În caz de agresiune în Europa, în America de Nord, în Algeria, contra vreunei insule din Atlantic, la Nord de Tropicul Cancerului, contra vreunui vas sau a vreunei aeronave aparŃinând unuia dintre contractanŃi, asistenŃa militară nu este întru totul automată. Dacă se produce un astfel

73

de caz, fiecare în parte, în situaŃie de legitimă apărare, individuală sau colectivă, recunoscută prin articolul 51 al Cartei NaŃiunilor Unite, „va asista partea sau părŃile astfel atacate luând imediat, individual şi în acord cu celelalte părŃi, acea măsură (acŃiune) pe care o va considera necesară, inclusiv folosirea forŃei armate, pentru a restabili şi a asigura securitatea în regiunea Atlanticului de Nord”. (Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Alexandru Vianu, Gheorghe Bădescu, RelaŃii internaŃionale în acte şi documente, Vol. III (1945-1982), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 58). Astfel, fiecare parte are libertatea de a hotărî dacă asistenŃa ei va fi militară, adică dacă va intra în război. Se releva că nu exista incompatibilitate între Pactul Atlantic şi Carta NaŃiunilor Unite, pe de o parte, şi orice angajament anterior al unuia dintre aliaŃi, pe de altă parte. Se vor crea un consiliu care să se poate reuni rapid, precum şi organisme subsidiare, între care şi un „comitet de apărare”. Admiterea altor state se va putea face numai cu acordul unanim al contractanŃilor. Uniunea Sovietică a protestat cu vehemenŃă împotriva proiectului Pactului Atlantic, remiŃând occidentalilor, la 31 martie, un memorandum care conchidea în cinci puncte că Pactul Atlantic: a) este absolut agresiv şi îndreptat împotriva Uniunii Sovietice; b) se află în contradicŃie flagrantă cu Carta ONU; c) este în contradicŃie cu Tratatul de ajutorare şi prietenie din 1942 dintre Marea Britanie şi Uniunea Sovietică; d) este în contradicŃie, de asemenea, cu Tratatul franco-sovietic de ajutorare şi prietenie din 1944; e) este în contradicŃie cu toate acordurile şi tratatele semnate între URSS, SUA şi Marea Britanie la Yalta, Potsdam etc. La 2 aprilie 1945, miniştrii de Externe ai Ńărilor care acceptaseră să semneze Pactul Atlantic au dat o replică notei diplomatice sovietice de la sfârşitul lunii martie, declarând că: în ciuda publicării textului, sovieticii continuau să interpreteze Pactul în mod eronat. Prin urmare, opiniile guvernului de la Moscova nu erau rezultatul unui studiu amănunŃit asupra

74

textului, ci consecinŃa altor considerente. „Textul demonstrează clar caracterul absolut defensiv al acestui Pact, conformitatea lui atât cu litera cât şi cu spiritul Cartei ONU, dar şi faptul că Pactul nu este îndreptat împotriva vreunei naŃiuni sau a vreunui grup de naŃiuni, ci doar împotriva vreunei agresiuni armate.” (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 28). Ceremonia semnării Tratatului Nord-Atlantic a avut loc la Washington, la 4 aprilie 1949. Cele 12 state fondatoare erau: Belgia, Canada, Danemarca, FranŃa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia şi Statele Unite ale Americii. A doua zi după semnarea Tratatului Nord-Atlantic, cele cinci state ale Pactului de la Bruxelles au cerut Statelor Unite ale Americii să le acorde un ajutor militar rapid. La 6 aprilie guvernul SUA a răspuns favorabil şi a anunŃat că va cere Congresului să voteze un asemenea ajutor. SusŃinut atât de democraŃi cât şi de republicani, programul de ajutor militar supus Congresului pe 25 iulie va fi votat în forma finală la 14 octombrie, la puŃine zile de la anunŃul senzaŃional făcut pe 23 septembrie 1949 de către preşedintele Truman, potrivit căruia serviciile speciale americane decelaseră o explozie atomică în Uniunea Sovietică. Ajutorul, prevăzut pentru un an, era de 1,314 miliarde dolari, acordat în special semnatarilor europeni ai tratatului (care urmau să beneficieze de 1 miliard de dolari). Conducerea supremă a OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord era încredinŃată Consiliului Miniştrilor celor 12 state semnatare. Întrunit la Londra în mai 1950, acest Consiliu a stabilit crearea unui Consiliu permanent constituit din 12 supleanŃi, ca organ executiv al Tratatului, asistat de experŃi, cu sediul la Londra. Sub controlul Consiliului celor 12 miniştri ai Afacerilor Externe, urmau să se întrunească periodic: un Comitet de apărare economic şi financiar, compus din miniştrii de FinanŃe; un Comitet de apărare, compus din miniştrii de Apărare, asistat

75

de un Comitet militar, compus din cei 12 şefi de stat-major. În plus, mai exista un Birou al marinei comerciale şi un Comitet de producŃie şi armament. Pe plan militar, un grup strategic permanent (Standing Group), compus din reprezentanŃii SUA, Marii Britanii şi FranŃei, cu sediul la Washington, având în subordine cinci grupuri regionale de operaŃiuni: Canada-America, Nord-Atlantic, Nord-european, Vest-european, Sudeuropean – Mediterana occidentală. Un moment important în constituirea organismelor AlianŃei NordAtlantice l-a constituit Consiliul de Miniştri ai celor 12 state membre, întrunit la Bruxelles pe 12 decembrie 1950. Cu acel prilej, generalul Dwight D. Eisenhower a fost desemnat comandant suprem al forŃelor AlianŃei. La Rocquencourt, aproape de Versailles, s-a stabilit sediul Cartierul General al Puterilor Aliate în Europa/Superior Headquarters of Allied Powers in Europe (SHAPE), care depindea direct de Standing Group. Personalitatea generalului Eisenhower, „eliberatorul Europei occidentale”, a avut imediat o influenŃă însemnată asupra Ńărilor membre şi, cu toate că a activat în principal pe plan militar, a jucat şi un rol politic important, contribuind la reducerea diferendelor, a susceptibilităŃilor naŃionale, a conflictelor de competenŃă, a rivalităŃilor personale, reorientând Comunitatea Atlantică spre o mai mare solidaritate şi eficienŃă. În general, s-au făcut eforturi semnificative în vederea coordonării şi armonizării funcŃionării Pactului Atlantic. În februarie 1952, s-a decis ca toate organele politice ale Pactului să fie instalate la Paris. Până în 1952 au fost constituite comandamentele regionale, corespunzătoare zonelor de acŃiune al NATO. Aceste comandamente, care, cu mici excepŃii, au rămas valabile aproape o jumătate de secol, au fost: Comandamentul Armatelor Aliate din Europa de Nord, cu sediul la Oslo; Comandamentul Armatelor Aliate din Europa Centrală, cu sediul la

76

Fontainbleu, lângă Paris; Comandamentul Armatelor Aliate din Europa de Sus, cu sediul la Neapole; Comandamentul Armatelor Aliate din Zona Mediteraneeană, cu sediul la La Valetta; Comandamentul Armatelor Aliate din Zona Atlantică, cu sediul la Norfolk; Comandamentul şi Comitetul Canalului Mânecii, cu sediul la Porsmouth; Grupa regională de Planificare SUA – Canada, cu sediul la Washington. Un rol important în constituirea acestor structuri militare l-a avut primul secretar general al NATO, lordul Hastings L. Ismay, numit la 12 martie 1952. (Alesandru DuŃu, EvoluŃii diplomatice şi teritoriale în Europa în secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008, p. 271). În 1966, preşedintele FranŃei, generalul de Charles de Gaulle, a scos Ńara sa din Comitetul militar reunit al NATO. Astfel, în caz de atac, trupele franceze nu intrau automat sub comanda NATO. La 7 martie 1966, generalul de Gaulle i-a adresat preşedintelui american Lyndon B. Johnson un mesaj prin care anunŃa că Ńara sa, deşi rămânea fidelă AlianŃei Nord-Atlantice, hotăra să-şi retragă trupele din forŃele militare integrate ale AlianŃei. „FranŃa îşi propune să redobândească pe teritoriul ei exerciŃiul deplin al suveranităŃii sale prejudiciate actualmente de prezenŃa permanentă a unor elemente militare aliate sau de utilizarea spaŃiule ei aerian, să nu mai participe la comandamentul integrat şi să nu mai pună la dispoziŃia OrganizaŃiei Atlantice niciun fel de forŃă armată.” FranŃa rămânea, aşadar, aliata Statelor Unite ale Amercii şi a celorlalŃi membri ai NATO, dar refuza integrarea în plină pace, care se înfăptuise la sfârşitul anului 1950 pentru armatele statelor continentale ale AlianŃei, precum şi pentru forŃele britanice şi americane staŃionate în Germania. Pe 10 martie 1966, un memorandum francez, care enunŃa acelaşi principiu, a fost remis celorlalŃi membri ai NATO. FranŃa va rămâne în instanŃa cea mai înaltă a AlianŃei – Consiliul Atlanticului de Nord.

77

OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord a fost primul bloc politico-militar încheiat în timp de pace prin care SUA se implica în Europa. Pentru prima dată în istoria lor, după Tratatul cu FranŃa din 1778, americanii încheiau un tratat de alianŃă cu state care nu se aflau pe continentul lor. Trupele americane se vor instala durabil în Europa Occidentală. OrganizaŃia Tratatului Nord-Atlantic s-a lărgit prin primirea în cadrul ei, a Greciei şi Turciei, în 1952, a Republicii Federale Germania, în 1955 şi a Spaniei, în 1981. NATO a funcŃionat cu aceşti 16 membri pe întreaga durată a Războiului Rece. În Europa, în afară de NATO s-a creat şi o alianŃă militară menită să asigure securitatea colectivă a statelor membre prin transformarea OrganizaŃiei

Tratatului

de

la

Bruxelles

în

Uniunea

Europei

Occidentale/UEO. Această organizaŃie a fost înfiinŃată în 1954 şi, la 6 mai 1955, odată cu admiterea RFG în NATO, devine un forum european de securitate şi cooperare suplimentar. ExistenŃa UEO a fost pusă în umbră în permanenŃă de NATO şi de prezenŃa miliară americană în Europa. Membrii Uniunii Europei Occidentale sunt: Belgia, RFG, FranŃa, Grecia (din 1994), Marea Britanie, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania (din 1989) şi Portugalia (din 1989). Pacte şi alianŃe de securitate încheiate în primul deceniu postbelic în America, Asia de Sud-Est şi zona Pacificului. Încă din primii ani ai Războiului Rece, Statele Unite ale Americii şi-au asigurat, prin tratate bilaterale şi multilaterale, o influenŃă preponderentă şi în zone extraeuropene ale lumii. La 15 august 1947, au început la Rio de Janeiro, în Brazilia, o conferinŃă interamericană extraordinară „pentru menŃinerea păcii continentale şi a securităŃii”. La conferinŃă au fost reprezentate 20 de republici din cele 21 câte existau în acel moment pe continentul american; Nicaragua, unde se produsese recent o lovitură de stat, n-a fost invitată. Rezultatul principal al conferinŃei a constat în elaborarea şi

78

semnarea, la 2 septembrie 1947, a Tratatului interamerican de ajutor reciproc sau Tratatul de la Rio de Janeiro (Inter-American Treaty of Reciprocal Assistance/Rio de Janeiro Treaty). Prin acest tratat s-a oficializat şi s-a extins pactul neoficial de securitate împotriva Germaniei şi a Japoniei, încheiat în timpul celui de-al doilea război mondial. Fiind îndreptat atât împotriva agresiunii din afară cât şi din interiorul alianŃei, a fost considerat de majoritatea statelor membre un instrument multilateral pentru menŃinerea păcii şi stabilităŃii în spaŃiul american, iar SUA îl considera un alt bloc împotriva răspândirii comunismului. Tratatul de la Rio de Janeiro a fost invocat într-o serie de conflicte, precum cele dintre Nicaragua şi Costa Rica din 1949, 1955 şi 1959. În acelaşi timp, a fost folosit pentru a justifica intervenŃia SUA în afacerile interne ale statelor membre, cum a fost cazul în Grenada (1983) sau Panama (1989). Pactul de la Rio de Janeiro a fost însoŃit, începând din anul 1948, de OrganizaŃia Statelor Americane/OSA, înfiinŃată la 30 aprilie 1948 şi care a intrat în funcŃiune la 13 decembrie 1951. Din OSA au făcut parte majoritatea statelor americane şi din zona Caraibelor, având drept scop să promoveze cooperarea şi consultările dintre statele membre, să protejeze continentul american, sub direcŃia SUA, împotriva oricărei agresiuni exterioare şi mai ales împotriva ameninŃării răspândirii comunismului, în epoca de început a Războiului Rece. Activitatea OSA a fost afectată de deosebirile de ordin ideologic, structural şi economic dintre statele membre. În 1962 Cuba a fost exclusă din OSA, iar Canada nu a aderat la această organizaŃie, dar în 1972 a obŃinut statut de observator. În anii ’80 SUA s-au opus Argentinei în timpul războiului din Insulele Falkland (Malvinas) din Oceanul Atlantic (2 aprilie – 14 iunie 1982), alăturându-se Marii Britanii în disputa pentru suveranitatea acestor insule. SUA a fost condamnată de alŃi membri ai OSA pentru invazia din Grenada şi Panama. Prin intermediul unor acorduri comerciale, o serie de state din

79

America Latină au încercat să-şi intensifice cooperarea economică şi politică, pentru a reduce dominaŃia SUA. La 12 februarie 1947 s-a semnat la Ottawa Acordul între Canada şi SUA cu privire la colaborarea militară în perioada postbelică. Acordul se baza pe următoarele principii: 1. Schimb reciproc de persoane împuternicite cu scopul ridicării gradului de cunoaştere a instituŃiilor de apărare ale celor două Ńări; 2. Colaborare şi schimb de observatori în legătură cu manevrele, cu evoluŃia şi experimentarea produselor militare care prezintă interes comun; 3. Stimularea construcŃiei şi standardelor unice ale armamentului, muniŃiilor, organizării, metodelor de instrucŃie etc.; 4. Accesibilitate reciprocă a mijloacelor militare, maritime şi aeriene. Fiecare Ńară va asigura pe principii de reciprocitate, cu formalităŃi minime, tranzitul pe teritoriul şi apele sale teritoriale al avioanelor, aviaŃiei militare şi al navelor de stat ale celeilalte Ńări; 5. Se recunoaşte ca principiu de bază că nicio măsură pe linia colaborării nu va aduce prejudicii controlului fiecăreia dintre Ńări asupra oricărei activităŃi de pe teritoriul ei. Tot în 1947, la 6 octombrie, s-a semnat un acord între SUA şi Iran prin care misiunea militară americană (aflată în Iran din timpul războiului) dobândea un rol important în activitatea Ministerului de Război şi a Statului Major General al armatei iraniene. Potrivit acordului, misiunii îi reveneau obligaŃii de ajutor acordat Ministerului iranian al Apărării şi unor servicii ale Statului Major iranian în legătură cu planurile, problemele organizatorice, principiile de administrare şi metodele de instruire. Membrii misiunii nu luau asupra lor nici comanda şi nici răspunderea pentru activitatea de stat major în armata iraniană. Ei aveau totuşi dreptul să efectueze inspecŃii oficiale şi controale dacă erau considerate necesare şi cu acordul Ministerului Apărării al Iranului. Controalele se desfăşurau sub conducerea şefului misiunii.

80

La 1 septembrie 1951 s-a semnat, la San Francisco, Pactul de securitate al Pacificului/ANZUS între Australia, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii. Pactul avea menirea de a garanta Australiei şi Noii Zeelande protecŃie împotriva unei duble ameninŃări: pe de o parte, împotriva unei eventuale resurecŃii a imperialismului japonez, cu sprijinul SUA, şi pe de altă parte, răspândirea comunismului în Asia ca urmare a victoriei lui Mao Zedong (Mao Tse-tung) în China şi a războiului din Coreea. Această alianŃă militară a fost o consecinŃă a slăbiciunii Marii Britanii, care, încă din timpul războiului, demonstrase că nu mai putea garanta apărarea fostului său imperiu. AlianŃa a luat sfârşit efectiv în 1984, când Noua Zeelandă a refuzat să accepte intrarea în porturile sale a unor nave nucleare americane sau ale altor state. Între 4 şi 7 septembrie 1951 s-a desfăşurat la San Francisco o conferinŃă, convocată de SUA, în vederea semnării Tratatului de pace cu Japonia, la care au participat 52 de state. India, Birmania şi Iugoslavia au refuzat să participe. Proiectul Tratatului de pace, definitivat la 13 august 1951, nu prevedea nicio clauză privind revenirea Taiwanului la China şi nu menŃiona nimic despre anexarea, de către Uniunea Sovietică, a Insulelor Kurile şi a Sudului Insulei Sahalin. China comunistă nu fusese invitată, nefiind recunoscută de SUA ca stat. În schimb, SUA au recunoscut regimul lui Cian Kai Şi (Jiang Jieshi), instalat în Insula Taiwan. Pe 15 august 1951, Ciu En-lai, ministrul chinez al Afacerilor Externe, a făcut o declaraŃie în care a emis opinia că proiectul de tratat viola acordurile internaŃionale, făcând din Japonia o adevărată colonie americană şi suprimând despăgubirile de război. Tratatul de pace cu Japonia a fost semnat la 8 septembrie 1951 la San Francisco. Tratatul prevedea că Japonia recunoştea independenŃa Coreii şi renunŃa la toate drepturile şi pretenŃiile asupra acesteia, incluzând insulele: Quelpart, portul Hamilton şi Dagelet. În probleme

81

teritoriale, Tratatul mai prevedea că Japonia renunŃă: la toate drepturile şi pretenŃiile asupra Formozei şi insulelor Pescadores; a insulelor Kurile şi asupra acelei părŃi a Sahalinului şi a insulelor învecinate cu el a căror suveranitate Japonia a dobândit-o prin Tratatul de la Portsmouth. De asemenea Japonia renunŃă la toate drepturile şi pretenŃiile legate de sistemul mandatelor Ligii NaŃiunilor şi adoptă hotărârea Consiliului de Securitate al ONU din 2 septembrie 1947 potrivit căreia sistemul tutelei se extinde asupra insulelor din Oceanul Pacific care s-au aflat ulterior sub mandatul Japoniei; precum şi la orice pretenŃii, drepturi sau interese faŃă de oricare parte a regiunii Antarctice independent dacă ele derivă din activitatea cetăŃenilor japonezi sau au fost primite în alt mod etc. În Tratat se prevedea că trupele de ocupaŃie ale Puterilor Aliate vor fi retrase din Japonia în cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a Tratatului şi în orice caz nu mai târziu de 90 de zile de la această dată. Totodată, Tratatul prevedea că „nimic nu trebuie însă să împiedice amplasarea sau păstrarea forŃelor armate străine pe teritoriul japonez în conformitate sau ca urmare a vreunor acorduri bilaterale sau multilaterale care au fost încheiate între una sau câteva Puteri Aliate, pe de o parte şi Japonia – pe de alta…” (RIAD, vol. III, op.cit., pp. 38-39). Din cele 52 de naŃiuni prezente la ConferinŃa de la San Francisco, au refuzat să semneze tratatul Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Polonia, India şi Birmania. În general statele comuniste au considerat că Tratatul de pace cu Japonia era nul. În acelaşi timp cu Tratatul de pace s-a semnat Tratatul de securitate dintre Statele Unite ale Americii şi Japonia. Acest Tratat prevedea dreptul SUA de a plasa în Japonia şi în apropierea ei forŃe terestre, aeriene şi maritime, „în scopul înlesnirii cauzei menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale în Extremul Orient şi asigurării securităŃii Japoniei de un atac armat din afară, incluzând ajutor acordat la rugămintea specială a guvernului japonez, pentru reprimarea răscoalelor

82

şi dezordinilor interne puternice, provocate pe cale instigării şi a amestecului din partea Puterii sau Puterilor care nu sunt participante la prezentul Tratat”. (RIAD, vol. III, op.cit., pp. 39-40). După înfrângerea lui Cian Kai Şi în războiul civil din China, în 1949, regimul naŃionalist chinez, instalat în Taiwan, a reuşit să câştige sprijinul moral şi politic al multor politicieni americani, în special ai membrilor Partidului Republican din Congresului SUA, şi al fruntaşilor unor cercuri de afaceri. Sprijinitorii americani ai lui Cian Kai Şi, mai ales după ce China a intervenit în Războiul din Coreea, susŃineau că nu trebuie să li se permită „chinezilor roşii” să facă parte din OrganizaŃia NaŃiunilor Unite. Guvernului lui Cian Kai Şi a deŃinut locul Chinei la NaŃiunile Unite până în 1972, când preşedintele Richard Nixon, orientând politica SUA spre Republica Populară Chineză, nu a mai obiectat contra instalării la ONU a reprezentantului guvernului de la Beijing. La 8 septembrie 1954, s-a constituit, la Manila, OrganizaŃia Tratatului de Sud-Est – South-East Asia Treaty Organization/SEATO. Această alianŃă, alcătuită din Australia, Noua Zeelandă, SUA, Thailanda, Filipine, FranŃa, Pakistan şi Marea Britanie, avea drept scop apărarea faŃă de o eventuală agresiune sovietică în Asia. Statele semnatare au refuzat însă să intervină în mod colectiv în războaiele din Vietnam, Laos şi Cambodgia. SEATO s-a desfiinŃat în 1975. Toate aceste pacte au creat impresia că Statele Unite ale Americii pot controla, prin intermediul lor, o mare parte din lume. De fapt, spre deosebire de NATO, alianŃă dorită de Ńările membre, care aveau un nivel de dezvoltare comparabil, celelalte pacte au fost construcŃii de circumstanŃă, în regimuri instabile şi nicidecum democratice, care aşteptau mult de la Statele Unite ale Americii, dar nu le împărtăşeau convingerile şi nici nu credeau, cu adevărat, în necesitatea stăvilirii comunismului. De altfel, cu unele excepŃii nesemnificative, aceste

83

pacte/alianŃe s-au manifestat prea puŃin şi nu au împiedicat nici înlocuirea monarhiilor prin dictaturi, nici libertatea fiecărei Ńări de a promova propria politică. Iar atunci când au apărut dificultăŃi, aceste înŃelegeri fragile au fost foarte grav afectate. (Jacques Portes, Istoria SUA după 1945, Editura Corint, Bucureşti, 2003, pp. 44-45). Războiul din Coreea (1950-1953). În timpul celui de-al doilea război mondial, Peninsula Coreea se afla sub ocupaŃie japoneză, care dura din 1905. La ConferinŃa de la Cairo (22-26 noiembrie 1943), preşedintele Roosevelt, primul ministru Churchill şi generalul chinez Cian Kai Şi au adoptat o declaraŃie, publicată la 1 decembrie 1943, în care se arăta că SUA, Marea Britanie şi China „sunt ferm hotărâte să acorde Coreei, la momentul oportun, libertatea şi independenŃa”. (RIAD, op.cit., vol. II, pp. 151-152). La întâlnirea la nivel înalt de la Teheran, Roosevelt a enunŃat ideea instituirii unui regim provizoriu de tutelă (trusteeship) pentru Coreea, iar Stalin a concretizat această idee în sensul administrării în comun a Peninsulei pe o perioadă limitată de timp de către Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, China şi Uniunea Sovietică. La ConferinŃa de la Yalta, din februarie 1945 s-a revenit asupra problemei statutului internaŃional postbelic al Coreei, convenindu-se să se instituie pentru această Ńară tutela cvadripartită temporară până la crearea unui stat coreean liber şi independent. Fără să-şi propună un plan clar pentru o acŃiune concretă în Peninsulă, SUA, la sfârşitul războiului din Pacific, au răspuns introducerii de trupe sovietice în Coreea de Nord prin trimiterea în pripă, la faŃa locului, a generalului John R. Hodge cu unităŃi americane din Okinawa. Căutând în grabă o linie de demarcaŃie între forŃele militare ale Uniunii Sovietice şi cele ale Statelor Unite ale Americii, ambele puteri au acceptat paralela 38. Teritoriul situat la Nord de această paralelă a trecut sub controlul sovieticilor, iar jumătatea de Sud, sub conducerea americanilor.

84

La ConferinŃa Ministrilor de Externe ai SUA, Marii Britanii şi Uniunii Sovietice, de la Moscova, din decembrie 1945, s-a semnat un acord în care se preciza structura administraŃiei comune şi perspectiva creării unui stat coreean independent. În scopul punerii în practică a acestor obiective, s-a constituit o comisie mixtă sovieto-americană cu sediul la Seul. Lucrările acestei comisii s-au desfăşurat cu intermitenŃă, fără să se poată ajunge la o înŃelegere, din cauza tensiunilor survenite în relaŃiile dintre cele două superputeri după lansarea Doctrinei Truman. Pe fondul acestor tensiuni, administraŃiile sovietică şi americană au devenit ostile, fiecare încercând să instaureze în Coreea un sistem de guvernare după modelul propriu. La 14 noiembrie 1947, din iniŃiativa SUA, Adunarea Generală a ONU a adoptat o RezoluŃie prin care recomanda organizarea de alegeri în cele două zone de ocupaŃie pentru constituirea unui parlament unic, care să formeze un guvern provizoriu al întregii Corei. Totodată, s-a recomandat crearea unei comisii speciale pentru supravegherea desfăşurării alegerilor, dar această comisie nu şi-a putut îndeplini mandatul. Alegerile s-au desfăşurat separat, în mai 1948 în Sud şi în august, acelaşi an, în Nord. Au fost alese două parlamente care pretindeau, fiecare în parte, că reprezintă întreaga Ńară. Parlamentul de la Phenian a ales un guvern având în frunte pe Kim Ir Sen – un vechi lider comunist, care luptase în gherila japoneză şi participase ca ofiŃer în Armata Roşie la bătălia Stalingradului. Parlamentul de la Seul l-a desemnat ca şef al executivului pe Li Sân Man (Syngman Rhee). În jumătatea de Sud a Peninsulei s-a proclamat, la 15 august 1948, Republica Coreea. Politica acesteia a fost prefigurată de nevoia constantă de apărare împotriva regimului condus de Kim Ir Sen. La 9 septembrie 1948, în jumătatea de Nord a Coreii, s-a proclamat un stat totalitar comunist cu denumirea de Republica Populară Democrată Coreeană. Cu ajutorul Armatei Roşii sovietice de ocupaŃie s-au înfăptuit reforme

85

economice şi sociale, inclusiv naŃionalizarea proprietăŃilor japoneze, exproprierea unor întinse domenii funciare şi reforma agrară. Toate acestea au asigurat regimului comunist de la Phenian un important sprijin popular, în special în rândul Ńăranilor şi al muncitorilor. La 12 octombrie 1948, Uniunea Sovietică a recunoscut Republica Populară Democrată Coreeană, iar la 1 ianuarie 1949 Statele Unite ale Americii făceau acelaşi lucru în ceea ce priveşte Republica Coreea. Tot la 1 ianuarie 1949 se încheia retragerea trupelor sovietice din Coreea de Nord, fiind urmată, în iunie, acelaşi an, de evacuarea trupelor americane din Coreea de Sud. În acest fel, cele două state coreene se aflau faŃă în faŃă, despărŃite de o linie trasată mai mult conjunctural şi cu certitudine socotită provizorie. Coreenii trăiau acum în două state cu regimuri politice opuse: în Nord, regimul condus de partidul comunist, iar în Sud un regim controlat de forŃe naŃionaliste anticomuniste. În aceste condiŃii, problema unificării Coreii era abordată în termeni ideologici, ceea ce genera, de ambele părŃi, realizarea acestui deziderat prin mijloace militare. Coreea de Nord dispunea de forŃe militare şi paramilitare instruite şi înarmate de către sovietici, iar Coreea de Sud de armament american, de instruirea şi asistenŃa consilierilor americani. La 19 iunie 1950, Phenianul adresa Seulului propuneri privind reunificarea paşnică a Coreii. Era doar o manevră diplomatică; peste câteva zile, la 25 iunie, trupele nord-coreene treceau linia de demarcaŃie. Începea astfel Războiul din Coreea, primul conflict militar direct din timpul Războiului Rece. Era un eveniment local, dar cu urmări globale şi îndelungate în sistemul relaŃiilor internaŃionale. Unii istorici occidentali sugerează că liderul Coreii de Nord a lansat atacul de la 25 iunie 1950 din cauza raidurilor efectuate de sudcoreeni la Nord de paralela 38, în cursul săptămânilor precedente. AlŃii, mai numeroşi, argumentează că prin declanşarea războiului asupra Coreii

86

de Sud, Kim Ir Sen răspundea la ajutorul crescând dat de SUA guvernului lui Li Sân Man: în februarie 1950, Congresul american autorizase repartizarea a 60 milioane de dolari ca ajutor economic, în martie a acordat 10 milioane de dolari ca asistenŃă militară, iar pe 5 iunie a aprobat încă 100 milioane de dolari ca ajutor economic. Documente recente din arhivele sovietice arată cum, de la începutul anului 1950, Kim Ir Sen i-a adresat numeroase telegrame lui Stalin – vreo 50 în total – cerând sprijin pentru un plan de unificare a Coreii pe cale militară. El a prezentat un plan în trei etape: în prima urma să îşi concentreze forŃele la Nord de paralela 38, gata de atac; apoi va cere „reunificarea paşnică” a Ńării; când guvernul coreean va răspunde prin respingerea previzibilă a apelului, trupele nord-coreene se vor lansa într-un atac surpriză împotriva Coreii de Sud. În cursul unor întâlniri de la Moscova din martie-aprilie 1950, Kim a primit dezlegare de la Stalin să-şi pună în aplicare planul. OfiŃerii sovietici au ajutat la întocmirea ordinelor de operaŃii, iar Stalin a dispus să se dea prioritate tuturor cererilor de arme şi de echipament formulate de nord-coreeni. Kim s-a adresat apoi lui Mao Zedong de la care a obŃinut un sprijin chinez asemănător. Este aproape sigur că Stalin şi-a dat aprobarea pentru Războiul din Coreea pe baza presupunerii că SUA nu vor interveni în acest război; a procedat aşa şi pentru a fi cu un pas înaintea lui Mao. Statele Unite ale Americii au sprijinit iniŃial pe sud-coreeni cu unităŃi navale şi aeriene, apoi s-au angajat total în război, botezat de Truman „acŃiune poliŃienească”. Implicarea SUA în Războiul din Coreea nu pornea atât din considerente de strategie politico-militară, ci, înainte de toate, dintr-o motivaŃie morală: dacă o agresiune a unui stat comunist rămânea nepedepsită, se crea un precedent periculos. Desigur, şi motivele de ordin strategic au fost importante. „Decizia lui Truman de a opune rezistenŃă în Coreea avea o bază solidă şi în principiile tradiŃionale vizând interesul naŃional. Comunismul

87

expansionist îşi sporise provocările cu fiecare an care urmase războiului. Reuşise să pună un picior în Europa de Est în 1945 ca urmare a ocupaŃiei exercitate de Armata Roşie. ObŃinuse supremaŃia în Cehoslovacia printr-o lovitură de stat internă în 1948. Preluase puterea în China prin război civil, în 1949. Dacă armatele comuniste puteau acum mărşălui peste liniile de frontieră recunoscute pe plan internaŃional, lumea putea reveni la condiŃiile perioadei de dinainte de război. GeneraŃia care supravieŃuise Münchenului era menită să reacŃioneze. O invazie încununată de succes în Coreea ar fi avut un impact dezastruos asupra Japoniei, aflată imediat dincolo de îngusta Mare a Japoniei. Japonia considerase întotdeauna Coreea drept punctul-cheie strategic al Asiei de Nord-Est. Puterea comunistă necontestată ar fi introdus spectrul unui iminent monolit comunist asiatic şi ar fi schimbat orientarea prooccidentală a Japoniei.” (Henry Kissinger, op.cit., p. 417). La Războiul din Coreea, alături de Statele Unite ale Americii au participat: Australia, Belgia, Marea Britanie, Canada, FranŃa, Grecia, Olanda, Noua Zeelandă, Filipine şi Turcia. Toate aceste Ńări au trimis contingente sub steagul NaŃiunilor Unite. Dar grosul a fost asigurat de SUA – circa 5,7 milioane au fost sub drapel în timpul războiului. În octombrie 1950, forŃele NaŃiunilor Unite au respins armata nordcoreeană până la frontiera chineză. Republica Populată Chineză, aflată încă în euforia victoriei lui Mao Zedong, se consideră agresată de către statele Unite ale Americii, şi trimite unităŃi (de voluntari) care resping forŃele armate occidentale. are loc atunci, în tabăra americană, o desfăşurare capitală de forŃe: generalul Douglas MacArthur, comandantul forŃelor SUA din Extremul Orient, vrea să extindă războiul în China, intenŃionând să recurgă chiar la bomba atomică, în timp ce preşedintele Truman a decis să limiteze conflictul la spaŃiul coreean. La 11 aprilie 1951 lui MacArthur i s-a luat comanda de către Truman. În iulie, după 13

88

luni de evoluŃii militare cu înaintări şi retrageri pe parcursul căreia forŃele ONU se stabiliseră în perimetrul de la Pusan din Coreea de Sud-Est, îşi făcuseră drum prin luptă, înapoi peste paralela 38 şi în zona nordică a Coreii de Nord, pentru a fi împinse din nou spre Sud de către forŃele chineze. Cele două părŃi au început convorbirile de armistiŃiu, care s-au tărăgănat doi ani de zile. După moartea lui Stalin (5 martie 1953), lucrurile au evoluat rapid. La 27 iulie 1953 s-a încheiat armistiŃiul de la Panmunjon, care punea capăt Războiului din Coreea, dar un armistiŃiu care n-a fost înlocuit de un tratat de pace nici până la începutul secolului XXI. Încheierea armistiŃiului de la Panmunjon nu a scos Peninsula coreeană din atenŃia relaŃiilor politico-diplomatice internaŃionale. Schimbul de prizonieri, efectuat în lunile august-septembrie 1953, însemna realizarea celui mai controversat subiect între părŃi, care întârziase vreme îndelungată finalizarea negocierilor. Convocarea ConferinŃei politice privind Coreea, prevăzută în acordul de armistiŃiu, a suscitat demersuri diplomatice repetate. Vor înainta, rând pe rând, propuneri Republica Populară Chineză, sprijinită de Coreea de Nord, şi Statele Unite ale Americii. Spre a stabili locul, data şi participanŃii la conferinŃă, între 26 octombrie şi 12 decembrie 1953, s-au întâlnit la Panmunjon reprezentanŃii americani, cei chinezi şi coreeni, fără rezultate concrete, însă. Între timp, la 1 octombrie 1953 Statele Unite ale Americii şi Republica Coreea semnau un Tratat de securitate mutuală pe termen nelimitat. Potrivit tratatului, în cazul unui atac armat în Pacific sau în altă parte a teritoriilor aflate sub administraŃia uneia dintre părŃi, acestea se angajau să acŃioneze împreună. De asemenea, guvernul de la Seul şi-a dat asentimentul pentru instalarea de baze americane în Coreea de Sud.

89

Potrivit armistiŃiului, s-a stabilit o nouă linie de demarcaŃie care a însemnat anumite câştiguri teritoriale pentru Coreea de Sud, deşi Coreea de Nord a obŃinut şi ea terenuri fertile în Vestul Ńării. Linia de demarcaŃie a fost inclusă într-o zonă demilitarizată de 2 km de fiecare parte, supravegheată de ONU. Pierderile de război au însumat circa 35.000 de soldaŃi din trupele ONU (dintre care 33.000 erau din SUA) şi circa 900.000 de morŃi şi răniŃi din rândul trupelor chineze. Circa 600.000 de sud-coreeni, militari şi civili, au murit, dintre care peste 100.000 au fost măcelăriŃi în timpul ocupării oraşului Seul. Au murit peste 700.000 de nord-coreeni, iar peste 1 milion şi jumătate au fugit în Coreea de Sud. Între 26 aprilie şi 21 iulie 1954, s-au desfăşurat lucrările ConferinŃei de la Geneva, la care au luat parte 19 state, având pe agendă, alături de problemele păcii în Indochina, restabilirea prin mijloaace paşnice a unui Corei independente şi unite. ConferinŃa s-a soldat cu un eşec total. O primă reacŃie la acest eşec venea de la Seul: într-un discurs Ńinut în faŃa Congresului Statelor Unite ale Americii, la începutul lunii august 1954, preşedintele Coreii de Sud, Li Sân Man, se pronunŃa pentru încetarea armistiŃiului şi atacarea Coreii de Nord şi a Republicii Populare Chineze de către forŃele Republicii Coreeea şi ale Republicii China (Taiwan), cu sprijinul aerian şi naval al SUA. Discursul n-a avut niciun ecou. Au urmat acŃiuni diplomatice de rutină. La 15 august 1955, Kim Ir Sen propunea organizarea unei conferinŃe între Nordul şi Sudul Coreii, care să aibă loc simultan cu o conferinŃă internaŃională cu participarea tuturor statelor interesate, ambele forumuri urmând să examineze problema unificării paşnice a Coreii. A doua zi, guvernul de la Seul declara că orice tratative privind Coreea ar putea avea loc doar după retragerea tuturor trupelor chineze din Coreea de Nord şi demobilizarea armatei nord-coreene. Prima cerinŃă pusă de Coreea de Sud avea să fie îndeplinită la 26 octombrie 1955 când ultimii

90

militari chinezi părăseau teritoriul coreean. Republica Populară Chineză avea să rămână în continuare un sprijinitor puternic al regimului de la Phenian. Primele proiecte postbelice de integrare europeană. Refacerea economiei s-a impus ca un obiectiv prioritar în faŃa tuturor statelor europene afectate de distrugerile războiului, atât în Estul cât şi Vestul continentului. Realizarea acestui obiectiv major va fi strâns legată de relaŃiile economice internaŃionale, care vor îmbrăca forme diferite de cooperare de o parte şi de alta a Cortinei de Fier, fiind profund marcate de Războiul Rece. În Europa Occidentală primul proiect important de cooperare economică s-a realizat în scopul administrării ajutorului oferit prin Planul Marshall, constituindu-se, la 16 aprilie 1948, OrganizaŃia Europeană de Cooperare Economică/OECE. Prin intermediul acestei organizaŃii s-a creat un sistem de plăŃi între statele beneficiare ale asistenŃei economice americane, sistem care a devenit ulterior o Uniune Europeană de PlăŃi. Pe 19 iulie 1948 s-a publicat Memorandumul Bidault, care propunea convocarea unui parlament vest-european, având mandat să instituie o uniune vamală şi economică. Ideea unei asemenea uniuni era enunŃată şi la Bonn de către cancelarul Konrad Adenauer. FranŃa a impulsionat preocupările privind integrarea economică occidentală şi din necesitatea de a se preveni orice reînviere a pericolului german şi de a depăşi controversata problemă a Saar-ului, un adevărat măr al discordiei franco-germane. De această dată iniŃativa Parisului va revoluŃiona gândirea politico-diplomatică privind raporturile economice dintre state. În termeni generali, necesitatea unei acŃiuni în acest domeniu era reliefată de Robert Schuman, ministru de Externe al FranŃei. Originar din Luxembourg, Schuman îşi petrecuse primii ani de viaŃă în Lorena, pe când aceasta făcea parte din Imperiul german. Acest fapt i-a dăruit lui

91

Schuman franceza şi germana ca limbi materne şi i-a furnizat temelia sufletească a devoŃiunii pentru cultivarea unei autentice prietenii şi cooperări între FranŃa şi Germania. La propunerea sa, sarcina elaborării unui proiect cu acest scop a fost atribuită economistului Jean Monnet, „unul dintre cei mai influenŃi europeni în lumea occidentală”. El fusese funcŃionar public în Ministerul ComerŃului în anii 1915-1919, consilier pe probleme economice la ConferinŃa de pace de la Paris din 1919-1920 şi secretar general adjunct la Liga NaŃiunilor în anii 1919-1923. În timpul celui de-al doilea război mondial a lucrat în cadrul Consiliului britanic pentru aprovizionare de la Washington. În 1943 i s-a alăturat generalului Charles de Gaulle la Alger şi a fost cofondator al Comitetului Francez de Eliberare NaŃională. A răspuns de elaborarea planului de refacere economică a FranŃei eliberate. În fruntea unei echipe restrânse numeric, Jean Monnet a pregătit un proiect pe care îl va păstra secret până când îl va prezenta lui Schuman. Şeful diplomaŃiei franceze şi-l va însuşi, punându-l la baza a ceea ce va deveni Planul Schuman. Acest plan a fost definitivat de guvernul francez la 6 mai 1950 şi trimis pe canale diplomatice cancelarului german, care la salutat cu entuziasm. La 9 mai Schuman făcea public acest proiect în Salonul Orologiului de la Quai d’Orsay subliniind: „Nu mai este vreme pentru vorbe goale, ci pentru un act îndrăzneŃ şi constructiv. FranŃa îl întreprinde acum şi consecinŃele acŃiunii sale pot fi imense. Noi sperăm că ele vor fi astfel. Ea [FranŃa] acŃionează în mod esenŃial pentru pace. Pentru ca pacea să aibă o şansă, trebuie mai întâi să existe o Europă. Acum, la cinci ani după capitularea necondiŃionată a Germaniei, FranŃa întreprinde primul pas decisiv către construcŃia Europei şi asociază Germania în această aventură. Întreprindem ceva care trebuie să schimbe complet lucrurile în Europa şi care va permite alte acŃiuni unite, până acum imposibile. Din

92

ceea ce începem astăzi va rezulta Europa, o Europă solidă şi unită, o Europă în care nivelul de viaŃă va creşte datorită grupării producŃiei şi expansiunii pieŃelor, ceea ce va duce la scăderea preŃurilor.” (Robert Schuman, Pentru Europa, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 2003, p. 22). Acestea erau într-adevăr cuvinte vizionare. Ele porneau de la ceea ce constituia esenŃa Planului Schuman exprimată astfel: Guvernul francez „propune ca producŃia franco-germană de cărbune şi oŃel în întregul ei să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaŃii deschise şi participării altor Ńări din Europa”. Principiile acestui plan, enunŃate în DeclaraŃia Schuman din 9 mai 1950, erau următoarele: a) Europa nu va fi construită deodată, ori potrivit unui singur plan. Ea va rezulta din realizări practice, care vor crea o solidaritate reală; b) Vechea rivalitate dintre FranŃa şi Germania trebuie eliminată; orice acŃiune întreprinsă trebuie să privească în primul rând cele două Ńări, dar ea trebuie să fie deschisă oricărei Ńări din Europa care-i împărtăŃeşte scopurile; c) AcŃiunea trebuie să înceapă imediat, într-un domeniu limitat dar decisiv, anume producŃia de cărbune şi oŃel; d) Fuzionarea intereselor în acest domeniu va ajuta la ridicarea nivelului de trai, la stabilirea unei ComunităŃi Europene; e) Înalta Autoritate ea însăşi va fi compusă din persoane independente şi va avea o reprezentare egală. (Pascal Fontaine, A new idea for Europe. The Schuman Declaration, 1950, European Commission Luxembourg, 2000, p. 15). Jean Monnet, arhitectul Planului Schuman, exprima în felul următor esenŃa schimbării fundamentale pe care o aducea acest plan: „Propunerile lui Schuman erau revoluŃionare sau nu însemnau nimic – arăta Monnet. Primul principiu indispensabil al acestor propuneri este renunŃarea la suveranitate într-un domeniu îngust dar hotărâtor. Un plan care nu se bazează pe acest principiu nu poate fi o contribuŃie folositoare la soluŃionarea problemelor majore care ne subminează existenŃa.

93

Cooperarea între naŃiuni, deşi este esenŃială, nu poate ea singură să răspundă problemei noastre. Ceea ce trebuie să urmărim este o fuziune a intereselor popoarelor europene şi nu doar un alt efort de a menŃine echilibrul acestor interese.” (Pascal Fontaine, op.cit., p. 17). FranŃa, după ce a obŃinut acordul iniŃial al părŃilor, a convocat o conferinŃă interguvernamentală la Paris; aceasta fiind cea dintâi din şirul de astfel de conferinŃe care vor jalona mersul integrării europene până la fazele sale superioare din zilele noastre. La conferinŃă au participat: FranŃa, Republica Federală Germania, Italia, Olanda, Belgia şi Luxemburg. Jean Monnet, căruia i-a revenit onoarea de a prezida conferinŃa, declara: „Ne aflăm aici spre a realiza un obiectiv comun – nu pentru a negocia în avantajul nostru naŃional, ci pentru a urmări avantajul tuturor. Numai dacă vom elimina din dezbaterile noastre orice sentimente particulare vom găsi soluŃii. În măsura în care noi, cei întruniŃi aici, putem să schimbăm metodele noastre de până acum, şi atitudinea europenilor se va schimba.” (Pascal Fontaine, op.cit., p. 15). Cele şase state vest-europene au pregătit, prin negocieri laborioase, dominate de spirit consensual, Tratatul constitutiv al ComunităŃii Europene

a

Cărbunelui

şi

OŃelului/CECO.

Potrivit

Tratatului,

principalele structuri ale CECO erau: Consiliul Miniştrilor, Adunarea Parlamentară, Curtea de JustiŃie. Erau stabilite, de asemenea, regulile constituirii şi funcŃionării acestora. La mai puŃin de un an de la lansarea Planului Schuman, la 18 aprilie 1951, era semnat Tratatul de la Paris care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului. Tratatul era valabil pe 50 de ani. Fiind ratificat de toate cele şase state fondatoare, Tratatul va intra în vigoare la 10 august 1952. Înalta Autoritate a CECO, în fruntea căreia se afla Jean Monnet, îşi va prelua atribuŃiile în Luxembourg.

94

Procesul integrării vest-europene va continua fără întrerupere în pofida avatarurilor pe care le va cunoaşte Europa Occidentală şi întregul continent. ReuniŃi la Messina (Italia), în iunie 1955, miniştrii de Externe ai statelor CECO au hotărât crearea unei pieŃe comune, a unui fond comun de investiŃii, utilizarea în comun a energiei atomice, construirea unor căi de comunicaŃie mai bune între statele membre. Hotărârile adoptate la Messina au pregătit, în fapt, următorii paşi în integrarea economică vest-europeană, care au dus la tratatele semnate la Roma la 25 martie

1957,

statuându-se

astfel

Comunitatea

Economică

Europeană/CEE/PiaŃa Comună şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice/EURATOM. Astfel, în plin Război Rece, Europa Occidentală parcurgea prima etapă a unificării sale. În pofida constrângerilor impuse de confruntarea Est-Vest, integrarea europeană îşi va urma vocaŃia constructivă contribuind în mod hotărâtor la realizarea reconcilierii istorice francogermane, realitate pe care nimeni n-o credea posibilă cu doar un deceniu în urmă. OECE este prima casă comună a Ńărilor vest-europene care a stimulat reconstrucŃia Europei Occidentale, îndeplinindu-şi astfel misiunea pe care şi-a asumat-o. La 13 ianuarie 1960 ea este înlocuită de OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică/OCDE. În timp ce OECE era europeană, OCDE este occidentală, cuprinzând, pe lângă fostele state membre ale OECE, Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Australia şi Noua Zeelandă. Noua organizaŃie are trei misiuni majore: să contribuie la pregătirea politicilor economice ale marilor democraŃii industriale (reuniuni ministeriale anuale); să urmărească evoluŃia acestor economii (publicarea rapoartelor, uneori foarte critice); să organizeze schimburi de informaŃii în materie de ajutor pentru dezvoltare. (Philippe Moreau Defarges, OrganizaŃii internaŃionale contemporane, Institutul European, Iaşi, 1998, pp. 75-76).

95

Replica statelor est-europene, rămase în spatele Cortinei de Fier sub dominaŃie sovietică, la debutul procesului de integrare vesteuropeană, a fost mai mult lipsită de consistenŃă şi s-a numit Consiliul de Ajutor Economic Reciproc/CAER. Această organizaŃie s-a dorit să fie o alternativă la OrganizaŃia Europeană de Cooperare Economică. Constituirea CAER a coincis cu retragerea Uniunii Sovietice şi altor state aflate sub influenŃa ei din Comitetul Economic pentru Europa – organism al ONU, creat din iniŃiativa statelor vest-europene în 1945, la activitatea căruia unele Ńări est-europene participau în mod activ, ceea ce a creat reale probleme la Moscova. La 7 ianuarie 1949, guvernul Uniunii Sovietice a trimis guvernelor est-europene un proiect intitulat Despre o mai strânsă colaborare economică între URSS şi Ńările de democraŃie populară. În acest document era invocată, în favoarea creării noului organism, „lipsa unor legături permanente de coordonare a politicii economice a Ńărilor de democraŃie populară şi URSS în legăturile comerciale cu alte state”. Se făcea precizarea că această „necoordonare” nu servea decât SUA, care, fără îndoială, prin intermediul Planului Marshall, „influenŃează politica economică a Ńărilor din Europa Occidentală, folosind-o împotriva intereselor URSS”. Necesitatea creării CAER era evidentă şi datorită unui „paralelism” care se prefigura deja în dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei şi, în special, ale industriei Ńărilor est-europene. Înlăturarea necoordonării – se arăta în proiect – „va ajuta la construirea cu succes a socialismului în Ńările de democraŃie populară”. (Liviu łăranu, România în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (1949-1965), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2007, p. 22). Obiectivele preconizatei organizaŃii, denumită în proiect Consiliul de Coordonare Permanent, se rezumau la „prelucrarea planurilor de relaŃii economice”, în sensul unei coordonări a planurilor de importexport. În final, erau menŃionate Ńările invitate la Moscova, care urmau să

96

fie alături de Uniunea Sovietică: Polonia, România, Cehoslovacia, Ungaria şi Bulgaria. Se poate observa faptul că noua organizaŃie nu includea Iugoslavia, ale cărei raporturi de subordonare faŃă de Moscova erau încă neclare. Guvernul de la Belgrad a protestat împotriva faptului că nu a fost invitată la reuniunea de la Moscova, ceea ce însemna o discriminare în raport cu Iugoslavia şi în contradicŃie cu tratatele economice în vigoare şi alte acorduri încheiate cu Ńările sus menŃionate. La 8 ianuarie 1949 a început la Moscova reuniunea şefilor de partide comuniste ale celor şase state care au afirmat „dorinŃa de colaborare” dintre Ńările lor evidenŃiată şi prin încheierea anterioară a unor acorduri bilaterale. ExistenŃa acestor acorduri, fără implicarea Uniunii Sovietice – se arăta în cadrul discuŃiilor –, nu corespundea însă obiectivelor pe care şi le propuneau iniŃiatorii acestor acorduri. La întrunire au fost criticate anumite stări de lucruri, de pildă cea din Cehoslovacia, al cărei export mergea, în proporŃie de două treimi, spre Apus. În acest sens, s-a arătat că Cehoslovacia putea să-şi majoreze exportul în „Ńările surori”, al căror necesar de maşini unelte era foarte ridicat. ConferinŃa a fost condusă de sovieticii Veaceslav Molotov, Anastas Mikoian şi Gheorghi Malenkov. Fiecare Ńară a avut la întrunire câte doi reprezentanŃi. Din partea României au participat Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Miron Constantinescu. Ultimul document al conferinŃei a fost modificat personal de către Stalin în sensul că noul Consiliu este o organizaŃie deschisă, cu posibilitatea primirii altor membrii care s-ar declara de acord cu obiectivele fixate de fondatori. În final s-a stabilit ca fiecare Ńără fondatoare să aibă în Consiliu câte doi reprezentanŃi, iar la cel puŃin trei luni să se organizeze o întrunire, de fiecare dată în altă capitală. Peste două săptămâni s-a constituit la Moscova un Birou Permanent al CAER, a cărui primă atribuŃie a fost elaborarea unui comunicat de presă. Acest comunicat, publicat la 22 ianuarie 1949,

97

preciza: „În luna ianuarie a acestui an, la ConferinŃa economică Ńinută la Moscova au participat delegaŃi din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România, URSS şi Cehoslovacia. ConferinŃa a înregistrat succese importante în dezvoltarea relaŃiilor economice dintre Ńările menŃionate şi, mai presus de acestea, o mare creştere a randamentului în domeniul schimburilor.” (Liviu łăranu, op.cit., pp. 23-24). În plus, se arăta în comunicat, ConferinŃa a observat că guvernele SUA, Marii Britanii şi ale altor câteva state vest-europene au boicotat relaŃiile comerciale cu Ńările de democraŃie populară şi URSS „pentru că aceste Ńări nu au considerat potrivit să se subordoneze singure dictaturii Planului Marshall care urmărea să violeze suveranitatea şi interesele economiilor lor naŃionale”. În aceste împrejurări, ConferinŃa a considerat necesară crearea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc în care statele membre să fie egal reprezentate şi având drept scop „schimb de experienŃă economică, extinderea ajutorului economic între membrii şi acordarea unei asistenŃe reciproce cu accent pe materii prime, produse alimentare, maşini, echipamente etc.” Potrivit hotărârii adoptate de ConferinŃa de la Moscova, „CAER este o organizaŃie deschisă şi altor Ńări din Europa care aderă la principiile CAER şi sunt dornice să participe la intensificarea cooperării economice cu Ńările sus menŃionate. Consiliul se va reuni periodic în capitala fiecăreia dintre Ńările semnatare, pe rând, sub preşedinŃia reprezentantului Ńării în a cărei capitală are loc sesiunea.” (Michael Kaser, Comecon, London, 1965, p. 11). Colaborarea în cadrul CAER corespundea într-o anumită măsură cu interesele statelor membre, dar activitatea acestei organizaŃii a fost cu mult sub aşteptări. De la fondarea sa până în 1959, CAER-ul nu a avut un statut, declaraŃia de constituire cuprinzând doar câteva prevederi despre organizare extinse printr-o rezoluŃie, adoptată în 1954, care definea baza legală a activităŃii sale. Prima reuniune a CAER s-a Ńinut la Moscova,

98

unde şi-a stabilit sediul şi primul secretariat. La început, obiectivele CAER erau limitate doar la schimburile comerciale şi la asistenŃă tehnică reciprocă. A doua consfătuire s-a Ńinut la Sofia, unde s-au adoptat câteva recomandări: crearea unor agenŃii pentru cooperarea tehnică şi ştiinŃifică, a unor comisii mixte în diferite domenii, realizarea unor acorduri de schimb pe termen lung între statele membre. Un gest semnificativ al CAER l-a reprezentat iniŃiativa sovietică din 1950 când, la o şedinŃă convocată ad-hoc, s-a hotărât, la sugestia lui Molotov, construirea podului peste Dunăre între România şi Bulgaria, la care să contribuie toate Ńările lagărului socialist. Podul de la Giurgiu-Ruse, botezat „Podul prieteniei” reprezintă şi astăzi un prim rezultat concret al activităŃii Consiliului de Ajutor Economic Reciproc. În februarie 1949 a fost primită în CAER Albania, iar în septembrie 1950 Republica Democrată Germană. La finalul primului an de existenŃă al CAER, fiecare stat membru avea un plan de dezvoltare economică pe termen lung. Toate statele, cu excepŃia Bulgariei, care a pus în aplicare un plan cincinal abia în 1953, aveau un program Ńintă pentru anul 1955. Totuşi, fiecare plan avea particularităŃile sale, mai ales în domeniul schimburilor economice. O caracteristică a acestor schimburi consta în dezvoltarea resurselor interne în defavoarea celor externe. Uniunea Sovietică a impus propria concepŃie în materie de schimburi economice, ceea ce a dus la schimbarea din temelii a politicii economice a Ńărilor din Est aflate în spatele Cortinei de Fier. Cehoslovacia şi Germania de Răsărit, cu industria care mai rămăsese după război, au fost nevoite să-şi orienteze exporturile spre Ńările din Sud-Estul Europei şi spre Uniunea Sovietică. łări precum Polonia, România, Bulgaria, exportatoare de materii prime, au fost determinate să-şi limiteze orizontul lor comercial în cadrul lagărului socialist. Iar pentru procurarea de mijloace de producŃie, de tehnică înaltă, singurele posibilităŃi erau cele oferite de Cehoslovacia,

99

Germania de Est şi Uniunea Sovietică. Toate aceste Ńări s-au confruntat însă, la începutul anilor ’50, cu mari dificultăŃi în reconstrucŃia propriei industrii, iar disponibilităŃile pentru export erau reduse. Concluzia esenŃială a colaborării din perioada de început a CAER, 1949-1953, era aceea a lipsei de complementaritate în relaŃiile economice dintre URSS şi Ńările de democraŃie populară. Practic, înşişi sovieticii au plătit pentru reorientarea care se produsese în comerŃul exterior al acestor Ńări, orientare pe care o impuseseră, aceste Ńări exportând cam tot ce se putea spre Uniunea Sovietică, realizând astfel două deziderate importante: „comuniunea frăŃească” cu marea putere de la Răsărit, dar şi obŃinerea de valută forte, în devize sovietice, necesară comerŃului cu celelalte Ńări socialiste. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc avea să funcŃioneze ca o uniune de state care-şi păstrau independenŃa pe plan economic, metoda principală de activitate a organizaŃiei constând în coordonarea planurilor naŃionale de dezvoltare economică. Tentativele ulterioare ale Uniunii Sovietice de a transforma CAER-ul într-o organizaŃie suprastatală prin impunerea unui plan unic de dezvoltare şi a altor măsuri care presupuneau tranfer de suveranitate de la statele membre la structurile de conducere CAER de la Moscova aveau să eşueze mai ales datorită opoziŃiei României. Constituirea OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia. Uniunea Sovietică şi statele europene din sfera sa de influenŃă nu erau pregătite să răspundă imediat provocărilor occidentale printr-o alianŃă politicomilitară care să se opună NATO. În schimb, au trecut la înfăptuirea unui program accelerat de înarmare. În zilele de 9-12 ianuarie 1951 au fost convocaŃi

la

Moscova

reprezentanŃi

ai

guvernelor

Bulgariei,

Cehoslovaciei, Poloniei, României şi Ungariei pentru o consfătuire „neoficială şi strict secretă” cu caracter militar. Deschizând lucrările

100

ConferinŃei, Stalin s-a adresat reprezentanŃilor celor cinci state europene şi le-a spus că „aveŃi armate slabe”, apoi le-a trasat sarcina de a crea, în doi-trei ani, „armate moderne şi puternice” care „să fie complet gata de luptă”. Dictatorul de la Kremlin motiva această cerinŃă prin faptul că SUA se pregăteau să înceapă, în câŃiva ani, un al treilea război mondial. („Document Buletinul Arhivelor Militare Române”, nr. 2-3/1998, pp. 7276). La ConferinŃă au fost adoptate măsuri concrete privind dezvoltarea potenŃialului militar al statelor participante, astfel încât acestea să dispună de forŃe armate cu un efectiv total de 2.000.000-2.500.000 de militari. În încheierea consfătuirii, Stalin a atras din nou atenŃia asupra înarmării statelor socialiste pentru că „imperialiştii au logica lor: ei obişnuiesc să atace Ńări neînarmate sau slab înarmate … dar ei ocolesc Ńările bine înarmate”. În anii următori, după moartea lui Stalin, noii lideri ai Uniunii Sovietice, conştienŃi că raportul de forŃe pe plan mondial era favorabil puterilor occidentale, au continuat să participe la reuniuni internaŃionale menite să ducă la diminuarea efectelor Războiului Rece. Liderii sovietici îşi arătau disponibilitatea de a participa la reuniuni internaŃionale în scopul rezolvării numeroaselor probleme rămase în suspensie la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Miniştrii de Externe francez (Georges Bidault), britanic (lord Robert Salisbury, locŃiitorul lui Anthony Eden) şi american (John Foster Dulles), întruniŃi la Washington, au discutat această eventualitate. Pe 15 iulie 1953, guvernele SUA, Marii Britanii şi FranŃei au adresat guvernului sovietic o notă prin care propuneau să se discute despre organizarea de alegeri libere în Germania, condiŃiile constituirii unui guvern german liber şi eventualitatea unui tratat de pace cu Austria. La rândul său, guvernul URSS propunea, la 15 august 1953, guvernelor celor trei mari puteri occidentale occidentale convocarea unei conferinŃe de pace cu Germania, la care să participe şi reprezentanŃii celor două state

101

germane, constituirea unui guvern german provizoriu de către parlamentele RFG şi RDG. După un lung schimb de note diplomatice, Uniunea Sovietică a acceptat în principiu organizarea unei ConferinŃe cvadripartite, la Berlin, între 25 ianuarie şi 18 februarie 1954. La această reuniune, Anthony Eden a propus un plan pentru unificarea Germaniei în mai multe etape: alegeri libere care să ducă la constituirea unei adunări naŃionale, elaborarea unei constituŃii şi pregătirea tratatului de pace, acesta urmând să fie încheiat după crearea unui guvern pentru întreaga Germanie. În cadrul ConferinŃei, Molotov a propus un plan sovietic de tratat de pace, care prevedea restabilirea unităŃii germane, retragerea trupelor străine, funcŃionarea liberă a partidelor democratice, dar interzicerea celor antidemocratice, neutralitatea Germaniei, aceasta urmând să nu adere la grupări îndreptate împotriva puterilor aliate. Acestea erau în fapt, şi de o parte şi de alta, demersuri diplomatice de rutină, destinate mai ales opiniei publice. (Constantin Vlad, op.cit, pp. 285-286). Miniştrii de Externe occidentali nu au acceptat nici neutralitatea, nici formarea, în prealabil, a unui guvern german provizoriu. Nu s-a ajuns la un rezultat nici în privinŃa Austriei, întrucât Uniunea Sovietică dorea să amâne retragerea trupelor sale staŃionate în Austria până la încheierea tratatului de pace cu Germania. Singurul punct important asupra căruia sa ajuns la un acord a fost organizarea unei noi conferinŃe, la Geneva, cu participarea Republicii Populare Chineze, pe 26 aprilie 1954, la care să se discute, cu precădere, problemele tratatului de pace cu Coreea şi ale păcii în Indochina. Între 19 şi 23 octombrie 1954 a avut loc, la Paris, ConferinŃa miniştrilor de Externe ai statelor occidentale la care au fost adoptate: 1. Acordul între RFG, pe de o parte, şi Statele Unite ale Americii, FranŃa şi Marea Britanie, pe de altă parte, privind încheierea regimului de ocupaŃie

102

în Germania de Vest, restaurarea suveranităŃii acesteia şi raporturile dintre părŃi în noile condiŃii; 2. Acordul între statele membre ale Uniunii Europei Occidentale privind intrarea Italiei şi a RFG în această organizaŃie; 3. Acordul între cele 14 state membre ale AlianŃei Nord-Atlantice privind admiterea RFG în NATO. Totodată, între FranŃa şi RFG erau reglementate problemele privind statutul regiunii Saar. Câteva zile după reuniunea de la Paris, cancelarul Konrad Adenauer semna, la Paris, un Tratat de prietenie, comerŃ şi navigaŃie între SUA şi RFG. În urma ratificării acordurilor de la Paris, la 5 mai 1955, înceta, în termeni practici, regimul de ocupaŃie în Germania Occidentală, iar la 9 mai, acelaşi an, RFG devenea membră a NATO. ReacŃionând la acordurile de la Paris, Uniunea Sovietică a organizat la Moscova, între 29 noiembrie şi 2 decembrie 1954, o ConferinŃă privind securitatea europeană, la care erau invitate toate statele europene cu care Moscova avea relaŃii diplomatice, precum şi SUA şi Republica Populară Chineză. Întrucât majoritatea statelor occidentale au declinat invitaŃia, la conferinŃa organizată în capitala sovietică au participat Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, România, Ungaria şi URSS. Cu statut de observator a fost prezent un reprezentant al Republicii Populare Chineze. În declaraŃia adoptată de conferinŃă, statele participante denunŃau ceea ce numeau pericolul militarizării RFG şi participarea acesteia la AlianŃa Nord-Atlantică şi la Uniunea Europei Occidentale. DeclaraŃia menŃiona că în cazul ratificării acordurilor de la Paris, statele participante intenŃionau să adopte măsurile pe care le considerau necesare în domeniul militar. Acesta era preludiul formării blocului politico-militar estic. La 7 mai 1955, Uniunea Sovietică a dezavuat tratatele încheiate cu FranŃa şi Marea Britanie în timpul războiului şi a convocat, la Varşovia,

103

la 11 mai 1955, pe prim-miniştrii, miniştrii de Externe şi ai Apărării din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, România şi Ungaria, care, împreună cu reprezentanŃii Uniunii Sovietice, au pus bazele OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia/OTV. Actul constitutiv, denumit Tratat de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală a fost semnat la 14 mai 1955 şi a intrat în vigoare după ratificarea documentului constitutiv de către statele participante, la 4 iunie 1955, cu o valabilitate de 20 de ani. Tratatul lăsa impresia că era calchiat după modelul Tratatului Atlanticului de Nord. Preambulul Tratatului de la Varşovia reliefa dorinŃa părŃilor semnatare de „a crea un sistem de securitate colectivă în Europa, bazat pe participarea tuturor statelor europene, indiferent de orânduirea lor socială şi de stat, ceea ce ar permite unirea eforturilor lor în interesul păcii în Europa”. łările contractante se obligau ca „în conformitate cu Carta OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite să se abŃină în relaŃiile lor internaŃionale de la ameninŃarea cu forŃa sau de la folosirea ei şi să rezolve litigiile lor internaŃionale prin mijloace paşnice, în aşa fel, încât, să nu pericliteze pacea şi securitatea internaŃională”; declarau că sunt gata „să participe, în spiritul unei colaborări sincere, la toate acŃiunile internaŃionale având drept scop asigurarea păcii şi securităŃii internaŃionale şi îşi vor consacra în întregime forŃele atingerii acestor Ńeluri”; să depună eforturi pentru ca „în înŃelegere cu alte state care doresc să colaboreze în această direcŃie, să se ia măsuri eficiente în vederea reducerii generale a armamentelor şi a interzicerii armelor atomice, cu hidrogen şi a celorlalte tipuri de arme de exterminare în masă”. Tratatul mai conŃinea prevederi referitoare la natura relaŃiilor dintre statele participante, înscriind obligaŃia de a se consulta neîntârziat, în interesul asigurării apărării comune, a menŃinerii păcii şi securităŃii ori de câte ori, după părerea oricăreia dintre ele „se va

104

ivi primejdia unui atac armat împotriva unuia sau mai multor state semnatare ale tratatului”. Asemenea NATO, OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia se declara „deschis şi altor state, indiferent de orânduirea lor socială şi de stat, care vor declara că sunt gata ca, participând la prezentul Tratat, să contribuie la unirea eforturilor statelor iubitoare de pace în scopul asigurării păcii şi securităŃii popoarelor”. În Tratat se prevedea că: „În cazul când în Europa va fi creat un sistem de securitate colectivă şi va fi încheiat, în acest scop, un Tratat general-european de securitate colectivă, lucru spre care părŃile contractante vor tinde neîncetat, prezentul Tratat îşi va pierde valabilitatea în ziua intrării în vigoare a Tratatului general-european. (Gheorghe Gheorghe, Tratatele internaŃionale ale României 1939-1965, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pp. 228-230). În conformitate cu prevederile Tratatului de la Varşovia şi ale Protocolului încheiat cu acest prilej, au fost constituite în perioada următoare structurile de conducere şi de execuŃie, politice şi militare, ale noii organizaŃii politico-militare. Principalul organism al OTV era Comitetul Politic Consultativ, în care fiecare stat semnatar al Tratatului era reprezentat printr-un membru al guvernului sau printr-un alt reprezentant numit în mod special. Din Comitetul Politic Consultativ, înfiinŃat la consfătuirea de la Praga din 27-28 ianuarie 1956, făceau parte şefii statelor membre, iar la şedinŃele acestuia participau primi-miniştrii, miniştrii Afacerilor Externe, miniştrii Apărării, precum şi secretarii cu relaŃiile externe ai partidelor comuniste din Ńările respective, comandantul şef al ForŃelor Armate Unite şi şeful Statului major al ForŃelor Armate Unite (primul comandant şef a fost numit mareşalul sovietic I.S. Konev iar primul şef de Stat major generalul A.I. Antonov). Ulterior au fost înfiinŃate: Comitetul Miniştrilor Afacerilor Externe, Comitetul Miniştrilor Apărării, Consiliul Militar, Comitetul Tehnic. La consfătuirea de la Praga

105

s-a decis constituirea următoarelor organisme auxiliare cu sediul la Moscova: a) o Comisie permanentă cu misiunea de a elabora recomandări în probleme de politică externă; b) un Secretariat unit cu atribuŃii tehnicoorganizatorice, compus din reprezentanŃi ai tuturor statelor membre. OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia avea o funcŃie dublă: acea de alianŃă politico-militară rivală NATO şi aceea de a asigura controlul sovietic asupra Ńărilor din Europa de Est. Comandantul ForŃelor Armate Unite va fi întotdeauna un mareşal sovietic, iar tratatele bilaterale ulterioare au permis desfăşurarea Armatei Roşii în fiecare dintre statele membre. Potrivit unor documente ale fostei Armate Populare NaŃionale ale Germaniei de Est, planurile OTV, întocmite de conducerea sovietică, prevedeau un atac pe cinci fronturi (grupuri de armate) împotriva forŃelor NATO din Europa de Nord şi Centrală; în plan aveau, de asemenea, roluri Flota Baltică Sovietică, Flota Militaro-Maritimă Poloneză, Flota MilitaroMaritimă a Germaniei de Est şi diferite forŃe aeriene. Dacă Ńările Tratatului de la Varşovia ar fi întreprins o ofensivă nucleară, Ńintele prioritare ar fi fost instalaŃiile şi echipamentul nuclear, forŃele aeriene şi dispozitivele de apărare aeriană, posturile de comandă, trupele NATO, precum şi navele şi bazele navale vest-germane. (Thomas Parrish, op.cit., p. 295). Adoptarea deciziilor în cadrul structurilor politico-militare ale Tratatului de la Varşovia, relaŃiile „fratelui mai mare” – URSS cu aliaŃii mai mici, au dovedit că între principiile prevăzute în documentele constitutive şi declaraŃiile de bună intenŃie era o mare diferenŃă. Ca urmare, nu au întârziat să apară „rebelii”: Ungaria şi Polonia, revoltate în 1956 şi readuse imediat la „ordine” prin forŃă sau ameninŃare cu forŃa; Albania, care din 1961 nu a mai participat la activităŃile OTV şi care în 1968 şi-a făcut cunoscută decizia de retragere din Tratat; România, care a

106

început să-şi afirme autonomia, îndeosebi după retragerea de pe teritoriul ei a trupelor sovietice (1958) şi adoptarea DeclaraŃiei de independenŃă din 1964, devenind un aliat „rebel” după intervenŃia trupelor sovietice, susŃinute de trupe poloneze, ungare, bulgare şi est-germane, împotriva Primăverii de la Praga (1968). (Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantin Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005, p. 41). Baza oficială pentru intervenŃia forŃelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia a constituit-o ceea ce în Occident s-a numit Doctrina Brejnev (după numele lui Leonid Ilici Brejnev, conducătorul politic sovietic care, în 1964, i-a urmat la Kremlin lui Nikita Hruşciov), potrivit căreia Uniunea Sovietică şi aliaŃii ei fideli aveau datoria să intervină oriunde în Europa de Est, fără să Ńină cont de frontierele naŃionale, dacă „socialismul” era ameninŃat de mişcări tinzând la „restaurarea capitalismului”. ConferinŃa şefilor de stat şi de guvern de la Geneva din iulie 1955. Ideea convocării unei ConferinŃe „la cel mai înalt nivel” devine actuală în primăvara anului 1955. Premierul britanic Anthony Eden preconizase iniŃial reuniuni de experŃi pentru a defrişa terenul. Pe 14 mai, ministrul sovietic de Externe Molotov, aflat la Viena pentru a semna Tratatul de stat cu Austria, a acceptat ideea unei asemenea ConferinŃe. Drept urmare, reuniunea, prima la nivel înalt a marilor puteri după cea de la Potsdam, avea la ordinea de zi trei puncte: securitate europeană şi reunificarea Germaniei; dezarmarea şi dezvoltarea contactelor Est-Vest. La ConferinŃă, ale cărei lucrări s-au desfăşurat între 18 şi 23 iulie 1955, au participat: preşedintele SUA, Dwight D. Eisenhower; premierul Uniunii Sovietice, Nikolai A. Bulganin, însoŃit de Nikita S. Hruşciov, şeful partidului comunist sovietic; Anthony Eden, primul ministru al Marii Britanii şi Edgar Faure, primul ministru al FranŃei. Conducătorii

107

celor patru mari puteri au avut un cuprinzător schimb de opinii şi au însărcinat miniştrii lor de Externe să se întâlnească în octombrie acelaşi an, tot la Geneva, pentru a continua convorbirile pe baza concluziilor Summit-ului şi a proiectelor prezentate în cursul acestuia. Această însărcinare a luat forma unor directive care constau în următoarele: 1. securitatea europeană şi reunificarea Germaniei sunt strâns legate între ele; analiza propunerilor privind securitatea pe continent, prezentate în timpul ConferinŃei (un pact de securitate pentru Europa sau o parte a acesteia conŃinând obligaŃia de a nu se recurge la forŃă şi de a se refuza orice ajutor vreunui agresor); limitarea, controlul şi inspecŃia forŃelor armate şi a armamentului; crearea unei zone între Estul şi Vestul continentului în care armele să fie amplasate doar prin acord mutual; reunificarea Germaniei prin alegeri libere să se facă în conformitate cu interesele germane, dar şi cu cele ale securităŃii europene; 2. în problema dezarmării, cele patru mari puteri relevau necesitatea creării unui sistem de control şi de reducere a tuturor categoriilor de arme şi de forŃe armate şi au convenit să conlucreze pentru elaborarea unui mod de dezarmare mutual acceptabil prin intermediul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite; 3. în problema contactelor Est-Vest s-a căzut de acord să fie examinate măsuri menite să ducă la înlăturarea treptată a barierelor care împiedicau contactele libere şi comerŃul între popoare, pe baze reciproc avantajoase. (Nicolae Ecobescu (coordonator), RelaŃiile internaŃionale postbelice. Cronologie diplomatică 1945-1964, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p. 193). Lucrările Summit-ului de la Geneva din iulie 1955, deşi s-au desfăşurat într-un climat destins, au rămas la nivelul unor declaraŃii platonice. „ConferinŃa de la Geneva a fost deosebită de întâlnirile din timpul războiului, în care liderii se adunau în jurul mesei şi elaborau acorduri. Geneva a fost mai mult formală, cu fiecare parte Ńinând

108

cuvântări şi făcând declaraŃii. În aceste condiŃii n-a fost deloc surprinzător că nu s-a adoptat nicio decizie importantă.” (Charles E. Bohlen, Witness to History, 1929-1969, WW Norton & Company Inc. New York, 1973, p. 383). Un moment semnificativ al ConferinŃei a fost cel în care preşedintele american a prezentat planul său privind „Cerul deschis”. Acest plan invita Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică să schimbe scheme ale obiectivelor lor militare şi hărŃi care să permită supravegherea aeriană reciprocă a apărării celor două superputeri. Eisenhower a motivat că, prin planul respectiv, fiecare parte primea asigurări împotriva unor eventuale pregătiri de război făcute împotriva sa. Propunerea americană nu s-a bucurat de o bună primire din partea delegaŃiei sovietice. Într-o pauză a lucrărilor ConferinŃei, Hruşciov i-a spus lui Eisenhower: „Domnule preşedinte, noi nu punem la îndoială motivaŃia propunerii dvs., dar până la urmă, pe cine vreŃi să prostiŃi? În viziunea noastră ceea ce aveŃi în vedere este un foarte transparent mijloc de spionaj, şi aceia care v-au sfătuit s-o sugeraŃi au ştiut exact ceea ce făceau. Cred că nu vă aşteptaŃi ca noi s-o luăm în serios.” (Charles E. Bohlen, op.cit., p. 384). Preşedintele SUA îşi va apăra ideea, fără succes însă. Uniunea Sovietică nu avea să răspundă niciodată oficial iniŃiativei americane privind „Cerul deschis”. Directivele date de Summit-ul de la Geneva miniştrilor de Externe ai celor patru mari puteri s-au dovedit a fi un proiect supraoptimist. Miniştrii respectivi se întâlneau în noiembrie 1955 tot la Geneva, discutau în aceeaşi atmosferă destinsă care caracterizase Summit-ul, dar nu ajungeau la rezultate concrete. Astfel, „spiritul de la Geneva”, expresie prin care va fi evocată ConferinŃa din 1955 a conducătorilor Statelor Unite ale Americii, Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi FranŃei, nu aducea un progres real în elaborarea şi soluŃionarea problemelor care despărŃeau

109

Estul şi Vestul Europei. Raporturile dintre superputeri aveau să traverseze noi crize legate de Suez şi de Berlin, de confruntări privind Cuba, pentru a se convinge de necesitatea şi utilitatea destinderii relaŃiilor internaŃionale.

V. EVOLUłIA RELAłIILOR INTERNAłIONALE DE LA CRIZA SUEZULUI LA RĂZBOIUL DIN VIETNAM Criza Suezului. Primă criză internaŃională gravă din afara Europei, după Războiul din Coreea, s-a petrecut în toamna anului 1956, fiind rezultatul unor interese conflictuale acumulate în Orientul Mijlociu şi în care vor fi implicate în mod direct Egiptul, Marea Britanie, FranŃa şi Israelul. Parlamentul de la Cairo a abrogat Tratatul anglo-egiptean din 1936, încheiat pe o perioadă de 20 de ani, prin care Marea Britanie avea dreptul de a menŃine trupe şi de construi baze militare pe teritoriul fostului său protectorat (în 1922 Egiptului i s-a acordat în mod formal independenŃa de stat sub forma monarhiei constituŃionale). În iulie 1952 regele Faruk, acuzat de corupŃie, este detronat şi silit să plece în exil de către un grup de ofiŃeri, condus de colonelul Gamal Abder Nasser, iar în 1953 Egiptul se proclamă republică. În anul următor, Nasser devine preşedintele Egiptului şi iniŃiază o serie de planuri menite să reducă influenŃa străină nedorită, să întărească spiritul naŃional şi să amelioreze condiŃia economică a poporului egiptean. La sfârşitul lunii februarie 1956 s-au accentuat tensiunile dintre Egipt şi Israel, cu efecte asupra relaŃiilor cu puterile occidentale. Ca represalii pentru incursiunile unor gherile arabe, o coloană de blindate israeliene a pătruns în Fâşia Gaza, provocând zeci de victime în rândul civililor. La iniŃiativa Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii şi FranŃei, Consiliul de Securitate al ONU condamna în unanimitate

110

acŃiunea Israelului; dar la Cairo nu se credea în sinceritatea reacŃiei puterilor occidentale, considerându-se că Israelul nu putea lovi Gaza fără consimŃământul acestora. Neîncrederea a sporit şi din cauza faptului că FranŃa vindea Israelului tancuri, avioane militare, rachete sol-aer şi ecipamente radar. (Volumul acestor livrări depăşea plafoanele stabilite printr-o declaraŃie tripartită anglo-franco-americană, care data din 25 mai 1950, prin care se preciza că Israelul şi Ńările arabe puteau cumpăra arme din Ńările occidentale în anumite limite şi dacă se angajau să nu comită vreo agresiune împotriva unui alt stat.) Confruntat cu această situaŃie, guvernul Egiptului a solicitat livrări de armament american; Nasser i-a declarat ambasadorului american la Cairo că, în cazul unui refuz, se va adresa în acelaşi scop Moscovei. Washingtonul va pune condiŃia plăŃii cash pentru eventuale livrări de armament, ceea ce Egiptul nu-şi putea permite şi a interpretat condiŃia privind plata cash ca un refuz al SUA de a-i acorda sprijin pe plan militar. Paralel cu solicitarea de armament, în Egipt aveau loc pregătiri pentru realizarea marelui baraj hidrotehnic de la Assuan, pe Nil. Construirea acestuia, avută în vedere încă din perioada interbelică, devine un obiectiv-cheie în planurile lui Nasser de dezvoltare economică a Egiptului: barajul ar fi sporit cu circa o treime suprafaŃa cultivabilă a Ńării şi ar fi dublat producŃia proprie de energie electrică. Pentru realizarea acestui obiectiv, Egiptul a apelat la Banca Mondială solicitând un împrumut de 240 milioane de dolari. La început, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Banca Mondială au fost favorabile proiectului egiptean, văzând în el o modalitate de legare a Egiptului de Occident, întrucât realizarea lui ar fi dat o ascendenŃă majoră puterilor occidentale asupra economiei egipetene, ar fi Ńinut această Ńară departe de Uniunea Sovietică şi ar fi contribuit la reducerea tensiunilor dintre Egipt şi Israel.

111

În curând atitudinea Washingtonului şi Londrei faŃă de Cairo se va schimba. Fiind refuzat de Statele Unite ale Americii privind livrările de armament, Egiptul accepta o ofertă sovietică în această privinŃă. Aranjamentul încheiat cu Moscova era anunŃat de Nasser la 26 septembrie 1955, arătând că încercase să cumpere arme din Ńările occidentale, fără rezultat însă, în timp ce aceste Ńări înarmau Israelul. Drept consecinŃă, Egiptul a încheiat cu acord comercial cu Cehoslovacia – în spatele căruia de afla, desigur, Moscova – în baza căruia va obŃine armament pe care îl va achita prin livrări de bumbac şi orez. ReacŃia puterilor occidentale faŃă de tranzacŃia dintre Cairo şi Praga va fi pe măsura mizei puse în joc. Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi FranŃa au atras atenŃia Egiptului asupra îngrijorării pe care o producea decizia sa de a achiziŃiona arme din blocul estic. În ceea ce o privea, Uniunea Sovietică a susŃinut că orice stat are dreptul de a-şi procura armele necesare apărării sale de la orice alt stat, pe baze comerciale. Totodată, s-au înmulŃit semnele apropierii Egiptului de Uniunea Sovietică. La 17 octombrie 1955, guvernul sovietic anunŃa că oferise Egiptului un împrumut în valoare de 200 milioane dolari, rambursabil în 30 de ani, cu dobândă de 2% anual, pentru construirea barajului de la Assuan. La 20 octombrie 1955 s-a încheiat la Damasc un pact militar între Egipt şi Siria, cu obiective care vizau un înalt grad de integrare politicomilitară între cele două Ńări. Urma, la 27 octombrie, un pact militar asemănător între Egipt şi Arabia Saudită. La 16 mai 1956, Egiptul recunoştea Republica Populară Chineză şi anunŃa trimiterea la Beijing a unei misiuni militare condusă de mareşalul Mohamed Amer, ministru al Apărării şi numărul doi al regimului de la Cairo; astfel, potenŃial, în ecuaŃia privind livrările de armament în Orientul Apropiat intra şi China comunistă.

112

Apropierea Egiptului de Uniunea Sovietică şi de China, intransingenŃa faŃă de Israel şi tendinŃele pan-arabe ale conducerii de la Cairo au constituit tot atâtea motive ale schimbării atitudinii puterilor occidentale faŃă de Egipt. La acestea se adaugă şi un element personal: secretarul de Stat al SUA John Foster Dulles insistase pe lângă Nasser să nu participe la ConferinŃa Ńărilor afro-asiatice de la Bandung (18-24 aprilie 1955). Ori, liderul egiptean nu numai că a fost prezent la ConferinŃa din Indonezia, dar a stabilit acolo raporturi strânse cu liderul comunist chinez Zhou Enlai (Ciu Enlai) şi cu alŃi lideri din Lumea A Treia, manifestându-se el însuşi ca promotor al mişcării de Nealiniere, mişcare faŃă de care şeful diplomaŃiei americane avea o aversiune nedisimulată. Atitudini asemănătoare faŃă de Nasser adoptau conducătorii britanici, inclusiv premierul Anthony Eden, care-l asemăna pe liderul egiptean cu dictatorul fascist italian Benito Mussolini. În contextul orientării politicii externe a Egiptului în direcŃia Estului comunist, la 18 iulie 1956, Statele Unite ale Americii au decis să retragă sprijinul lor pentru finanŃarea construirii barajului de la Assuan; Marea Britanie făcea acelaşi lucru. ReacŃia autorităŃilor egiptene a fost promptă. La 26 iulie 1956, într-un discurs răsunător, rostit la Alexandria în faŃa unei mari adunări populare, Nasser anunŃă că a hotărât naŃionalizarea Companiei Canalului de Suez şi alocarea resurselor „recuperate” astfel finanŃării barajului de la Assuan. „Canalul de Suez – declară el în faŃa mulŃimii – a devenit stat în stat, o societate egipteană din care Anglia ne-a răpit 44 la sută din acŃiuni. Beneficiile societăŃii pentru anul 1955 au atins 100 milioane dolari, din care noi am încasat doar 3 milioane. ŞtiŃi voi mărimea totală a ajutorului pe care vor să ni-l acorde America şi Marea Britanie în cinci ani? 70 milioane dolari… Nu vom lăsa niciodată ca trecutul să se repete. Din contră, vom sfărâma trecutul reluându-ne drepturile asupra Canalului de Suez… Vom reuşi să

113

construim înaltul baraj şi ne vom câştiga drepturile spoliate.” (André Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 247). NaŃionalizarea Canalului de Suez a luat prin surprindere puterile occidentale, dar reacŃia lor va fi diferită. Pentru Statele Unite ale Americii Canalul de Suez nu reprezenta în sine decât un interes secundar, în schimb Marea Britanie şi FranŃa pun în joc ceea ce le mai rămăsese ca influenŃă şi prestigiu în regiune. Pe plan strict financiar, nu reprezenta o catastrofă, în sensul că Nasser, în ajunul anunŃării deciziei sale, prevăzuse indemnizarea acŃiunilor pe baza cursului de la Bursa din Paris. EsenŃialul se află aşadar în altă parte. Pentru Marea Britanie, Canalul de Suez constituia simbolul fostei sale puteri imperiale şi, totodată, o miză economică şi strategică de anvergură: 35% din cele 15.000 de nave (dintre care 10.000 petroliere) care treceau prin Canal arborau steagul britanic. La aceasta se adaugă teama conducătorilor britanici de a vedea exercitându-se atracŃia Egiptului condus de Nasser asupra Irakului şi Iordaniei, ultimele bastioane ale influenŃei lor în Orientul Mijlociu. În ceea ce priveşte FranŃa, pe atunci era ocupată cu revolta algeriană, victoria asupra Frontului NaŃional de Eliberare a Algeriei presupunea căderea unui regim care le furniza rebelilor un important sprijin logistic, financiar şi diplomatic. FranŃa şi Marea Britanie, care deŃinuseră cele mai mari pachete de acŃiuni la Compania Canalului de Suez, aveau în vedere chiar de la început o acŃiune militară contra Egiptului. Cele două mari puteri occidentale au încercat găsirea unei soluŃii a crizei, împreună cu Israelul, printr-o operaŃiune militară destinată nu atât să restabilească autoritatea lor directă sau indirectă asupra Egiptului, ci să favorizeze – cu ocazia unei acŃiuni limitate în zona Canalului – răsturnarea de la putere a lui Nasser. Israelul, a cărui existenŃă însăşi era ameninŃată de raidurile fedainilor (luptători ai gherilelor palestiniene) şi de livrările de arme sovietice către

114

statele arabe riverane, acceptă să preia iniŃiativa şi să furnizeze, într-un anumit fel, un alibi intervenŃiei franco-britanice în Egipt. (Larousse. Istoria universală, Vol. III. EvoluŃia lumii contemporane, F.-G. Dreyfus, A. Jourcin, P. Thibault, P. Milza, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006, p. 560). La 22-24 octombrie 1956, în cadrul unei întâlniri secrete la Sèvres, lângă Paris, reprezentanŃii britanici, francezi şi israelieni au elaborat un plan complicat conform căruia Israelul avea să atace Egiptul la 29 octombrie. Acest atac avea să furnizeze Marii Britanii un pretext îndreptăŃit pentru a reocupa Canalul de Suez, ca să protejeze oamenii şi navele din zonă. Marea Britanie avea să emită un ultimatum pe care Israelul avea să-l accepte. Refuzul Egiptului avea să permită Marii Britanii să bombardeze terenurile de aterizare. Apoi, trupele anglofranceze aveau să debarce cu forŃa la Port Said. ExistenŃa acestui plan a fost tăgăduit de Eden şi de ministrul său de Externe, Selwyn Lloyd. Dar participanŃii francezi şi israelieni au susŃinut mai târziu că a fost un plan concertat. Generalul Moshe Dayan, comandantul armatei israeliene, insista ca „acŃiunea noastră militară să nu fie o confruntare la scară mică, ci un «act de război adevărat», astfel ultimatumul britanic nu ar avea nicio justificare şi Marea Britanie ar apărea în ochii lumii ca un agresor”. (Apud Paul Johnson, O istorie a lumii moderne 1920-2000, EdiŃia a doua, revizuită, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005). Planul de la Sèvres a început să fie pus în aplicare chiar de la 29 octombrie 1956. Trupele israeliene atacă Egiptul, traversând Peninsula Sinai şi înaintând spre Canal. ImprovizaŃia a inclus şi ultimatumul anglofrancez adresat ambilor beligeranŃi, cărora li se cerea să se retragă fiecare la 10 mile de o parte şi alta a Canalului, deşi israelienii se aflau încă la 70 mile distanŃă. „Întreaga poveste era aşa de trasă de păr” – a spus Sir Anthony Nutting de la Ministerul de Externe britanic – „încât se vedea că

115

este vorba de o înşelătorie grosolană”. (Thomas Parrish, op.cit., p. 85). După o săptămână, francezii şi britanicii, care concentraseră 60.000 de militari în Cipru, lansează operaŃiunea Muschetar: o acŃiune cu nave amfibie, întreprinsă în zona Suezului şi a Ismailiei, şi ai cărei militari aveau în principal misiunea de a se aşeza între beligeranŃi, şi „să garanteze libertatea trecerii prin Canal”. (Larousse. Istoria universală, op.cit., p. 560). La 31 octombrie 1956, Egiptul respingea ultimatumul Marii Britanii şi FranŃei, iar forŃele aeriene ale acestor Ńări începeau bombardarea aerodromurilor egiptene. Egiptenii vor scufunda vase încărcate cu ciment, blocând complet Canalul de Suez. O declaraŃie a guvernului Uniunii Sovietice condamna agresiunea Israelului, Marii Britanii şi FranŃei împotriva Egiptului. La 1 noiembrie 1956, SUA şi-a precizat poziŃia faŃă de Criza Suezului făcând totodată precizări referitoare la raporturile cu Marea Britanie şi FranŃa, precum şi cu Ńările recent eliberate în contextul confruntării cu URSS în Orientul Mijlociu. Linia de conduită a Statelor Unite ale Americii privind Criza Suezului, aprobată de Consiliul SecurităŃii NaŃionale, a fost precizată astfel de preşedintele Eisenhower: „Cu orice preŃ, trebuie prevenit ca sovieticii să pună mână pe poziŃia de lider mondial printr-o falsă, dar convingătoare grijă arătată naŃiunilor mici. Întrucât Asia şi Africa, aproape în mod unanim, urăsc una sau alta dintre cele trei naŃiuni: Marea Britanie, FranŃa şi Israelul, sovieticii au nevoie doar să propună o pedepsire severă şi imediată a celor trei spre a avea de partea lor cele două continente.” (Apud Constantin Vlad, op.cit., p. 378). Luând în dezbatere problemele Orientului Mijlociu create de Criza Suezului, la 3 noiembrie 1956, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluŃie prin care cerea tuturor forŃelor angajate în război împotriva Egiptului să accepte încetarea imediată a focului şi, în conformitate cu

116

aceasta, să pună capăt transportului de militari şi de armament în regiune. RezoluŃia cerea ca după intrarea în vigoare a acordului să fie reluate măsuri pentru redeschiderea Canalului de Suez. Întrucât ostilităŃile continuau, Adunarea Generală a ONU adoptă o nouă rezoluŃie iniŃiată de Canada, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii, propunând constituirea de urgenŃă a unor forŃe ale ONU care să se interpună între beligeranŃi; se deschidea astfel calea acŃiunii „căştilor albastre”. RezoluŃia oferea o poartă de ieşire pentru cele două mari puteri occidentale, astfel încât trupele lor să fie înlocuite cu forŃe ale NaŃiunilor Unite. Încetarea focului a devenit efectivă la 7 noiembrie 1956. Era o înfrângere pentru FranŃa şi Marea Britanie. Niciunul din obiectivele urmărite prin acŃiunea miliară nu fusese atins. Canalul de Suez rămânea în mâinile egiptenilor. Regimul lui Nasser nu numai că nu fusese înlăturat, dar îşi întărise poziŃiile. Întrucât trupele anglo-franceze continuau să staŃioneze în Egipt, la 10 noiembrie 1956 guvernul de la Moscova anunŃa posibilitatea plecării de „voluntari” sovietici în sprijinul egiptenilor. O reuniunea la nivel înalt a statelor arabe adopta o poziŃie de sprijinire a Egiptului. La 24 noiembrie Adunarea Generală a ONU adopta o nouă rezoluŃie prin care condamna Marea Britanie şi FranŃa şi cerea retragerea imediată a trupelor lor din Egipt; Statele Unite ale Americii au votat în favoarea rezoluŃiei. Belgia a încercat să elimine prevederea privind condamnarea Marii Britanii şi FranŃei şi să obŃină ca retragerea forŃelor lor militare să se efectueze treptat; proiectul de rezoluŃie belgian era respins. Retragerea trupelor anglo-franceze a început la 5 decembrie şi s-a încheiat la 24 decembrie 1956. Israelul va pune condiŃii pentru retragerea trupelor sale şi pentru evacuarea Fâşiei Gaza, garanŃii ale NaŃiunilor Unite că raidurile gherilelor arabe nu vor fi reluate şi că vasele israeliene vor circula nestingherit dinspre şi înspre portul Eilath. În faŃa acestor obstrucŃii, la 19 ianuarie 1957, Adunarea Generală a ONU cerea

117

Israelului să-şi retragă toate trupele în decurs de 5 zile. Retragerea se va efectua în primele zile ale lunii martie 1957, după ce se obŃinea ca forŃele ONU să fie amplasate doar pe partea egipteană a frontierei dintre Egipt şi Israel, şi nu de ambele părŃi ale acestei frontiere, cum stabilise iniŃial OrganizaŃia NaŃiunilor Unite la propunerea Canadei. În timp ce „căştile albastre” ocupă poziŃii în zona Canalului de Suez, iar Nasser face eforturi pentru a-şi transforma înfrângerea militară într-un succes politic, Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii se pregătesc să înlocuiască pe scena turbulentă din Orientul Mijlociu influenŃa fostelor puteri coloniale cu propria lor influenŃă. Statele Unite ale Americii au luat iniŃiativa unei angajări în zonă, luând naştere ceea ce avea să devină „Doctrina Eisenhower”, fiind puternic tentate „să profite de pe urma atitudinii lor în chestiunea Suezului şi a izolării Uniunii Sovietice, ca urmare a crizei ungare, pentru a înrola, în fine, Orientul Apropiat în tabăra lor şi pentru a a se asigura că în felul acesta zăcămintele de petrol nu vor intra sub dominaŃia unei puteri ostile”. (André Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 360). În mod concret, la 5 ianuarie 1957, după ce denunŃa ambiŃiile Uniunii Sovietice în Orientul Mijlociu, preşedintele Eisenhower cerea Congresului Statelor Unite ale Americii să fie autorizat pentru a acorda ajutor economic şi militar oricărei Ńări sau grup de Ńări din regiune ameninŃate „direct” de puteri comuniste. Congresul aproba propunerea la începutul lunii martie. Liderii Partidului Democrat au reproşat acestei doctrine caracterul ei restrâns şi faptul că se mărginea la o apărare anticomunistă lăsând nereglementate probleme esenŃiale precum securitatea Israelului, Canalul de Suez, trecerea navelor israeliene în Golful Akaba. Totuşi, Statele Unite ale Americii au repurtat succese diplomatice, îndepărtând de Egipt unele state arabe. „Doctrina Eisenhower” va fi acceptată de către Liban, Pakistan, Irak, Iran, Turcia, Grecia, Afganistan, Libia, Tunisia, Maroc şi,

118

după ezitări, Israel şi Iordania. Egiptul şi Siria respingeau iniŃiativa americană. La 4 februarie 1957, o reuniune a liderilor Egiptului, Siriei, Arabiei Saudite şi Iordaniei, întrunită la Cairo, afirma hotărârea acestor Ńări de a evita pericolele Războiului Rece. Confruntări interne privind orientarea politică a Iordaniei, în care grupările proegiptene şi prosiriene se manifestau activ, sfârşeau prin acceptarea de către autorităŃile de la Amman a „Doctrinei Eisenhower”; era un prim succes al noii politici americane în Orientul Mijlociu. Urma Libanul, unde un substanŃial ajutor economic american consolida orientarea prooccidentală a acestei Ńări. În acest context, Cairo şi Damascul solicitau o asistenŃă militară sporită din partea Uniunii Sovietice, care le era acordată cu promtitudine. Canalul de Suez era redat navigaŃiei internaŃionale în martie 1957. Tensiunile care s-au prelungit până la sfârşitul lunii octombrie, arătau că trebuia „să treacă aproape un an ca, după momente de reactivare dramatică, această criză din Orientul Mijlociu – una dintre cele mai tipice pentru Războiul Rece prin desfăşurarea ei, care părea să-şi găsească explicaŃia mai ales prin extrema neîncredere pe care fiecare o avea în privinŃa adversarului – să ia sfârşit. Americanii văd peste tot mâna Moscovei. NaŃionaliştii arabi, interpretând Doctrina Eisenhower ca un avatar al colonialismului occidental, se apropiau, pentru a rezista, de Uniunea Sovietică justificând astfel, mai târziu, temerile Washingtonului. În ceea ce îi priveşte pe sovietici, aceştia sunt deosebit de încântaŃi să fie chemaŃi în ajutor, cu condiŃia de a nu-şi asuma riscuri, într-un moment în care se străduiau din răsputeri să şteargă sechelele afacerii ungare”. (André Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 370-371). Revoltele din Polonia şi Ungaria. Criza Suezului avea să fie simultană cu prima criză majoră al modelului rusesc al comunismului şi al tipului de relaŃii internaŃionale impuse de Uniunea Sovietică în sfera sa

119

de dominaŃie. Şi unul şi celălalt; modelul de orânduire socială şi cel de relaŃii cu statele-satelit se constituiseră sub patronajul lui Stalin. Rădăcinile revoltelor, desfăşurate în anul 1956, întâi în Polonia, apoi în Ungaria, au fost comune, aflându-se în procesul destalinizării, iniŃiat de Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din februarie 1956. Cea dintâi dezavuare a modelului stalinist avusese loc în anii 19481949 din partea Iugoslaviei. Comuniştii iugoslavi, conduşi de Tito, erau atunci singurii în măsură să se opună lui Stalin cu şanse de succes: ei se aflaseră în fruntea forŃelor care eliberaseră Iugoslavia de sub dominaŃia Germaniei naziste şi ajunseseră la putere pe baza unui sprijin popular dobândit în mişcarea de eliberare naŃională. Belgradul începea rezistenŃa faŃă de tentativa Kremlinului de a impune raporturi de vasalitate, înainte de toate, pe plan politic. RezistenŃa a dus la excluderea comuniştilor iugoslavi din Kominform şi a Iugoslaviei din lagărul socialist. Cu sprijinul Occidentului, regimul din Iugoslavia a supravieŃuit tuturor presiunilor staliniste. Dobândându-şi libertatea de gândire şi de acŃiune, comuniştii iugoslavi au promovat înnoiri substanŃiale în doctrina şi practica socialistă. Liga comuniştilor din Iugoslavia stabilea raporturi netutelare cu instituŃiile statului, precum şi cu societatea civilă; nu renega socialismul dar introducea consiliile muncitoreşti/autoconducerea. Asemenea schimbări, însoŃite de o anumită liberalizare a vieŃii socialpolitice anunŃau ceea ce avea să fie definit prin expresia „calea iugoslavă spre socialism”, un model distinct şi, pe fond, opus în multe privinŃe celui sovietic. Destalinizarea a fost interpretată în Ńările est şi central-europene, în principal, ca recunoaşterea dreptului de înfăptuire a unor reforme care să nu urmeze automat modelul sovietic, de a avea un cuvânt de spus în raporturile lor cu „marele frate” şi de a înceta să fie în politica externă

120

simpli pioni ai liniei stabilite de la Kremlin. Iar în toate aceste privinŃe Iugoslavia oferea puncte de reper, un mod de conduită molipsitor, mai ales că în dorinŃa de a relua legăturile cu Iugoslavia, liderii sovietici care au succedat morŃii lui Stalin nu mai contestau justeŃea politicii şi experienŃei iugoslave. Astfel, în iunie 1955, în vizită în Iugoslavia, în fruntea unei delegaŃii sovietice, Nikita Hruşciov semna cu Iosip Broz Tito o declaraŃie prin care se recunoştea „legitimitatea unei varietăŃi de căi pentru construirea societăŃii socialiste şi dreptul partidelor comuniste de a-şi elabora şi înfăptui politica internă şi externă”. (Constantin Vlad, op.cit., p. 384). Procesul destalinizării în sensul menŃionat mai sus va pune în cauză, la debutul său, hegemonia Uniunii Sovietice în cazul Poloniei, iar în cazul Ungariei, regimul comunist însuşi. În primăvara şi vara anului 1956, Polonia traversa mari dificultăŃi economice pe fundalul cărora efectul dezvăluirilor făcute la Congresul al XX-lea al partidului comunist sovietic s-au dezvoltat spriritul critic şi contestatar al polonezilor., îndeosebi al intelectualilor şi al muncitorilor. Critici ascuŃite se îndreptau împotriva partidului comunist care, aflat într-o pierdere de credibilitate, se va scinda într-o aripă reformistă şi o alta conservatoare. Când s-a deschis problema succesiunii la conducerea Poloniei, în urma decesului lui Boleslaw Bierut, s-a văzut că liderii sovietici înŃelegeau să aplice principiile proclamate în declaraŃia Hruşciov-Tito doar în raporturile cu Iugoslavia, nu şi în statele care alcătuiau propriul bloc. Astfel, Hruşciov se autoinvita la plenara comitetului central al partidului polonez, intervenind direct în procedura alegerii, ceea ce nu va face decât să exacerbeze starea de spirit antisovietică. În pofida intervenŃiei sovietice, noua conducere de la Varşovia, avându-l ca prim secretar al partidului pe Edward Ochab, va întări curentul reformist.

121

În dimineaŃa zilei de 28 august 1956, circa 15.000 de muncitori, angajaŃi la uzina din Poznan, au intrat în grevă. Revendicările lor erau la început de natură economică, la care se vor adăuga apoi altele cu semnificaŃii politice. Greviştii scandau „Vrem pâine!” dar şi „Jos comunismul!” De la o demonstraŃie în faŃa sediului partidului comunist sa juns la eliberarea cu forŃa a deŃinuŃilor din închisoarea locală şi la ciocniri cu forŃele de poliŃie. „Ordinea” va fi restabilită de către armată, soldându-se cu 53 de morŃi şi peste 300 de răniŃi. Conservatorii vor pune revolta muncitorilor pe seama unor provocatori şi a intervenŃiei occidentale; liberalii, dimpotrivă, vor vedea în revoltă un avertisment şi un îndemn pentru reforme. PoziŃia curentului liberal va fi stimulată şi de unele evenimente externe: la 17 aprilie 1956 s-a desfiinŃat Kominformul; în iunie 1956, cu prilejul unei vizite a lui Tito la Moscova fusese reluată ideea dreptului fiecărei Ńări de a-şi alege propria cale de dezvoltare socialistă; în Ungaria, Mátyás Rákosi este înlăturat de la conducerea partidului comunist. În aceste condiŃii, deznodământul crizei poloneze se precipita. O reuniune a conducerii partidului polonez, convocată la 18 iulie 1956, examina problema alegerii în funcŃia cea mai înaltă în partid a lui Wladyslaw Gomulka – fost prim secretar al partidului comunist din Polonia, înlăturat din funcŃie în 1948 şi închis timp de trei ani (19511954) pentru simpatii faŃă de regimul politic din Iugoslavia. Gomulka a condiŃionat acceptarea alegerii sale de înnoirea eşaloanelor superioare ale ierarhiei de partid prin îndepărtarea unora dintre conservatori şi promovarea unor cadre reformatoare. Ştirile sosite la Moscova de la Varşovia au produs îngrijorare. Au început deplasări de trupe sovietice, aflate pe teritoriul polonez, ceea ce prefigura o lovitură de forŃă. Pe 19 iulie Nikita Hruşciov, însoŃit de Veaceslav Molotov, Anastas Mikoian şi Lazar M. Kaganovici, precum şi de mai mulŃi generali, ateriza la

122

Varşovia fără să fie invitat. Referindu-se la manifestările antisovietice, el va declara, îndată după coborârea din avion, în faŃa conducătorilor polonezi, veniŃi să-l întâmpine: „Ne-am vărsat sângele pentru această Ńară şi ei vor s-o vândă acum americanilor.” O voce îi va răspunde: „Noi am vărsat mai mult sânge decât voi şi nu vom vinde absolut nimic.” „Cine-i acela?” – l-a întrebat Hruşciov pe Ochab. Cel vizat va răspunde el însuşi: „Sunt fostul secretar general al partidului pe care Stalin şi dumneavoastră înşivă l-aŃi aruncat în închisoare. Mă numesc Gomulka.” „Ce caută aici?” – l-a întrebat Hruşciov pe Ochab. Acesta reacŃionă brusc: „Se află aici pentru că noi am hotărât să-l alegem secretar general al partidului.” (Constantin Vlad, op.cit., p. 386). AltercaŃiile vor continua întreaga zi. Hruşciov se va calma după ce Gomulka a ameninŃat că dacă îşi va continua acuzaŃiile pe acelaşi ton, el va arăta compatrioŃilor săi, pe calea radioului, cum erau concepute la Moscova prietenia dintre popoare şi relaŃiile polono-ruse. Liderii sovietici au părăsit Varşovia fără să poată împiedica alegerea lui Gomulka în funcŃia de prim secretar al partidului comunist polonez. Ales fruntea partidului comunist polonez, Gomulka s-a referit la evenimentele de la Poznan pe care le-a caracterizat ca „răspuns al muncitorilor la distorsiunile principiilor fundamentale ale socialismului”. În acest sens, el a afirmat că „încercarea de a prezenta tragedia de la Poznan ca un rezultat al acŃiunii agenŃilor imperialişti şi provocatorilor era foarte naivă din punct de vedere politic”. Apoi, cu o trimitere înainte de toate către Kremlin, Gomulka preciza: „Ceea ce este de neschimbat în socialism se reduce la desfiinŃarea exploatării omului de către om. Modelul de socialism poate diferi. Poate fi de genul celui creat în URSS, poate fi construit în felul în care îl vedem în Iugoslavia; poate fi altfel.” (Constantin Vlad, op.cit., p. 386).

123

Revenind la putere, Gomulka n-a făcut nicio încercare de desprindere de Uniunea Sovietică şi nu intenŃiona să scoată Ńara din OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia sau să ceară retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul polonez. El a prezidat un program de liberalizare politică şi economică limitată, esenŃialmente tactică. „Calea poloneză” pe care a adoptat-o pentru a promova orânduirea socialistă includea un sector agricol relativ liber, toleranŃă faŃă de Biserica romano-catolică şi o anumită libertate individuală a cetăŃenilor polonezi, de pildă libertatea de a călători în străinătate. Aşadar, revolta poloneză n-a avut un sfârşit tragic; puŃini ştiau atunci cât de aproape era Polonia de o a doua ocupaŃie militară sovietică. În Ungaria, însă, evenimentele aveau să ia o întorsătură diferită, greu de anticipat. Exemplul Poloniei dovedea că liderii de la Kremlin puteau fi forŃaŃi să accepte principii noi în raporturile cu statele-satelit. Era o lecŃie pe care Budapesta şi-a însuşit-o imediat. După raportul secret al lui Hruşciov de la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, destalinizarea a fost puternic resimŃită în Ungaria. DificultăŃile economice stimulau criticile împotriva reformelor, reforme legate la început de numele lui Imre Nagy. În ianuarie 1955, conducătorii unguri erau convocaŃi la Moscova, unde vor asculta un rechizitoriu despre apropiatul faliment al Ńării, reproşurile fiind îndreptate în primul rând împotriva lui Nagy, acuzat de „manifestări de şovinism şi de demagogie mic-burgheză”. În martie 1956, ultrastalinistul Mátyás Rákosi va obŃine condamnarea lui Nagy pentru deviaŃionism de dreapta (se opusese colectivizării forŃate a agriculturii şi manifestase interes faŃă de Iugoslavia), ceea ce a atras după sine excluderea din partid şi destituirea din funcŃia de prim-ministru. MenŃinerea grupului Rákosi la putere a adâncit nemulŃumirile în Ńară şi radicalizarea unor structuri ale societăŃii civile, între care se remarca Cercul Petöfi, creat în 1954 de un grup de

124

tineri intelectuali. La începutul lunii iulie, Anastas Mikoian şi Mihail A. Suslov aduceau la Budapesta hotărârea Kremlinului privind schimbarea lui Rákosi din conducerea partidului comunist din Ungaria, acesta fiind înlocuit cu un apropiat al său, Ernı Gerı. Adjunct al lui Gerı a fost desemnat János Kádár, fost ministru de Interne, eliberat chiar atunci după cinci ani de detenŃie pentru „titoism”. Noua conducere făcea paşi timizi în direcŃia unor reforme, dar a pierdut controlul asupra stării de spirit a populaŃiei. Victoria lui Gomulka în Polonia era salutată cu entuziasm la Budapesta. Pe 23 octombrie, celebrând acest eveniment, participanŃii la o manifestaŃie a studenŃilor, care s-a transformat într-o demonstraŃie a peste 100.000 de oameni, incluzând muncitori şi chiar militari, s-a îndreptat spre sediul Parlamentului pentru a cere revenirea lui Imre Nagy la conducerea guvernului. DemonstranŃii purtau drapele ungare cu o gaură la mijloc: de pe ele fusese smulsă steaua roşie comunistă. Adus la Parlament de un grup de manifestanŃi, Nagy va îndemna la prudenŃă. În schimb, Gerı va vorbi în termeni laudativi despre Uniunea Sovietică şi despre sprijinul acordat de aceasta Ungariei. Cuvântarea lui Gerı a sunat ca o provocare pentru demonstranŃi. O parte dintre ei s-a îndreptat spre radiodifuziune spre a-şi face cunoscute dezideratele; vor fi împiedicaŃi să intre şi, în jurul orei 21, în faŃa sediului radiodifuziunii vor fi trase primele focuri de armă; era începutul insurecŃiei. Întrunită de urgenŃă, conducerea partidului comunist l-a desemnat, în dimineaŃa zilei de 24 octombrie, pe Imre Nagy ca prim-ministru. Liderii de la Budapesta, inclusiv Kádár şi Nagy, calificau mişcarea insurecŃională drept contrarevoluŃie. În aceeaşi zi, un comunicat semnat de noul premier anunŃa adoptarea unei proceduri de urgenŃă pentru a pedepsi cu moartea actele urmărind răsturnarea republicii populare. Un alt comunicat, nesemnat, făcea cunoscut că guvernul a făcut apel la trupele sovietice staŃionate în Ungaria pentru

125

restabilirea ordinii. În Ńară a început o grevă generală. Statuia lui Stalin era doborâtă, spre entuziasmul populaŃiei devenită stăpână pe stradă. Militarii unguri, chiar şi poliŃişti, vor adopta o atitudine pasivă faŃă de demonstranŃi, iar uneori aveau să pactizeze cu aceştia. Într-o situaŃie confuză au avut loc ciocniri între trupele sovietice şi insurgenŃi. La amiaza zilei de 24 octombrie 1956, Mikoian şi Suslov reveneau la Budapesta cu hotărârea privind înlocuirea lui Gerı cu Kádár la conducerea partidului. A doua zi, au început intense acŃiuni diplomatice internaŃionale legate de revolta din Ungaria, altele decât cele dintre Moscova şi Budapesta. Preşedintele american Dwight D. Eisenhower se declara din toată inima alături de poporul ungar. Departamentul de Stat al SUA a adresat unor state cosemnatare ale Tratatului de pace cu Ungaria mesaje prin care dorea să cunoască dacă acestea ar fi dispuse să întreprindă o acŃiune a ONU referitor la situaŃia din Ungaria. Contacte diplomatice intense cu Londra şi Parisul au dus la o iniŃiativă anglobritanică în acest sens la Consiliul de Securitate al ONU. Tito, Gomulka şi Mao Zedong salutau revolta ungară şi condamnau, mai mult sau mai puŃin deschis, intervenŃia sovietică. Pe de altă parte, Tito şi Gomulka îi transmiteau lui Nagy sfatul de a Ńine desfăşurarea evenimentelor sub control. La 29 octombrie, ambasadorul american Charles Bohlen era însărcinat să prezinte de urgenŃă guvernului sovietic un mesaj din partea Departamentului de Stat în sensul că „Statele Unite nu vedeau Ungaria sau oricare alŃi sateliŃi sovietici ca potenŃiali aliaŃi militari”, ceea ce Bohlen realiza fără întârziere. (Charles E. Bohlen, Witness to History, 1929-1969, W.W. Norton & Company Inc. New York, 1973, p. 413). Sub presiunea evenimentelor, Nagy şi Kádár făceau noi declaraŃii, primul insistând asupra proiectelor de înfăptuire a unor reforme radicale şi se angaja să iniŃieze negocieri cu Uniunea Sovietică pe probleme urgente, înainte de toate în legătură cu retragerea trupelor sovietice de pe

126

teritoriul Ungariei, iar al doilea vorbea despre necesitatea respingerii prin toate mijloacele a agresiunii împotriva puterii populare, precizând şi el că se vor purta negocieri cu Uniunea Sovietică în baza unei depline egalităŃi între părŃi. La 27 octombrie s-a întreprins o remaniere guvernamentală, readucându-se în componenŃa executivului a partidului agrarienilor şi al micilor proprietari, care fuseseră dizolvate de regimul Rákosi. Dar valul revoltei nu putea fi stăvilit. Greva generală paralizase Ńara. Provincia se afla în mâinile insurgenŃilor care se pregăteau să ia cu asalt Budapesta. În aceste condiŃii, Nagy a dat ordin forŃelor guvernamentale să înceteze operaŃiunile împotriva revoltei şi anunŃa realizarea unui acord cu autorităŃile de la Moscova privind retragerea trupelor sovietice din capitală. De această dată, el a încetat să califice insurecŃia drept contrarevoluŃie, numind-o o uriaşă mişcare populară care cuprindea întreaga naŃiune şi urmărea să garanteze independenŃa şi democratizarea Ńării. La 12 octombrie 1956 se întrunea Consiliul de Securitate al ONU pentru a discuta situaŃia creată în Ungaria. Înaintea începerii dezbaterilor, membrii Consiliului de Securitate au primit o declaraŃie a guvernului de la Budapesta în care se contesta competenŃa acestui forum de a examina ceea ce se considera a fi o problemă internă a Ungariei. Dezbaterile din Consiliul de Securitate vor fi îngreunate de obstrucŃiile Uniunii Sovietice, pe de o parte, dar şi de acŃiunea militară anglo-franceză din Egipt, pe de altă parte. La 29 octombrie, trupele sovietice s-au retras din Budapesta, dar au rămas în apropiere. A doua zi guvernul sovietic a adoptat o declaraŃie privind relaŃiile dintre Uniunea Sovietică şi statele aliate ei. DeclaraŃia recunoştea că se făcuseră greşeli care au dus la încălcarea principiului egalităŃii în drepturi cu aceste state şi preciza că guvernul de la Moscova era gata să angajeze negocieri cu guvernul de la Budapesta şi

127

cu guvernele altor state participante la Pactul de la Varşovia în legătură cu prezenŃa trupelor sovietice în Ungaria. În condiŃiile unei relaxări a situaŃiei din Budapesta, în urma plecării trupelor sovietice, la 30 octombrie, „dis-de-dimineaŃă, insurgenŃii au luat cu asalt, după un asediu de trei ore, sediul comitetului de partid al Marii Budapeste şi au masacrat pe cei ce se aflau acolo, printre care şi pe secretarul comitetului, Imre Mezı, unul dintre cei mai credincioşi susŃinători ai noului preşedinte al Consiliului de Miniştri, doi colonei veniŃi să discute cu acesta organizarea unor miliŃii muncitoreşti, precum şi 45 de tineri încorporaŃi, fără să li se ceară părea, în trupele de securitate. Unii au fost arşi de vii. Sălbăticia acestei scene, precum şi moartea lui Imre Mezı, l-au impresionat în mod deosebit pe Nagy, făcându-l să înŃeleagă la ce excese risca să conducă furia populară, dacă nu era rapid potolită prin concesii convingătoare.” (Constantin Vlad, op.cit., p. 390). La 1 noiembrie 1956, Imre Nagy a anunŃat retragerea Ungariei din Pactul de la Varşovia şi declararea neutralităŃii. Va anunŃa aceste măsuri la

NaŃiunile

Unite,

cerând

sprijinul

secretarului

general,

Dag

Hammarskjöld, pentru recunoaşterea de către marile puteri a neutralităŃii Ungariei şi începerea de negocieri în Polonia pentru retragerea forŃelor sovietice. Era o încercare disperată de a forŃa destinele Ungariei. A doua zi, János Kádár anunŃa dizolvarea partidului comunist, care încetase în fapt să existe, şi crearea unui nou partid – Partidul Socialist Muncitoresc Ungar. La 3 noiembrie Nagy a procedat la o nouă remaniere guvernamentală, în urma căreia opt din cele zece portofolii reveneau unor necomunişti. În aceeaşi zi, din iniŃiativa sovietică, începeau convorbiri între delegaŃiile militare ale celor două Ńări privind retragerea trupelor sovietice din Ungaria. DelegaŃia ungară era condusă de colonelul Pál Maléter, noul ministru al Apărării NaŃionale în guvernul Nagy remaniat. Era, cum aveau să demonstreze evenimentele, o măsură din planul

128

sovietic de reprimare a revoltei. În noaptea de 3 spre 4 noiembrie, reprezentanŃii unguri la convorbiri au fost arestaŃi de autorităŃile militare sovietice. În aceeaşi noapte, Kádár, care de două zile se retrăsese la Ujgorod, pe teritoriul Uniunii Sovietice, anunŃa formarea unui guvern ungar muncitoresc Ńărănesc, el însuşi devenind prim ministru al acestuia. Noul guvern făcea cunoscut că a cerut comandamentului armatei sovietice să ajute naŃiunea ungară să înfrângă „forŃele reacŃiunii” şi să restabilească ordinea în Ńară, urmând să înceapă negocieri cu Uniunea Sovietică şi celelalte state participante la Tratatul de la Varşovia în problema retragerii trupelor sovietice din Ungaria. În zorii zilei de 4 noiembrie 1956, sute de tancuri şi importante efective terestre ruseşti, sprijinite de aviaŃie, pătrundeau în Budapesta. În câteva zile rezistenŃa eroică a insurgenŃilor este înfrântă. Este semnificativ faptul că autorităŃile comuniste de la Beijing, Belgrad şi Varşovia au aprobat intervenŃia forŃelor sovietice în Ungaria. În aceeaşi zi de 4 noiembrie, se întrunea de urgenŃă Consiliul de Securitate al ONU, care va cere Uniunii Sovietice să-şi retragă imediat trupele din Budapesta. A doua zi era convocată Adunarea Generală a ONU, care va lua în dezbatere atât situaŃia din Egipt, cât şi cea din Ungaria. Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite adoptă o rezoluŃie, propusă de SUA, prin care se cerea URSS să-şi retragă trupele din Ungaria. Se afirma dreptul poporului ungar la independenŃă şi se solicita guvernului sovietic şi celui ungar să permită trimiterea de observatori ONU în Ungaria. Desigur, nici guvernul de la Moscova, nici noul guvern de la Budapesta nu au luat în seamă solicitarea NaŃiunilor Unite. Aceeaşi soartă o aveau alte rezoluŃii ale forumului mondial, adoptate în zilele următoare. Putea face mai mult comunitatea internaŃională, mai ales statele democratice pentru revoluŃia ungară? Potrivit documentelor vremii, devenite publice, răspunsul este negativ. Tot negativ răspunde şi Kissinger, într-o privire retrospectivă. Astfel,

129

după ce face o paralelă între Criza Suezului şi cea ungară, celebrul diplomat afirmă: „Ungaria a fost un caz mai complicat, deoarece ar fi făcut necesară folosirea puterii într-o formă sau alta. Însă conducătorii Americii nu doreau să pună în pericol vieŃi americane pentru o cauză care, oricât le-ar fi frământat conştiinŃa, nu privea în mod direct interesele securităŃii americane. Principiul nu permite nicio ambiguitate sau nuanŃă. În Suez, America a putut insista pe aplicarea întocmai a preceptelor sale, deoarece consecinŃele nu implicau nici un risc imediat. În Ungaria însă, ea a consimŃit tacit la Realpolitik, ca şi celelalte naŃiuni, deoarece insistenŃa asupra principiilor ar fi atras riscul inevitabil al unui război, poate chiar al unui război nuclear. Şi atunci când se află în joc vieŃi omeneşti, omul de stat are datoria, atât faŃă de propriul popor cât şi faŃă de sine însuşi, de a explica relaŃia dintre riscuri şi interese, oricât de larg şi de generos ar fi ele prezentate. Uniunea Sovietică era clar pregătită săşi asume riscuri mai mari pentru a-şi menŃine poziŃia în Europa de Est decât ar fi fost Statele Unite dispuse să înfrunte [Uniunea Sovietică] pentru a elibera Ungaria. Nimic nu poate ocoli această ecuaŃie. Din punct de vedere al declaraŃiilor anterioare revoluŃiei, politica Americii faŃă de Ungaria a fost, într-adevăr, deficitară; sub aspectul intereselor sale, refuzul Americii de a-şi asuma riscul războiului a fost inevitabil şi corespunzător deopotrivă – cu toate că el nu explică lipsa voinŃei de a ridica costul intervenŃiei sovietice prin mijloace nemilitare.” (Henry Kissinger, op.cit., pp. 493-494). În urma unui ultim apel de sprijin din partea puterilor occidentale, la 4 noiembrie 1956, Imre Nagy şi unii dintre apropiaŃii săi s-au refugiat la ambasada Iugoslaviei din Budapesta, primind azil politic. Noul guvern ungar, János Kádár personal, le-a garantat întoarcerea sigură la domiciliile lor, dar odată ce Nagy şi alŃi lideri unguri părăseau sediul reprezentanŃiei diplomatice iugoslave, erau reŃinuŃi şi expediaŃi în

130

România de către autorităŃile militare sovietice. În aprilie 1957, guvernul Kádár a decis readucerea lui Nagy şi a „complicilor” săi în Ungaria pentru a fi judecaŃi, însă procesul a fost amânat până în iunie 1958. „La 15 iunie 1958, într-un proces strict secret, toŃi cei acuzaŃi au fost găsiŃi vinovaŃi de incitarea la contrarevoluŃie şi condamnaŃi la moarte sau închisoare pe termen lung. Scriitorii István Bibó şi Árpád Göncz (viitorul preşedinte al Ungariei postcomuniste) au fost condamnaŃi la închisoare pe viaŃă. AlŃi doi – József Szilágyi şi Géza Losonczy au fost ucişi în închisoare înainte de începerea procesului. Imre Nagy, Pál Maléter şi Miklós Gimes au fost executaŃi în zorii zilei de 16 iunie 1958.” (Tony Judt, Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945, Editura Polirom, Iaşi, 2008, pp. 294-295). Revolta ungară, scurtă şi fără speranŃă, a avut un impact semnificativ asupra relaŃiilor internaŃionale. În primul rând, a constituit o lecŃie practică pentru diplomaŃii occidentali. Până în acel moment, Statele Unite ale Americii recunoşteau, pe de o parte, în mod oficial, că statele est-europene nu se puteau desprinde de pe orbita sovietică, iar pe de altă parte, încurajau „spiritul de rezistenŃă” în Ńările respective. Într-un document al Consiliului de Securitate NaŃională al SUA se prevedea că operaŃiunile secrete şi sprijinul diplomatic american aveau drept scop „crearea unor condiŃii care vor permite, într-un moment favorabil din viitor, eliberarea statelor satelit”. Dar, după cum se arăta într-un alt document confidenŃial de politică externă (intitulat „Politica SUA faŃă de sateliŃii sovietici din Europa de Est”), elaborat în iulie 1956 pentru a lua în considerare tulburările din acel an, „Statele Unite nu sunt pregătite să poarte un război pentru a elimina dominaŃia sovietică asupra sateliŃilor săi”. (Tony Judt, op.cit., p. 295). În urma revoltelor din Polonia şi din Ungaria, Moscova a făcut eforturi deosebite pentru strângerea rândurilor partidelor comuniste şi

131

muncitoreşti. Astfel, între 1 şi 4 ianuarie 1957 a avut loc la Budapesta o consfătuire a reprezentanŃilor partidelor din Bulgaria, Cehoslovacia, România, Ungaria şi Uniunea Sovietică, iar la 10 ianuarie se întâlneau la Moscova reprezentanŃii Republicii Populare Chineze, Ungariei şi Uniunii Sovietice. Totodată, liderii de la Kremlin îşi vor întări controlul asupra statelor din propriul bloc, odată cu unele măsuri care prefigurau schimbări în raporturile acestor state cu Uniunea Sovietică. S-au încheiat acorduri privind statutul forŃelor armate sovietice pe teritoriile Poloniei (17 decembrie 1956), Republicii Democrate Germane (12 martie 1957), Ungariei (28 martie 1957), României (15 aprilie 1957). Asemenea acorduri prevedeau că trupele sovietice nu se amestecau în treburile interne ale statelor respective, că mişcările acestor trupe, precum şi aplicaŃiile şi manevrele lor urmau să se desfăşoare numai cu consimŃământul guvernelor statelor în cauză. De asemenea, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a acŃionat pentru strângerea rândurilor partidelor comuniste şi întărirea relaŃiilor sale cu aceste partide, acŃiuni care s-au bucurat de un sprijin deosebit din partea comuniştilor chinezi. În noiembrie 1957 avea loc la Moscova o consfătuire a partidelor comuniste din Ńările blocului sovietic, urmată de alta, la care au participat şi partidele comuniste şi muncitoreşti din Ńări occidentale şi din Ńări în curs de dezvoltare. A doua criză a Berlinului şi criza din Caraibe. În 1958 problema Berlinului se impune din nou, după 10 ani, pe agenda confruntărilor dintre superputeri. La 27 noiembrie 1958, guvernul Uniunii Sovietice adresează guvernului Statelor Unite ale Americii o notă prin care, după ce acuză puterile occidentale de încălcarea acordurilor postbelice privitoare la Germania, inclusiv a celui de la Potsdam, anunŃă că pentru el aceste acorduri şi-au pierdut valabilitatea. În viziunea sovietică puterile occidentale nu doreau să participe la pregătirea tratatului de pace cu

132

Germania în cadrul căruia şi-ar fi găsit soluŃionarea şi problema Berlinului. Pornind de la această supoziŃie, guvernul Uniunii Sovietice considera că Berlinul Occidental trebuia transformat „într-o unitate politică independentă – oraş liber – în viaŃa căruia să nu se amestece niciun stat, inclusiv unul dintre cele două state germane existente. S-ar putea, în special, să se ajungă la o înŃelegere ca teritoriul oraşului liber să fie demilitarizat şi în el să nu existe niciun fel de forŃe armate. Oraşul liber Berlinul Occidental ar putea avea guvernul său propriu, şi ar putea conduce singur economia, administraŃia şi celelalte treburi.” (Dezarmare şi dezangajare militară în Europa. Documente, vol. I, Bucureşti, 1973, p. 552). Guvernul sovietic propunea deschiderea de negocieri pe această temă cu guvernele Statelor Unite ale Americii şi ale celorlalte state interesate, şi anunŃa că, timp de o jumătate de an, nu intenŃiona să opereze schimbări în sistemul existent al transporturilor militare ale SUA, Marii Britanii şi FranŃei în Berlinul Occidental. Dacă în acest termen nu se va ajunge la o înŃelegere, „Uniunea Sovietică va realiza, prin intermediul unui acord cu RDG, măsurile prevăzute. Şi mai departe adaugă, în atenŃia celor care ar dori să recurgă la limbajul forŃei brutale, că ameninŃările şi intimidările nu impresionează poporul sovietic, orice violare a graniŃelor RDG trebuind să fie considerată ca un act de agresiune împotriva tuturor membrilor Pactului de la Varşovia.” (André Fontaine, op.cit., vol. IV, pp. 54-55). Astfel, potrivit celor de mai sus, de la Moscova se adresa Occidentului echivalentul unui ultimatum. Începea a doua criză a Berlinului. AcŃiunea diplomatică sovietică apărea ca o surpriză, deşi iminenŃa ei era preconizată de mai mult timp de către liderii est-germani, iar Hruşciov o anunŃase în termeni politici, la 10 noiembrie 1958. MotivaŃia principală consta într-o realitate dramatică. Berlinul Occidental se afla ca o oază de prosperitate în interiorul Republicii Democrate

133

Germane şi constituia poarta prin care un număr crescând de locuitori ai acesteia treceau în Germania Occidentală. Aceste împrejurări făceau din Berlinul de Vest o uriaşă gaură în Cortina de Fier. (Constantin Vlad, op.cit., p. 406). Puterile occidentale au răspuns provocării sovietice la Sesiunea Consiliului NATO de la Paris din 16-18 decembrie 1958. În DeclaraŃia asupra Berlinului adoptată cu acel prilej se preciza că: „Statele membre ale NATO nu vor putea fi de acord cu o reglementare a chestiunii Berlinului care ar pune în cauză dreptul celor trei puteri de a rămâne în Berlin atâta timp cât responsabilităŃile lor vor cere acest lucru, sau care nu ar asigura libertatea de circulaŃie între acest oraş şi lumea liberă. Uniunea Sovietică va fi răspunzătoare pentru orice acŃiune care ar avea ca efect compromiterea acestui drept sau punerea în pericol a acestei libertăŃi.” (Dezarmare şi dezangajare militară în Europa. Documente, vol. I, Bucureşti, 1973, pp. 568-569). Consiliul NATO aprecia că problema Berlinului nu poate fi soluŃionată decât în cadrul unui acord cu Uniunea Sovietică asupra ansamblului problemei germane şi declara din nou că este dispus să examineze această problemă, precum şi cele referitoare la securitatea europeană şi la dezarmare. Astfel, în problema Berlinului, erau implicate nu numai cele patru mari puteri foste aliate, prezente în Germania, ci şi blocurile militare cărora acestea le aparŃineau. IniŃiativa sovietică privind Berlinul era luată în serios atât la Kremlin, cât şi la Washington. Trimis într-o misiune de informare în Uniunea Sovietică, Charles Bohlen conchidea, după contacte în mediul politic rusesc, dar şi în cel diplomatic străin de la Moscova, că Hruşciov nu blufa în ameninŃarea de a forŃa puterile occidentale să plece din Berlin şi de a semna un tratat de pace separat cu Berlinul de Est. Chiar în ziua de 27 noiembrie, când Nota asupra Berlinului sosea la Washington, preşedintele Eisenhower i-a spus secretarului de Stat Dulles că el nu

134

respingea ideea unui oraş liber, fără trupe americane, cu condiŃia ca atât Berlinul, cât şi căile sale de acces, să fie puse sub jurisdicŃia OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Prin aceasta, preşedintele american exprima opinia conform căreia statutul Berlinului era anormal şi că Statele Unite ale Americii urmau, la un moment dat, să-şi retragă trupele din acest oraş. Disponibilitatea preşedintelui Eisenhower de a negocia cu sovieticii era sprijinită de premierul britanic Maurice Harold Macmillan, dar nu era agreată de preşedintele FranŃei, generalul Charles de Gaulle, care reliefa miza politică a disputei. Astfel, după o întâlnire cu secretarul de Stat american, în ianuarie 1959, liderul francez spunea: „… dacă sovieticii vor război, acesta nu va fi evitat cedând Berlinul, iar dacă nu-l vor, nu are niciun rost să li se facă concesii.” (André Fontaine, op.cit., vol. IV, p. 59). Aceasta va fi atitudinea lui de Gaulle pe toată durata crizei Berlinului. Cu prilejul reuniunii Consiliului NATO, de la Paris, din decembrie 1959, el îi va spune lui Bohlen ca să audă Eisenhower, aflat de faŃă: „Domnule Bohlen, ai auzit ceea ce noi tocmai am decis? Am decis să vorbim cu domnul Hruşciov în mod ferm despre lucruri vagi.” (Charles E. Bohlen, Witness to History, 1929-1969. W.W. Norton & Company Inc, New York, 1973, p. 461). În cursul anului 1959 criza Berlinului a cunoscut o evoluŃie sinuoasă. În urma unor contacte diplomatice intense între cele patru mai puteri, la 11 mai 1959, în Palatul NaŃiunilor Unite din Geneva, au început lucrările ConferinŃei Miniştrilor de Externe, la care luau parte: Christian Archibald Herter, succesorul lui Dulles (SUA), Andrei A. Gromîko (URSS), John Brooke Selwyn Lloyd (Marea Britanie) şi Maurice Couve de Murville (FranŃa). La 14 mai, cele trei puteri occidentale au prezentat, în forma unui proiect, un Plan de Pace, care relua, într-o versiune îmbogăŃită,

proiectul

occidental

privind

securitatea

europeană,

reunificarea şi încheierea unui tratat de pace cu Germania, pe etape. În

135

ceea ce priveşte Berlinul, se preciza că acesta este un singur oraş, care aparŃine întregii Germanii; ca atare Berlinul de Est şi cel de Vest trebuiau să se unifice prin alegeri libere, desfăşurate sub supraveghere cvadripartită sau a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Se prevedea reunificarea Germaniei, Berlinul urmând să fie viitoarea ei capitală. În maximum doi ani şi jumătate urmau să fie organizate alegeri pentru o Adunare generală pangermană. Adunarea urma să aibă mandat de elaborare a unei ConstituŃii a întregii Germanii, iar un guvern al acesteia putea semna tratatul de pace. La 18 mai, Gromîko a respins în întregime proiectul occidental, iar a doua zi i se va răspunde că nu se pune problema semnării unui tratat de pace atâta vreme cât Germania nu va fi reunificată, nici de a consimŃi la vreo renunŃare oarecare în privinŃa drepturilor celor trei puteri occidentale în Berlin. (André Fontaine, op.cit., vol. IV, p. 64). La 10 iunie 1959, guvernul sovietic va prezenta ConferinŃei Miniştrilor de Externe noi propuneri vizând o reglementare provizorie a problemei Berlinului Occidental pe baza următoarelor principii: a) puterile occidentale să reducă efectivele forŃelor lor armate în Berlinul Occidental până la contingente simbolice; b) să înceteze orice propagandă împotriva RDG şi a celorlalte Ńări socialiste de pe teritoriul Berlinului Occidental; c) să fie lichidate organizaŃiile din Berlinul Occidental care desfăşurau activităŃi de spionaj şi de diversiune împotriva RDG şi a Ńărilor aliate cu aceasta; d) puterile occidentale să-şi asume obligaŃia de a nu instala în Berlinul Occidental baze atomice şi rampe pentru rachete. În cazul încheierii unui acord pe baza acestor principii, Uniunea Sovietică era dispusă să accepte menŃinerea legăturilor Berlinului Occidental cu lumea exterioară în forma existentă până atunci. ConŃinutul propunerilor sovietice era însă inacceptabil puterilor occidentale. Pe de altă parte, noul termen avansat de sovietici de un an, lăsa deschisă posibilitatea continuării negocierilor. Dar, ConferinŃa de la Palatul NaŃiunilor din

136

Geneva se încheia la 13 iulie 1959 fără să se ajungă la un rezultat. Astfel, o primă fază a celei de a doua crize a Berlinului, se încheia nedecis. Această criză va continua intercondiŃionându-se în mod strâns cu seria de evenimente din Caraibe, cunoscute sub denumirea de Criza rachetelor din Cuba. O mişcare insurecŃională cubaneză, condusă de Fidel Alejandro Castro Ruz, înlătură de la putere pe generalul Fulgencio Batista y Zaldivar, la 1 ianuarie 1959. Noul guvern de la Havana a adoptat un program radical favorabil revendicărilor păturilor sociale nevoiaşe, apropiindu-şi totodată populaŃia de culoare prin promisiuni de înlăturare a discriminărilor rasiale. Principalele puncte ale programului noilor guvernanŃi erau: realizarea unei reforme agrare spre a lichida marile latifundii, înfăptuită la 17 mai 1959; naŃionalizarea marilor companii americane care operau în Cuba; înlăturarea dependenŃei faŃă de Statele Unite ale Americii. Asemenea prevederi vor duce la acumularea unei stări de tensiune între Statele Unite ale Americii şi Cuba. Contextul insurecŃiei cubaneze şi situaŃia internaŃională îl vor orienta pe Fidel Castro spre stânga. În vara anului 1959, el va realiza o colaborare strânsă cu comuniştii, devenind el însuşi, nu peste mult timp, un marxist convins şi, în final, liderul unul partid comunist cubanez reconstruit. Noul regim din Cuba, spre deosebire de regimurile din celelalte state latino-americane, aveau o notă antinordamericană definitorie: sub Batista, interesele SUA pe insula din Caraibe erau predominante; în plus, era imediata vecinătate a coastelor Floridei, ceea ce făcea din Cuba un loc predilect pentru numeroşi americani amatori de excursii şi plăceri. Turismul aducea valută forte, dar stârnea resentimentele demnitatea lor.

cubanezilor

printr-un

comportament

care

jignea

137

Colaborarea lui Fidel Castro cu comuniştii, includerea unora dintre ei în guvern şi în alte poziŃii administrative, au atras atenŃia Washingtonului asupra posibilităŃii reale a apariŃiei unui stat comunist în emisfera occidentală. O întâlnire între Fidel Castro şi vicepreşedintele american Richard Nixon a întărit această temere. Pe de altă parte, s-au dezvoltat relaŃiile dintre Cuba şi Uniunea Sovietică. La 1 ianuarie 1960, o delegaŃie sovietică, în frunte cu Anastas Mikoian, a vizitat Cuba, oferind un credit de 100 milioane de dolari, cu dobândă mică şi asistenŃă tehnică, încheind totodată contracte pentru importul unor mari cantităŃi de zahăr. RelaŃiile sovieto-cubaneze s-au extins în domeniul militar, Uniunea Sovietică începând să livreze Cubei armament, inclusiv avioane de luptă, ai căror piloŃi vor fi instruiŃi de către sovietici. AchiziŃiile de armament sovietic s-au intensificat după ce, la 4 martie 1960, agenŃii CIA au distrus, în raza portului Havana, cargoul francez „La Coubre”, încărcat cu arme cumpărate de statul cubanez din Belgia. Puternica explozie, urmată de un incendiu, s-a soldat cu 75 de morŃi şi peste 200 de răniŃi – docheri cubanezi şi marinari francezi. În consecinŃă, pe 5 martie, conducerea cubaneză a organizat un marş de protest, urmat de un miting în centrul Havanei, în memoria victimelor. La comemorare au luat parte doi oaspeŃi de seamă, sosiŃi special din FranŃa: Jean Paul Sartre, filosof existenŃialist şi fenomenolog, împreună cu soŃia sa, scriitoarea Simone de Beauvoir; înalŃii oaspeŃi francezi au fost prezenŃi în tribuna oficială, alături de Fidel Castro. Un rol proeminent în înfăptuirea revoluŃiei cubaneze l-a avut, împreună cu Fidel Castro, Ernesto („Che”) Guevara, pe numele adevărat Ernesto Guevara de la Serna. RevoluŃionar sud-american de origine argentiniană, de profesie medic, Guevara se făcuse cunoscut pentru ideile sale de stânga ce preconizau metode radicale ca soluŃie pentru ameliorarea sărăciei cvasigenerale din America de Sud. L-a cunoscut pe

138

Fidel Castro în Mexic, apoi a participat la lupta insurgenŃilor cubanezi împotriva dictatorului Batista, iar între 1961 şi 1965 a fost ministru al Industriilor în guvernul de la Havana. În 1965 a plecat în Bolivia, încercând să exporte revoluŃia cubaneză în alte Ńări din America Latină; a dat însă greş, fiind arestat şi executat de forŃele guvernului bolivian în 1967. Figură romantică de revoluŃionar latino-american (în ochii unora), Guevara, prin scrierile sale (Războiul de gherilă, Socialismul şi omul în Cuba, Jurnal din Bolivia etc.) şi în special prin atitudinea sa politică, ostilă Statelor Unite ale Americii, dar independentă faŃă de Uniunea Sovietică, a exercitat un fel de atracŃie mistică asupra noii stângi din Statele Unite ale Americii şi din Europa, inspirând în anii ’60 şi ’70 ai secolului XX o generaŃie întreagă de militanŃi radicali şi de lideri ai mişcărilor studenŃeşti. În martie 1960, preşedintele Eisenhower a aprobat pregătirea unei acŃiuni militare pentru înlăturarea regimului Castro. În acest scop, pe teritoriul SUA şi în Guatemala au fost constituite şi înarmate formaŃiuni paramilitare din refugiaŃi cubanezi. Fiind informat de aceste pregătiri, guvernul de la Havana a sesizat Consiliul de Securitate. După eşecul ConferinŃei la nivel înalt a SUA, URSS, Marii Britanii şi FranŃei, de la Paris (convocată la 16 mai 1960), având pe ordinea de zi problema Berlinului, Hruşciov va adopta o poziŃie publică în sprijinul Cubei, anunŃând că, în cazul că aceasta ar fi atacată, Uniunea Sovietică îi va veni în ajutor. La 28 august, acelaşi an, ConferinŃa Miniştrilor de Externe ai Ńărilor din OrganizaŃia Statelor Americane, Ńinută la San José, în Costa Rica, a condamnat, în unanimitate, orice amestec sau ameninŃare din partea unor puteri extracontinentale în afacerile republicilor americane; deşi nici Cuba, nici Uniunea Sovietică nu erau menŃionate, trimiterea la ele nu lăsa loc vreunui dubiu. Guvernul de la Havana va cere celui de la Washington să-şi reducă personalul diplomatic din Cuba, de la circa 300

139

la 11 membri cu paşaport diplomatic. În replică, la 2 ianuarie 1961, SUA anunŃa ruperea relaŃiilor diplomatice şi consulare cu Cuba. În 1961 SUA au încercat să răstoarne regimul din Cuba prin invazia unei forŃe neoficiale, care se va termina cu bătălia de la Baya de los Cochinos (Bay of Pigs – Golful Porcilor), prin înfrângerea mercenarilor cubanezi. John Kennedy, ales preşedinte al SUA, arăta, în discursul său de investitură din 20 ianuarie 1961, că un regim comunist în emisfera occidentală nu va niciodată obiect de negociere. Noua administraŃie de la Washington va şovăi înainte de a aproba invadarea Cubei, dar, la inisistenŃa unor colaboratori apropiaŃi, şi-a dat acordul, la 14 aprilie 1961, iar a doua zi acŃiunea a început prin lovirea bazelor aeriene cubaneze de către bombardiere B26, care au decolat din Nicaragua. Au urmat, în zorii zilei de 17 aprilie, debarcarea unităŃilor de exilaŃi pe plaja de la Giron (Golful Porcilor), situată pe coasta de Sud a insulei, de unde se deschidea un drum scurt către Havana. Întrucât se contura perspectiva înfrângerii forŃelor invadatoare, unii şefi militari i-au cerut preşedintelui Kennedy să angajeze direct trupe americane în conflict, ceea ce preşedintele a refuzat. În trei zile, tentativa de răsturnare a regimului Castro a eşuat. În cursul desfăşurării ei, la 18 aprilie 1961, Hruşciov i-a adresat un mesaj şefului Casei Albe, în care arăta că Uniunea Sovietică va acorda Cubei întregul său sprijin „spre a înfrânge agresiunea”. Kennedy i-a răspuns că „Statele Unite nu vor interveni militar în Cuba, dar nici nu vor accepta o intervenŃie a unor forŃe din afara zonei.” (Constantin Vlad, op.cit., pp. 422-423). În zilele de 3 şi 4 iunie 1961 s-a petrecut un eveniment politicodiplomatic major: întâlnirea la nivel înalt, americano-sovietică, de la Viena. Această întâlnire marca începutul unor contacte şi negocieri bilaterale dintre SUA şi URSS, care se distanŃau astfel ca superputeri de vechea formulă a conferinŃelor în trei sau în patru. Reuniunile în patru –

140

între SUA, URSS, Marea Britanie şi FranŃa – vor avea loc doar la nivelul miniştrilor de Externe. ReuniŃi în capitala Austriei, Hruşciov şi Kennedy îşi vor confrunta părerile în unele probleme ideologice şi în legătură cu principalele teme ale relaŃiilor internaŃionale. Rezultatele vor fi însă minore: de pildă s-a exprimat intenŃia de a nu fi reluate experienŃele cu arme nucleare. În legătură cu problema Berlinului, Hruşcov a repetat că, dacă puterile occidentale nu doresc să semneze tratatul de pace cu Germania, care ar duce şi la încetarea regimului de ocupaŃie din Berlin, Uniunea Sovietică va semna un astfel de tratat cu Republica Democrată Germană: se fixa un nou termen pentru această acŃiune – 31 decembrie 1961. Unii analişti ai fenomenului internaŃional consideră că, la Viena, Hruşciov ar fi încercat să-l intimideze pe Kennedy; el lua în seamă, în această privinŃă, lipsa de experienŃă a preşedintelui american, eşecul lamentabil al invadării Cubei etc. Dar Kennedy nu va fi intimidat şi era decis să nu cedeze. La 25 iunie 1961 el anunŃa, printr-o declaraŃie transmisă direct de mass media, că va cere Congresului majorarea bugetului militar al SUA cu peste 3 miliarde dolari, moblizarea unor contingente de rezervişti, mărirea numărului de recruŃi angajaŃi anual şi creşterea efectivelor americane staŃionate în Europa. În acelaşi timp, administraŃia de la Washington va avea contacte strânse cu aliaŃii europeni pentru o abordare comună în problema Berlinului. La 5 august 1961, o reuniune a miniştrilor de Externe ai SUA, Marii Britanii, FranŃei şi Republicii Federale Germania, Ńinută la Paris, reafirma hotărârea de a menŃine, cu toate mijloacele, trupele puterilor occidentale în partea de Vest a Berlinului şi libertatea accesului în oraş. Această atitudine fermă s-a datorat în principal preşedintelui de Gaulle, care i-a scris preşedintelui Kennedy că deschiderea de negocieri cu ruşii nu putea decât să ducă, pe termen lung, la pierderea poziŃiilor occidentale la Berlin.

141

În noaptea de 12 spre 13 august 1961, guvernul Germaniei de Est a întreprins o acŃiune extraordinară: instalarea unui gard de sârmă ghimpată de jur împrejurul Berlinului Occidental, transformat peste câteva zile întro barieră de beton. Statele participante la Tratatul de la Varşovia au propus autorităŃilor Republicii Democrate Germane să introducă la graniŃele Berlinului de Vest măsuri de pază sigură şi control, propunere care a fost acceptată. Astfel se ridica Zidul Berlinului, simbol al eşecului regimului comunist din Republica Democrată Germană de a împiedica fuga est-germanilor în Vest. Liderii statelor democratice occidentale, surprinse de apariŃia Zidului, au realizat că nu mai puteau face nimic. Vor protesta energic la Moscova. Într-un gest simbolic, SUA vor transfera la Berlin 15.000 de militari, care staŃionau în Germania Occidentală. Vicepreşedintele SUA, Lyndon Johnson, saluta prezenŃa acestor militari în Berlinul Occidental, reînnoind angajamentul Washingtonului de a păstra statutul existent al oraşului. Cu câteva zile înainte de construcŃia zidului, preşedintele Kennedy afirmase că Europa de Est este de un interes vital pentru Nikita Hruşciov şi că acesta nu poate sta pasiv şi s-o lase să se subŃieze. „Eu pot să pun alianŃa [Nord-Atlantică] în mişcare dacă el încearcă să facă ceva în legătură cu Berlinul de Vest” – a spus Kennedy, „dar nu în cazul în care face ceva numai în legătură cu Berlinul de Est.” În perioada ce a urmat construirii Zidului Berlinului, cu toată tevatura aferentă, Statele Unite ale Americii şi aliaŃii lor din NATO n-au întreprins nicio acŃiune în afara celor menite să fortifice moralul vestberlinezilor, al vest-germanilor în general. Cu tot şocul pe care l-a produs, ridicarea Zidului Berlinului n-a afectat niciunul din interesele vitale ale marilor puteri occidentale. În agitaŃia care a urmat construirii Zidului de la Berlin, socialdemocratul Willy Brandt, primarul Berlinului Occidental şi viitorul cancelar al RFG, declara, în faŃa unei mulŃimi de sute de mii de cetăŃeni,

142

că ei se află în faŃa celei mai serioase situaŃii de la Blocada şi podul aerian de la Berlin din 1948-1949. AliaŃii occidentali trebuie să ia măsuri constrângătoare, sublinia Willy Brandt în Bundestag. Aceste măsuri nu trebuie să fie militare, dar este necesar să aibă substanŃă; alegătorii mei, a declarat el, „n-ar da nici doi bani pe nişte contramăsuri care n-ar face altceva decât să stârnească hohote de râs de la Potsdamerplatz până la Vladivostok.” (Thomas Parrish, op.cit., p. 48). În vara anului 1962, perspectiva unor evoluŃii pline de pericole plutea în aer. La sfârşitul lunii august, Departamentul de Stat al SUA a ajuns la concluzia că Moscova putea să ia în curând o iniŃiativă riscantă spre a câştiga poziŃiile pierdute, fără a avea însă indicii privind locul unei astfel de iniŃiative. În condiŃile date, când atenŃia generală era îndreptată spre Berlin, o adevărată lovitură de teatru avea să se petreacă însă în Caraibe. În mai 1962, conducerea Uniunii Sovietice a adoptat hotărârea de a amplasa în Cuba rachete cu rază medie de acŃiune, capabile să poarte arme nucleare. MotivaŃia oficială a Moscovei era apărarea Cubei de o invazie americană, considerată iminentă. Ambasadorul sovietic la Washington, Anatoli Dobrînin, aprecia că decizia sovietică era determinată mai degrabă de raportul general de forŃe între cele două superputeri. Premierul sovietic Nikita Hruşciov a insistat ca instalarea rachetelor să se facă în cel mai strict secret; se conta pe împrejurarea că, puse în faŃa faptului împlinit, autorităŃile SUA aveau să accepte realitatea. În consecinŃă, au fost transportate şi instalate în Cuba 40 de rachete SS-4 şi SS-5, împreună cu 40.000 de militari sovietici, spre a le proteja şi folosi. La 4 şi la 11 septembrie 1962, guvernele de la Havana şi de la Moscova dădeau asigurări că armele livrate Cubei aveau un caracter strict defensiv. Washingtonul avertiza, totuşi, pe 4 septembrie, că dacă în Cuba ar sosi arme ofensive, s-ar ridica o problemă dintre cele mai grave.

143

La 30 august 1962, un expert al CIA, care examina fotografii aeriene făcute de un avion-spion U-2 asupra Cubei, a descoperit o bază de rachete sovietice SA-2, acelaşi tip de rachetă care doborâse deasupra Uniunii Sovietice avionul-spion U-2, pilotat de Garry Powers. În aceeaşi zi, un alt avion U-2 a fost surprins intrând în spaŃiul aerian al URSS, violând angajamentul solemn al SUA de încetare a acestor incursiuni aeriene. Kremlinul a expediat prompt Casei Albe un protest în acest sens. La 11 septembrie 1962, Kennedy a suspendat zborurile U-2 asupra Cubei. În următoarele 5 săptămâni 95 de rachete nucleare sovietice ajung în Cuba, nedetectate de americani. Fiecare din aceste rachete era echipată cu o bombă atomică de 70 de ori mai devastatoare decât cea trimisă la Hiroshima de preşedintele Truman. La 14 octombrie 1962, un avion U-2 a zburat deasupra Cubei, efectuând 92 de fotografii în 6 minute. Toată ziua următoare experŃii americani au comparat fotografiile din Cuba cu cele făcute în PiaŃa Roşie din Moscova la parăzile militare de 1 Mai. Din specificaŃiile tehnice furnizate de spionul sovietic, colonelul Oleg Penkovsky, s-a putut afla că în Cuba se aflau rachete balistice de rază medie SS-4, capabile să transporte până la Washington bombe atomice de o megatonă fiecare. (Michael Nicholas Blaga, De la criza din Golful Porcilor la asasinatul de la Dallas. C.I.A. în perioada lui Kennedy, în Historia, An IX, nr. 86, februarie 2009, pp. 36-37). La 16 octombrie 1962, preşedintelui american i-au fost prezentate fotografiile pe care apăreau rachete, rampe de lansare în proces de instalare şi ceea ce păreau a fi depozite de arme nucleare. ExperŃii care studiaseră deja fotografiile în cauză nu aveau niciun dubiu: în Cuba se aflau rachete sovietice cu rază medie şi intermediară de acŃiune, purtătoare de focoase nucleare care puteau lovi o bună parte din teritoriul SUA, precum şi pe cel al unor Ńări din America Centrală şi de Sud. Începea Criza rachetelor din Cuba, „cel mai periculos moment al

144

confruntărilor Est-Vest în perioada Războiului Rece”. (Constantin Vlad, op.cit., p. 430). În scopul gestionării crizei, preşedintele Kennedy a convocat imediat un Consiliu de război, alcătuit din 15 persoane, între care se aflau: vicepreşedintele Johnson; Dean Rusk, secretarul Departamentului de Stat; Robert Strange McNamara, şeful Pentagonului; Robert Kennedy, fratele preşedintelui, ministru de JustiŃie; McGeorge Bundy, consilierul pentru problemele securităŃii naŃionale; Maxwell Taylor, consilierul pentru problemele militare. Acest grup a constituit ceea ce s-a numit Comitetul Executiv al Consiliului SecurităŃii NaŃionale (EXCOM), care avea să se reunească zilnic, pe toată durata crizei. Kennedy îi alesese personal pe membrii acestui comitet, având în vedere funcŃiile, dar şi competenŃa lor, ştiind că vor aduce în discuŃie puncte de vedere proprii, adesea diferite, chiar divergente. Problemele au fost dezbătute, dar decizia şi răspunderea reveneau întotdeauna şefului Casei Albe. În urma unor analize amănunŃite, s-a ajuns la concluzia că Uniunea Sovietică urmărea, mai ales, să-şi întărească poziŃiile pentru eventuale negocieri privind Berlinul. Drept răspuns, s-au conturat următoarele soluŃii: 1) să nu se întreprindă nicio măsură, acceptându-se situaŃia creată; 2) să se acŃioneze pe plan diplomatic, adresându-se un avertisment serios Moscovei; 3) să se propună URSS retragerea rachetelor sale din Cuba în schimbul renunŃării de către SUA la bazele americane de rachete Jupiter din Turcia; 4) blocada, prin mijloace militare, aplicată Cubei; 5) bombardarea instalaŃiilor de rachete; 6) o debarcare surpriză a forŃelor americane pe Insulă. (André Fontaine, op.cit., vol. IV, pp. 241-242). Prima opŃiune era respinsă de la început de către Kennedy, care considera că instalarea de arme sovietice ofensive în vecinătatea Statelor Unite ale Americii şi în centrul emisferei occidentale aducea schimbări fundamentale în raporturile de forŃe şi în situaŃia geopolitică generală. De

145

aceea, acŃiunea întreprinsă de Uniunea Sovietică nu putea fi acceptată, iar armele ofensive din Cuba trebuiau eliminate prin mijloace asupra cărora urma să decidă. Înainte de a lua o decizie în această privinŃă, la 18 octombrie, Kennedy îl primea la Casa Albă pe ministrul sovietic de Externe Andrei Gromîko, la solicitarea acestuia. După ce Gromîko reitera poziŃia sovietică în problema Berlinului şi deplângea ceea ce numea campania anticubaneză a SUA, Kennedy l-a avertizat pe demnitarul rus, fără a face nicio aluzie la situaŃia din Cuba, împotriva unei eventuale instalări de arme strategice în această Ńară. Gromîko a negat orice intenŃie de acest gen. În timp ce erau examinate avantajele şi dezavantajele unora sau a altora dintre operaŃiunile militare posibile, la 19 octombrie, comandanŃii şefi ai forŃelor militare americane din Atlantic şi Caraibe primeau ordin să intre în stare de alertă. A doua zi, Kennedy i-a informat pe participanŃii la EXCOM că a decis instituirea blocadei Cubei pentru a preveni continuarea trimiterii de arme ofensive în această Ńară; dacă măsura nu se dovedea eficace, urma să se treacă la bombardarea instalaŃiilor de rachete. La 22 octombrie erau informaŃi asupra opŃiunii americane Macmillan şi de Gaulle, Cabinetul şi liderii Congresului Statelor Unite ale Americii, iar la ora 18 ambasadorul sovietic Anatoli F. Dobrînin primea de la Departamentul de Stat o copie a cuvântării publice pe care Kennedy avea s-o rostească la orele 19. Era de fapt un discurs care va fi radiodifuzat şi televizat, prin care Kennedy anunŃa că, potrivit unor dovezi indubitabile, Uniunea Sovietică instalase în Cuba rachete şi bombardiere capabile să poarte încărcături nucleare. Măsura – sublinia şeful Casei Albe – constituia o ameninŃare explicită la adresa păcii şi securităŃii Americilor, în contradicŃie cu declaraŃiile repetate ale oficialilor sovietici, o modificare deliberat provocatoare şi nejustificată a statu-quo-ului. Politica Statelor Unite ale Americii – declara preşedintele – va fi aceea de

146

a considera orica lansare de rachete nucleare din Cuba contra oricărei naŃiuni din emisfera occidentală drept un atac al Uniunii Sovietice împotriva Statelor Unite ale Americii, impunând ca represalii o ripostă completă. Kennedy anunŃa că a ordonat instituirea unei „carantine riguroase” asupra oricărui echipament militar ofensiv aflat în drum spre Cuba, carantină care la nevoie putea fi completată prin măsuri mai grave. Preşedintele Kennedy a folosit termenul de „carantină” din cauză că instituirea unei blocade ca atare ar fi echivalat cu o violare a dreptului internaŃional. Din acest punct de vedere, acŃiunii sovietice nu i se puteau aduce acuzaŃii că n-ar fi respectat dreptul internaŃional şi principiile Cartei ONU. Mircea MaliŃa, în acel moment reprezentat al României la ONU, aprecia că: „În niciun text normativ nu se interzicea unei Ńări să instaleze în alte părŃi rachete, fie ele şi nucleare (SUA tocmai făcuse acest lucru cu Jupiter în Anglia şi Turcia), şi nici ca o Ńară să le primească invocând autoapărarea. Dar aceleaşi instanŃe considerau ilegală instituirea unilaterală de către SUA a blocadei, interzisă expres ca un act agresiv. Când trecem însă la balanŃa strategică ce reglementa relaŃiile celor două puteri, URSS era în culpă. În lumina balanŃei, surprizele sunt delicte majore; ca ea să funcŃioneze, comportamentul fiecărei părŃi trebuie să fie previzibil. SUA aveau dreptate să acuze URSS de încercarea unilaterală de a modifica în secret o balanŃă ce era obiectul unei elaborări minuŃioase bazată pe încredere reciprocă. RelaŃiile internaŃionale stăteau cu mult mai mult sub semnul balanŃei şi menŃinerii ei, decât sub semnul unui drept internaŃional declarativ şi ineficient.” (Mircea MaliŃa, Tablouri din Războiul Rece. Memoriile unui diplomat român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, pp. 13-14). Preşedintele Kennedy a cerut convocarea Consiliului de Securitate al ONU, precum şi a Consiliului OrganizaŃiei Statelor Americane spre a examina situaŃia creată. Într-un mesaj trimis premierului sovietic,

147

preşedintele american arăta: „Trebuie să vă spun că Statele Unite sunt hotărâte pe poziŃia că această ameninŃare la adresa securităŃii Emisferei occidentale să fie înlăturată. În acelaşi timp, vreau să subliniez că acŃiunea pe care o avem în vedere este minimul necesar pentru înlăturarea acestei ameninŃări. Faptul că reacŃia noastră este minimă, n-ar trebui totuşi să ducă la o înŃelegere greşită din partea voastră.” (Constantin Vlad, op.cit., pp. 431-432). Între 25 şi 28 octombrie 1962 liderii celor două superputeri au elaborat, în termeni generali, un acord privind încetarea crizei, analizând totodată măsuri de punere în aplicare a acestuia prin mesaje reciproce transmise pentru siguranŃă prin canale multiple, inclusiv prin intermediul secretarului general al ONU, U Thant. Astfel, americanii l-au rugat pe U Thant să intervină pe lângă Hruşciov pentru oprirea vaselor sovietice înainte de a ajunge la linia de intercepŃie stabilită prin blocadă, ceea ce liderul sovietic acceptă ca măsură temporară. La 26 octombrie, Casa Albă a declarat că există noi dovezi potrivit cărora pe amplasamentele de rachete se desfăşura o activitate continuă. Într-un lung mesaj primit în aceeaşi zi la Casa Albă, Hruşciov făcea o propunere de compromis: sovieticii vor desfiinŃa amplasamentele de rachete dacă americanii se angajează să nu invadeze Cuba. A doua zi, 27 octombrie, un alt mesaj de la Moscova a complicat lucrurile prin adăugarea stipulaŃiei ca Statele Unite ale Americii să promită că îşi vor scoate rachetele Jupiter din Turcia. Tot pe 27 octombrie criza s-a acutizat ca urmare a faptului că un U-2 a fost dat dispărut şi că s-a presupus, ceea ce era corect, că fusese doborât de o rachetă sovietică; ordinul de tragere pare însă să nu fi fost rezultatul unei decizii la nivel înalt ci, pur şi simplu, ar fi fost dat de comandantul bateriei de rachete. În aceeaşi zi, după emiterea unei declaraŃii prin care se preciza că situaŃia din Emisfera Vestică trebuie rezolvată în ea însăşi (adică fără referire la Turcia), Kennedy a adoptat

148

sugestia fratelui său Robert de a lăsa deoparte mesajul ce implica Turcia şi de a se concentra pe promiŃătorul mesaj din 26 octombrie, adică i-a răspuns lui Hruşciov, dându-şi acordul în principiu de a suspenda carantina şi de „a oferi asigurări că nu va avea nicio invazie în Cuba”, adăugând că şi Cuba să nu se angajeze şi să nu comită acte agresive în Emisfera Vestică. A doua zi, Hruşciov a anunŃat că sovieticii vor înceta activitatea la bazele de rachete, iar preşedintele Kennedy a dat asigurările cerute cum că nu va invada Cuba. De asemenea, Statele Unite ale Americii au făcut cunoscut Uniunii Sovietice că rachetele Jupiter vor fi retrase din Turcia, dar că această acŃiune nu putea fi menŃionată în niciun acord oficial. Din acest moment, tensiunile au început să slăbească, deşi criza nu trecuse, iar refuzul lui Castro de a permite unor inspectori din SUA sau din altă Ńară să intre în Cuba a făcut să treneze rezolvarea problemelor. La 7 noiembrie 1962, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică au ajuns la un acord potrivit cărora navelor americane li se permitea să controleze navele sovietice aflate în drum spre casă. În felul acesta, partea americană voia să se încredinŃeze că sovieticii îşi retrag rachetele din Cuba. Criza rachetelor s-a încheiat ocolind OrganizaŃia NaŃiunilor Unite întrucât nu au existat documente, acte finale sau acorduri scrise care să fie supuse dezbaterii în Adunarea Generală a ONU sau în Consiliul de Securitate. „Această criză se termină prin înŃelegeri verbale, prin acŃiuni desfăşurate conform unui cuvânt de onoare. În scris, nu rămâne decât corespondenŃa celor doi mari. Asta înseamnă că onoarea oponenŃilor, terfelită reciproc câteva zile la rând în declaraŃii publice, nu mai e pusă la îndoială şi că încrederea reciprocă a actorilor balanŃei strategice e reparată. Stabilitatea balanŃei nu e bazată pe nimic scris, ci pe un cuvât dat, care face cât o garanŃie.” (Mircea MaliŃa, op.cit., pp. 21-22).

149

În timpul crizei din Marea Caraibelor, Gheorghiu-Dej l-a împuternicit pe Corneliu Mănescu, în calitate de ministru de Externe, să întocmească o scrisoare pe care, sub semnătura sa, să o transmită secretarului de Stat al SUA, Dean Rusk, pentru a-l informa că România nu se implică în niciun fel în acea criză. Punctul de vedere al diplomaŃiei române a fost prezentat mai amplu în cadrul unei întâlniri secrete dintre cei doi oficiali, la 4 octombrie 1963. Corneliu Mănescu i-a spus lui Dean Rusk că România nu fusese consultată în legătură cu decizia sovieticilor de a-şi plasa rachete balistice în Cuba şi, din acest motiv, ea nu este parte a conflictului. Guvernul de la Bucureşti dorea ca Statele Unite ale Americii să înŃeleagă că România va rămâne neutră în orice conflict generat de acŃiuni similare desfăşurării rachetelor sovietice în Cuba. România căuta asigurări în sensul că, în cazul apariŃiei unei asemenea situaŃii, Statele Unite ale Americii nu o vor lovi pe baza falsei percepŃii că ea ar putea participa împreună cu URSS la respectivul conflict. Şeful diplomaŃiei americane a întrebat dacă cele prezentate exprimau părerea personală a omologului său român sau constituiau un punct de vedere oficial al conducerii României. Corneliu Mănescu l-a încredinŃat că a exprimat poziŃia guvernului de la Bucureşti. Drept răspuns, Dean Rusk l-a asigurat pe ministrul român că SUA vor Ńine seamă de orice Ńară care nu va participa sau nu va permite ca teritoriul ei să fie folosit în scopuri militare împotriva Statelor Unite ale Americii sau a aliaŃilor lor. În afară de demersul întreprins prin intermediul lui Corneliu Mănescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a trimis o scrisoare preşedintelui John Fitzgerald Kennedy al cărei sens a fost descifrat corespunzător la Washington, în care sublinia că „dacă din cauza Cubei izbucneşte un război, SUA să-şi amintească faptul că nu România l-a declanşat”. (Ştefan Lache, România în relaŃiile internaŃionale 1939-2006, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 272, 276).

150

Astfel, din timpul crizei rachetelor datează primele intenŃii ale României de a-şi îmbunătăŃi relaŃiile cu Statele Unite ale Americii. Această criză a influenŃat politica externă a României în anii următori, în sensul unei politici de autonomie faŃă de Moscova. Un curs politic nou, dificil şi complicat, cu declaraŃii explicite de independenŃă în domeniul economic, cu voturi diferite la ONU în domeniul politic faŃă de cele ale altor state din blocul sovietic, în strategia unei noi ordini economice pe plan mondial, culminând cu „DeclaraŃia de independenŃă” din 1964 şi prin refuzul de a participa la înăbuşirea „Primăverii de la Praga” de către trupele OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia. Criza rachetelor a fost un duş rece atât pentru Statele Unite ale Americii, cât şi pentru Uniunea Sovietică, deşi vor mai trece mulŃi ani până când cele două superputeri vor înŃelege cât de greşit au interpretat motivele una pe ale celeilalte. Cu toate acestea, în 1963, adică în anul următor crizei rachetelor, s-a stabilit o legătură directă între Casa Albă şi Kremlin pentru a preîntâmpina unele dintre problemele de comunicare care stânjeniseră negocierile din timpul crizei şi când s-a realizat între superputeri tratatul de interzicere al armelor nucleare. Criza rachetelor a relevat importanŃa pe care o aveau personalităŃile care deŃineau o autoritate uriaşă pentru soarta lumii. Ea a arătat că atât Kennedy cât şi Hruşciov deŃineau mai multă putere decât avusese Cezar, care trecuse Rubiconul zicând: „Zarurile sunt aruncate”; cei doi s-au oprit la timp din jocul de hazard şi au trecut la mişcări raŃionale de şah. „Din nou teoria jocurilor, managementul crizelor, teoria deciziei, bipolarismul, neangajaŃii care voiau să aşeze sistemul internaŃional pe trei picioare, toate temele au fost reluate cu energie.” (Mircea MaliŃa, op.cit., p. 27). Criza rachetelor a rămas până azi un caz revelator, un punct de referinŃă. BilanŃul ei nu e de neglijat. Pentru americani, victoria fermităŃii, iar criza berlineză absorbită. Pentru sovietici, Cuba nu va fi atacată, conform

151

angajamentului neoficializat, dar va trăi sub embargo. Fidel Castro va rămâne liderul ei, după ce toŃi ceilalŃi actori din timpul crizei rachetelor vor dispărea. Kennedy va fi asasinat peste un an, iar Hruşciov debarcat de tovarăşii săi peste doi ani. Ambii în împrejurări legate implicit de problema rachetelor. Dacă revolta ungară Ńinea de Războiul Rece, era oare legată de criza Suezului în cadrul aceluiaşi Război Rece, sau doar i se alătura prin contiguitate şi parŃial prin actorii săi? Răspunsul este afirmativ: criza Suezului făcea parte din Războiul Rece şi îi respecta regulile, contribuind chiar la cristalizarea lor. Ambele blocuri politico-militare erau ierarhice şi în vârful fiecăruia se afla o singură putere dominantă. În afara lor, erau cercurile cu grade diferite de interes şi competiŃie. Punctele considerate strategice şi resursele energetice se aflau pe harta geopolitică a celor două superputeri, dar era o hartă nouă ce o înlocuise pe cea veche, a epocii colonialiste. În fruntea piramidei vestice, SUA vegheau la disciplina blocului său. Nu atât lui Nasser i se dădea mână liberă, cât o vergea autoritară admonesta mâinile care se întinseseră spre obiective ce nu le mai reveneau. (Mircea MaliŃa, op.cit., p. 158). „Doctrina Brejnev” şi „Primăvara de la Praga”. La 14 octombrie 1964, Nikita Hruşciov este înlăturat din funcŃiile sale de prim-secretar al CC al PCUS şi de preşedinte al Consiliului de Miniştri al Uniunii Sovietice. Trei zile mai târziu, cotidianul sovietic „Pravda” făcea publice criticile formulate la adresa lui Hruşciov: „stilul personal de conducere, subiectivism, iniŃiative dezordonate, grabă, lăudăroşenie, frazeologie, ignorarea realităŃilor, dispreŃ pentru mase” etc. (Apud Nicolas Werth, Istoria Uniunii Sovietice de la Hruşciov la Gorbaciov (1955-1985), Editura Corint, Bucureşti, 2004, p. 58). Mihail Suslov, un veteran ideolog comunist, şi ceilalŃi tovarăşi ai lui Hruşciov din prezidiul CC al PCUS (fostul Birou Politic) n-au omis din sumedenia de acuzaŃii pe care i le-au

152

adus pe aceea că folosea un „limbaj murdar” la reuniunile prezidiului. După toate aceste acuze, Hruşciov a fost forŃat să demisioneze din toate funcŃiile. I s-a stabilit un statut de „pensionar special” cu obligaŃia de a locui la dacea lui de lângă Moscova, având de fapt condiŃia de arest la domiciliu până când a încetat din viaŃă, în urma unui atac de cord, la 11 septembrie 1971. FuncŃiile deŃinute de Hruşciov au fost atribuite unei echipe deja pregătită pentru schimbare: Leonid Ilici Brejnev l-a înlocuit în postul de prim-secretar al partidului comunist, iar Alexei Kosâghin în fruntea guvernului. Pentru prima dată în Uniunea Sovietică, reglementarea succesiunii a fost minuŃios regizată: era o succesiune instituŃionalizată, care atesta drumul parcurs în practicile politice sovietice după moartea lui Stalin din 1953. Noua echipă de putere de la Kremlin a preluat pasivul destul de greu, acumulat de politica externă a Uniunii Sovietice, pe care rivalii lui Hruşciov au calificat-o „voluntaristă”. Coeziunea lagărului socialist era zguduită. Raporturile Est-Vest după criza din Caraibe rămâneau încordate iar problema germană tot nereglementată; în sfârşit, politica sovietică faŃă de Lumea a Treia nu-şi Ńinuse promisiunile. În ciuda faptului că făcuse efortul de a restructura politica externă sovietică, Hruşciov a lăsat în urmă tot atâtea probleme câte moştenise. În aceste condiŃii, pentru noii lideri sovietici trei orientări apăreau esenŃiale: a) să pună stavilă tendinŃelor de dezagregare a lagărului socialist şi să asigure o mai mare integrare sub aspect politic, militar, economic a Ńărilor satelite ale Uniunii Sovietice; b) să normalizeze relaŃiile Est-Vest şi relaŃiile cu China; c) să menŃină o politică de susŃinere a mişcărilor şi regimurilor „progresiste” din Lumea a Treia. Aceste orientări vor fi ilustrate prin trei episoade-cheie ale politicii externe sovietice până în anul 1985: intervenŃia militară în Cehoslovacia, în 1968; semnarea primelor două acorduri sovieto-americane privind

153

limitarea armamentelor strategice, în mai 1972; intervenŃia în Afganistan, în 1979. Cele trei orientări nu au mers toate în aceeaşi direcŃie, şi anume a unei destinderi a relaŃiilor internaŃionale. Ele nu sunt totuşi incoerente şi nu dovedesc, în fapt – cum au bănuit mult timp observatorii străini – confruntări între „porumbeii” şi „uliii” din sânul conducerii de la Moscova. A existat în realitate o logică între acŃiunile, în aparenŃă foarte diferite, duse între toate cele trei sfere ale politicii externe sovietice: lagărul socialist, relaŃiile Est-Vest, Lumea a Treia. (Nicolas Werth, op.cit., pp. 106-107). Trecerea la înfăptuirea noii orientări a politicii externe sovietice, după căderea lui Hruşciov, şi anume aceea care viza coeziunea blocului estic, a adus în teoria şi practica relaŃiilor internaŃionale, în 1968, „Doctrina suveranităŃii limitate”, botezată în Occident „Doctrina Brejnev”, întrucât a rămas legată de numele liderului de la Kremlin. Această doctrină avea să fie agreată şi susŃinută de unii dintre liderii statelor din blocul estic, între aceştia fiind şi unii care se afirmaseră ca reformatori şi apărători ai valorilor naŃionale, precum Wladyslaw Gomulka. Potrivit terminologiei vremii, „Doctrina suveranităŃii limitate” stipula că relaŃiile dintre statele socialiste se bazau nu numai pe principiile dreptului internaŃional, considerate principii general-democratice, ci şi, înainte de toate, pe internaŃionalismul socialist/proletar, care presupunea solidaritatea tuturor statelor blocului pentru destinele sistemului socialist în fiecare stat care aparŃine respectivului bloc. Conceptul era relativ nou, pentru că dreptul la intervenŃie al Uniunii Sovietice în viaŃa politică internă a statelor din sfera sa de influenŃă, inclusiv cu mijloace militare, fusese aplicat prin intervenŃia trupelor sovietice în Berlinul de Est în 1953, apoi în Ungaria în 1956. În 1968, a venit rândul Cehoslovaciei să suporte intervenŃia militară a celor cinci state ale OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia: Uniunea Sovietică, Polonia, Republica Democrată

154

Germană, Ungaria şi Bulgaria, al cărei rezultat a fost înăbuşirea „Primăverii de la Praga”. Mişcarea politică reformatoare din Cehoslovacia din anul 1968 a fost botezată cu numele festivalului „Primăvara de la Praga” – cel mai important eveniment anual al vieŃii muzicale cehoslovace, începând din anul 1946, organizat în jurul datei de 12 mai, la comemorarea morŃii compozitorului Bedřich Smetana – creatorul şcolii muzicale naŃionale cehe. În zilele de 3-5 ianuarie 1968, o plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Cehoslovac l-a înlocuit pe liderul care urma neabătut linia trasată de la Kremlin, Antonín Novotný, din funcŃiile de primsecretar al Partidului Comunist Cehoslovac cu Alexander Dubček. La 22 martie, Novotný este nevoit să demisioneze din funcŃia de preşedinte al Cehoslovaciei, fiind înlocuit după o săptămână de generalul Ludvík Svoboda. Alexander Dubček a îndepărtat imediat din conducerea partidului comunist pe majoritatea adepŃilor lui Novotný, care au fost înlocuiŃi cu o echipă de conducere în care intrau comunişti tineri şi înclinaŃi spre reforme. La 5 aprilie 1968, noua echipă adoptă un Program de acŃiune al Partidului Comunist din Cehoslovacia. Programul nu repune în discuŃie principiile marxiste şi confirmă, în preambul, rolul conducător al partidului comunist. Partidul nu mai este conceput ca o putere autoritară. În Program se prevedea un statut egal şi autonomie pentru Slovacia, reabilitarea victimelor trecutului şi „democratizarea” sistemului economic şi politic. Se promova acum, în mod oficial, ceea ce Programul numea „socialismul cu faŃă umană”. Documentul menŃiona o perioadă de tranziŃie de zece ani, timp în care Partidul Comunist Cehoslovac avea să permită apariŃia altor partide cu care va concura în alegerile parlamentare. Nu erau idei originale dar, afirmate public de către un partid comunist

155

aflat la putere, au provocat un seism politic. Era începutul „Primăverii de la Praga”. Caracteristic este faptul că, deşi partidul comunist era iniŃiatorul programului de reforme, curând avea să se contureze, chiar în interiorul lui, o grupare, care, făcându-se purtătoarea de cuvânt a „străzii”, dorea să împingă lucrurile mai departe decât intenŃionau Dubček şi echipa sa. După părerea conducătorilor altor state comuniste, exista pericolul ca această grupare să devină preponderentă în partid şi să deturneze cursul evenimentelor, punând „în pericol cauza socialismului în Cehoslovacia”. (Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de politică externă românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998, pp. 124-125). La 23 martie 1968 s-au reunit la Dresda conducătorii Bulgariei, Cehoslovaciei, Republicii Democrate Germane, Poloniei, Ungariei şi Uniunii Sovietice, care, luând în dezbatere „situaŃia din Cehoslovacia”, au adoptat un comunicat prin care se exprima „încrederea că proletariatul şi oamenii muncii din Cehoslovacia, sub conducerea partidului comunist, vor asigura în continuare progresul construcŃiei socialiste în Ńară”. În realitate însă, conducătorii celor cinci state partenere de bloc exprimau îngrijorări cu privire la posibilitatea ca partidul cehoslovac să piardă controlul asupra evoluŃiilor social-politice din Ńară. (Constantin Vlad, op.cit., p. 591). Evenimentele din primăvara şi vara anului 1968 din Cehoslovacia gravitau în jurul unor iluzii contemporane. Prima, frecventă după publicarea Programului de acŃiune, era aceea că libertăŃile şi reformele preconizate puteau fi integrate în proiectul socialist/comunist. Se credea că „socialismul cu faŃă umană” nu era doar un reflex sau un compromis retoric ci, reprezenta o „a treia cale”, un socialism democratic compatibil cu instituŃii libere, care să respecte libertăŃile şi drepturile individuale şi dezideratele colective. DiferenŃa dintre stalinismul discreditat al

156

generaŃiei Novotný şi idealismul reînnoit al perioadei Dubček era neîndoielnică – chiar şi pentru membrii de partid. Se credea că partidul comunist câştigase prestigiu şi popularitate (în decembrie 1967 16,9% dintre cetăŃenii Cehoslovaciei erau membrii de partid) şi că poporul se declarase spontan în favoarea socialismului. Aceasta era desigur o exagerare, dar nu complet străină de spiritul vremii, ceea ce alimenta la rândul său o altă iluzie. Încurajat de demonstraŃii publice de sprijin, un nou guvern, instalat pe 19 aprilie, sub conducerea lui Oldřich Černík, a renunŃat practic la controlul opiniilor exprimate în public. La 26 iunie a fost abolită cenzura din presa scrisă, din radio şi televiziune. În aceeaşi zi s-a anunŃat că Cehoslovacia urma să devină un veritabil stat federal, alcătuit dintr-o republică socialistă cehă şi o republică socialistă slovacă. O a treia iluzie şi cea mai periculoasă: convingerea lui Dubček că putea Ńine Moscova la distanŃă, că va reuşi să-i convingă pe liderii sovietici că evenimentele din Cehoslovacia era benigne – că aveau chiar de câştigat din popularitatea recentă a comuniştilor cehoslovaci şi din credinŃa regăsită într-un proiect socialist reînnoit. Dacă Dubček a făcut această eroare de calcul, el şi ceilalŃi lideri reformişti au înŃeles greşit lecŃia ungară din 1956. Credeau că vina lui Imre Nagy fusese cererea de ieşire din Pactul de la Varşovia şi declaraŃia privind neutralitatea Ungariei. Câtă vreme Cehoslovacia rămânea în Pact şi era incontestabil aliata Uniunii Sovietice, Brejnev şi colegii săi aveau să-i lase în pace. (Tony Judt, op.cit., p. 407). În 1968, însă, Uniunea Sovietică nu era atât îngrijorată de securitatea militară, ci, mai mult de pierderea monopolului de către partidul comunist. Încă de la 21 martie, la o întâlnire a Biroului Politic sovietic, şeful partidului comunist ucrainean, Petro Şelest, se plângea că exemplul cehoslovac e molipsitor: zvonurile de la Praga afectau negativ starea tineretului ucrainean, raporta el. Fără ştirea autorităŃilor de la

157

Praga, Iuri V. Andropov, şeful KGB-ului, afirma că ar putea fi nevoie de „măsuri militare concrete”, iar în aprilie, ministrul sovietic al Apărării, Andrei A. Greciko, a fost autorizat discret să conceapă un plan de acŃiune pentru operaŃiuni militare în Cehoslovacia. Procesul de liberalizare din Cehoslovacia a îngrijorat tot mai mult Kremlinul; pe 4 şi 5 mai, Dubček şi alŃi comunişti cehoslovaci au fost la Moscova, unde au fost supuşi la critici aspre în legătură cu evoluŃiile din Ńara lor. Dubček a continuat să susŃină că partidul controlează în continuare evenimentele din Cehoslovacia şi că oricât de libere ar deveni exprimările publice, nu se punea problema ca Cehoslovacia să-şi încalce obligaŃiile „frăŃeşti”. La 8 mai erau convocaŃi la Moscova liderii Bulgariei, RDG, Poloniei şi Ungariei. Scopul convocării: informare despre ultimele discuŃii dintre liderii sovietici şi cei cehoslovaci şi stabilirea activităŃilor viitoare. Consfătuirea „celor cinci” a evidenŃiat deosebiri de vederi, cei mai duri fiind Walter Ulbricht, Todor Jivkov, Wladyslaw Gomulka, evident Leonid Ilici Brejnev. János Kádár a încercat să pondereze atitudinile. Cu unele rezerve ale liderului ungar, participanŃii la reuniune au considerat că în Cehoslovacia se pregăteşte o contrarevoluŃie, s-au pronunŃat pentru înlăturarea lui Dubček şi a altor conducători reformişti şi sprijinirea creării unui „nucleu sănătos” în cadrul Partidului Comunist Cehoslovac. Totodată, au susŃinut organizarea unor manevre militare ale OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia. János Kádár a avut aprecieri diferite de ale omologilor săi: „Dacă o luăm în sensul că Mao Zedong şi camarazii lui nu sunt oameni normali, că Fidel Castro este un mic burghez, că Ceauşescu este naŃionalist, iar cehoslovacii au înnebunit cu toŃii, cu asta nu putem rezolva lucrurile.” În accepŃia lui János Kádár, ceea ce se petrecea în Cehoslovacia nu întrunea caracteristicile contrarevoluŃiei, ci, socotea el, „s-a pornit o luptă pentru

158

corectarea greşelilor înfăptuite în trecut, dar conducerea este slabă, nu are sub control partidul, statul, societatea… Dimensiunile confuziilor sunt atestate şi de «Programul de acŃiune» care, luat în sine, este un mare zero.” Declarându-se de acord cu organizarea manevrelor militare, Kádár Ńinea să menŃioneze că „doar prin forŃa armelor nu putem rezolva problema” şi nu se sfia să dea şah la rege: „Merită să ne amintim şi de faptul că în 1956, în Ungaria, deşi trupele sovietice au fost acolo, un pretext bun pentru dezlănŃuirea contrarevoluŃiei a fost chiar imixtiunea trupelor sovietice”. (Mihai Retegan, op.cit., pp. 146-148). La 14 iulie 1968, la o întâlnire a şefilor de partid din URSS, Polonia, RDG, Ungaria şi Bulgaria, Ńinută la Moscova, s-a hotărât să fie trimisă o scrisoare amicală Partidului Comunist Cehoslovac prin care se avertiza asupra riscului unei contrarevoluŃii, precizându-se că: „SituaŃia din Cehoslovacia periclitează interesele vitale comune ale altor Ńări socialiste”. Două săptămâni mai târziu, Dubček şi Brejnev s-au întâlnit la Čierna nad Tisou (un mic orăşel de frontieră din Estul Slovaciei), unde liderul cehoslovac a încercat din nou să-l convingă pe omologul său sovietic că partidul său nu îşi primejduia poziŃia atunci când promova reforme, ba chiar îşi consolida sprijinul popular. Dar liderul sovietic n-a putut fi convins. La 3 august 1968 s-au întrunit la Bratislava statele Pactului de la Varşovia (fără România), unde Brejnev a explicat astfel doctrina care-i va purta pe viitor numele: „Fiecare partid comunist e liber să aplice principiile marxism-leninismului şi socialismului în Ńara sa, dar nu trebuie să se abată de la aceste principii dacă vrea să rămână un partid comunist… O verigă slabă în sistemul mondial al socialismului afectează direct toate Ńările socialiste; ele nu pot rămâne indiferente.” (Apud Tony Judt, op.cit., p. 408). În noaptea de 20 spre 21 august 1968, circa o jumătate de milion de militari (20 divizii, 7.500 tancuri şi peste 1.000 de avioane) aparŃinând

159

celor cinci state membre ale Pactului de la Varşovia – Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană şi Uniunea Sovietică – au intrat în Cehoslovacia şi au ocupat sau au blocat zone şi puncte strategice: aeroporturi, instituŃii guvernamentale şi de partid, cazărmi etc. (OperaŃia „Dunărea”). Invadarea Cehoslovaciei a suscitat o rezistenŃă pasivă şi multe proteste stradale, mai ales la Praga, dar, la dispoziŃia guvernului cehoslovac, nu s-au înregistrat alte manifestări deschise de ostilitate. Cehii au reacŃionat prin scoaterea semnelor de circulaŃie, în aşa fel încât invadatorii să nu ştie unde se află; lumea de pe stradă huiduia trupele invadatoare. IntervievaŃi mai târziu, comandanŃii de rang superior polonezi şi unguri au recunoscut că, după ce au intrat în Cehoslovacia, soldaŃii lor au fost derutaŃi şi consternaŃi – li se spusese că vin în apărarea unui stat aliat ameninŃat de „imperialiştii americani” şi „revanşarzii vestgermani”. Primirea ostilă i-a surprins pe liderii de la Kremlin, întrucât fuseseră făcuŃi să creadă că tancurile vor fi întâmpinate cu bucurie. Alexander Dubček şi alŃi lideri cehoslovaci au fost arestaŃi, aduşi la Moscova şi obligaŃi să semneze un document prin care renunŃau la o parte din prevederile programului reformist şi agreau ocupaŃia sovietică a Ńării lor; Brejnev şi ceilalŃi lideri de la Kremlin au fost nevoiŃi să accepte faptul că reformiştii se bucurau de sprijinul popoarelor ceh şi slovac şi au acceptat să rămână oficial la conducerea Ńării. După câteva demonstraŃii publice în apărarea reformelor, desfăşurate în oraşele industriale din Boemia şi Moravia, Kremlinul a profitat de ocazie pentru a-l înlătura pe Dubček, care la 17 aprilie 1969 este înlocuit de unul dintre foştii săi colegi, Gustáv Husák. Ca slovac şi fostă victimă a unui proces politic de tip stalinist şi închis pentru „naŃionalism”, Husák era candidatul ideal pentru a curăŃa Cehoslovacia de „erezia reformistă”, fără a fi acuzat de întoarcere la anii lui Stalin.

160

În concluzie, pot fi distinse două tipuri de motivaŃii care au dictat intervenŃia militară împotriva „Primăverii de la Praga”: primele sunt de ordin strategic şi de politică externă; celelalte, considerate mai importante, erau de ordin intern, legate de coeziunea sistemului sovietic. Împreună cu Polonia şi Republica Democrată Germană, Cehoslovacia constituia o poziŃie cheie în dispozitivul strategic al Pactului de la Varşovia. Sovieticii nu puteau decât să se neliniştească din cauza declaraŃiilor unor înalŃi conducători cehi şi slovaci, care vizau necesitatea reducerii influenŃei sovietice în Comandamentul unificat al OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia. Republica Democrată Germană, care s-a dovedit cea mai ostilă „Primăverii de la Praga” se temea de apropierea Cehoslovaciei de Republica Federală Germania. În sfârşit, dezvoltarea relaŃiilor privilegiate între Iugoslavia, România şi Cehoslovacia (Tito, apoi Ceauşescu fuseseră primiŃi triumfal la Praga puŃin înainte de intervenŃia din august) putea să nască la Moscova temeri în privinŃa reapariŃiei, sub o formă nouă, a Micii ÎnŃelegeri, alianŃă care legase cele trei Ńări în perioada interbelică. Poate mai mult decât problemele de politică externă, evoluŃiile interne din Cehoslovacia au provocat neliniştea conducătorilor sovietici. Abolirea cenzurii, procesul de democratizare, de liberalizare socialpolitică, se puteau propaga în întregul bloc estic, inclusiv în URSS. Spre deosebire de ceea ce s-a petrecut în 1956, motivele de intervenŃie militară în Cehoslovacia s-au întemeiat în 1968, în realitate, mai mult pe riscurile presupuse decât pe primejdii concrete. Profund conservatoare, conducerea sovietică nu mai era dispusă să primească provocarea unei situaŃii care risca, în orice moment, să scape de sub controlul său. De aceea, cel mai înalt reprezentant al puterii sovietice a adoptat singura soluŃie adecvată din punctul lui de vedere: ocuparea militară a Cehoslovaciei.

161

România a manifestat, încă din ianuarie 1968, o mare simpatie faŃă de „Primăvara de la Praga”. Românii presupuneau în mod logic că politica externă a Cehoslovaciei va fi mult mai autonomă şi mai originală decât în perioada anterioară, ceea ce crea premise pentru o alianŃă solidă a celor două Ńări şi pentru acŃiuni comune pe plan internaŃional. Pe 21 august 1968, în faŃa participanŃilor la un mare miting din PiaŃa Palatului Republicii (circa 100.000 de bucureşteni), Nicolae Ceauşescu a declarat că invadarea Cehoslovaciei este o pagină ruşinoasă în istoria mişcării comuniste şi a relaŃiilor dintre Ńările socialiste. A doua zi, Marea Adunare NaŃională adopta o declaraŃie prin care condiŃiona acceptarea oricărei prezenŃe militare străine în România de către o hotărâre expresă a forului legislativ suprem al Ńării. S-au constituit gărzi patriotice înarmate, s-au adoptat măsuri urgente de apărare a teritoriului naŃional în ipoteza unei acŃiuni militare care putea avea loc la frontierele de stat ale României. La 24 august, Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito se întâlneau la VîrşeŃ. Cu acel prilej i s-a cerut lui Tito ca, în caz că România ar fi fost atacată de aliaŃii săi din OTV, trupele române să se poată retrage pe teritoriul Iugoslaviei. Tito accepta cu menŃiunea că aceste trupe urmau să fie dezarmate, în conformitate cu reglementările internaŃionale. În acelaşi timp, el îi îndemna pe români să fie prudenŃi. Alături de luări de poziŃii politice de prevenire a unei acŃiuni militare punitive împotriva României, venite de la Washington, Beijing şi din alte capitale, liderii de la Bucureşti primeau sfaturi asemănătoare de prudenŃă. În legătură cu o posibilă invadare a României, ambasadorul sovietic la Washington, Anatoli Dobrânin, relatează în memoriile sale că Dean Rusk, secretarul de Stat al SUA, l-a întrebat pe neaşteptate dacă după invazia Cehoslovaciei urmează rândul României. Între timp, americanii primiseră informaŃii despre mişcările de trupe sovietice la frontierele României, despre zvonurile care circulau privind invadarea

162

României de către Uniunea Sovietică şi că se făceau presiuni pentru schimbarea lui Nicolae Ceauşescu din funcŃia de secretar general al Partidului Comunist Român. Americanii se temeau nu numai de o posibilă invadare a României, dar şi de o acŃiune în Berlinul Occidental, destinată să deruteze şi să abată atenŃia de la situaŃia din Cehoslovacia. La 28 august, în cursul unei noi întrevederi, Dean Rusk i-a comunicat lui Dobrânin că guvernul american avea informaŃii despre concentrări de trupe sovietice la frontiera cu România, precum şi alte indicii despre o invazie iminentă. „În numele întregii omeniri – a spus Rusk – vă rugăm să nu faceŃi aceasta, căci urmările sunt greu de prevăzut. Noi nădăjduim, de asemenea, că nu vor fi întreprinse acum niciun fel de măsuri sau încercări în privinŃa Berlinului Occidental, ceea ce ar putea provoca o criză internaŃională de proporŃii, o criză pe care vrem prin toate mijloacele să o evităm. Toate acestea ar fi catastrofale pentru relaŃiile sovieto-americane şi pentru întreaga lume.” În urma acestui avertisment, la 31 august, Dobrânin i-a comunicat lui Rusk că informaŃiile privind intenŃiile URSS de a invada România şi de a întreprinde acŃiuni în Berlinul Occidental erau lipsite de temei. (România şi „Primăvara de la Praga”, Institutul NaŃional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2005, pp. 22-23). Atitudinea de condamnare de către România a intervenŃiei militare în Cehoslovacia pentru înăbuşirea „Primăverii de la Praga” s-a bucurat de adeziunea largă a opiniei publice româneşti. Elita intelectuală a sprijinit în acel moment partidul comunist. Nume sonore au aderat atunci la Partidul Comunist Român pentru că au văzut în Ceauşescu nu atât un garant al ideii de suveranitate în interiorul Pactului de la Varşovia, ci un garant al poziŃiei româneşti faŃă de expansionismul sovietic. Atitudinea fermă adoptată în timpul „Primăverii de la Praga” i-a deschis lui Nicolae Ceauşescu calea pentru a-şi consolida propria sa putere în România,

163

precum şi influenŃa în lumea democratică, mai ales în Statele Unite ale Americii şi în Europa de Vest. Astfel, în timp ce Cehoslovacia ocupată a devenit din nou unul dintre sateliŃii sovietici neinteresanŃi, România şi-a câştigat, prin poziŃia ei fermă, un prestigiu internaŃional considerabil, pe care l-a consolidat vizita la Bucureşti, în august 1969, a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon. Războiul din Vietnam. Conflictele politico-militare din Indochina, îndeosebi cele din Vietnam, ocupă un loc aparte în istoria relaŃiilor internaŃionale din timpul Războiului Rece. Originile lor se regăsesc în anii celui de-al doilea război mondial şi sunt legate nemijlocit de fenomenul decolonizării. Înainte de război, Imperiul vietnamez („Regatul celor trei Ky”: Tonkin, Annam şi Cochinchina), Cambodgia şi Laosul constituiseră Uniunea Indochineză Franceză. Invazia japoneză a destrămat aceastră construcŃie geopolitică: Siamul (Thailanda) anexează Laosul, o parte din Cambodgia şi restul zonei sunt ocupate şi supuse administraŃiei japoneze. Alungarea puterilor coloniale occidentale a favorizat, într-o primă etapă, apariŃia mişcărilor pentru independenŃă în Vietnam. În mai 1941, Ho Şi Min şi alŃi lideri comunişti indochinezi au constituit Liga pentru independenŃa Vietnamului/Viêt-Minh. Această organizaŃie le-a asigurat comuniştilor forŃele pe care le-au mobilizat împotriva francezilor, precum şi împotriva trupelor japoneze de ocupaŃie. Viêt-Minh-ul a organizat o armată comandată de Vo Nguyen Giap. La 2 septembrie 1945, Ho Şi Min proclamă Vietnamul Republică Democrată independentă, după abdicarea forŃată a împăratului Bao Dai; în octombrie, francezii revin în partea de Sud a Vietnamului şi îşi restaurează controlul asupra Cochinchinei. AutorităŃile de la Paris au iniŃiat discuŃii cu reprezentanŃii Viêt-Minh-ului în scopul unei autonomii negociate sau a independenŃei Vietnamului, dar la 1 iunie 1946, amiralul Thierry d’Argenlieu, plenipotenŃiarul francez, a proclamat separarea

164

unilaterală a Cochinchinei de partea de Nord a Ńării, sabotând astfel eforturile propriului guvern de a ajunge la un compromis şi întrerupând discuŃiile guvernamentale cu Ho Şi Min. Tot în 1946 Cambodgia îşi reia de la Thailanda provinciile occidentale şi Laosul este ridicat de rangul de regat unificat. Până în toamna aceluiaşi an, forŃele fraceze au bombardat portul Haiphong, iar cele ale Viêt-Minh-ului i-au atacat pe francezi la Hanoi. Astfel a început un prim război al Vietnamului. Între 1946 şi 1949, acest război păstrează caracterele unei confruntări coloniale, soldată cu eşecul FranŃei de a-şi restabili autoritatea în Indochina. Începând din anul 1949, războiul indochinez se internaŃionalizează. Încă de la începutul acestuia, voluntari chinezi luptau sub comanda generalului Giap, iar în vara anului 1949, trupe ale Armatei Roşii chineze erau masate la graniŃa de Sud a Tonkinului. După proclamarea Republicii Populare Chineze, la 1 octombrie 1949, SUA intervin direct pentru a susŃine trupele franceze, apreciind că în contextul Războiului Rece, un conflict colonial se transformase într-un război ameninŃător pentru echilibrul blocurilor politico-militare. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică sprijină Viêt-Minh-ul, căruia i se alătură pe teren trupe chineze. În octombrie 1950, chino-vietnamezii obŃin o victorie importantă la Nord de Tonkin. Confruntările franco-vietnameze se grefează pe o divizare politică internă. Francezii îl readuc pe tron pe Bao Dai şi recunosc, sub autoritatea acestuia, ceea ce îi refuzaseră lui Ho Şi Min, adică independenŃa întregului Vietnam, inclusiv a Cochinchinei. Aceasta independenŃă fictivă nu face decât să relanseze conflictul cu Viêt-Minh-ul, care respinge statul imperial profrancez. Între anii 1951 şi 1953, forŃele franceze resping ofensivele Viêt-Minh-ului din Nord şi din Sud şi reuşesc să împiedice infiltrările acestuia în Laos. Totuşi, trupele franceze se epuizează, iar îndelungatul război de uzură aduce armata franceză în faŃa eşecului. În

165

1953, într-o încercare prost condusă de a ademeni Viêt-Minh-ul într-o luptă deschisă, comandantul francez din Indochina, generalul Henri Navarre a ordonat să se construiască un fort în valea de lângă localitatea Diên Biên Phu. Locul a fost greşit ales; dealuri înalte înconjurau fortul, iar pistele de aterizare amenajate acolo puteau fi atacate cu arme de foc din multe poziŃii, care le dominau ca relief. Când a început să sufle musonul, francezii au devenit, din punct de vedere al aprovizionării, dependenŃi în întregime de ceea ce li se arunca din aer, or, majoritatea bunurilor destinate francezilor cădeau în mâinile vietnamezilor. În primăvara anului 1954, francezii au fost lipsiŃi de orice posibilitate de a primi vreun sprijin; o cerere ca americanii să lovească din aer a fost respinsă de preşedintele Eisenhower. La 7 mai 1954, francezii au fost nevoiŃi să capituleze. Circa 2.300 dintre apărătorii iniŃiali fuseseră ucişi şi alŃi 5.100 răniŃi. Bătălia de la Diên Biên Phu a dus la Acordurile de la Geneva din 21 iulie 1954 asupra Vietnamului şi la încheierea primului război din Indochina. La 8 mai 1954 s-au reunit, la Geneva, pentru a examina problemele referitoare la Indochina, reprezentanŃii Vietnamului de Nord şi ai Vietnamului de Sud, împreună cu reprezentanŃii Uniunii Sovietice, Republicii Populare Chineze, FranŃei, Marii Britanii, Statelor Unite ale Americii, Cambodgiei şi Laosului. În cursul negocierilor se vor contura două soluŃii: una, înaintată de FranŃa, care propunea gruparea forŃelor beligerante în zonele pe care le controlau în momentul încheierii armistiŃiului; cealaltă, propusă de Marea Britanie, preconiza împărŃirea Vietnamului în două printr-o linie de demarcaŃie care să treacă prin zona de mijloc a Ńării. Această propunere era însuşită de reprezentantul SUA, precum şi de Republica Democrată Vietnam. În faŃa ezitărilor franceze faŃă de soluŃia împărŃirii Vietnamului, preşedintele american şi premierul britanic, reuniŃi la Washington, au înaintat Parisului o DeclaraŃie comună

166

prin care asigurau FranŃa că Marea Britanie şi SUA vor respecta eventualul acord de armistiŃiu, dacă Viêt-Minh-ul evacua teritoriul situat la Sud de jumătatea distanŃei dintre paralele 17 şi 18 grade, precum şi Laosul şi Cambodgia. La rândul său, Republica Democrată Vietnam propunea paralela 13 grade. În final, Uniunea Sovietică a sugerat ca linia de demarcaŃie să se afle pe paralela 17 grade, sugestie acceptată de toate părŃile. ConvenŃia de la Geneva se încheia prin adoptarea unei DeclaraŃii finale şi a unor acorduri care prevedeau: încetarea focului în Vietnam, Laos şi Cambodgia; independenŃa Vietnamului, dar împărŃit în două state conform modelului din Coreea – la Nord de paralela 17 grade, Republica Democrată Vietnam, având capitala la Hanoi, iar la Sud, Republica Vietnam, cu capitala la Saigon. S-a mai convenit retragerea trupelor franceze din partea de Nord şi a celor nord-vietnameze din cea de Sud a Ńării; organizarea de alegeri libere, programate să se desfăşoare simultan la data de 20 iulie 1956 sub supravegherea unei comisii formate din reprezentanŃii Indiei, Canadei şi Poloniei. Acordurile erau însoŃite de declaraŃii separate ale unora dintre statele participante. Astfel, guvernul francez arăta că va respecta independenŃa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Vietanmului, Laosului şi Cambodgiei şi că era gata să-şi retragă trupele la cererea acestor Ńări la date ce urmau a fi stabilite. Guvernele Laosului şi Cambodgiei se angajau prin declaraŃii separate să restabilească

unitatea

lor

naŃională

pe

baze

democratice

şi

nediscriminatorii, că nu vor duce o politică agresivă, nu vor adera la alianŃe politico-militare şi nu vor pune la dispoziŃie teritoriile lor unor puteri străine pentru o astfel de politică. Guvernul SUA lua act de documentele ConferinŃei şi se angaja: a) să se abŃină de la ameninŃarea cu forŃa pentru a schimba respectivele documente; b) să considere orice agresiune produsă prin violarea acordurilor convenite ca o ameninŃare

167

serioasă la adresa păcii şi securităŃii internaŃionale; c) să recunoască dreptul poporului vietnamez de a-şi realiza unitatea naŃională prin alegeri libere desfăşurate sub supravegherea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Regimul comunist al lui Ho Şi Min realizează reforma agrară şi naŃionalizarea industriei, fiind susŃinut direct de URSS şi Republica Populară Chineză. În Sud, unde monarhia imperială este abolită, preşedintele republicii, Ngo Dinh Diem, modelează un regim politic autoritar supus faŃă de Statele Unite ale Americii, după exemplul lui Syngman Rhee. „În Indochina, ca şi în Coreea, independenŃa a avut drept contrapartidă inevitabilă diviziunile interne şi împărŃirea geografică, dovezi ale integrării – sau ale înfeudării – faŃă de marile blocuri internaŃionale.” (Larousse. Istorie universală, op.cit., p. 534). După Acordurile de la Geneva, menite să pună capăt primului război din Indochina, administraŃia Eisenhower a decis mai degrabă să sprijine întemeierea unei republici independente în Vietnamul de Sud decât să se confrunte cu posibilitatea ca forŃele comuniste ale lui Ho Şi Min să câştige alegerile naŃionale, prevăzute la Geneva. S-au investit energii americane pentru un stat independent la Sud de paralela 17 grade cu Ngo Dinh Diem la cârmă. În urma unor alegeri trucate, Diem a devenit preşedintele Republicii Vietnam. Încă în 1956, Ngo Dinh Diem declara că guvernul său se confruntă cu atacuri din partea Vietnamului de Nord comunist. În realitate, natura acestor atacuri a rămas una dintre problemele controversate ale războiului din Vietnam. Statele Unite ale Americii văd în aceasta o agresiune a Republicii Democrate Vietnam împotriva Republicii Vietnam. Cei care se opuneau intervenŃiei americane, susŃineau că opoziŃia faŃă de Diem creştea chiar din realitatea Vietnamului de Sud, ca o reacŃie izvorâtă din percepŃia populară.

168

În 1960, comuniştii au înfiinŃat Frontul NaŃional pentru Eliberarea Vietnamului de Sud sau Frontul NaŃional de Eliberare, care şi-a constituit forŃe militare, numite de adversari Viêt-Cong. Guvernul Statelor Unite ale Americii considera că Frontul de Eliberare NaŃională a fost creat pentru ai ajuta pe comunişti în încercarea lor de a răsturna regimul Diem, întrucât rataseră unificarea Vietnamului prin mijloace politice. Războiul din Vietnam va deveni, conform unei sintagme celebre, o întrecere pentru cucerirea „inimilor şi minŃilor” Ńăranilor sud-vietnamezi, care reprezentau circa 80% din populaŃie. Preşedintele Eisenhower a popularizat „principiul dominoului”, susŃinând că, dacă Vietnamul „era pierdut”, întreaga Indochină avea aceeaşi soartă, după care ar fi urmat alte Ńări din Asia de Sud-Est. El a aprobat refuzul lui Ngo Dinh Diem de a se supune testului alegerilor libere, ceea ce era o abatere de la linia fundamentală a politicii americane din timpul Războiului Rece, potrivit căreia conflictul dintre Est şi Vest trebuia rezolvat nu prin forŃa armelor, ci pe baza unor alegeri corecte. Lui Diem i s-a permis să se abată de la acest principiu, ba chiar a fost răsplătit cu ajutor economic şi militar american pentru prima dată, direct, şi nu printr-un intermediar francez. Astfel, „Eisenhower a fost cel care a comis păcatul originar al Americii în Vietnam”; el a împins SUA într-un nou război în Vietnam, numit uneori şi al doilea război din Indochina. La 4 aprilie 1959, Eisenhower declara: „Pierderea Vietnamului de Sud ar pune în mişcare un proces de măcinare care ar putea, pe măsură ce înaintează, să aibă consecinŃe grave pentru noi şi pentru libertate.” (Apud Paul Johnson, op.cit., p. 613). John Kennedy, ca şi predecesorii săi, Truman şi Eisenhower, considera Vietnamul o verigă esenŃială a poziŃiei geopolitice de ansamblu a Statelor Unite ale Americii. Şi el vedea în regimul politic de la Hanoi un substitut al Kremlinului şi era de acord cu cele două administraŃii americane anterioare că apărarea Vietnamului de Sud era esenŃială pentru

169

strategia globală de stăvilire a comunismului. Kennedy nu voia să facă din forŃa militară un panaceu, deşi avea în vedere folosirea ei. Când a ajuns la Casa Albă, în 1961, personalul militar american din Vietnamul de Sud se ridica la 900, iar când a fost asasinat, în noiembrie 1963, numărul respectiv era de 16.000 de militari. Blocarea înaintării comunismului înspre Sud trebuia realizată nu atât pe calea armelor. Sarcina consta, mai curând, în a împământeni puternic un sentiment non-comunist în zonă. Ceea ce trebuie să ofere SUA popoarelor din Asia de Sud-Est – afirma Kennedy – „este o revoluŃie – o revoluŃie politică, economică şi socială mult superioară oricărei oferte comuniste.” (Apud Henry Kissinger, op.cit., p. 565). În consecinŃă, Statele Unite ale Americii aveau să se implice mai mult în politica internă a Vietnamului de Sud, tinzând să dispună de consilieri proprii la toate nivelele administraŃiei sudvietnameze. Dar luptele de gherilă deveneau în curând un adevărat război între Nord şi Sud, iar forŃele americane aveau să fie atrase rapid în acest război. În noiembrie 1961, Kennedy a autorizat trimiterea în Vietnam a primilor 7.000 de soldaŃi americani. Generalul Maxwell Taylor, care a recomandat această măsură, l-a prevenit că, dacă lucrurile se deteriorau, „va fi greu să rezistăm presiunii de a trimite întăriri”, ceea ce se va confirma. Kennedy a acceptat un compromis fără speranŃă, în care ajutorul militar, în cantităŃi tot mai mari, dar niciodată hotărâtoare, era acordat unui guvern-client, pe care nu-l putea controla. Exasperat că nu reuşise să obŃină în Vietnam un succes răsunător, el a dat vina pe Ngo Dinh Diem, în loc să dea vina pe politică. În toamna anului 1963, Kennedy a autorizat în secret sprijin american pentru o lovitură de stat împotriva lui Diem; aceasta a avut loc, conform planului, la 1 noiembrie 1963, când Diem este asasinat, iar CIA a furnizat 42.000 de dolari în mite pentru soldaŃii care au instituit o juntă militară la conducerea Vietnamului

170

de Sud. Trei săptămâni mai târziu, Kennedy însuşi este asasinat, iar Lyndon Johnson îi urmează la Casa Albă. În timpul administraŃiei Jonhnson se va consolida orientarea spre o angajare militară americană în Vietnam. La 7 august 1964, Congresul SUA a adoptat o rezoluŃie prin care erau aprobate raiduri aeriene „punitive” asupra unor Ńinte din Vietnamul de Nord şi care îi conferea preşedintelui Johnson autoritatea „de a lua toate măsurile necesare, inclusiv folosirea forŃelor armate” pentru a-i ajuta pe membrii SEATO săşi „apere libertatea”. RezoluŃia a fost adoptată ca răspuns la presupusele atacuri din 2 şi 4 august, efectuate de navele de patrulare nord-vietnameze împotriva distrugătorului american Maddox în Golful Tonkin. (RezoluŃia a fost cunoscută mai târziu sub denumirea de Hotărârea asupra Golfului Tonkin.) Cercetările ulterioare au evidenŃiat faptul că informaŃiile serviciilor secrete care au stat la baza acestei rezoluŃii nu erau corecte, şi este posibil să fi fost inventate de guvernul SUA. Totuşi, această rezoluŃie a fost un cec în alb pentru politica lui Johnson în Vietnam şi a permis astfel implicarea militară activă a SUA în război prin raidurile de bombardamente asupra oraşelor nord-vietnameze. După ce a repurtat o victorie electorală concludentă, cu o platformă politică de neagresiune, Johnson a procedat exact contrariul, ordonând trimiterea în Vietnam a unui mare număr de militari (circa 125.000 de militari la 28 iulie 1965). În februarie 1965 au avut loc primele bombardamente aeriene americane asupra Vietnamului de Nord. La 8 februarie 1965, Adunarea NaŃională a Republicii Democrate Vietnam adresa un apel către parlamentele statelor lumii în care se pronunŃa pentru soluŃionarea paşnică a problemei vietnameze. Peste trei zile, guvernul francez cerea reconvocarea ConferinŃei de la Geneva pentru a se pune capăt intervenŃiei din afară asupra Nordului şi Sudului Vietnamului. Uniunea Sovietică şi Republica Democrată Vietnam au anunŃat că sprijină iniŃiativa FranŃei,

171

dar SUA au respins-o. La 12 februarie, secretarul general al ONU, U Thant, făcea un apel la reŃinere şi propunea organizarea urgentă a unei întâlniri exploratorii cu participarea FranŃei, Marii Britanii, SUA, URSS, Vietnamului de Sud şi Vietnamului de Nord în scopul revitalizării ConferinŃei de la Geneva. Statele Unite ale Americii vor fi însă împotriva acestei iniŃiative. La 8 martie 1965, primele contingente de puşcaşi marini americani debarcau în Vietnamul de Sud; în iunie, acelaşi an, Washingtonul autoriza participarea trupelor americane la acŃiuni deschise de luptă împotriva Frontului NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud; începea angajarea Statelor Unite ale Americii cu unităŃi militare regulate în războiul din Vietnam. A urmat o prezenŃă americană sporită în Vietnamul de Sud, care, la 1 august 1968, însuma 541.000 de militari. Escaladarea războiului din Vietnam a fost însoŃită de acŃiuni politico-diplomatice. La 1 aprilie 1965, 17 state membre ale Mişcării de Nealiniere adoptau un apel pentru convorbiri imediate, fără precondiŃii, în vederea rezolvării politice a problemei vietnameze în spiritul Acordurilor de la Geneva. Apelul aprecia că intervenŃia străină, inclusiv cea militară, agravează situaŃia, că recurgea la forŃă şi la presiune sub diferite forme este contrară drepturilor poporului vietnamez la pace, libertate şi independenŃă şi nu poate duce decât la generalizarea războiului, cu consecinŃe catastrofale. La 7 aprilie, acelaşi an, preşedintele Johnson se pronunŃa pentru convorbiri necondiŃionate cu Vietnamul de Nord şi enunŃa ideea unei reduceri reciproce a forŃelor participante la conflict. Oferta era însă respinsă de Republica Democrată Vietnam, considerând că, fără un angajament din partea americană privind încetarea intervenŃiei în Vietnam, astfel de convorbiri ar da legitimitate intervenŃiei respective. La rândul său, Republica Democrată Vietnam făcea public un plan în patru puncte privind soluŃionarea paşnică a problemei vietnameze. Acestea erau următoarele: 1) recunoaşterea drepturilor fundamentale ale

172

poporului vietnamez la pace, independenŃă, unitate şi integritate teritorială. În acest sens, conform Acordurilor de la Geneva, se prevedea ca SUA să înceteze intervenŃia militară în Vietnamul de Sud şi actele de război împotriva Vietnamului de Nord; 2) până la reunificarea paşnică a Vietnamului, Nordul şi Sudul Ńării să se abŃină de a intra în alianŃe militare cu alte Ńări şi să nu admită pe teritoriul lor baze militare străine; 3) problemele interne ale Vietnamului de Sud să fie rezolvate de poporul din această parte a Ńării, fără vreun amestec din afară; 4) reunificarea Vietnamului trebuia realizată de vietnamezi la adăpost de orice intervenŃie străină. Conducerea de la Hanoi considera că acceptarea acestui plan ar crea condiŃii favorabile rezolvării paşnice a problemei vietnameze, făcând posibilă reconvocarea ConferinŃei de la Geneva. Planul prezentat de premierul Pham Van Dong era o primă expunere cuprinzătoare a poziŃiei conducerii nord-vietnameze în ansamblul problemelor privind Vietnamul; el avea să constituie un punct de reper al iniŃiativelor diplomatice ale părŃilor aflate în conflict sau ale terŃilor în anii următori. Implicarea crescândă a SUA în război a dat naştere unui fenomen fără precedent: Mişcarea pentru Pace în Vietnam, a cărei amploare va influenŃa poziŃia finală a Washington-ului faŃă de conflict. Un moment important în cristalizarea acestei mişcări l-a constituit Apelul către poporul şi Congresul SUA din februarie 1966, prin care profesori din 69 de universităŃi şi colegii cereau încetarea intervenŃiei în Vietnam. Concomitent, s-au desfăşurat acŃiuni de protest pe plan internaŃional. Astfel, tot în februarie 1966, Consiliul Mondial al Bisericilor îndemna la încetarea urgentă a războiului din Vietnam şi propunea ca la negocierile de pace să participe şi Frontul NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud. Urma, în octombrie 1966, o enciclică a Papei Paul al VI-lea în care se cerea încetarea războiului din Vietnam. Un puternic impact asupra

173

opiniei publice l-a reprezentat constituirea, la Stockholm, a Tribunalului InternaŃional asupra crimelor de război din Vietnam. Acest Tribunal a fost organizat din iniŃativa unor personalităŃi ale ştiinŃei şi culturii, între care se aflau filosoful britanic Bertrand Russell şi filosoful francez JeanPaul Sartre. În timpul audierilor, desfăşurate între 2-10 mai 1967, Statele Unite ale Americii au fost acuzate de agresiune în Vietnam şi de distrugere prin bombardamente a unor obiective civile. Între 29 ianuarie şi 25 februarie 1968, gherilele Viêt-Cong şi unităŃile armatei nord-vietnameze au declanşat o amplă acŃiune militară în Vietnamul de Sud, cunoscută sub denumirea de Ofensiva Tet (la 30 ianuarie erau sărbătorile de Anul Nou, numite Tet); ele au invadat, de asemenea, ambasada SUA din Saigon, o clădire despre care, cu numai câteva săptămâni în urmă se spusese că este cea mai sigură din lume. Planificatorii Ofensivei Tet vedeau posibile trei rezultate: 1) forŃele lor vor câştiga o bătălie care va sili Statele Unite ale Americii să înceapă negocieri pentru a pune capăt războiului; 2) ei vor avea un succes parŃial care, cu toate acestea, va permite forŃelor americane şi sud-vietnameze să recucerească zone importante şi să continue războiul; 3) ei vor eşua complet, încurajând astfel SUA să aducă mai multe trupe în Vietnam şi să extindă războiul spre Nord. Ofensiva a luat prin surprindere Statele Unite ale Americii şi Vietnamul de Sud. Ca un element-cheie al planului strategic de inducere în eroare, nord-vietnamezii au efectuat în toamna anului 1967 o serie de raiduri în zona rurală, în special de-a lungul frontierei cu Laosul, pentru a abate atenŃia forŃelor americane de la apărarea oraşelor. Două divizii nord-vietnameze au atacat avanpostul infanteriei marine americane de la Khe Sanh, aproape de frontiera cu Laosul, angajându-se într-o bătălie care a devenit cunoscută ca un Diên Biên Phu american. În timp ce armata americană se concentra asupra zonei rurale, comuniştii îşi începeau ofensiva. Asemeni altor aspecte ale

174

războiului din Vietnam, ofensiva Tet nu este uşor de evaluat. Planificatorii ei au socotit, probabil, că au obŃinut rezultatul 2. Nordul nu a învins Sudul şi nici nu a provocat o revoluŃie acolo şi a suferit pierderi enorme: peste 40.000 de oameni, în condiŃiile în care şi Viêt-Cong-ul a suferit pierderi grele. Având în vedere aceste rezultate, liderii militari americani au apreciat Tetul drept o înfrângere a comuniştilor, dar ofensiva – în special asaltul asupra ambasadei, pe care relatările de presă le-au prezentat ca o dezlănŃuire a infernului – au avut un impact enorm în Statele Unite ale Americii, echivalând, în fapt, cu o victorie psihologică pentru Hanoi. În episodul de la ambasadă fusese vorba de un taxi vechi şi un camion care au oprit în faŃa clădirii acesteia; 19 sau 20 de luptători Viêt-Cong au sărit din cele două vehicule, printr-o explozie au făcut o gaură în zid şi s-au năpustit în curte, împuşcând 5 membrii ai gărzii americane. Faptul că nord-vietnamezii şi Viêt-Cong-ul au pătruns în oraşe a afectat siguranŃa de sine a americanilor. Rapoartele optimiste despre război, trimise la Washington de Statul Major al generalului William Westmoreland erau contestate la scenă deschisă în emisiuni de ştiri televizate. AdministraŃia preşedintelui Lyndon Johnson nu şi-a mai revenit niciodată din şocul produs de atacurile Tet. Impresia lăsată de această ofensivă a persistat în timp datorită relatărilor iniŃiale despre o victorie comunistă, chiar dacă mai târziu acestea s-au dovedit a fi exagerate. Rezultatele Ofensivei Tet au adus o modificare substanŃială în privinŃa poziŃiei Statelor Unite ale Americii în problema negocierilor cu Vietnamul de Nord. La 3 aprilie 1968, între guvernele de la Washington şi Hanoi s-a realizat un acord privind începerea unor convorbiri bilaterale în problema încetării totale a bombardamentelor împotriva Vietnamului de Nord. Astfel, apărea posibilitatea intrării în scenă a diplomaŃiei, care îşi va asuma responsabilităŃi, în condiŃii când şi Statele Unite ale Americii

175

şi Vietnamul de Nord aveau să apeleze periodic la forŃa militară pentru a impune soluŃii negociate. La 1 noiembrie 1968, Washingtonul anunŃa încetarea tuturor bombardamentelor asupra Republicii Democrate Vietnam şi propunea începerea de negocieri la Paris în vederea găsirii unei soluŃii în problema vietnameză la care să participe reprezentanŃii Statelor Unite ale Americii, Republicii Democrate Vietnam, Republicii Vietnam şi Frontului NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud. Se conturau condiŃii pentru aşezarea părŃilor beligerante la masa negocierilor; nimeni nu anticipa atunci că aceste negocieri aveau să dureze aproape patru ani. Alegerea lui Richard Nixon în funcŃia de preşedinte al Statelor Unite ale Americii a adus un plus de determinare din partea Washingtonului

pentru

o

soluŃie

în

problema

Vietnamului.

„AdministraŃiei Nixon i-a revenit scoaterea Americii din prima experienŃă a unui război necâştigat şi din primul angajament extern în care convingerile morale ale Americii s-au aflat în conflict cu ceea ce era posibil de făcut. PuŃine obiective de politică externă s-au dovedit a fi mai contorsionate; nicio Ńară nu a reuşit o asemenea tranziŃie fără chin.” (Henry Kissinger, op.cit., p. 587). Mişcarea pentru Pace în Vietnam considera războiul atât de contrar idealurilor americane încât orice retragere, inclusiv una care ar fi însemnat umilirea Americii, trebuia efectuată fără amânări. Noul şef de la Casa Albă însă, animat de convingerea că o victorie împotriva comuniştilor vietnamezi nu era posibilă, dorea să negocieze o retragere onorabilă din Vietnam. În acest scop, el avea să promoveze linia negocierilor simultan cu măsuri hotărâte pe plan militar care nu erau afectate de retragerea treptată a efectivelor americane din Vietnamul de Sud. Periodic, erau reluate bombardamentele asupra Vietnamului de Nord; principalele porturi nord-vietnameze erau minate, ceea ce a creat

176

dificultăŃi crescânde în aprovizionarea Hanoiului pe mare. Astfel de acŃiuni constituiau un răspuns la cele ale nord-vietnamezilor care nu-şi vor diminua efortul militar. Succesul tratativelor se contura atunci când, într-un context larg, inclusiv internaŃional, pe plan militar se realiza un anumit echilibru de forŃe între beligeranŃi. Principalii negociatori au fost Henry Kissinger, pe atunci consilier pentru problemele securităŃii naŃionale, din partea americană, şi Le Duc Tho, al patrulea om în structura de putere de la Hanoi, din partea nordvietnameză. PoziŃia fundamentală a diplomaŃiei americane, urmărită până la finalizarea tratativelor, a constat în departajarea aspectelor militare de cele politice. În prima categorie intrau încetarea ostilităŃilor militare între SUA şi Vietnamul de Sud, pe de o parte, Vietnamul de Nord şi Frontul NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud, pe de altă parte, cu încheierea unui tratat de pace, retragerea nord-vietnamezilor din Vietnamul de Sud, din Laos şi Cambodgia şi a trupelor americane din Vietnamul de Sud, schimbul de prizonieri. Din a doua categorie făceau parte problemele privind puterea de stat în Vietnamul de Sud şi, implicit, soarta regimului de la Saigon, şi perspectiva eventualei unificări a Vietnamului. Prima categorie de probleme urma să fie examinată şi soluŃionată prin tratative la Paris; pentru a doua negocierile cvadripartite aveau doar menirea de a stabili cadrul în care sud-vietnamezii urmau să decidă asupra regimului politic de la Saigon. Această poziŃie a diplomaŃiei americane va sfârşi prin a fi acceptată de celelalte părŃi, făcând posibile acordurile la care s-a ajuns în negocierile de pace. La 3 noiembrie 1969, preşedintele Nixon anunŃa că în colaborare cu guvernul Thieu a fost elaborat un plan prevăzând retragerea treptată a forŃelor combatante americane din Vietnamul de Sud şi înlocuirea lor cu forŃe sud-vietnameze. Acest plan concretiza politica administraŃiei Nixon privind „vietnamizarea” războiului, care consta în trecerea conducerii şi

177

desfăşurării acestuia în sarcina armatei Republicii Vietnam. Propunerea a fost respinsă de autorităŃile de la Hanoi şi de Frontul NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud, fiind percepută ca o tentativă de subminare a tratativelor de pace. În mai 1970, Richard Nixon a făcea publică retragerea din Vietnam până în primăvara anului 1971 a încă 150.000 de militari americani; pe de altă parte, a anunŃat declanşarea unei puternice ofensive americane şi sudvietnameze în Cambodgia, precizând că această acŃiune era iniaŃiată nu pentru a extinde războiul, ci pentru a-i pune capăt în Vietnam. La 6 mai era constituit un guvern în exil al Cambodgiei, care nu recunoştea regimul Lon Nol de la Pnom Penh. În condiŃiile continuării operaŃiunilor militare, secretarul general al ONU propunea, la 11 iunie 1970, convocarea unei conferinŃe internaŃionale asupra Cambodgiei, la care să participe toate părŃile interesate: guvernul prinŃului Norodom Sihanuk, guvernul Lon Nol, precum şi China, FranŃa, Marea Britanie, SUA, URSS, Canada, India şi Polonia. Lipsită de sprijin, propunerea lui U Thant rămânea un simplu exerciŃiu diplomatic. La 12 iunie, acelaşi an, trupele terestre americane şi sud-vietnameze sunt retrase din Cambodgia. Ca urmare a opoziŃiei crescânde faŃă de implicarea SUA în conflictele militare din Indochina, la 30 iunie 1970 Senatul american adopta un amendament prin care era interzisă trimiterea de trupe americane în Cambodgia, ca şi acordarea de ajutor militar guvernului Lon Nol fără aprobarea expresă a Congresului. Anul 1971 nu a adus elemente fundamentale noi în cursul tratativelor de la Paris. Australia şi Noua Zeelandă au decis să-şi retragă trupele din Vietnamul de Sud până la sfârşitul lunii decembrie. În anul următor, la 22 octombrie, la Paris, s-a ajuns la adoptarea unui proiect de acord privind rezolvarea problemei vietnameze, în care se prevedea: 1) Statele Unite ale Americii respectă independenŃa, suveranitatea, unitatea şi integritatea teritorială a Vietnamului, recunoscute în Acordurile de la

178

Geneva din 1954; 2) La 24 de ore de la semnarea acordului va înceta focul pe întreg teritoriul Vietnamului de Sud. SUA vor înceta toate activităŃile lor militare şi bombardamentele în Vietnamul de Nord; 3) Eliberarea tuturor persoanelor capturate şi deŃinute se va efectua paralel cu retragerea trupelor americane; 4) Principiile vizând înfăptuirea dreptului la autodeterminare sunt: alegeri libere în Vietnamul de Sud, sub supraveghere internaŃională; SUA nu sunt angajate faŃă de nicio tendinŃă politică din Vietnamul de Sud şi nu urmăresc să impună un regim proamerican la Saigon; va fi înfăptuită reconcilierea naŃională şi vor fi garantate

libertăŃile

democratice;

va

fi

înfăptuită

o

structură

administrativă – Consiliul naŃional de reconciliere naŃională – formată din trei componente egale pentru a promova aplicarea de către guvernul revoluŃionar provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud a acordurilor asumate şi pentru a organiza alegerile generale; cele două părŃi din Vietnamul de Sud vor începe consultări în acest scop. Erau prevăzute, de asemenea, măsuri vizând forŃele armate din Vietnamul de Sud, relaŃiile dintre

cele

două

părŃi

din

Vietnamul

de

Sud;

5) Reunificarea Vietnamului se va face în etape prin mijloace paşnice; 6) Se înfiinŃează o comisie cvadripartită mixtă şi o comisiei militară mixtă a celor două părŃi sud-vietnameze. Va fi înfiinŃată o comisie internaŃională de control şi supraveghere. O conferinŃă internaŃională cu privire la Vietnam va fi convocată în termen de 30 de zile de la semnarea acordului; 7) Cele patru părŃi la tratative urmează să respecte în mod strict drepturile naŃionale fundamentale ale popoarelor din Cambodgia şi Laos; 8) În noile condiŃii se vor stabili relaŃii pe bază de egalitate şi respect reciproc între Statele Unite ale Americii şi Republica Democrată Vietnam. SUA vor contribui la efortul de vindecare a rănilor de război, la opera de reconstrucŃie de după război în Republica Democrată Vietnam şi în întrega Indochină. Acordul urma să intre în vigoare odată cu semnarea

179

lui. (Nicolae Ecobescu (coordonator), RelaŃiile internaŃionale postbelice. Cronologie diplomatică. 1965-1980, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p. 213). Între 19 noiembrie şi 15 decembrie 1972 au avut loc două runde de convorbiri cu participarea lui Kissinger şi Le Duc Tho pentru definitivarea şi parafarea proiectului de acord convenit. Dar convorbirile s-au soldat cu un eşec. La 18 decembrie SUA au reluat bombardamentele asupra Vietnamului de Nord. O nouă rundă de convorbiri între Kissinger şi Le Duc Tho începea începea la 8 ianuarie 1973, iar la 15 ianuarie Washingtonul

anunŃa

suspendarea

bombardamentelor, date fiind

progresele obŃinute în negocierile de la Paris. Într-adevăr, la 23 ianuarie, era parafat Acordul privind încetarea războiului şi restabilirea păcii în Vietnam. Acest Acord era semnat la 27 ianuarie de către cele patru părŃi reprezentate la tratative, într-o ceremonie desfăşurată la Paris. Cu acel prilej erau semnate şi următoarele documente: Protocolul cu privire la încetarea focului în Vietnamul de Sud şi la comisiile militare mixte; Protocolul

referitor

la

Comisia

internaŃională

de

control

şi

supraveghere; Protocolul cu privire la remiterea militarilor capturaŃi şi persoanelor vietnameze capturate şi reŃinute. La 6 februarie 1973, Statele Unite ale Americii şi Republica Democrată

Vietnam

conveneau

asupra

convocării

ConferinŃei

InternaŃionale asupra Vietnamului. Această ConferinŃă s-a întrunit la Paris între 26 februarie şi 2 martie la nivel de miniştrii de Externe, în componenŃa următoare: Statele Unite ale Americii, Republica Vietnam, Republica Democrată Vietnam, Guvernul revoluŃionar provizoriu al Vietnamului de Sud, statele membre ale Comisiei InternaŃionale de Control şi Supraveghere – Canada, Indonezia, Polonia şi Ungaria, precum şi China, FranŃa, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. A participat, de asemenea, secretarul general al ONU, Kurt Waldheim. ConferinŃa a

180

adoptat un Act Final, cuprinzând un preambul şi 9 articole. Articolul 2 precizează: „PărŃile reprezentate la ConferinŃă consideră că Acordul din 27 ianuarie răspunde aspiraŃiilor şi drepturilor fundamentale ale poporului vietnamez, şi anume: independenŃa, securitatea, unitatea şi integritatea teritorială a Vietnamului, dreptul la autodeterminare a populaŃiei sudvietnameze.” (Nicolae Ecobescu (coordonator), op.cit., p. 220). O nouă rundă de convorbiri între Kissinger şi Le Duc Tho prefaŃa o reuniune cvadripartită, la Paris, în 13 iunie 1973, care a examinat modul în care se îndeplinea Acordul privind Vietnamul. La reuniune s-a stabilit că SUA urmau să înceteze zborurile de recunoaştere asupra Republicii Democrate Vietnam şi să ducă până la capăt operaŃiunile de deminare a porturilor nord-vietnameze. Cele două părŃi sud-vietnameze se angajau să respecte încetarea operaŃiunilor militare, începând cu 15 iunie 1973. „Astfel, diplomaŃia îşi arăta virtuŃile în încheierea acestui conflict îndelungat şi dureros, cu mize politico-strategice, dar şi ideologice majore. ForŃa militară, singură, se dovedise neputincioasă, dar fără ea nici diplomaŃia n-ar fi avut succes, după cum, odată finalizată faza diplomatică a soluŃiei războiului, forŃa avea să reintre în scenă, determinând rezultatul final al confruntărilor.” (Constantin Vlad, op.cit., p. 589). Confruntările dintre cele două entităŃi sud-vietnameze: Frontul NaŃional de Eliberare şi Guvernul revoluŃionar provizoriu, pe de o parte, şi autorităŃile de la Saigon, pe de altă parte, s-au reluat. După ce, la 28 aprilie 1975, întreg personalul american, inclusiv cel diplomatic, părăsea Vietnamul de Sud, la 30 aprilie Saigonul cădea în mâinile forŃelor comuniste. În curând, el devenea oraşul Ho Şi Min. Între 15 şi 21 noiembrie 1975, o conferinŃă politică consultativă, cu participarea reprezentanŃilor Nordului şi Sudului, adopta principalele documente privind reunificarea naŃională a Vietnamului, iar la 2 iulie 1976,

181

Adunarea NaŃională a Vietnamului unificat adopta o nouă denumire a statului: Republica Socialistă Vietnam. În mai 1977 au început convorbiri americano-vietnameze pentru normalizarea relaŃiilor reciproce, iar la 20 septembrie, acelaşi an, Republica Socialistă Vietnam era admisă în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite. Angajarea militară a Statelor Unite ale Americii în Indochina se încheia fără ca obiectivele pe care şi le-a propus să fie atinse. „America, în orice caz, a plătit pentru aventura sa din Vietnam un preŃ care a fost cu totul disproporŃionat faŃă de orice câştig ce poate fi conceput. A fost în mod clar o greşeală să se pună mize atât de mari pe cauze atât de prost definite. America se implicase în primul rând deoarece aplicase literalmente maximele politicii de succes duse în Europa la o regiune având cu totul alte condiŃii politice, sociale şi economice. Idealismul wilsonian nu permitea nici o diferenŃiere culturală, iar teoria securităŃii colective susŃinea că, securitatea fiind indivizibilă, Ńesătura întregii ordini mondiale avea să se destrame dacă era tras fie şi numai un fir. Prea idealistă pentru a-şi baza politica pe interesul naŃional şi prea centrată pe cerinŃele unui război general în doctrina strategică, America a fost incapabilă să stăpânească o problemă strategică nefamiliară, în care obiectivele politice şi militare erau întreŃesute. Pătrunsă de credinŃa în aplicabilitatea universală a valorilor sale, America a subestimat imens obstacolele aflate în calea democratizării unei societăŃi modelate de confucianism şi în sânul unui popor care se lupta pentru identitate politică sub asaltul unor forŃe din afară.” (Henry Kissinger, op.cit., p. 608).

VI. LUMEA A TREIA, MIŞCAREA DE NEALINIERE ŞI GRUPUL CELOR 77

182

Sistemul relaŃiilor internaŃionale din timpul Războiului Rece a fost mai bogat în conŃinut şi manifestări decât încorsetările pe care le impunea dinamica raporturilor dintre principalele centre de putere. Lumea a Treia – una dintre cele trei lumi în care au fost împărŃite naŃiunile în timpul Războiului Rece – a apărut pe scena internaŃională ca rezultat al mişcărilor de decolonizare postbelice. Statele din Asia, Africa şi America Latină, eliberate de sub tutela colonială şi cele care au suportat mult timp influenŃa Ńărilor dezvoltate, au format un grup de presiune important, în special în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, care va lua forma nealinierii la blocurile politico-militare. Sociologul şi demograful francez Alfred Sauvy a comparat situaŃia acestor state cu aceea a Stării a Treia din Vechiul Regim, vorbind de naşterea unei „a treia lumi” (le tiers monde), ale cărei probleme specifice şi alegere în materie de politică externă vor influenŃa mult timp relaŃiile internaŃionale. Lumea a Treia, spre deosebire de Lumea Întâi (statele capitaliste occidentale dezvoltate industrial) şi Lumea a Doua (Uniunea Sovietică, China şi alte state socialiste), cuprindea Ńări subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, în majoritate din Asia şi Africa, multe dintre ele recent eliberate faŃă de puterile coloniale europene. łările latino-americane au ajuns să fie încadrate în Lumea a Treia la fel ca unele Ńări europene, precum Grecia, cu niveluri scăzute de productivitate. Este important de arătat că expresia Lumea a Treia are o conotaŃie negativă, adică viza state care nu erau nici industrializate şi prospere, nici comuniste. NoŃiunea de Lumea a Treia este, în esenŃă, greu de descifrat, întrucât expresia lui Alfred Sauvy, oricât de fericită ar fi, nu Ńine seamă în suficientă măsură de diversitatea situaŃiilor subdezvoltării şi de faptul că pe parcursul evoluŃiilor ulterioare noŃiunea a fost înrolată, pe drept sau pe nedrept, de susŃinătorii teoriei marxiste asupra relaŃiilor dintre naŃiunile bogate şi cele sărace, în serviciul unei viziuni polemologice a relaŃiilor

183

internaŃionale. O definiŃie a Lumii a Treia trebuie să Ńină seamă de aspectele reale şi de mutaŃiile ideologice în interiorul sau în afara Ńărilor luate în considerare. Din 1956 expresia inventată de Alfred Sauvy desemnează masele omeneşti care, în America Latină, în Asia (cu excepŃia Japoniei), în Orientul Mijlociu (cu excepŃia Israelului) şi în Oceania (cu excepŃia Australiei şi a Noii Zeelande) trăiesc într-o stare de sărăcie extremă, fără contact cu sistemul economic mondial, unde totuşi aspiră să joace un rol, în raport cu ponderea lor demografică. Definirea fenomenului se precizează, la sfârşitul anilor ’60, în cadrul ONU, în care au intrat între 1945 şi 1970, 78 de noi membri, ale căror voturi în cadrul organizaŃiei internaŃionale exercită presiuni tot mai mari asupra marilor naŃiuni industriale. Conform definiŃiei ONU, subdezvoltarea este un fenomen de ordin economic şi social, care se bazează pe cinci criterii: „insuficienŃa venitului naŃional, malnutriŃia, analfabetismul, demografia galopantă şi concentrarea excesivă a populaŃiei active în sfera agriculturii”. Este mai dificilă acceptarea ideii că subdezvoltarea este un fenomen dinamic, indisociabil de funcŃionarea relaŃiilor inegale, stabilite în toate domeniile între Ńările bogate şi cele sărace, întrucât se lansează o dezbatere referitoare la originile profunde ale fenomenului şi la responsabilităŃile mai vechi şi cele noi ale naŃiunilor avansate. Expresia Lumea a Treia a înglobat întotdeauna, în realitate, ansamblul de situaŃii şi evoluŃii extrem de diferite, dar definite printr-un număr de caracteristici comune. Anii ’70 sunt anii afirmării Ńărilor din Sud în relaŃiile internaŃionale, atât pe plan politic, cât şi pe plan economic, în timp ce anii ’80 corespund unei marginalizări a acestora şi a unei reclasificări interne devenite necesare prin diferenŃierea evoluŃiilor. Întradevăr, în Lumea a Treia a anilor ’70 se constată deosebiri considerabile în materie de evoluŃie: Coreea de Sud menŃine în anii 1973-1979 o rată anuală medie de creştere de 10,6%, în timp ce ansamblul continentului

184

african nu depăşeşte o medie de 3,7% în aceiaşi ani. Mai multe subansambluri pot fi caracterizate astfel: – łările exportatoare de petrol au obŃinut niveluri ale veniturilor care le permit să se distanŃeze; totuşi deosebim printre ele acele Ńări care, slab populate şi situate în regiuni deşertice (Peninsula Arabică) şi-au utilizat doar o parte limitată a veniturilor pentru echipare şi modernizare (infrastructuri de comunicaŃie, urbanizare etc.) În cazul acestor state, partea esenŃială a veniturilor rezultate din vânzarea petrolului s-a reciclat mai ales pe pieŃele financiare internaŃionale. Noua bogăŃie nu se traduce aşadar în mod obligatoriu în termeni de creştere înaltă. Dimpotrivă, „noile Ńări bogate ale petrolului”, precum Mexicul sau Iranul, s-au lansat în programe de dezvoltare de anvergură, în mare parte bazate pe îndatorire masivă „garantată”, cu o anticipare asupra veniturilor din petrol care s-a dovedit apoi precară şi ducând la dependenŃă. – Într-un număr mic de state din Sud-Estul asiatic şi din America Latină politicile de dezvoltare duc la rezultate notabile; calificate drept „Ńări-atelier” în anii ’60, unele dintre ele (Coreea de Sud, Taiwanul, Singapore, Hong Kong) cunosc o dezvoltare care, iniŃial, corespunde unei politici de industrializare extravertite şi bazate pe avantajul comparativ reprezentat de forŃa de muncă; de fapt, demarajul lor se înscrie într-un context de solicitare adresată „centrelor” economiei mondiale, care găsesc aici loc pentru investiŃii şi pentru strămutare; dar aceste Ńări se bazează din ce în ce mai mult – cu excepŃia oraşelor-stat care rămân, din cauza specificului lor, supuse constrângerii pieŃelor exterioare – pe strategiile de cucerire a pieŃelor interne şi de introducere a structurilor industriale naŃionale diferenŃiate, cu amplificarea filierelor, care glisează spre înalta tehnologie şi devin concurenŃiale pentru Ńările occidentale. În interiorul acestui ansamblu, se disting de asemenea Ńările a căror strategie de dezvoltare se bazează concomitent pe exploatarea resurselor interne, pe

185

deschiderea spre exterior, acesta fiind cazul Braziliei şi al Mexicului şi, în condiŃii particulare, acela al Indiei şi al Chinei. – Un al treilea ansamblu a fost definit, la începutul anilor ’70, prin ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru comerŃ şi dezvoltare, prin expresia „Ńări mai puŃin avansate”; acestea fiind Ńările cele mai sărace ale planetei; pentru a le caracteriza, au fost reŃinute trei criterii: Produsul NaŃional Brut pe cap de locuitor al acestora este mai mic de 200 de dolari, producŃia industrială nu depăşeşte 10% din Produsul Intern Brut, analfabetismul atinge peste 80% din populaŃie. În 1971, 25 de Ńări corespund acestei definiŃii; în 1981, 31 de Ńări sunt mai puŃin dezvoltate, şi dintre ele, 21 aparŃin continentului african. (Larousse. Istoria Universală, Vol. III, op.cit., pp. 609-610, 733-734). Lumea a Treia şi, în cadrul ei, Mişcarea de Nealiniere şi-au făcut simŃită prezenŃa în viaŃa internaŃională la ConferinŃa afro-asiatică desfăşurată în oraşul indonezian Bandung, între 18 şi 24 aprilie 1955. Această ConferinŃă a fost convocată de către guvernele Birmaniei (Myanmar), Ceylonului (Sri Lanka), India, Indonezia şi Pakistanul, care au invitat să participe la lucrări, alături de ele, 25 de Ńări: Ńările arabe independente – Egipt, Libia, Irak, Liban, Siria, Iordania, Arabia Saudită – , Turcia, Iran, Afganistan, alte Ńări musulmane din Asia, Etiopia, Coasta de Aur (Ghana), Liberia, Sudan şi FederaŃia Africii Centrale (aceasta din urmă nu şi-a trimis reprezentanŃi), Cambodgia, Laos, Rebublica Democrată

Vietnam

(Vietnamul

de

Nord),

Republica

Vietnam

(Vietnamul de Sud), Thailanda, Filipine, Nepal, în fine, Republica Populară Chineză şi Japonia. Aşadar, la ConferinŃă au fost prezente două state comuniste (China şi Vietnamul de Nord). Majoritatea statelor reprezentate la ConferinŃa de la Bandung erau foste colonii sau protectorate. De aceea, în unanimitate, au fost condamnate „exploatarea colonială, segregaŃia rasială şi discriminarea”.

186

Tot în unanimitate s-a convenit asupra necesităŃii unei asistenŃe tehnice şi economice şi asupra cooperării în domeniul cultural. ConferinŃa de la Bandung este prima reuniune intercontinentală a popoarelor de culoare din istoria contemporană. „AparŃinem unor popoare diferite, aparŃinem unor sisteme sociale diferite şi ne aflăm la un nivel cultural diferit – declara preşedintele Indoneziei, Ahmed Sukarno. Modul nostru de viaŃă diferă. Dar suntem uniŃi, de pildă, prin ura comună împotriva colonialismului, indiferent în ce formă ar apărea el. Suntem uniŃi prin ura comună împotriva rasismului. Şi, în sfârşit, suntem uniŃi prin hotărârea comună de a menŃine şi instaura pacea în lume.” (R.I.A.D., vol. III, op.cit., p. 88). ConferinŃa de la Bandung a votat o Cartă cuprinzând următoarele 10 principii: „1. Respectul drepturilor umane fundamentale în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite; 2. Respectul suveranităŃii şi integrităŃii teritoriale ale tuturor naŃiunilor; 3. Recunoaşterea egalităŃii tuturor raselor şi a egalităŃii tuturor naŃiunilor, mari şi mici; 4. NeintervenŃia şi neamestecul în afacerile interne ale altor Ńări; 5. Respectul dreptului fiecărei naŃiuni de a se apăra individual sau colectiv conform Cartei NaŃiunilor Unite; 6.a) Refuzul de a decurge la aranjamente de apărare colectivă destinate să servească interesele particulare ale marilor puteri, oricare ar fi ele; b) Refuzul unei puteri, oricare ar fi ea, de a exercita o presiune asupra altora;

187

7. AbŃinerea de la acte sau ameninŃări de agresiune sau de la folosirea forŃei împotriva integrităŃii teritoriale sau independenŃei politice ale unei Ńări; 8. Reglementarea tuturor conflictelor internaŃionale prin mijloace paşnice, ca negocierea sau concilierea, arbitrajul sau reglementarea în faŃa tribunalelor, ca şi a altor mijloace paşnice pe care le vor putea alege Ńările interesate, conform Cartei NaŃiunilor Unite; 9. Încurajarea intereselor mutuale şi cooperării; 10. Respectul justiŃiei şi obligaŃiilor internaŃionale. ConferinŃa afro-asiatică proclamă convingerea sa că o cooperare amicală conform acestor principii ar contribui efectiv la menŃinerea şi consolidarea păcii şi securităŃii, în vreme ce o cooperare în domeniile economic, social şi cultural ar contribui la prosperitatea şi la bunăstarea tuturor.” (R.I.A.D., vol. III, op.cit., pp. 89-92). Între problemele esenŃiale discutate la Bandung s-au aflat cele legate de relaŃiile Est-Vest şi de Taiwan. John Kotelawala, premierul Ceylonului, susŃinut de deleagatul Irakului şi de cel al Turciei, a cerut condamnarea „colonialismului sovietic în Europa de Est”. Jawaharlal Nehru, premierul Indiei, a replicat, cerând aderarea Ńărilor afro-asiatice la o a treia forŃă internaŃională, care să favorizeze coexistenŃa între Est şi Vest. DelegaŃii au convenit asupra unei moŃiuni vagi prin care se condamna colonialismul „sub toate manifestările lui”. În ceea ce priveşte Taiwanul, Kotelawala a propus un plan de pacificare care viza plasarea marii insule sub tutela celor cinci state organizatoare ale ConferinŃei de la Bandung. Atitudinea sa anticomunistă a făcut ca planul să nu fie acceptat de reprezentantul Republicii Populare Chineze. Totuşi, pe 23 aprilie Ciu Enlai a declarat: „Poporul chinez nutreşte sentimente de prietenie faŃă de poporul american. Poporul chinez nu doreşte un război cu Statele Unite,

188

pe tema destinderii în Extremul Orient şi, mai ales, în regiunea insulei Taiwan.” (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., pp. 126-127). ConferinŃa de la Bandung a fost precedată de ConferinŃa Ńărilor asiatice de la Delhi din aprilie 1955, cu prilejul căreia au fost susŃinute cele cinci principii proclamate de prim-miniştrii Indiei şi Republicii Populare Chineze, cunoscute sub denumirea de Pantja Sila: a) respectul mutual al integrităŃii teritoriale şi al suveranităŃii fiecărei Ńări; b) neagresiune;

c)

neamestecul

în

treburile

altor

Ńări;

d) egalitate şi ajutor reciproc; e) coexistenŃă paşnică. ConferinŃele de la Delhi şi de la Bandung au constituit primele simptome ale Mişcării de Nealiniere. În 1956 a avut loc întâlnirea de la Brioni între conducătorii Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, Indiei, Jawaharlal Nehru şi Egiptului, Gamal Abder Nasser, la care au fost abordate problemele relaŃiilor dintre Est şi Vest, ale reducerii încordării internaŃionale, necesităŃii promovării unei „neutralităŃi pozitive” faŃă de politica blocurilor militare. AcŃiunea începută la Bandung a continuat prin ConferinŃa afroasiatică de la Cairo, desfăşurată între 20 decembrie 1957 şi 1 ianuarie 1958, la care au participat delegaŃii reprezentând 44 de state. În DeclaraŃia finală a ConferinŃei se releva că „politica reprezentată prin «Pantja Sila» şi cele zece principii de la Bandung ca fiind cel mai bun mijloc pentru a atenua încordarea internaŃională şi pentru a pune capăt Războiului Rece.” ConferinŃa de la Cairo „declară că sprijină întru totul drepturile popoarelor la libertate, autodeterminare, suveranitate şi independenŃă totală şi drepturile lor de a-şi rezolva problemele interne prin forŃe proprii, de a-şi alege forma de guvernământ în conformitate cu dorinŃa lor.” łările nealiniate în curs de dezvoltare se vor manifesta consecvent ca o forŃă a decolonizării. La OrganizaŃia NaŃiunilor Unite ele au iniŃiat

189

DeclaraŃia Adunării Generale privind acordarea independenŃei Ńărilor şi popoarelor coloniale, adoptată la 14 decembrie 1960, document cu rol însemnat în desfăşurarea procesului de decolonizare în Africa; ele au acŃionat pentru democratizarea relaŃiilor internaŃionale, pentru creşterea rolului ONU şi perfecŃionarea activităŃii acesteia. Mişcarea Ńărilor nealiniate s-a situat printre promotorii dezbaterilor privind dezarmarea, îndeplinind un rol semnificativ în pregătirea şi desfăşurarea a trei sesiuni speciale ale NaŃiunilor Unite în 1978, 1982 şi 1988, consacrate dezarmării. La

invitaŃia

Iugoslaviei,

Egiptului,

Indoneziei,

Indiei

şi

Afganistanului, între 5 şi 12 iunie 1961 s-a desfăşurat la Cairo o reuniune pregătitoare a Ńărilor nealiniate, la care au participat reprezentanŃi din 21 de state şi cel al Braziliei, în calitate de observator. S-a decis ca la începutul lunii septembrie 1961 să aibă loc la Belgrad prima ConferinŃă a şefilor de state sau de guverne a Ńărilor nealiniate cu următoarea ordine de zi: respectarea dreptului popoarelor şi naŃiunilor la autodeterminare; lichidarea

colonialismului

şi

a

neocolonialismului;

respectarea

suveranităŃii şi integrităŃii teritoriale a statelor; neamestecul şi neintervenŃia în afacerile statelor; dezarmarea generală şi completă; interzicerea experienŃelor nucleare; coexistenŃa paşnică între state şi sisteme politice şi sociale diferite; necesitatea îmbunătăŃirii colaborării economice şi tehnice între state ş.a. Prima ConferinŃă a Ńărilor nealiniate de la Belgrad, care a avut loc între 1 şi 6 septembrie 1961, a reunit reprezentanŃi din 25 de Ńări; în afară de Iugoslavia, India şi Republica Arabă Unită au luat parte, şase Ńări din Asia de Sud-Est (Afganistan, Birmania, Cambodgia, Ceylon, Indonezia şi Nepal), cinci Ńări din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Cipru, Irak, Liban, Yemen), trei Ńări din Africa de Nord (Maroc, Tunisia, Algeria), şase Ńări din Africa aflate la Sud de Sahara (Congo-Léopoldville, Etiopia,

190

Ghana, Guineea, Somalia, Sudan), o Ńară din Africa de Vest (Mali), o Ńară latino-americană (Cuba), la care s-au adăugat, în calitate de observatori, Bolivia, Brazilia, Ecuador. ConferinŃa a reunit personalităŃi precum: împăratul Etiopiei Hailé Sélassié, regele Hassan al II-lea al Marocului, Mahommed al V-lea regele Nepalului, prinŃul Norodom Sianuk din Cambodgia, arhiepiscopul Macarios al Ciprului, Kwame N’Krumah – preşedintele Ghanei, Sékou Touré – preşedintele Guineei, Ahmed Sukarno – preşedintele Indoneziei, Modibo Keita – preşedintele statului Mali, Habib Bourghiba – preşedintele Tunisiei şi, bineînŃeles, Gamal Abder Nasser, Jawaharlal Nehru şi Iosip Broz Tito. ConferinŃa de la Belgrad nu şi-a propus să constituie un „bloc” al Ńărilor nealiniate, ceea ce ar fi contravenit principiului nealinierii. Un obiectiv esenŃial era acela de acŃiona la nivelul marilor puteri; cum spunea Tito: „Această reuniune îşi propune să determine marile puteri să-şi dea seama că nu mai pot Ńine singure în mână destinul lumii”. (Apud JeanBaptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 205). În aceeaşi ordine de idei, Tito sublinia: „Politica de nealiniere nu a apărut ca rezultat al unei opŃiuni formale sau al unor înŃelegeri prealabile între promotorii ei pentru crearea unui al treilea bloc – aşa cum s-a încercat uneori să ni se impute – , ci ca expresie a intereselor vitale şi a necesităŃilor comune ale popoarelor de a trăi în pace, libertate şi independenŃă, de a fi participanŃi egali în drepturi, şi nu observatori pe arena mondială.” (Iosip Broz Tito, Iugoslavia socialistă şi politica ei, Editura Politică, Bucureşti, 1972, p. 253). S-a afirmat, pe bună dreptate, că la ConferinŃa de la Belgrad s-a înbogăŃit conŃinutul politicii de nealiniere. Astfel, în afara apelurilor privind încetarea Războiului Rece şi începerea unui dialog între marile puteri, au fost formulate iniŃiative constructive privind soluŃionarea problemei dezarmării, progresul economic al Ńărilor insuficient dezvoltate

191

şi încheierea procesului de decolonizare. Ea a constituit, totodată, un prilej de a lua atitudine contra neocolonialismului, care se substituia constrângerilor politice directe. La ConferinŃă au fost adresate mesaje de pace preşedintelui Kennedy de către Sukarno şi Modibo Keita şi lui Hruşciov de către Nehru şi N’Krumah. În realitate, cele două superputeri nu erau deloc mulŃumite de această ConferinŃă. Hruşciov a ales chiar ziua de deschidere a lucrărilor ConferinŃei pentru reluarea unor experienŃe nucleare atmosferice, dorind să arate astfel că „pentru marile puteri nu este suficient să fii iubit, ci trebuie să fii şi temut”. ReacŃia la ConferinŃă faŃă de exploziile sovietice a fost împărŃită. Ceylonul, Indonezia, Irakul, Guineea, Marocul şi Algeria au refuzat să facă orice comentariu. Birmania, Etiopia, Arabia Saudită, Sudan şi Yemen s-au mărginit la o vagă condamnare a experienŃelor nucleare în general, iar Tunisia a condamnat pe acelaşi plan Uniunea Sovietică şi FranŃa; aceasta din urmă detonase recent bombe atomice în Sahara algeriană. Libanul şi Iugoslavia şi-au exprimat surprinderea. Singurele condamnări formale au venit de la reprezentantul Afganistanului, care s-a declarat „profund şocat”, de la cel al Ghanei, al Ciprului şi al Indiei; Nehru a exprimat că pericolul mondial se agravase prin decizia sovietică de a relua experineŃele nucleare. (JeanBaptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 205). Mişcarea Ńărilor nealiniate a continuat sub forma diplomaŃiei conferinŃelor, dar cu mai multă indulgenŃă în privinŃa criteriului de nealiniere. La ConferinŃa de la Cairo (5-10 octombrie 1964), celor 25 de participanŃi de la reuniunea precedentă li s-au alăturat reprezentanŃi ai altor 21 de state: 18 africane, plus Iordania, Siria şi Kuweit. Zece Ńări şiau trimis observatori: nouă latino-americane şi Finlanda. Principalul document al acestei reuniuni a fost Programul pentru pace şi colaborare internaŃională, alcătuit dintr-un preambul şi 11 secŃiuni. Programul sintetiza problemele dezbătute de participanŃi, şi anume: „AcŃiunea

192

concertată pentru eliberarea Ńărilor încă dependente şi eliminarea colonialismului,

neocolonialismului

şi

imperialismului;

respectul

dreptului popoarelor la autodeterminare şi condamnarea folosirii forŃei împotriva exercitării acestui drept; discriminarea rasială şi politica de apartheid; coexistenŃa paşnică şi codificarea ei de către OrganizaŃia NaŃiunilor Unite; respectul suveranităŃii statelor şi integrităŃii lor teritoriale; reglementarea diferendelor fără ameninŃare sau recurgere la forŃă conform principiilor Cartei NaŃiunilor Unite; dezarmarea generală şi completă; utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice; crearea de zone denuclearizate; pacte militare, trupe şi baze străine; rolul NaŃiunilor Unite în relaŃiile internaŃionale; dezvoltarea economică şi cooperarea; cooperarea în domeniul educaŃiei, ştiinŃei şi culturii.” Aşadar, documentul votat la Cairo relua problemele stringente ale vieŃii internaŃionale. La a treia ConferinŃă, Ńinută la Lusaka, în Zambia, între 8 şi 10 septembrie 1970, au fost reprezentate 62 de state şi 11 în calitate de observatori. Principalele chestiuni dezbătute au fost asemănătoare cu cele abordate la ConferinŃa de la Cairo. Între 8 şi 12 august 1972 a avut loc ConferinŃa Miniştrilor Afacerilor de Externe, de la Georgetown, la care sa decis crearea unui comitet permanent al statelor nealiniate cu sediul la New York. A patra ConferinŃă a Ńărilor nealiniate s-a Ńinut la Alger între 5 şi 9 septembrie 1973. Au participat şefi de stat şi de guvern din 75 de state membre şi 12 Ńări în calitate de observatori, precum şi reprezentanŃi ai OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, ai OrganizaŃiei UnităŃii Africane, ai Ligii Arabe. Problemele dezbătute la această reuniune, între altele, au fost: rolul mişcării de nealiniere şi perspectivele acesteia; acŃiunea Ńărilor nealiniate pentru întărirea păcii şi securităŃii internaŃionale; acŃiunea internaŃională în vederea accelerării progresului economic şi social al Ńărilor nealiniate; măsuri privind promovarea cooperării şi coordonării

193

între statele nealiniate etc. În cursul acestei ConferinŃe s-a petrecut un incident provocat de colonelul Muammar al-Gaddafi, conducătorul Libiei. Acesta a atacat Uniunea Sovietică şi a declarat că Vietnamul de Nord şi Cuba, fiind Ńări angajate, n-aveau ce căuta printre membrii Mişcării Ńărilor nealiniate. Guvernul de la Moscova lansase în prealabil un avertisment solemn, susŃinând că „simetria” dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică, „socialistă şi paşnică”, era o gravă eroare. Fidel Castro, în numele Cubei, a apărat acest punct de vedere, la fel a procedat şi premierul Indiei, Indira Ghandi. Din considerente de imagine, pentru a nu prejudicia unitatea Mişcării de nealiniere, această divergenŃă nu a fost evocată în comunicatul final al ConferinŃei. ConferinŃele ulterioare ale Ńărilor nealiniate au avut loc în Cuba, la 6-7 septembrie 1979, la nivel de şefi de state şi de guvern, la Delhi, în februarie 1981, la nivel de miniştri de Externe, între 31 mai – 5 iunie 1982, la Havana, o reuniune ministerială a biroului de coordonare a Ńărilor nealiniate; toate acestea reafirmând analizele anterioare şi necesitatea presantă de a înfăptui hotărârile adoptate la prima ConferinŃă de la Belgrad din 1-6 iunie 1961. Mişcarea de Nealiniere a dobândit o audienŃă tot mai mare, în ea înrolându-se aproape toate statele care şi-au dobândit independenŃa înainte sau după ConferinŃa de la Belgrad. Mişcarea de Nealiniere a cuprins nu numai Asia, Africa, America Latină, ci şi Europa, unde şi-au asumat un statut de nealiniere/neutralitate, alături de Iugoslavia, Austria, Cipru, ElveŃia, Finlanda, Malta şi Suedia. Alăturarea acestor state la politica de nealiniere avea o semnificaŃie deosebită întrucât, în Europa, se aflau faŃă în faŃă NATO şi OTV şi se resimŃea puternic confruntarea celor două blocuri. În plus, Austria, ElveŃia, Finlanda şi Suedia au constituit, în 1959, la Stockholm, AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb/AELS.

194

În 1963, statele Lumii a Treia se unesc în Grupul celor 77; numărul a ajuns la sfârşitul anilor ’70 la 130 de membri, denumirea grupului rămânând însă neschimbată. Multe state din Grupul celor 77 aparŃineau simultan Mişcării de Nealiniere. Grupul celor 77 s-a remarcat prin promovarea unor politici de sprijin pentru depăşirea subdezvoltării. În 1974, la ONU, Grupul iniŃia organizarea unei sesiuni speciale în scopul creării unei Noi Ordini InternaŃionale (NOI). Politica acestui Grup era anticolonială şi antiimperialistă, întrucât majoritatea statelor care îl compuneau erau foste colonii. Grupul celor 77 a obŃinut crearea ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare. Aceasta s-a desfăşurat la Geneva, din 23 martie până în 5 iunie 1964, reunind 123 de state – 113 erau membre ale ONU, iar 10 nu făceau parte din această organizaŃie –, între ele două puteri industriale de prim rang: Republica Federală Germania şi ElveŃia. ConferinŃa se va reuni în mod regulat în perioada următoare, având în special misiunea de a găsi mijloacele menite să ducă la îndepărtarea subdezvoltării, mai curând prin pârghii economice decât prin mijloace umanitare. Încercând să favorizeze redresarea economică a acestor Ńări, statele grupate în OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (înfiinŃată în decembrie 1960, având în componenŃă Ńările vest-europene, Statele Unite ale Americii, Canada şi Japonia) s-au angajat să transfere Ńărilor sărace 1% din Produsul lor Intern Brut (PIB), din care 0,7% în sarcina finanŃelor publice. Totodată, s-a creat un Comitet de Sprijin al Dezvoltării, grupând principalele 17 state donatoare, pentru a defini regulile comune de acŃiune, lăsând totuşi gestionarea ajutorului unor organisme internaŃionale, numeroase în acest domeniu – în legătură cu ONU, Banca Mondială sau în cadrul ComunităŃii Economice Europene – ori a statelor neutre.

195

Totuşi, ajutorul consimŃit nu a atins niciodată cotele prevăzute, şi unii dintre donatori au privilegiat acordurile bilaterale, foarte des legate de contrapartide economice, politice sau strategice, care măreau dependenŃa statelor beneficiare de ajutoare. Din anii ’60 contribuŃia Ńărilor industriale, care nu a depăşit niciodată, global, 0,52% din PIB, a scăzut la 0,33% în 1976. Drept urmare, Ńările în curs de dezvoltare nu şiau putut acoperi necesarul financiar, sporit de creşterea preŃurilor la materii prime, decât printr-o îndatorare crescândă: fluxul de capitaluri pe termen mediu şi lung către Lumea a Treia a crescut de la 10,5 miliarde dolari în 1970, la 39 miliarde dolari în 1975. Petrodolarii reciclaŃi pe pieŃele financiare occidentale, în special cele europene de la Londra, Paris, Zürich, Frankfurt, au luat parŃial calea către Ńările în curs de dezvoltare, provocând o îndatorare care a atins 180 de miliarde dolari în 1975 şi 465 de miliarde dolari în 1980. (Larousse. Istoria Universală, Vol. III, op.cit., pp. 621-622). Grupul celor 77 a avut un rol principal în stabilirea de către ONU a deceniilor dezvoltării: deceniul 1961-1970, care şi-a propus ca obiectiv obŃinerea de către Ńările în curs de dezvoltare a unei creşteri a PIB-ului lor cu 5% anual; deceniul 1971-1980, care lansa un apel pentru dezvoltarea cooperării economice internaŃionale pe o bază justă şi echitabilă; deceniul 1981-1990, care se pronunŃa pentru introducerea de schimbări în economia mondială prin negocieri globale şi cuprindea un agajament al Ńărilor dezvoltate de a aloca anual 0,7% din PIB în scopul acordării de asistenŃă oficială pentru dezvoltare; deceniul 1991-2000 adopta strategia unei dezvoltări economice internaŃionale capabile să sprijine eliminarea sărăciei şi foametei, dezvoltarea resurselor umane, creşterea capacităŃii instituŃionale a Ńărilor în curs de dezvoltare, soluŃionarea problemelor populaŃiei şi ale mediului ambiant.

196

În perspectivă istorică, Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77 au avut un impact limitat asupra politicii mondiale, efectele de durată ale orientărilor promovate de ele dovedindu-se insuficiente. Şi totuşi, Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77 au fost, în perioada Războiului Rece, centre de putere şi factori de echilibru de forŃe pe plan internaŃional. Adesea ele au reprezentat grupuri de presiune puternice şi credibile luate în seamă de către superputeri şi statele aliate acestora. În plus, prin Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77 căutările de soluŃii pentru marile probleme care confruntau lumea, abordările teoretice şi dezbaterile de idei care fundamentau aceste căutări au depăşit cadrul celor două blocuri politico-militare. Aşadar, prin cele două mişcări s-a evitat, într-o măsură însemnată, uniformizarea pe care alianŃele politico-militare şi politica de bloc le generau, reflectând diversitatea lumii contemporane.

197

VII. CONFERINłA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA 1972-1975 Un moment de referinŃă în istoria relaŃiilor internaŃionale din timpul Războiului Rece. ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa/CSCE reprezintă una dintre cele mai importante reuniuni internaŃionale din perioada Războiului Rece. La lucrările CSCE au participat 35 de state, şi anume: Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, Cipru, Danemarca, ElveŃia, Finlanda, FranŃa, Republica Democrată Germană, Republica Federală Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Iugoslavia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Monaco, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, San Marino, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia, Ungaria, Uniunea Sovietică, Vaticanul. ConferinŃa a fost pregătită în cadrul unor consultări multilaterale organizate între 22 noiembrie 1972 şi 8 iunie 1973 în localitatea finlandeză Dipoli. Lucrările ConferinŃei propriu-zise au început la 3 iulie 1973 şi s-au desfăşurat în trei faze după formula Helsinki-GenevaHelsinki, culminând cu semnarea Acordurilor Finale la 1 august 1975. Reunind Ńări care făceau parte din coaliŃii politico-militare opuse – OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord şi OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia, alături de state neutre şi nealiniate, ConferinŃa de la Helsinki, cum mai este denumită ea, a marcat o apoteoză a destinderii în relaŃiile internaŃionale din epoca Războiului Rece; ea a dat naştere unei acŃiuni politico-diplomatice de anvergură (follow-up-ul) care a dus la crearea în 1995 a OrganizaŃiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa/OSCE. ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a fost posibilă în contextul politicii de destindere în relaŃiile internaŃionale, începută în anii ’60 ai secolului XX, fiind la rândul ei o expresie elocventă a acestei

198

politici. În acest context, ConferinŃa de la Helsinki a dat expresie unui echilibru de interese foarte diferite: Uniunea Sovietică urmărea inviolabilitatea frontierelor europene şi consacrarea ca atare a statu-quoului postbelic; Statele Unite ale Americii şi partenerii săi occidentali vizau cu predilecŃie promovarea drepturilor omului şi libera circulaŃie a informaŃiei, în timp ce Ńările mici şi mijlocii, indiferent dacă aparŃineau sau nu unor alianŃe politico-militare, aveau în vedere consacrarea unei mai mari libertăŃi de acŃiune şi a unui rol sporit în concertarea europeană. Această ConferinŃă s-a înscris în istoria relaŃiilor internaŃionale şi a diplomaŃiei prin însumarea unor trăsături originale precum: o ordine de zi complexă şi dificilă, care a cuprins preocupările esenŃiale ce stăteau în faŃa Europei în acel timp; un nou mod de negociere, bazat pe egalitatea în drepturi a statelor, şi a cărei expresie principală a fost utilizarea consensului pentru adoptarea tuturor hotărârilor; în sfârşit o continuitate organizată a procesului multilateral pe care l-a declanşat. ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa din anii 19721975 a oferit României prilejul consolidării cursului autonom al politicii sale externe început în urmă cu mai bine de un deceniu. Demersul diplomatic al Bucureştilor s-a remarcat printr-o notă aparte acŃionând pentru adoptarea unor norme de procedură şi de lucru care să consacre egalitatea în drepturi a statelor participante la ConferinŃă, ca şi posibilitatea folosirii regulii consensului pentru apărarea şi promovarea intereselor legitime. O astfel de opŃiune explică, de asemenea, de ce diplomaŃia română a acŃionat şi a reuşit să obŃină ca lucrările CSCE să se situeze în afara alianŃelor militare şi a spiritului de bloc. Tot aşa se explică şi interesul pe care, pe parcursul ConferinŃei, România l-a manifestat pentru consacrarea principiului nerecurgerii la forŃă sau la ameninŃarea cu forŃa, pentru aspectele militare ale securităŃii europene ca

199

şi, mai ales, pentru instituŃionalizarea procesului multilateral de destindere a relaŃiilor internaŃionale marcat de ConferinŃă. Contextul internaŃional şi preliminariile CSCE. Ideea organizării unei conferinŃe privind securitatea europeană este enunŃată, prima oară în timpul Războiului Rece, de către diplomaŃia sovietică. La reuniunea miniştrilor de Externe ai FranŃei, Marii Britanii, Statelor Unite ale Americii şi Uniunii Sovietice, de la Berlin din 25 ianuarie – 18 februarie 1954, Veaceslav M. Molotov, ministrul de Externe sovietic, propune un proiect de pact pentru securitate colectivă în Europa, care să fie încheiat ca rezultat al unei conferinŃe general-europene. Cu acelaşi prilej, făcând o legătură directă între soluŃionarea problemei germane şi securitatea europeană, Molotov propune neutralitatea Germaniei, formarea în prealabil a unui guvern provizoriu pangerman cu parlamentele din Republica Federală Germania şi Republica Democrată Germană, precum şi alte măsuri menite să prevină integrarea statului vest-german în structurile de securitate euroatlantice. IniŃiativa privind crearea unui pact european de securitate, din care SUA erau practic excluse, a trezit bănuiala că URSS încerca să spargă sau cel puŃin să slăbească NATO. În replică, Uniunea Sovietică avansa, la 31 martie 1954, ideea intrării ei în NATO, dacă această organizaŃie ar cuprinde toate marile puteri ale CoaliŃiei NaŃiunilor Unite din timpul celui de-al doilea război mondial. FranŃa, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii au respins oferta considerând-o nerealistă. La 4 august 1954, Moscova revenea cu propunerea de organizare a unei întâlniri a miniştrilor de Externe ai celor patru mari puteri, în lunile august sau septembrie, pentru o discuŃie preliminară asupra agendei unei conferinŃe general-europene. Londra, Parisul şi Washingtonul au răspuns la 10 septembrie, exprimându-şi acordul pentru întrunirea conferinŃei miniştrilor de Externe dacă Uniunea Sovietică era gata să semneze

200

tratatul de stat cu Austria şi să accepte organizarea unor alegeri libere în Germania ca un prim pas în vederea reunificării acesteia. Perioada de destindere între Est şi Vest, plasată în unele lucrări de istorie între 1963-1975, iar în altele între 1968-1977, n-a fost lipsită de momente de tensiune şi de crize, de războaie locale, dar toate acestea aveau loc pe fundalul unei înŃelegeri între SUA şi URSS cu privire la evitarea oricărui conflict direct, care ar fi dus la producerea unei catastrofe nucleare. Este o perioadă în care diplomaŃia revenea la rolul său de artă a negocierii şi determina începutul şi desfăşurarea procesului destinderii, perioadă în care s-au amplificat contactele între şefii de state, iar instituŃiile diplomatice specializate au devenit foarte active, crescând rolul acestora în construcŃia şi evoluŃia vieŃii internaŃionale. Proiectul ConferinŃei dedicată securităŃii pe continentul european este reluat după mai bine de un deceniu de la constituirea celor două alianŃe politico-militare în condiŃiile atenuării încordării internaŃionale. După eşecul politicii sale de rezolvare de pe poziŃii de forŃă a problemei germane, urmat de cel din Marea Caraibelor din anii 1961-1962, Uniunea Sovietică a promovat o politică de „destindere” concretizată, între altele, prin începerea, în aprilie 1970, a negocierilor cu SUA privind reducerea numărului armelor strategice de atac şi a sistemelor de apărare antirachetă – Tratatul SALT-1/Strategic Arms Limittation Talks fiind semnat în mai 1972). (Alesandru DuŃu, EvoluŃii diplomatice şi teritoriale în Europa în secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008, p. 300). Uniunea Sovietică aştepta de la relaŃiile sale cu puterile occidentale în cadrul unei conferinŃe la nivel european cel puŃin trei tipuri de avantaje: confirmarea schimbărilor teritoriale impuse de ea la sfârşitul celui de-al doilea război mondial; crearea unui cadru prielnic de relaŃii economice şi comerciale; iar pe termen lung realizarea unei Europe

201

neutre (după eventuala retragere a trupelor americane) în locul unei Europe militarizate şi dominate de Statele Unite. Acceptând organizarea unei conferinŃe asupra securităŃii europene, liderii occidentali nu se îndoiau de existenŃa unor gânduri ascunse ale conducătorilor de la Kremlin, dar îşi imaginau că vor putea face presiuni asupra acestora în scopul respectului faŃă de persoane şi faŃă de ideile lor în cadrul blocului Estic şi libera circulaŃie în Europa. Problema conferinŃei paneuropene de securitate a fost readusă pe agenda diplomatică la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia de la Bucureşti din 4-6 iulie 1966. În documentul adoptat de această reuniune la 6 iulie, intitulat DeclaraŃie cu privire la întărirea păcii şi securităŃii în Europa, se aprecia că „o mare însemnătate pozitivă ar avea-o convocarea unei conferinŃe generaleuropene pentru discutarea problemelor referitoare la asigurarea securităŃii în Europa şi la stabilirea unei colaborări general-europene. ÎnŃelegerea la care s-ar ajunge la conferinŃă ar putea fi exprimată, spre exemplu, sub forma unei declaraŃii europene cu privire la colaborarea în interesul menŃinerii şi întăririi securităŃii europene. Într-o astfel de declaraŃie s-ar putea prevedea obligativitatea statelor semnatare de a se conduce în relaŃiile dintre ele după interesele păcii, de a rezolva problemele litigioase numai pe cale paşnică, de a avea consultări şi schimburi de informaŃii în probleme care prezintă interes reciproc, de a contribui la dezvoltarea pe toate căile a legăturilor economice, tehnicoştiinŃifice şi culturale dintre ele. DeclaraŃia trebuie să fie deschisă pentru aderare tuturor statelor interesate.” InvitaŃia la dialog adresată „statelor interesate” era înnecată în generalităŃi; documentul reuniunii la nivel înalt a Pactului de la Varşovia din iunie 1966 nu cuprindea nimic concret în legătură cu participanŃii la conferinŃa paneuropeană, cu excepŃia unor referiri vagi la statele

202

„blocului nord-atlantic” şi la cele neutre. Titulatura de „conferinŃă general-europeană”, precum şi formulări de genul „colaborare generaleuropeană” ş.a., în absenŃa unor precizări privind participarea Statelor Unite ale Americii, sugerau posibile jocuri în plan secund ale diplomaŃiei sovietice, deşi, în mod cert liderii de la Kremlin nu-şi făceau iluzii că problema securităŃii europene putea fi examinată fără americani. (Constantin Vlad, op.cit., p. 543). În aşteptarea unor semnale venite din partea NATO, liderii OTV, reuniŃi la Budapesta în martie 1969, adoptau un Apel în care reiterau poziŃiile lor în problemele europene, tot cu caracter general, dar având şi o propunere concretă privind „reunirea în cel mai scurt timp a reprezentanŃilor tuturor statelor europene interesate, în vederea stabilirii de comun acord, atât a procedurii de convocare a ConferinŃei, cât şi a definirii punctelor de pe ordinea de zi”. Totodată, statele membre ale OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia se declarau gata să examineze „orice altă propunere asupra modului de pregătire şi de convocare a acestei conferinŃe.” Lansată astfel, ideea conferinŃei pe problemele securităŃii europene va fi ignorată la nivel public de cancelariile occidentale. În cele din urmă, ideea îşi va face loc, fiind agreată de state vest europene membre ale NATO, ca bunăoară, FranŃa, Italia, Belgia, Olanda, Danemarca, dar şi de state neutre, precum Austria, ElveŃia, Finlanda. În mai 1969, guvernul Finlandei înainta tuturor statelor europene, precum şi Statelor Unite ale Americii şi Canadei un Memorandum prin care îşi arăta disponibilitatea de a găzdui atât ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, cât şi o reuniune pregătitoare a acesteia. Oferta este repetată de guvernul de la Helsinki printr-un nou Memorandum, în noiembrie 1970. OrganizaŃia Pactului de la Varşovia preciza, în iunie 1970, că la viitoarea conferinŃă pot participa toate statele europene, inclusiv cele

203

două state germane, precum şi Statele Unite ale Americii şi Canada, iar în legătură cu ordinea de zi supunea atenŃiei următoarele probleme: înfăptuirea securităŃii europene şi renunŃarea la folosirea forŃei sau a ameninŃării cu folosirea ei în relaŃiile mutuale dintre statele din Europa; lărgirea relaŃiilor comerciale, economice, tehnico-ştiinŃifice şi culturale pe baza egalităŃii în drepturi; crearea unui organism special pentru problemele securităŃii şi cooperării în Europa. Propunerea privind agenda conferinŃei lăsa în suspensie problema asupra căreia insistau statele occidentale, şi anume aceea privitoare la libera circulaŃie a persoanelor, ideilor şi informaŃiilor. Se conturau astfel deosebiri fundamentale referitoare la viitoarele negocieri. În contextul abordărilor de la bloc la bloc, existau state cum era în cadrul NATO FranŃa unde generalul Charles de Gaulle vorbea despre o politică nouă în care destinderea să poată duce la înŃelegere, iar înŃelegerea la cooperare „într-o Europă a patriilor”, independente şi suverane, „de la Atlantic la Urali”. Deasemenea, România se manifesta distinct în cadrul OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia, concepând proiectata reuniune pentru securitatea europeană ca un prilej de continuare a politicii sale de autonomie, angajându-se într-un intens program de contacte şi consultări diplomatice la toate nivelele, inclusiv la cel mai înalt nivel, pe plan european, dar şi mondial, menit să contribuie la pregătirea conferinŃei. DiplomaŃia română manifesta un interes special pentru întreaga problematică privind securitatea şi cooperarea în Europa, insistând asupra cerinŃei eliminării forŃei, în orice formă, cu deosebire cea militară din cadrul relaŃiilor intereuropene. (Ştefan Lache, România în relaŃiile internaŃionale 1939-2006, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, pp. 297-298). Modul în care România definea atunci viitorul Europei din punct de vedere al securităŃii era definit astfel de Valentin Lipatti, diplomatul

204

român care va deveni principalul negociator al diplomaŃiei Bucureştilor la CSCE: „Securitatea europeană se constituia ca un sistem de angajamente liber consfinŃite, clare şi precise, din partea tuturor statelor, însoŃite de măsuri concrete, care să ofere tuturor Ńărilor garanŃia deplină că se află la adăpost de orice agresiune, că se pot dezvolta liber, conform propriilor lor interese şi propriei lor voinŃe, şi să coopereze pe baza respectării principiilor fundamentale ale dreptului internaŃional. ConferinŃa generaleuropeană trebuia, ca atare, să elaboreze premisele fundamentale ale unui sistem de securitate şi cooperare în Europa, bazat cu precădere pe un cod de conduită al relaŃiilor dintre statele participante, pe un amplu program de cooperare în marile domenii de interes comun, în sfârşit, pe continuarea eforturilor multilaterale începute de conferinŃă, prin crearea unui organism permanent sau cel puŃin a unei continuităŃi organizate în această privinŃă.” (Valentin Lipatti, În tranşeele Europei. Amintirile unui negociator, op.cit., Editura Militară, Bucureşti, 1993, p. 22.) Totodată, în cercurile diplomatice de la Bucureşti se constata că, prin acŃiunea sa politico-diplomatică din timpul Războiului Rece, România urmărea, în esenŃă, „slăbirea rigorilor şi restrângerilor din cadrul relaŃiilor de bloc, într-un cuvânt, a autorităŃii hegemonice a URSS, prin afirmarea dreptului recunoscut pe plan internaŃional la independenŃă, suveranitate şi neinterferenŃă în treburile interne. Nu erau inovaŃii, nu erau principii noi. A le urmări şi aplica nu putea, teoretic şi doctrinar, supăra pe nimeni. Politica externă română a Ńinut să nu fie catalogată drept rupere sau disidenŃă.” (Mircea MaliŃa, Tablouri din Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 209). Liderii statelor membre ale Pactului de la Varşovia, reuniŃi la Berlin, la începutul lunii decembrie 1970, considerau că se creaseră condiŃii favorabile pentru organizarea unei conferinŃe general-europene şi

205

salutau iniŃiativa guvernului Finlandei privind organizarea unei reuniuni pregătitoare. Liderii AlianŃei Nord-Atlantice şi-au exprimat acordul, după un an, în urma încheierii acordului cvadripartit asupra Berlinului. Consiliul NATO, reunit la Bruxelles la 10 decembrie 1971, s-a pronunŃat pentru participarea statelor membre la convorbiri multilaterale menite să ducă la o conferinŃă asupra securităŃii şi cooperării în Europa şi acceptau propunerea guvernului finlandez privind începerea unor convorbiri multilaterale la care şefii misiunilor diplomatice acreditaŃi la Helsinki să înceapă asemenea convorbiri. Guvernele statelor NATO, se preciza în comunicatul comun publicat la sfârşitul reuniunii, apreciau că „o conferinŃă pentru securitate şi cooperare în Europa nu trebuie să servească perpetuării divizării Europei postbelice ci, dimpotrivă, ar trebui să contribuie la o reconciliere între statele participante şi la cooperarea dintre ele, datorită unei evoluŃii tinzând să suprime barierele încă existente”. În acelaşi timp, Consiliul NATO oferea agenda proprie a viitoarei conferinŃe cuprinzând următoarele teme: a) securitatea, inclusiv principiile care călăuzesc relaŃiile dintre state şi anumite aspecte militare ale securităŃii; b) libera circulaŃie a persoanelor, a informaŃiilor şi a ideilor, precum şi relaŃiile culturale; c) cooperarea în toate domeniile economiei, ştiinŃelor aplicate şi tehnologiei, ca şi în domeniul ştiinŃelor pure; d) cooperarea în vederea îmbunătăŃirii mediului uman. Totodată, Consiliul NATO releva necesitatea unor explorări prealabile în ceea ce priveşte reducerile reciproce şi echilibrate de forŃe în Europa Centrală şi îl autoriza pe Manlio Brosio, secretarul general al NATO, să poarte convorbiri asupra temelor enunŃate la Moscova şi în capitalele altor state ale blocului estic. (Constantin Vlad, op.cit., p. 552). Consultările multilaterale de la Dipoli. ÎnŃelegerile privind pregătirea CSCE au fost perfectate de către diplomaŃiile sovietică şi americană cu prilejul vizitei preşedintelui SUA, Richard Nixon, la

206

Moscova, între 22 şi 30 mai 1972. La 31 mai acelaşi an, Consiliul NATO îşi dădea acordul pentru începerea, la Helsinki, a consultărilor multilaterale destinate pregătirii CSCE. Consiliul NATO releva importanŃa politică pe care statele membre ale acestei alianŃe o atribuiau reuniunii pregătitoare, subliniind că rolul acestora este să asigure că propunerile lor vor fi pe deplin luate în considerare la conferinŃă şi să constate că există suficient teren comun în rândul participanŃilor, care să justifice aşteptări rezonabile că o conferinŃă pentru securitate şi cooperare va da rezultate satisfăcătoare. Astfel pregătită, o conferinŃă pentru securitate şi cooperare în Europa trebuie să constituie un factor important în procesul de reducere a încordării internaŃionale. Ea trebuie să contribuie la eliminarea obstacolelor din calea unor relaŃii mai strânse şi a colaborării între statele participante, menŃinând, în acelaşi timp, securitatea tuturor. Consultările multilaterale de pregătire a CSCE s-au deschis la 22 noiembrie 1972 la Dipoli – un cartier satelit al capitalei finlandeze (unde funcŃionează a doua Politehnică din Finlanda, de unde provine denumirea localităŃii). Consultările, desfăşurate la nivelul şefilor de misiune diplomatică acreditaŃi în Finlanda, s-au prelungit până la 8 iunie 1973. Limbile de lucru ale reuniunii de la Dipoli, prevăzute iniŃial, erau engleza, franceza şi rusa. Ulterior, aveau să li se adauge germana, italiana şi spaniola. DelegaŃia română la consultările multilaterale de la Dipoli a fost condusă de Mircea Bălănescu, ambasadorul României în Finlanda, având ca adjuncŃi pe Valentin Lipatti şi Constantin Vlad. Principalul rezultat al consultărilor multilaterale pregătitoare a constat în elaborarea Recomandărilor finale ale Consultărilor de la Helsinki – faimoasa Carte Albastră. Prin acest document s-a stabilit organizarea CSCE în trei faze: cea dintâi, la nivel de miniştri de Externe,

207

la Helsinki; a doua la nivel de experŃi, la Geneva, unde lucrările urmau să se desfăşoare în şedinŃe plenare, în comisii şi subcomisii, sub îndrumarea unui Comitet de coordonare, format din reprezentanŃii tuturor statelor participante; cea de a treia la un nivel ce urma să fie stabilit ulterior, la Helsinki. Agenda ConferinŃei inclusă în Recomandările Finale cuprindea: probleme referitoare la securitatea în Europa; cooperarea în domeniile economiei, ştiinŃei şi tehnicii şi a mediului înconjurător; cooperarea în domeniul umanitar şi în alte domenii; urmări ale ConferinŃei. De asemenea, Recomandările Finale includeau: Regulile de procedură ale Consultărilor, participanŃii şi invitaŃii la lucrări, precum şi aranjamentele financiare. Adoptate de miniştri de Externe ai statelor participante în timpul primei faze a CSCE, Recomandările Finale au devenit unul dintre cele mai importante documente ale ConferinŃei. Consultările multilaterale de la Dipoli au debutat cu elaborarea regulilor de procedură. Înainte de deschiderea consultărilor, la 17 noiembrie 1972, ambasadorul FranŃei la Helsinki, Gérard André, difuzase sub forma unui gentleman’s agreement un aranjament procedural care cuprindea ca propuneri mai importante: asigurarea preşedinŃiei lucrărilor exclusiv de către partea finlandeză (un preşedinte suplinit în caz de absenŃă de un vicepreşedinte); adoptarea tuturor hotărârilor prin consens; crearea unor organe subsidiare de lucru; caracterul închis şi confidenŃial al lucrărilor. Acest document circulase printre ambasadori la Helsinki în săptămâna care a precedat deschiderea lucrărilor şi toŃi căzuseră de acord privind adoptarea deciziilor în cadrul consultărilor prin consens, aceasta fiind de fapt singura regulă de lucru concretă stabilită în comun. DelegaŃia României a acordat o atenŃie prioritară regulilor de procedură, considerându-le esenŃiale pentru desfăşurarea democratică a sesiunii. „Problema care se punea cu precădere delegaŃiilor participante la

208

consultări – dincolo de chestiunile de fond pe care acestea urmau să le abordeze –, arăta ambasadorul Lipatti, era definirea şi convenirea de la bun început a unor norme de procedură, menite să călăuzească atât lucrările consultărilor, cât şi, ulterior, pe cele ale ConferinŃei propriu-zise. Iată de ce adusesem cu noi un proiect complet de procedură, care a devenit primul document de lucru al consultărilor multilaterale pregătitoare. Documentul nu fusese uşor de pregătit acasă; infinit mai greu era să-l faci acum «să treacă», adică să obŃii consensul celorlalŃi participanŃi. Acestei sarcini grele, dar pasionante – care a fost decisivă pentru mersul ulterior al lucrărilor, pentru spiritul şi substanŃa consultărilor şi a ConferinŃei, ca şi a întregului «proces CSCE» – delegaŃia noastră i s-a consacrat cu o tenacitate şi cu o forŃă de convingere care i-au uimit pe observatori. Ne-am bătut atunci pentru a promova un curs democratic al negocierilor, fără de care rezultatele lor riscau să nu aducă nimic nou.” (Valentin Lipatti, op.cit., pp. 24-25.) Proiectul românesc privind regulile de procedură ale consultărilor prevedea regula consensului, dar nu se reducea la preluarea acestei reguli deja convenite, ci definea consensul „prin absenŃa oricărei obiecŃii exprimate de un reprezentant în legătură cu luarea hotărârii respective”. Mergând însă dincolo de gentlemen’s agreement-ul şefilor misiunilor diplomatice din capitala Finlandei, proiectul românesc de reguli de procedură cuprindea „aplicarea rotaŃiei la conducerea lucrărilor, caracterul deschis tuturor statelor participante a oricărei activităŃi ce avea loc în cadrul Consultărilor, precum şi desfăşurarea acestora între state independente şi suverane, în afara alianŃelor militare.” Proiectul românesc de reguli de procedură a fost primul document oficial al consultărilor multilaterale de la Dipoli. S-a făurit atunci, pas cu pas, un model nou de negociere a cărei aplicare a fost asigurată de-a lungul lucrărilor ConferinŃei şi aceasta în ciuda încercărilor de a eroda normele

209

procedurale. Noul model de negociere, imaginat şi promovat de România la ConferinŃa de la Helsinki, şi-a dovedit viabilitatea şi forŃa de atracŃie; proliferarea lui sau a componentelor sale esenŃiale a devenit o realitate în viaŃa internaŃională; consensul, definit şi practicat, uneori, poate cu mai puŃină rigoare, s-a impus ca element esenŃial de procedură, în alte instanŃe internaŃionale permanente sau temporare. „Bătălia pentru reguli, declanşată şi câştigată de România în primele zile la Dipoli, a însemnat în mod neîndoios un câştig pentru democratizarea relaŃiilor internaŃionale, pentru afirmarea personalităŃii şi a capacităŃii de acŃiune a Ńărilor mici şi mijlocii în apărarea intereselor lor legitime şi construirea unui sistem de securitate europeană. Această «zestre politică», dobândită cu trudă, nu trebuia în niciun moment şi în nicio împrejurare diminuată sau poluată de practicile trecutului. Şi poate că, dintre toŃi participanŃii la ConferinŃă, România a fost Ńara care a vegheat cu cea mai mare grijă la respectarea şi aplicarea acestor norme.” (Valentin Lipatti, op.cit., pp. 33-34). La Consultările de la Dipoli fiecare delegaŃie a prezentat numeroase propuneri cu privire la substanŃa ordinii de zi a ConferinŃei, fiind necesară inventarierea şi clasificarea lor pe domenii. În acest scop, ambasadorul ElveŃiei, Samuel Campiche, a luat iniŃiativa pregătirii unui catalog în care să fie însumate toate propunerile prezentate în scris de autorii lor. ImaginaŃi-vă – îşi explica el iniŃiativa într-o şedinŃă plenară a consultărilor – că voi lua propunerile şi le voi pune după subiectul tratat în mai multe coşuri: un coş pentru problemele securităŃii europene, un altul pentru problemele economice, un al treilea pentru chestiunile umanitare şi culturale, un al patrulea coş pentru urmările ConferinŃei. Fiecare delegaŃie – continua Campiche – să aibă deplina libertate de a pune în coşurile respective propriile idei privind problemele ce trebuiau examinate şi măsurile de înscris în documentul final al ConferinŃei. După

210

ConferinŃă, când delegaŃii au luat pauză şi au ieşit în hol, au găsit în faŃa sălii patru coşuleŃe de rafie, goale, pe care un ziarist mucalit le aşezase pe o măsuŃă pentru a concretiza iniŃiativa diplomatului elveŃian. Astfel au fost introduse în terminologia CSCE faimoasele „coşuri”, care au cunoscut o amplă circulaŃie în cercurile diplomatice şi gazetăreşti din Europa. DiplomaŃii întruniŃi la Dipoli au creat un model nou de negociere prin stabilirea acelor regului de procedură şi de lucru pe care avea să le consacre întreaga desfăşurare a CSCE. Ei au pregătit o ordine de zi a ConferinŃei care a conturat sarcinile ce reveneau acesteia în domeniile pe care îşi propunea să le abordeze. Negociatorii au imaginat şi o structură organizatorică fără să transforme ConferinŃa într-un club închis, ci, dimpotrivă, să considere securitatea şi cooperarea în Europa ca o componentă a securităŃii şi cooperării mondiale. La Dipoli a fost declanşat totodată procesul de instituŃionalizare a eforturilor amorsate de ConferinŃă. „Dar dincolo de aceste rezultate importante, consultările multilaterale de la Dipoli au însemnat şi un stil nou de comportament uman. Negociatorii s-au înfruntat adesea de pe poziŃii adverse, disputele lor au atins cote înalte, dar rareori floretele lor au rănit pieptul adversarilor. Un climat de înŃelegere şi de respect a prevalat, în cele din urmă, între oameni care aveau interese opuse, care veneau din părŃi diferite ale Europei şi reprezentau adesea şcoli de gândire antagonice.” (Valentin Lipatti, op.cit., p. 68). DelegaŃia României la Consulările multilaterale de la Dipoli – alcătuită din diplomaŃi diferiŃi prin temperament, formaŃie intelectuală şi experienŃă profesională – a acŃionat ca un ansamblu coerent şi funcŃional contribuind într-o măsură însemnată la succesul reuniunii. Ea s-a străduit să realizeze ceva cu totul nou şi în care aportul specific al fiecărui membru al delegaŃiei era indispensabil. „Astfel, scepticismul lui Mircea

211

Bălănescu capabil să corijeze acŃiunile necumpătate; calmul şi înverşunarea lui Romulus Neagu în discuŃiile cu sovieticii şi cu occidentalii; competenŃa juridică a lui Ion Diaconu şi cea economică a lui Dragoş Şerbănescu; munca de relaŃii şi informare practicată asiduu de Dimitrie Stănescu, de Ovidiu Popescu, de Teofil Bălaj, Ioan Sbârnă, Marian Pavelescu sau Iuliu Irinca, relaŃiile lui Petre Mogoşanu cu presa; analizele politice făcute de Constantin Vlad; memoria fidelă a Paşei Bădescu în materie de consultări cu Ńările «frăŃeşti»”, ca şi rolul lui Valentin Lipatti de debater în plenară sau în grupele de lucru unde erau discutate chestiuni mai dificile – toate alcătuiau în ultimă instanŃă un ansamblu coerent şi funcŃional. „Evaluarea sistematică, zi de zi şi seară de seară a evoluŃiei negocierilor, deprinderea de a pune sistematic răul înainte pentru a găsi soluŃii potrivite şi a gândi negocierea în desfăşurarea ei imediată şi de perspectivă – sublinia ambasadorul Lipatti – ne-au permis, ca în scurt timp, să devenim o echipă care gândea la unison, ştiind exact ce voia şi ce trebuia întreprins. Cei ce s-au autodenumit atunci «leii de la Dipoli» au fost însufleŃiŃi de un sentiment de solidaritate autentică şi de prietenie, pe care nu l-am mai întâlnit vreodată în delegaŃiile pe care le-am condus sau din care am făcut parte.” (Valentin Lipatti, op.cit., p. 73) Cele trei faze ale CSCE. ContribuŃia diplomaŃiei româneşti. Prima fază a CSCE, desfăşurată în capitala Finlandei între 3 şi 7 iulie 1973, cu participarea miniştrilor de Externe, avea o deosebită semnificaŃie politică. Pentru prima dată în istoria Europei contemporane se întruneau miniştrii de Externe reprezentând state cu sisteme sociale diferite, Ńări mici şi mijlocii cu stadii de dezvoltare economică diferite şi aparŃinând unor coaliŃii militare opuse, alături de state neutre. În contextul unei destinderi condiŃionate de antagonismele dintre Est şi Vest, toate aceste Ńări îşi propuneau să acŃioneze în comun pentru crearea temeliilor unei

212

Europe unite în diversitatea ei. Dezbaterea generală nu a adus multe elemente noi faŃă de poziŃiile înregistrate la Dipoli. Marea majoritate a miniştrilor de Externe au salutat evoluŃiile pozitive înregistrate în Europa, relevând totodată necesitatea lichidării surselor de neîncredere şi trecerii la edificarea treptată a procesului de securitate şi cooperare europeană. Cum era de aşteptat, problemele politico-juridice, militare, economice, ştiinŃifice, culturale şi umanitare au fost evocate cu accente deosebite, dar în aceeaşi perspectivă convergentă şi complementară, care caracterizase în esenŃă lucrările consultărilor pregătitoare. Ministrul de Externe al României, George Macovescu, a înfăŃişat concepŃia diplomaŃiei româneşti despre securitatea şi cooperarea europeană punând accentul asupra următoarelor idei: necesitatea stipulării clare a principiilor menite să călăuzească relaŃiile între statele participante; adoptarea unor măsuri de creştere a încrederii, de dezangajare militară şi dezarmare; transformarea Peninsulei Balcanice într-o zonă a păcii şi a colaborării, lipsită de arme nucleare şi de baze militare străine; dezvoltarea schimburilor şi a cooperării între statele participante în domenii de interes comun – economic, tehnico-ştiinŃific, cultural, umanitar etc.; crearea unui organism permanent care să permită, în viitor, concertarea şi conlucrarea între statele participante, asigurând continuitatea procesului multilateral început de ConferinŃă. România îşi rezerva dreptul de a prezenta la următoarea fază a ConferinŃei propuneri privind, în special, măsuri de aplicare a principiului nerecurgerii la forŃă sau la ameninŃarea cu forŃa. În afara dezbaterii generale, miniştrii de Externe au adoptat prin consens recomandările finale ale consultărilor de la Helsinki pentru a le transforma în hotărâri care să ghideze lucrările fazei a doua a CSCE. Comunicatul care marca încheierea primei faze a ConferinŃei, după ce menŃiona adoptarea Recomandărilor Finale, prevedea ca faza a doua a

213

ConferinŃei să înceapă la Geneva la 18 septembrie 1973. Această fază în care urma să se elaboreze ceea ce s-a numit apoi Actul Final al CSCE s-a prelungit până la 21 iulie 1975. Lucrările fazei geneveze a CSCE au fost organizate de un Comitet de coordonare format din reprezentanŃii celor 35 de state participante. Pe baza Recomandărilor Finale, acest Comitet a organizat comisii şi subcomisii care să examineze propunerile statelor participante şi să redacteze apoi diferitele părŃi ale documentelor ConferinŃei. După dezbateri tensionate, Comitetul de coordonare a convenit asupra unei organigrame care a cuprins: Comisia I pentru problemele securităŃii, cu trei organisme de lucru subsidiare (principii; aplicarea principiilor; aspecte militare); Comisia a II-a pentru problemele economice, cu cinci organisme de lucru subsidiare (cooperare comercială; cooperare industrială şi proiecte de interes comun; ştiinŃă şi tehnică; mediu înconjurător; alte domenii); Comisia a III-a privind cooperarea culturală şi umanitară, cu patru organisme de lucru subsidiare (contacte umane; cultură; educaŃie; informaŃie). Un grup de lucru urma să ajute Comitetul de coordonare pentru examinarea „Urmărilor ConferinŃei”. DelegaŃia României la negocierile de la Geneva a fost alcătuită Ńinând cont de argumentul continuităŃii. Valentin Lipatti a fost numit ambasador cu însărcinări speciale şi şef al delegaŃiei române la Geneva. DiplomaŃii români au adus o contribuŃie substanŃială la încheierea cu succes a fazei de la Geneva, inclusiv în redactarea Actului Final al CSCE. Desigur, meritul n-a fost numai al diplomaŃiei române. Reuşita negocierii s-a datorat înainte de toate voinŃei politice pe care guvernele Ńărilor participante au manifestat-o, fiecare în felul său şi găsirea soluŃiilor de compromis. ContribuŃia delegaŃiei române a fost sintetizată astfel de şeful acesteia: „formularea clară şi completă a principiilor menite să guverneze relaŃiile reciproce dintre statele participante, cu un accent pronunŃat pe

214

drepturile inerente suveranităŃii, egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne şi nerecurgerea la forŃă; un capitol distinct în care erau cuprinse, pe baza propunerii româneşti, norme care să facă efectivă nerecurgerea la forŃă; convenirea unor măsuri de creştere a încrederii şi stabilităŃii; convenirea unui program diversificat în domeniul cooperării economice, inclusiv recunoaşterea existenŃei Ńărilor în curs de dezvoltare în Europa; situarea dezvoltării colaborării culturale în perspectiva unei mai bune cunoaşteri şi a respectului mutual între naŃiuni; prevederi echilibrate în domeniul umanitar şi în ceea ce priveşte securitatea şi cooperarea în Mediterana; crearea unui cadru organizat pentru «Urmările CSCE», ca un început de instituŃionalizare a procesului multilateral început de conferinŃă; în sfârşit, consacrarea normelor democratice de negociere stabilite la Dipoli.”(Valentin Lipatti, op.cit., pp. 154-155). Toate aceste elemente esenŃiale ale mandatului delegaŃiei României la negocierile de la Geneva şi-au găsit reflectarea într-o formă corespunzătoare în Actul Final al CSCE. Demersul românesc a putut beneficia atunci de sprijinul unui adevărat lobby. DelegaŃiile unor state ca: Austria, Canada, Cipru, Finlanda, Iugoslavia, Olanda, Suedia au constituit, alături de delegaŃia română, un nucleu de rezistenŃă menit să frâneze presiunea exercitată de către delegaŃiile marilor puteri. DelegaŃiile marilor puteri, în special cea sovietică, după ce îşi atinseseră obiectivele, s-au străduit, la Geneva, să impună un dead-line negocierilor. DelegaŃia română s-a opus unor astfel de practici, care echivalau cu un veto impus de timp şi nu a acceptat, de la caz la caz, decât eventuale termene orientative (target-date), menite, chipurile, să-i stimuleze pe negociatori. „Şi din acest punct de vedere – al duratei ca dimensiune de fond a negocierii – tratativele de la Geneva au fost un model al genului, care nu avea să se mai repete atât de curând.” (Valentin Lipatti, op.cit., p. 99).

215

În cadrul fazei a doua a CSCE de la Geneva s-a remarcat şeful delegaŃiei române, ambasadorul Valentin Lipatti, considerat, după cum se aprecia în „Los Angeles Times” din 27 iulie 1975, „solistul-vedetă al negocierilor îndelungate, adesea obositoare şi greoaie ale ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa”. PublicaŃia înfăŃişa diferite exemple ale manifestării independenŃei române în cadrul negocierilor, precum sunt cele ce urmează: „–România a luptat mai puternic chiar decât puterile apusene pentru acordul ConferinŃei pentru Securitate cu privire la notificarea prealabilă a manevrelor militare la 150 de mile depărtare de orice frontieră europeană. Statele Unite nu erau deosebit de interesate în legătură cu această problemă, posedând metode de detecŃie prin satelit pentru supravegherea mişcărilor militare. Pentru români însă, acest lucru era cel puŃin o formă de protecŃie împotriva unei «a doua Praga» din partea aliatului lor sovietic. – România s-a situat fără întrerupere de partea elveŃienilor, suedezilor, iugoslavilor şi a altora care au insistat – împotriva rezistenŃei evidente a sovieticilor – că trebuie să existe conferinŃe de revizuire complete, la fiecare doi ani, care să examineze modul în care ruşii şi toŃi ceilalŃi şi-au respectat noile obligaŃii şi angajamente asumate prin acordul încheiat la ConferinŃa pentru Securitate. – Invers, când Uniunea Sovietică a fost în sfârşit de acord cu o mulŃime de concesii făcute Occidentului cu privire la circulaŃia mai liberă a persoanelor, schimbului de informaŃii şi vize şi aranjamente de călătorie acordate mai uşor corespondenŃilor de presă, România a schimbat direcŃia şi a opus rezistenŃă faŃă de aceste propuneri privind «Coşul trei».” Faza a treia a CSCE a avut loc la Helsinki între 30 iulie şi 1 august 1975, reunind şefii de stat sau de guvern ai celor 35 de state participante. Ea a constituit momentul politic culminant al CSCE. În cadrul acesteia,

216

liderii Ńărilor participante şi-au expus poziŃiile proprii în problemele relaŃiilor internaŃionale ale timpului şi au semnat Actul Final al ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. În discursurile lor, înalŃii reprezentanŃi ai statelor participante şi-au expus punctul de vedere cu privire la însemnătatea ConferinŃei, au prezentat motivele pentru care se considerau îndreptăŃiŃi să semneze Actul Final, au înfăŃişat unele merite şi carenŃe ale acestuia şi au schiŃat perspectivele procesului declanşat de ConferinŃă. Dincolo de epitete, sobre sau înflăcărate, privitor la definirea ConferinŃei, s-a desprins aprecierea unanimă potrivit căreia prin modul său de negociere şi rezultatele la care s-a ajuns, forumul început la Helsinki, continuat la Geneva şi din nou la Helsinki reprezenta un eveniment de referinŃă în istoria relaŃiilor europene contemporane. Actul Final al CSCE; conŃinut şi semnificaŃii. Actul Final al ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, semnat la 1 august 1975, are o structură unitară, cuprinzătoare, fiind alcătuit din următoarele patru secŃiuni: 1. Probleme privind securitatea în Europa; 2. Măsuri de creştere a încrederii; 3. Cooperarea în diferite domenii; 4. Urmările ConferinŃei. În prima secŃiune este inclusă DeclaraŃia privind principiile care guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante. Aceste principii le prezentăm aşa cum sunt ele concretizate în textele ce le însoŃesc, împreună cu alte prevederi ale Actului Final. I.

Egalitatea

suverană,

respectarea

drepturilor

inerente

suveranităŃii. Statele participante se angajează că vor respecta fiecare egalitatea suverană şi individualitatea celuilalt şi drepturile inerente pe care le cuprinde suveranitatea lor, între care în mod special dreptul fiecărui stat la egalitatea juridică, la integritate teritorială, la libertate şi independenŃă politică. Sunt specificate nu numai atributele de ordin intern ale suveranităŃii statelor, dar şi cele de ordin extern, între care dreptul de a-şi stabili şi desfăşura liber politica externă, în conformitate cu dreptul

217

internaŃional, de a deveni parte la tratate sau organizaŃii internaŃionale sau de a fi neutru. Fiecare stat are dreptul la egalitate juridică; în cadrul dreptului internaŃional toate statele participante au drepturi şi îndatoriri egale; relaŃiile de cooperare internaŃională trebuie să se efectueze în condiŃii de deplină egalitate. Respectarea originalităŃii şi particularităŃilor fiecărui stat – cu alte cuvinte identitatea sa naŃională – este de asemenea specificată în mod expres. DeclaraŃia consacră ca atare egalitatea în drepturi ca fiind o normă fundamentală a vieŃii internaŃionale. II. Nerecurgerea la forŃă sau la ameninŃarea cu forŃa. Acest principiu – căruia delegaŃia română îi acorda un interes prioritar a fost formulat în detaliu, precizând că în afara obligaŃiei statelor de a-l respecta atât în relaŃiile bilaterale cât şi în cele internaŃionale în general, sunt stipulate nu numai acte directe, dar şi indirecte de folosire a forŃei sau a ameninŃării cu forŃa împotriva exercitării de către alte state a drepturilor suverane. S-a convenit că nicio consideraŃie nu poate fi invocată ca justificare pentru încălcarea acestui principiu. Era astfel repudiată categoric „Doctrina suveranităŃii limitate”. Actul Final al CSCE cuprindea o secŃiune complementară prin care statele participante se angajau să se abŃină de la orice folosire a forŃelor armate incompatibilă cu principiile Cartei ONU şi ale Actului Final, de la orice manifestare de forŃă, de la orice act de constrângere economică, să promoveze un climat de încredere şi de respect reciproc între popoare, să rezolve orice diferend dintre ele exclusiv prin mijloace paşnice. III. Inviolabilitatea frontierelor. Potrivit acestui principiu statele participante consideră inviolabile frontierele lor ca şi ale tuturor statelor din Europa, şi se abŃin de la orice atentat împotriva acestor frontiere, precum şi la orice cerere sau acaparare şi de uzurpare a întregului sau a unei părŃi a teritoriului oricărui stat participant.

218

IV. Integritatea teritorială a statelor. Statelor participante li se cerea să se abŃină de la orice acŃiune incompatibilă cu scopurile şi principiile Cartei NaŃiunilor Unite, împotriva integrităŃii teritoriale, a independenŃei politice sau a unităŃii oricărui stat participant, precum şi de a face din teritoriul altor state participante obiectul unei ocupaŃii militare sau a altor măsuri de folosire directă sau indirectă a forŃei. V. Reglementarea paşnică a diferendelor. Acest principiu, conceput ca o alternativă la folosirea forŃei este reafirmat în declaraŃia de principii cu specificarea mijloacelor de soluŃionare paşnică a litigiilor, precum şi a angajamentului părŃilor în conflict de a se abŃine de la orice act care ar putea să agraveze situaŃia complicând-o şi punând astfel mai mult în pericol menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale. Se cerea statelor participante să recurgă, pentru rezolvarea diferendelor, la mijloace cum sunt: negocierea, ancheta, mediaŃiunea, concilierea, arbitrajul sau alte mijloace paşnice asupra cărora cădeau de acord. În acelaşi spirit se propunea elaborarea ulterioară a unei metode general acceptabilă de reglementare paşnică a diferendelor, stabilind în acest scop organizarea unei reuniuni de experŃi în ElveŃia. VI. Neamestecul în treburile interne. Prin Actul Final se cerea statelor participante să se abŃină de la orice intervenŃie, directă sau indirectă, individuală sau colectivă, în treburile interne sau externe care intră în competenŃa naŃională a altui stat participant, oricare ar fi relaŃiile lor reciproce. În consecinŃă, statele participante erau chemate să se abŃină de la orice formă de intervenŃie armată sau de ameninŃare cu asemenea intervenŃie împotriva altui stat participant; să se abŃină de asemenea, în orice împrejurări, de la orice alt act de constrângere militară sau politică, economică sau de altă natură, tinzând să-şi subordoneze interesele lor exercitarea de către un alt stat participant a drepturilor inerente suveranităŃii. În acelaşi sens se cerea statelor participante să se abŃină de

219

la sprijinirea, directă sau indirectă, a activităŃilor teroriste ori subversive îndreptate spre răsturmarea violentă a regimului altui stat participant la ConferinŃă. VII. Respectarea drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale, inclusiv a libertăŃii de gândire, conşiinŃă, religie sau de convingere. Textul declaraŃiei stipula în mod clar obligaŃia statelor participante de a respecta drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului pentru toŃi cetăŃenii, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie; de a promova şi încuraja exercitarea efectivă a drepturilor şi libertăŃilor civile, politice, economice, sociale, culturale ş.a., care decurg toate din demnitatea inerentă persoanei umane şi sunt esenŃiale pentru libera şi deplina sa dezvoltare. Statelor participante, care aveau pe teritoriul lor minorităŃi naŃioanale, li se cerea să respecte dreptul persoanelor care aparŃin acestor minorităŃi la egalitate în faŃa legii, să acorde acestor persoane posibilitatea deplină de a se bucura efectiv de drepturile omului şi libertăŃile fundamentale, protejând astfel interesele lor legitime. Era de asemenea consacrată importanŃa universală a drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale ca factor esenŃial al păcii, justiŃiei şi bunăstării, de promovare a dezvoltării relaŃiilor amicale între statele participante, ca şi a cooperării şi înŃelegerii internaŃionale. În conjuncŃie cu prevederile referitoare la cooperarea în domeniul umanitar: contacte între oameni, căsătorii mixte şi reunificarea familiilor, dreptul de a călători în alte Ńări în scopuri personale şi profesionale etc.; substanŃa principiului privind drepturile omului introducea în sfera CSCE o perspectivă democratică şi umană inedită, cu efecte durabile. VIII. Egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a dispune de ele însele presupune, în conformitate cu Actul Final, dreptul fiecărui popor de a-şi determina, aşa cum doreşte şi atunci când doreşte, statutul lui politic intern şi extern fără niciun amestec din afară, şi de a

220

înfăptui, potrivit voinŃei proprii, dezvoltarea sa politică, economică, socială şi culturală. IX. Cooperarea între state, ca principiu înscris în Actul Final, stipula necesitatea cooperării între statele participante, fiecare cu celălalt şi cu toate statele, în toate domeniile, în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei ONU. Dezvoltând cooperarea lor pe bază de egalitate, statele participante erau invitate să promoveze înŃelegerea şi încrederea reciprocă, relaŃii amicale şi de bună vecinătate, pacea internaŃională, securitatea şi justiŃia. X. Îndeplinirea cu bună credinŃă a obligaŃiilor asumate conform dreptului internaŃional. Prin acest ultim principiu al DeclaraŃiei privind principiile care guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante se cerea tuturor statelor semnatare ale Acordului Final să-şi îndeplinească obligaŃiile asumate conform dreptului internaŃional – pacta sunt servanda – şi atrăgea atenŃia asupra aplicării corespunzătoare a hotărârilor adoptate de ConferinŃa CSCE. Statele participante confirmă că, în caz de conflict, între obligaŃiile membrilor ONU şi obligaŃiile lor în virtutea oricărui tratat sau alt acord internaŃional, vor prevala obligaŃiile lor în conformitate cu Carta ONU. În scopul prevenirii oricărei ierarhizări a principiilor privind guvernarea relaŃiilor dintre statele participante la CSCE, ca substanŃă şi valoare, Actul Final precizează: Toate principiile enunŃate mai sus au o importanŃă primordială şi, în consecinŃă, ele vor fi aplicate în mod egal şi fără rezerve, fiecare din ele interpretându-se Ńinând seama de celelalte. Totodată, statele participante îşi reafirmau hotărârea să respecte şi să aplice pe deplin aceste principii aşa cum sunt ele enunŃate în DeclaraŃie, sub toate aspectele, în relaŃiile lor mutuale şi în cooperarea lor, în scopul de a asigura fiecărui stat participant avantajele care rezultă din respectarea acestor principii de către toate.

221

În secŃiunea dedicată securităŃii, Actul Final cuprinde şi un document privind măsuri de încredere pe plan militar. Prin acest document, statele participante conveneau asupra notificării prealabile a manevrelor militare de anvergură, efectuarea schimburilor de observatori la aceste manevre şi notificarea prealabilă a mişcărilor militare de anvergură nu erau obligatorii. Pentru România, ca şi pentru alte state participante, aspectele militare ale securităŃii europene erau cu mult sub aşteptări. La Geneva România propusese un document de lucru cuprinzător care mergea de la măsuri de încredere la cele de dezangajare militară şi dezarmare, inclusiv dezarmare nucleară. În această privinŃă, România se întâlnea cu alte state participante, între care se aflau Austria, Canada, Cipru, Finlanda, Iugoslavia, Olanda, Suedia. Rezultatele finale erau însă modeste datorită mai ales rezistenŃei opuse de cele două superputeri care nu doreau ca problemele militare pe care le considerau domeniul lor privilegiat să fie examinate într-un forum larg care funcŃiona pe principii democratice şi nu accepta abordările de la bloc la bloc. Notificarea prealabilă a manevrelor militare de anvergură înscrise în Actul Final nu depăşea clasa măsurilor de creştere a încrederii (Confidence Building Measures). ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa din anii 19721975 s-a înscris în istoria contemporană prin rezultate remarcabile: ea a putut stabili un cod de conduită menit să asigure relaŃii echitabile între statele participante; a elaborat un program vast de acŃiune în domeniile înscrise pe agenda ei; a asigurat, într-o formă incipientă, continuarea procesului paneuropean; a inaugurat şi consacrat norme de procedură şi de lucru, care i-au conferit un profil original, diferit de cel al reuniunilor internaŃionale tradiŃionale. CarenŃele primei reuniuni a CSCE au fost determinate, îndeosebi, de interesele divergente ale celor două superputeri. Beneficiul Uniunii

222

Sovietice nu era foarte clar. Ea păstra o extraordinară neîncredere în sine. „Probabil că liderii sovietici mizau pe posibilitatea ca în urma ConferinŃei să fie create unele instituŃii care să dilueze activitatea NATO sau cel puŃin să o facă irelevantă. În această privinŃă s-au înşelat. Nicio Ńară NATO nu aştepta să substituie bagajul declarativ şi birocratic al unei ConferinŃe pentru Securitate şi Cooperare în Europa realităŃii militare a NATO sau prezenŃei forŃelor militare americane pe continent. Moscova, după cum sa dovedit, avea mai mult de pierdut decât democraŃiile dintr-o ConferinŃă care a sfârşit prin a oferi tuturor participanŃilor, inclusiv Statelor Unite, dreptul de a se pronunŃa în evoluŃiile politice din Europa de Est.” (Henry Kissinger, op.cit., p. 660). Continuitatea procesului CSCE. Acordurile de la Helsinki păreau multor analişti occidentali că legitimează frontierele est-europene pentru nimic altceva decât pentru nişte simbolice promisiuni sovietice în domeniul drepturilor omului, căci respectivele acorduri nu conŃineau nicio prevedere pentru vreun mecanism de aplicare. Dar în următorii ani istoria relaŃiilor internaŃionale a oferit o surpriză. În loc să confirme hegemonia sovietică în Europa de Est, aşa cum se aşteptaseră liderii de la Kremlin, Acordurile de la Helsinki au dat naştere unor grupuri de „supraveghere Helsinki” care monitorizau respectarea drepturilor omului, producând documente precum Carta 77 din Cehoslovacia şi contribuind finalmente la crearea Sindicatului Independent Solidaritatea în Polonia. Astfel, în timp ce se punea capăt celui de-al doilea război mondial, prin recunoaşterea inviolabilităŃii frontierelor – inclusiv a celor două state germane –, apăreau semnale evidente ale prăbuşirii imperiului sovietic din Europa de Est. Problema asigurării continuităŃii procesului început la Dipoli a figurat în toate fazele CSCE. În viziunea celor ce se pronunŃau în favoarea unei formule de continuitate, ConferinŃa încheiată la 1 august

223

1975 nu trebuia considerată în niciun caz un act unic şi irepetabil. Această viziune reflecta un acut simŃ al realităŃii: problemele Europei postbelice nu puteau fi soluŃionate de o singură reuniune, oricât de bine s-ar fi desfăşurat ea. Mai mult decât atât, diplomaŃia României, ca şi a altor state europene, spera ca procesul CSCE să erodeze structurile şi politica de bloc de pe continent. România nu dorea o continuitate oarecare a procesului respectiv, ci una instituŃionalizată, văzută sub forma unui organism cu caracter permanent. Nu era vorba de o structură birocratică, greoaie şi costisitoare: se preconiza ca Ńara care găzduia o conferinŃă, precum cea de la Helsinki, să asigure un secretariat tehnic, în funcŃiune până la următoarea reuniune de acelaşi gen. Treptat, în bună măsură datorită eforturilor depuse de diplomaŃia română la Geneva, ideea instituirii unor urmări ale ConferinŃei a câştigat teren. Ea avea să se concretizeze în Actul Final, dar doar parŃial în forma propusă de România. În mod concret, s-a adoptat hotărârea de a se Ńine deschisă perspectiva unor noi reuniuni sau chiar conferinŃe similare celei de la Helsinki; în plus, s-a fixat data şi locul următoarei întruniri dedicate securităŃii şi cooperării europene – la Belgrad, în 1977. Continuitatea se va realiza în această formă. Nu se constituiau structuri permanente, dar procesul european însuşi devenea permanent. Statele occidentale, participante la ConferinŃa de la Helsinki, îşi păstrau atitudinea negativă faŃă de orice structuri cu caracter permanent privind securitatea şi cooperarea paneuropeană. Nici Uniunea Sovietică nu dorea astfel de structuri. Interesul ei major fusese satisfăcut prin înscrierea în Actul Final al CSCE a principiului inviolabilităŃii frontierelor. În perspectivă istorică, prima ConferinŃă pentru Securitate şi Cooperare în Europa are rezultate pozitive notabile. Ea a deschis un proces înnoitor în viaŃa politică a continentului, iar Actul său Final, adoptat la Helsinki la 1 august 1975, s-a constituit într-o adevărată Cartă a

224

relaŃiilor intereuropene. Procesul CSCE s-a dovedit a fi, timp de un deceniu şi jumătate, destul de fragil. Climatul de încredere şi conlucrare care prevalase între 1972 şi 1975 va fi înlocuit de reluarea la dimensiuni sporite a confruntărilor politice şi ideologice dintre Est şi Vest, îndeosebi de rivalitatea şi neîncrederea dintre americani şi sovietici. ProtecŃionismul economic, practicat de PiaŃa Comună, ca şi violarea drepturilor omului şi îngrădirea liberei circulaŃii a persoanelor şi a informaŃiilor de către regimurile totalitare din Ńările socialiste Central, Est-europene şi Uniunea Sovietică au dus la declinul politicii de destindere. În aceste condiŃii, aplicarea Actului Final al CSCE a fost practic blocată în pofida angajamentelor asumate în mod solemn de şefii de state şi de guvern în capitala Finalndei, la 1 august 1975. Reuniunile de evaluare a Actului Final de la Helsinki – Ńinute rând pe rând la Belgrad (1977-1978), la Madrid (1980-1983), la Ottawa (1985) şi la Viena (19861989) s-au îndepărtat de la spiritul de înŃelegere şi de compromis care caracterizase negocierile paneuropene din anii 1972-1975; ele au fost marcate de dezbateri tensionate şi prelungite în mod artificial şi de rezultate adesea mediocre; uneori chiar reuniuni ale CSCE la nivel de experŃi nu au putut adopta documente finale datorită lipsei de consens. Cu toate aceste neajunsuri considerabile, fluxul reuniunilor multilaterale ale CSCE a putut continua, când mai bine, când mai rău, demonstrând vitalitatea prevederilor instituŃionale convenite la ConferinŃa de la Helsinki. Începând cu anul 1990, ca urmare a transformărilor profunde produse pe eşichierul european prin prăbuşirea regimurilor socialisttotalitare europene şi instaurarea unor regimuri democratice pluraliste, precum şi a dizolvării OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia, polemicile de natură ideologică şi-au pierdut raŃiunea lor de a fi din momentul în care relaŃiile dintre statele participante la CSCE nu se mai caracterizau

225

prin adversitate, ci se doreau mai curând relaŃii de parteneriat. EvoluŃia favorabilă a procesului CSCE s-a concretizat cu prilejul reuniunii la nivel înalt care s-a Ńinut la Paris în 1990 şi a reuniunilor de evaluare care au avut loc la Helsinki în martie-iulie 1992 şi la Budapesta în octombrienoiembrie 1994. Aceste reuniuni, ca şi altele, Ńinute în aceşti ani la nivel de experŃi, au consacrat noul curs al procesului multilateral declanşat de ConferinŃa de la Helsinki. Carta de la Paris pentru o nouă Europă (1990), Sfidările schimbării (1992) sau Către un parteneriat veritabil într-o eră nouă (1994) sunt documente care dau expresie acestui curs nou. CSCE a devenit, din ianuarie 1995, o organizaŃie regională – OrganizaŃia

pentru

Securitate

şi

Cooperare

în

Europa/OSCE.

CompetenŃele OSCE vizează domenii fundamentale ale relaŃiilor internaŃionale după încheierea Războiului Rece: prevenirea conflictelor şi operaŃiuni de menŃinere a păcii, controlul armamentelor, dezarmarea şi creşterea încrederii şi securităŃii, conceptualizarea unui nou model de securitate, cooperarea în domeniile economic, cultural, umanitar, ecologic şi în alte domenii de interes comun, raporturi de conlucrare cu Ńările mediteraneene din afara OSCE.

VIII. RELAłIILE INTERNAłIONALE ÎNTRE DESTINDERE ŞI SFÂRŞITUL RĂZBOIULUI RECE O nouă fază a Războiului Rece. Destinderea marcată de CSCE constituie un moment excepŃional în istoria Războiului Rece. „Sistemul Est-Vest găseşte un echilibru; dar orice echilibru, mai ales în relaŃiile internaŃionale, tinde să fie perceput ca permanent, în timp ce el este, de obicei, echivoc şi precar.” (Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile internaŃionale după 1945, Institutul European, Iaşi, 2001, p. 58).

226

În prima jumătate a anilor ’70, dialogul americano-sovietic se instituŃionalizează la nivelul întâlnirilor la vârf, ce par să devină regulate. Din partea Statelor Unite ale Americii, preşedintele Nixon şi consilierul său Henry Kissinger gândesc, contrar tradiŃiei wilsoniene, în termeni de echilibru; desigur, Uniunea Sovietică rămâne duşmanul a cărui expansiune trebuie oprită, de pildă stabilind legături cu Republica Populară Chineză. Totuşi, Uniunea Sovietică, dat fiind arsenalul său militar, este acceptată ca partener esenŃial în menŃinerea ordinii mondiale. În ceea ce îi priveşte, sovieticii, bine ancoraŃi pe ceea ce deŃineau deja – forŃa lor militară, dominaŃia asupra Europei de Est –, caută în concertarea cu americanii un mijloc de a-şi consolida statutul de superputere. Un domeniu fundamental de confruntare şi de competiŃie, dar şi de dialog, l-a constituit, încă dinaintea CSCE, dezarmarea. La 17 noiembrie 1969 s-au deschis, la Helsinki, negocierile americano-sovietice SALT I. Aceste negocieri aveau în vedere rachetele nucleare cu rază lungă de acŃiune, care puteau atinge teritoriile celor două superputeri; discuŃiile abordează şi problema instalaŃiilor antirachetă, susceptibile de a bloca loviturile continentale. Obiectivul negocierilor SALT nu era atât acela de a se trece la reducerea armamentelor, cât de a controla cursa înarmărilor, de a administra echilibrul militar printr-un dialog permanent între Washington şi Moscova, pentru ca niciuna dintre cele două superputeri să nu dobândească un avans decisiv, incitând-o la declanşarea unui război nuclear preventiv, cu speranŃa câştigării acestuia fără prea multe distrugeri. La 26 mai 1972, are loc prima întâlnire Nixon-Brejnev, care pune bazele Acordurilor SALT I. Pe de altă parte, o convenŃie Anti Ballistic Missiles/ABM limitează strict numărul zonelor protejate de instalaŃii antirachetă. Pe de altă parte, SUA şi URSS fixează plafoane privind numărul rachetelor lor ofensive. CompetiŃia în materie de

227

armamente nu se opreşte, totuşi, continuând cercetările pentru crearea unor arme sofisticate. Între anii 1974-1979 destinderea se caracterizează prin ambiguitate. Preşedintele Nixon, care avea o viziune clară asupra destinderii, este constrâns să demisioneze în urma scandalului Watergate. Încheierea războiului din Vietnam, în 1975, aduce deziluzie şi neîncredere în rândurile americanilor. Ca de multe ori în istoria lor, Statele Unite ale Americii sunt străbătute de un val moralizator care îl aduce la Casa Albă, în 1977, pe Jimmy Carter, pentru care diplomaŃia era chemată să păstreze nu atât echilibrele, cât să apere valorile. În ceea ce o priveşte, Uniunea Sovietică îşi împinge pionii în Indochina, cu victoria aliatului său nordvietnamez, şi în Africa, în Etiopia, Angola, Mozambic. La 18 iunie 1979, Leonid Brejnev şi Jimmy Carter semnează, la Viena, Tratatul SALT II, care nu face decât să completeze şi să precizeze Acordurile SALT I, adăugând sub-limite pentru anumite tipuri de rachete, mai ales limitarea numărului rachetelor cu focoase multiple – Multiple Independently Targeted Re-entry Vehicles/MIRV. Acordurile SALT I şi SALT II nu vor opri cursa înarmărilor nucleare. Ele autorizează chiar cele două superputeri să le modernizeze şi să desfăşoare o nouă rachetă terestră. Mai mult, aceste acorduri nu se referă decât la rachete cu o bătaie mai mare de 5.000 km; or, la sfârşitul anilor ’70, se formează un braŃ de fier Est-Vest asupra rachetelor cu rază medie de acŃiune – între 500 şi 5.000 km, numite eurorachete. Tratatul SALT II nu este ratificat de către Senatul Statelor Unite ale Americii din cauza intervenŃiei armatei sovietice în Afganistan – 27 decembrie 1979; ele sunt totuşi aplicate de către cele două părŃi, preocupate să nu compromită prea mult o competiŃie extrem de costisitoare. La 30 octombrie 1973 au început negocieri între NATO şi OTV privind dezarmarea clasică în Europa: Mutual Balanced Forces

228

Reduction/MBFR (Reducere mutuală şii echilibrată a forŃelor). Obiectivul era reducerea numărului avioanelor, tancurilor şi pieselor de artilerie ale celor două alianŃe politico-militare în Europa, de ambele părŃi ale Cortinei de Fier. Guvernul SUA, iniŃiatorul acestor negocieri, este supus unor presiuni interne prin care se cerea reducerea prezenŃei militare americane în Europa. Guvernul de la Washington era preocupat să-şi reafirme fidelitatea vizând responsabilităŃile de comandament ale NATO, MBFR urmând să permită să se ajungă la o diminuare echilibrată a mijloacelor militare clasice ale celor două tabere. Negocierile MBFR au bătut pasul pe loc: NATO vrea ca reducerile de armament să fie „asimetrice”, adică să elimine sau cel puŃin să atenueze superioritatea cantitativă în mijloacele militare clasice ale OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia. Pentru Uniunea Sovietică, a accepta reduceri masive ale armamentelor clasice de care dispunea, putea dezechilibra în acelaşi timp mijloacele de menŃinere a ordinii în interiorul blocului estic şi în doctrina sa militară, fondată pe ofensivă, şi care presupunea capacităŃi masive de atac. Începând cu anul 1985, noul lider numărul unu de la Kremlin, Mihail Gorbaciov, şi ministrul său de Externe, Eduard Şevardnadze, au inaugurat o nouă orientare în politica externă a Uniunii Sovietice. Gorbaciov şi-a afirmat de la bun început hotărârea de a reduce povara înarmării Uniunii Sovietice, scutind-o măcar de cele mai oneroase dintre obligaŃiile sale militare. La o lună după preluarea puterii, el a sistat desfăşurarea de rachete sovietice şi a propus negocieri necondiŃionate asupra forŃelor nucleare, astfel încât ambele superputeri să-şi înjumătăŃească arsenalele strategice. În octombrie 1986, în cadrul întâlnirii „la nivel înalt” de la Reykjavik (Islanda), Ronald Reagan şi Mihail Gorgaciov, deşi nu au ajuns la un acord privind dezarmarea nucleară, au pus bazele unor fructuoase negocieri viitoare. Până la sfârşitul anului 1987, Eduard Şevardnadze şi secretarul de Stat al SUA

229

George Schultz au elaborat proiectul unui Tratat asupra ForŃelor Nucleare cu Rază Medie de AcŃiune, semnat şi ratificat în anul următor. Tratatul pornea de la „opŃiunea zero”, propusă anterior de Ronald Reagan (sovieticii acceptau astfel implicit că nu puteau câştiga un război nuclear în Europa) şi reprezenta prologul unui tratat şi mai important, semnat în 1990, asupra ForŃelor armate convenŃionale în Europa, care limita strict prezenŃa şi acŃiunea acestor forŃe pe continentul european. Semne clare ale trecerii de la destindere la o nouă fază a Războiului Rece sunt: Criza Eurorachetelor şi Războiul Stelelor. Începând din anul 1977, Uniunea Sovietică trece la modernizarea rachetelor sale cu rază medie de acŃiune. Ea desfăşoară rachete SS20, mobile, dotate fiecare cu câte trei capete nucleare, fiecare putând să parcurgă mai mult de 5.000 de km, de pe teritoriul sovietic până în Europa, bazinul mediteraneean, Extremul Orient, China, Japonia etc. Amplasarea de noi rachete performante declanşează în tabăra occidentală o dezbatere pe două teme: rachetele SS20 atentează la echilibrul strategic Est-Vest? Dacă da, ce ripostă trebuie să adopte puterile occidentale? DiscuŃiile între Statele Unite ale Americii, Republica Federală Germania, Marea Britanie şi FranŃa sunt marcate de confuzie, niciuna dintre acestea nu voia cu adevărat abandonarea dialogului Est-Vest, dar fiecare admitea , în măsuri diferite, că trebuia exprimată voinŃa Occidentului faŃă de Uniunea Sovietică în privinŃa respectării codului destinderii. La 14 decembrie 1979, AlianŃa Nord-Atlantică adoptă o „dublă decizie” (two track policy): 1) modernizarea, începând cu sfârşitul anului 1983,

a

rachetelor

americane

instalate

în

Europa

occidentală

(euromissiles) prin dotarea cu rachete de tip Pershing II şi rachete de croazieră; 2) negocieri cu scadenŃă în 1983, între Washington şi Moscova, în vederea eliminării rachetelor SS20, făcând astfel inutilă amplasarea noilor rachete americane. În esenŃă, nevoia de fermitate este echilibrată de

230

voinŃa de a găsi un acord cu Uniunea Sovietică – guvernele puterilor occidentale se temeau de reacŃia opiniei publice din Ńările lor, obsedată de teama unei apocalipse nucleare. Conform acestei duble decizii, au avut loc, în noiembrie 1981, la Geneva, negocieri americano-sovietice asupra rachetelor cu rază medie de acŃiune, dar aceste negocieri au stagnat, Uniunea Sovietică propunând o „îngheŃare” a desfăşurării rachetelor SS20 (în schimbul stopării instalării noilor rachete americane) – moratoriu – dar excluzând orice lichidare a stocurilor. În 1983 negocierile se suspendă. În Europa Occidentală, mai întâi în Germania Federală, se declanşează mişcări de protest contra instalării rachetelor Pershing II şi a rachetelor

de

croazieră.

Aceste

mişcări

contestau

legitimitatea

descurajării nucleare, făcând din populaŃia civilă o simplă miză în înfruntarea cinică dintre liderii occidentali şi cei sovietici. Germanii, care puteau fi primii loviŃi în caz de război Est-Vest, acceptă foarte greu ca teritoriul lor, fiind zonă de joncŃiune între cele două blocuri politicomilitare, să devină câmp de bătaie. Pentru guvernele vest-europene, însă, modernizarea rachetelor americane amplasate în Europa, în eventualitatea eşecului convorbirilor cu Moscova, ar confirma protecŃia nucleară a Statelor Unite ale Americii, fiind totodată clar că de acum înainte acestea din urmă nu vor risca distrugerea oraşelor New York sau Chicago pentru a salva Londra sau Bonnul. La sfârşitul anului 1983, întrucât negocierile americano-sovietice nu au dus la niciun rezultat, a început instalarea rachetelor Pershing II şi a rachetelor americane de croazieră în Europa. „Foarte repede criza eurorachetelor se dovedeşte a nu fi fost decât o gesticulaŃie politicomilitară între două blocuri.” (Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile internaŃionale după 1945, op.cit., p. 70). După venirea sa la putere în Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov a permis redemararea dialogului între cele două superputeri, noul lider de la Kremlin şi preşedintele

231

Ronald Reagan au semnat în 8 decembrie 1987, la Washington, un tratat care prevedea distrugerea tuturor rachetelor americane şi sovietice cu rază de acŃiune între 500 şi 5.000 de km. La 23 martie 1983, Ronald Reagan, într-unul din discursurile sale spectaculoase, pe care fostul actor de filme western le prefera, lansează proiectul IniŃiativa de Apărare Strategică – Strategic Defense Initiative/SDI, numit şi Războiul Stelelor: „Ne angajăm într-un program care vizează oprirea oribilei ameninŃări a rachetelor sovietice prin măsuri defensive… Am putea intercepta şi distruge rachetele balistice sovietice înainte ca ele să ne atingă solul sau pe cel al aliaŃilor noştri.” (Apud Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile internaŃionale după 1945, op.cit., p. 71). Programul urmărea protejarea Statelor Unite ale Americii printr-un scut spaŃial prin identificarea şi nimicirea oricărei rachete străine venită de oriunde din atmosferă. IniŃiativa de Apărare Strategică constituia o adevărată revoluŃie în comparaŃie cu sistemul antirachete reglementat prin negocierile SALT I şi SALT II. Nu mai era vorba de o interceptare prin rachete, ci de o interceptare prin fascicule laser. În cazul în care nu erau suficient de puternice, aceste fascicule deveneau utilizabile în faza de propulsie a rachetei inamice (5 minute), cu condiŃia unei precizii de o milionime de grad, şi mai ales în faza de jumătate de parcurs (15 minute). Dimpotrivă, în faza de intrare în atmosferă (30 până la 100 secunde), interceptarea ar fi trebuit realizată prin rachete antirachete. Proiectul Reagan (SDI) a creat o mare surpriză chiar şi în rândul oamenilor de ştiinŃă americani. A beneficiat însă de un sprijin ferm în Congres şi în cercurile militare americane, obŃinând aprobarea programului al cărui cost urma să se ridice la 26 miliarde de dolari în cinci ani. (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 267). Puteau Statele Unite ale Americii să devină invincibile prin realizarea programului Războiul Stelelor? Va fi el perfect etanş dacă o

232

singură rachetă ar străpunge scutul de apărare? Care ar fi protecŃia împotriva rachetelor de croazieră, nonbalistice, care nu proveneau din atmosferă, ci zburau la joasă altitudine? Asemenea întrebări şi le puneau nu numai americanii, ci şi aliaŃii lor. Aceştia din urmă erau mai curând îngrijoraŃi de faptul că realizarea IniŃiativei de Apărare Strategică putea transforma SUA într-o fortăreaŃă invincibilă şi să revină la izolaŃionismul pe care îl abandonase, nu fără regrete, în timpul celui de-al doilea război mondial. Deşi preşedintele Reagan a declarat public că SDI constituie o forŃă pentru pace şi că de îndată ce va fi realizată, Statele Unite ale Americii i-o vor împărtăşi şi Uniunii Sovietice, eliberând astfel – se presupunea – fiecare superputere de teama unei anihilări nucleare. Pe de altă parte, mulŃi americani considerau că Războiul Stelelor, cum era numit de unii observatori sceptici, „era aşa de încărcat de incertitudini încât putea fi asemuit unui joc de noroc cu o miză colosal de mare”. (Thomas Parrish, op.cit., p. 147). IniŃiativa de Apărare Strategică a reprezentat o surpriză foarte neplăcută pentru Uniunea Sovietică. Prin realizarea ei, SUA încetau să fie vulnerabile şi, la adăpostul oricărui risc de represalii, ar putea fi tentată să-şi regleze conturile cu principalul său adversar. Pe de altă parte, URSS, care prin performanŃele ei nucleare şi spaŃiale rămânea un rival de temut al SUA, se va lăsa angajată într-o nouă competiŃie tehnologică şi militară majoră, timp în care îşi va da seama că economia sa nu-i putea face faŃă. La 15 ianuarie 1986, Mihail Gorbaciov propune un plan de eliminare a tuturor armelor nucleare până în anul 2000 – ceea ce ar face inutil Războiul Stelelor. Obiectivul veritabil al IniŃiativei de Apărare Strategică a fost acela de a construi un scut impenetrabil pentru proiectele balistice. „Foarte repede, această ambiŃie pare puŃin accesibilă: scutul cere combinarea aleatorie de tehnici care se află adeseori încă în stadiul

233

experimental; mai mult, ca întotdeauna în acest tip de întreprindere, costurile cresc într-o manieră vertiginoasă. Scopul autentic n-ar fi oare lansarea URSS într-o nouă cursă a înarmărilor cu scopul de a o epuiza şi de a o aduce la o înfrângere pacifistă?” (Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile internaŃionale după 1945, op.cit., pp. 72-73). Sfârşitul Războiului Rece. În a doua jumătate a deceniului nouă al secolului XX, Războiul Rece intra în faza lui terminală. Începea un ritm al vieŃii internaŃionale fără egal. Principalii actori pe scena politicodiplomatică erau cele două alianŃe politico-militare, NATO şi OTV iar, în cadrul acestora, cele două superputeri, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. La începutul anului 1988, Mihail Gorbaciov a declarat că toate trupele sovietice vor fi retrase din Afganistan, eliminând astfel justificarea menŃinerii tensiunii americano-sovietice. În luna mai, anul următor, s-a semnat Tratatul care prevedea eliminarea rachetelor Pershing şi SS20, a căror amplasare reprezentase o gravă sursă de confruntare timp de aproape zece ani. „La încheierea mandatului său, preşedintele Reagan putea să afirme că a asigurat pacea, obligând Uniunea Sovietică, ruinată de cursa înarmărilor care i-a fost impusă, să negocieze. Totuşi, el nu putea să prevadă dezintegrarea blocului estic, care a urmat şi care a pus capăt Războiului Rece.” (Jacques Portes, op.cit., pp. 179-180). La 7 decembrie 1988, Mihail Gorbaciov a pronunŃat de la tribuna Adunării Generale a ONU un discurs devenit celebru, care anticipa transformările geopolitice ce aveau să se producă în anul următor. Se poate aprecia că acel discurs a marcat sfârşitul ideologic al Războiului Rece. Liderul de la Kremlin sublinia, cu acel prilej, necesitatea creării unei „lumi noi” în care interesele divergente să fie echilibrate, iar confruntarea să facă loc cooperării. O „nouă ordine mondială” era

234

posibilă, în opinia lui Gorbaciov, prin renunŃarea la utilizarea forŃei ca instrument de politică externă şi respectarea dreptului de opŃiune al fiecărei naŃiuni. Diversitatea structurilor socio-politice apărute în ultimele decenii presupunea toleranŃă, respect pentru părerile şi poziŃiile altora, disponibilitatea de a accepta puncte de vedere divergente fără a le percepe automat ca fiind malefice sau ostile, capacitate de a convieŃui paşnic în ciuda diferenŃelor. Principiile enunŃate de Gorbaciov însemnau de fapt că Moscova nu-şi va mai păzi cu tancurile sfera de influenŃă, abandonarea „Doctrinei Brejnev” potrivit căreia Ńările Pactului de la Varşovia aveau dreptul de a interveni, inclusiv militar, dacă forŃe ostile socialismului încearcau să deturneze spre capitalism dezvoltarea unui stat socialist. În discursul său de la tribuna ONU, Gorbaciov a pledat pentru o nouă abordare a relaŃiilor internaŃionale în care diferenŃele ideologice să devină irelevante. Confruntările ideologice – menŃiona liderul sovietic – nu mai aveau ce căuta în relaŃiile dintre state întrucât ele puteau zădărnici realizarea

unor

subdezvoltate,

obiective protecŃia

comune mediului,

tuturor:

recuperarea

eradicarea

foametei

zonelor şi

a

analfabetismului, lupta împotriva unor maladii devastatoare şi eliminarea ameninŃării nucleare. Dezarmarea era – susŃinea Gorbaciov – cel mai important subiect dintre toate, fără de care nicio problemă majoră a secolului viitor nu putea fi rezolvată. În primele zile ale anului 1989 puŃini erau cei care credeau că Uniunea Sovietică era dispusă să meargă atât de departe pe cât lăsase să se înŃeleagă la ONU liderul de la Kremlin. Întâlnirea de la Malta din 2-3 decembrie 1989 dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush a statuat un fapt împlinit: sfârşitul Războiului Rece. Cei doi lideri au abordat probleme privind evoluŃia statelor din Centrul şi Sud-Estul Europei, dezarmarea şi au căzut de acord că în faŃa transformărilor

majore

care

se

petreceau

în

lume

reclama

235

responsabilitatea comună a Uniunii Sovietice şi a Statelor Unite ale Americii. Gorbaciov l-a asigurat pe Bush că Uniunea Sovietică nu va declanşa niciun război, fiind gata să nu mai considere SUA drept inamicul său şi chiar să facă o declaraŃie publică în acest sens. „Suntem gata să colaborăm cu America, inclusiv în domeniul militar. Dorim ca securitatea fiecăruia dintre noi să fie garantată prin eforturile noastre comune.” (Mihail Gorbaciov, Memorii, Editura Nemira, 1994, p. 88). Războiul Rece se încheie prin dispariŃia unuia dintre cele două centre de putere care se confruntaseră, şi anume Uniunea Sovietică şi blocul est-european. Începând din vara anului 1989, în Ńările Europei Centrale şi de Est au avut loc schimbări profunde cu semnificaŃia unor revoluŃii, care au dus la înlocuirea regimurilor totalitare cu regimuri democratice şi reformiste. Începutul l-a făcut Polonia, unde, prin alegeri, guvernul condus de partidul comunist lăsa locul unei puteri având în frunte reprezentanŃii sindicatului Solidaritatea. Au urmat, rând pe rând, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană, unde, în noaptea de 9-10 noiembrie 1989, era demolat Zidul Berlinului. Germania divizată se angajează pe drumul unei reunificări rapide. La 22 iulie 1990, Parlamentul RDG a reînfiinŃat cele cinci landuri care existaseră în perioada 1945-1952, fiecare dintre acestea intrând în componenŃa RFG. La 3 octombrie 1990 RDG a încetat să mai existe şi Germania

era

unificată. După

negocieri

americano-sovietice

şi

americano-germano-sovietice, pe 12 septembrie 1990 s-a semnat la Moscova Tratatul asupra reglementării definitive privind Germania, ca urmare a întâlnirii 2 + 4. Tratatul a fost semnat de miniştrii de Externe ai RFG, RDG, URSS, SUA, Marea Britanie şi FranŃa. O prevedere importantă a acestui Tratat se referea la reglementarea printr-un tratat între Germania unită şi URSS a condiŃiei şi duratei prezenŃei militare sovietice pe teritoriul fostei RDG şi în Berlin, retragerea trupelor

236

sovietice până cel târziu în 1994. După ratificarea Tratatului de la Moscova de către cele două parlamente germane, în octombrie 1990, miniştrii de Externe ai SUA, URSS, Marii Britanii şi FranŃei au semnat la New York DeclaraŃia prin care erau suspendate drepturile şi obligaŃiile celor patru mari puteri de ocupaŃie privind Berlinul şi Germania în ansamblul ei. (Cristina Păiuşan-Nuică, Istoria relaŃiilor internaŃionale şi a diplomaŃiei (1945-2008), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008, pp. 155-156). În România s-a desfăşurat RevoluŃia din decembrie, care a înlăturat regimul Ceauşescu şi a deschis calea democratizării Ńării. Ca rezultat al acestor răsturnări, structurile internaŃionale prin care Ńările est şi central-europene erau legate de URSS n-au supravieŃuit. La 28 iunie 1991 s-a dizolvat CAER-ul şi apoi, în acelaşi an, la 1 iulie, OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia. Totodată a început procesul de destrămare a URSS prin ieşirea din cadrul acesteia a unor republici federale, primele care-şi declară independenŃa fiind statele baltice. În martie 1990, Lituania, apoi Estonia îşi proclamă independenŃa. În mai Letonia procedează la fel. La 8 decembrie 1991, preşedintele Rusiei, Boris ElŃîn, preşedintele Sovietului Suprem al Republicii Bielorusia, Stanislav Şuşkevici, şi preşedintele Ucrainei, Leonid Kravciuk, reuniŃi la o casă de vănătoare, nu departe de Minsk, semnau o convenŃie privind constituirea ComunităŃii Statelor Independente – CSI. În convenŃie se arăta: „URSS îşi încetează existenŃa ca subiect de drept internaŃional şi ca realitate geopolitică.” La 21 decembrie,

la

Alma

Ata,

în

Kazahstan,

Comunitatea

Statelor

Independente este ratificată de 11 state, din care făceau parte, alături de Rusia, Ucraina şi Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan, Kirghizstan. Georgia intră în CSI în octombrie 1993.

237

La 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov demisionează, declarând, într-o alocuŃiune televizată, că situaŃia creată prin formarea ComunităŃii Statelor Independente pune capăt funcŃiilor sale de preşedinte al URSS. La câteva minute după transmiterea discursului lui Gorbaciov, drapelul Uniunii Sovietice este coborât de la Kremlin şi înlocuit cu cel al FederaŃiei Ruse. FederaŃia Rusă devenea moştenitoarea URSS pe plan internaŃional. „Războiul Rece – comenta Henry Kissinger – începuse când America se aştepta la o eră de pace” şi „a luat sfârşit într-un moment când America se pregătea pentru o nouă eră de conflict prelungit.” Nicio putere mondială nu s-a dezagregat vreodată atât de rapid fără să piardă un război. Ceea ce a dus Uniunea Sovietică cu o viteză tot mai mare spre prăbuşire a fost combinaŃia între glasnosti, ce a dus la distrugerea autorităŃii, şi perestroika, ce a dus la distrugerea vechilor mecanisme care făcuseră economia să funcŃioneze, fără a oferi o alternativă. A fost o combinaŃie explozivă, care a subminat temeliile şubrede ale unităŃii economice şi politice ale URSS. Ulterior, Vladimir Putin, succesorul lui ElŃîn la preşedinŃia FederaŃiei Ruse, avea să declare, din perspectiva consecinŃelor globale ale evenimentelor din anii 1990-1991, că dispariŃia URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Au câştigat Statele Unite ale Americii Războiul Rece? Răspunsul este, fără îndoială, da, în sensul că la sfârşitul anului 1990 imperiul sovietic era complet distrus pentru că în toate statele europene care îl compuneau au fost înlăturate regimurile comuniste totalitare şi s-a dizolvat OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia care le unea de Moscova. În schimb, AlianŃa Nord-Atlantică şi-a continuat activitatea aflată şi ea într-un proces de transformare, iar Statele Unite ale Americii au rămas singura superputere. Se poate pune, totodată, întrebarea care a fost rolul jucat de către SUA în evenimentele spectaculoase de la căderea Zidului Berlinului din noiembrie 1989, până la sfârşitul anului 1990. În stadiul

238

actual al cercetării, în lipsa unor documente, evenimentele care au dus la încheierea Războiului Rece s-au derulat fără o implicare directă a structurilor statale ale Statelor Unite ale Americii, în general în afara controlului american. Meritul pe care şi-l pot revendica Statele Unite ale Americii este acela de a fi agravat situaŃia economică a Uniunii Sovietice, determinând-o să facă cheltuieli militare ce depăşeau resursele sale disponibile. Această apreciere aparŃine lui Robert Gates, director al AgenŃiei de InformaŃii a SUA, care a recunoscut că nu a evaluat corect amploarea degradării economiei Uniunii Sovietice, atribuindu-i o putere pe care nu o avea. (Jacques Portes, op.cit., pp. 180-181). Oricum, se poate conchide că americanii au cules victoria mai mult prin prăbuşirea adversarului decât prin acŃiune directă.