Limba noastră - Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Universitatea „Dunărea de Jos” din GalaŃi – UDJG Programul de masterat „Limba română – identitate şi deschidere culturală” - LRIDC Universitatea de Stat din Comrat – USC (Komrat Devlet Universiteti – KDU)

Limba noastră Revistă trimestrială de educaţie lingvistică şi dialog intercultural în spaţiu transfrontalier Anul I, nr. 2-3, 2015

Limba noastră Revistă trimestrială de educație lingvistică ș i dialog intercultural ı̂n spațiu transfrontalier Anul I, nr. 2-3, 2015

Editori: Universitatea „Dunărea de Jos” din GalaŃi, România Universitatea de Stat din Comrat (Komrat Devlet Universiteti), Rep. Moldova

Colectivul de redacție Redactor-șef: Gina NECULA, conferenŃiar dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați Secretar de redacție: Lidia OSTAŞ, Colaboratori Liuba BOTEZATU, conf. dr., Catedra de filologie română, Universitatea de Stat, Comrat Natalia CUłITARU, lector dr. superior, Catedra de filologie română, Universitatea de Stat, Comrat Galina MUTCOGLO, lector, Catedra de filologie română, Universitatea de Stat, Comrat Ludmila NEDU, lector, Catedra de filologie română, Universitatea de Stat, Comrat

Referenți de specialitate Ionel APOSTOLATU, conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați Steluța STAN, conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Tehnoredactare Ionel APOSTOLATU, conf. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Contact Universitatea „Dunărea de Jos” din GalaŃi, Str. Domnească nr. 47, GalaŃi, 800008 E-mail: [email protected]

Editura: Galati University Press © [email protected] GalaŃi, 2015 ISSN 2393 – 3003; ISSN-L 2393 – 3003

Pag. 3

Limba noastră. Revistă trimestrială de educaŃie lingvistică şi dialog intercultural în spaŃiu transfrontalier Anul I, nr. 2-3, 2015

CUPRINS

LIMBĂ ȘI CULTURĂ

5

Imaginea noastră prin cultura vorbirii Olga Paslari

5

Un experiment lingvisc în Republica Moldova Marina Balova

6

CULTIVAREA LIMBII

8

Gramaca animată: verbul (modul conjuncv) Taana Dumbrăvan

8

DIDACTICA OREI DE LIMBA ROMÂNĂ

13

Un banal curs de teatru... pentru preșcolari Gianina Andrei

13

Povestea cărţii de poveş". Proiect didacc Liliana Scîntei

15

Metode pentru însușirea lexicului Taana Dumbrăvan

19

Evaluarea lingviscă a adulților alolingvi la cursurile de predare a limbii române Evghenia Mandaji Tehnologiile informaționale ‒ alternava instruirii tradiționale în învățământul primar Evghenii Iusin

24

26

Pag. 4


Proiectare didaccă la disciplina Ș"ințele naturii Marina Balova

27

Predicatul. Proiect de lecţie Taana Ichizli

31

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

36

Povestea unei familii Taana Dumbrăvan

36

Istoria satului Borogani Taana Savițchi

45

„Aai, Comrat, Comrat, oraș nou...” Grecu Diana

49

Istoria satului Chirsova Ana Nezalzova

52

Invierea Domnului – Sﬁntele Paş" – cea mai importantă sărbătoare a anului Nadejda Diulgher

53

Tradiții de Paște în Găgăuzia Taana Ianac

55

CREAȚII LITERARE. ESEISTICĂ

57

În numele viitorului... Lidia Ostaș

57

Pag. 5


LIMBĂ ȘI CULTURĂ Imaginea noastră prin cultura vorbirii „A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte” (Nichita Stănescu)

Limba unui popor este istoria lui, aparţine celor care au trudit la ea delungul veacurilor, înălţându-i strălucirea, cizelând-o şi transmiţându-ne-o nouă, generaţiei de astăzi, pentru a o păstra, a o îmbogăţi şi a o transmite celor care vor veni după noi. De uiţi un cuvânt trebuincios, o expresie din comoara graiului matern, uiţi ceva din istoria poporului tău. Frumos trebuie să vorbim cu toţii: elevul, studentul, agronomul, inginerul, vânzătorul, muncitorul şi agricultorul. Frumos, nu în sensul în care înţeleg unii să vorbească, adică folosind la fiecare pas neologisme pe care nu le înţeleg ceilalţi, iar uneori nici vorbitorul însuşi, ci în accepţia superioară, adică îmbinarea armonioasă a cuvintelor atât în vorbirea orală, cât şi în cea scrisă Cîţi dintre noi nu s-au ciocnit de probleme în a explica cuiva ceva, în care se descurcă foarte greu. Şi toate doar fiindcă nu cunoşti cum se pronunţă corect un cuvînt sau altul. Sau, mai rău, că nu ai vocabularul necesar pentru a explica simplu şi eficient. Cauzele ar fi multe: apartenenţa la o anumită cultură, lenea de a învăţa ceva constructiv şi poate lipsa de surse de informare. Felul în care comunici te recomandă ca personalitate, oamenii pot vedea în tine ce tip de persoană eşti. De multe ori poţi vorbi frumos, însă inima ta poate fi plină de minciuni. Soluţia ar fi ca mereu să fim însoţiţi de adevăruri care îi apropie pe cel din jurul tău. Cunoaştem oameni care au şcoli înalte absolvite, dar o cultură a comunicării care lasă de dorit, şi ,de asemenea, ştim oameni care nu au studii superioare, dar vorbesc atît de simplu şi frumos. Prin urmare, totul ţine de persoana fiecăruia. Un om înţelept se va gîndi înainte de a spune ceva şi va aduna mereu în jurul său numai prieteni adevăraţi. La 20 martie 2015 a avut loc masa rotundă cu genericul Imaginea noastră prin cultura vorbirii. Organizatorii acestei mese rotunde au fost elevii clasei a XI-a din liceul ,,Ivan Vazov”, Taraclia, împreună cu profesoara lor, care nu sunt prima dată inițiatorii întâlnirii elevilor la „o masă rotundă”, unde se discută teme importante, actuale și interesante pentru societate și pentru tineretul de azi. Ca invitați au fost elevi și profesori din alte clase. Elevii din aceste clase au participat la discuție. Au fost abordate teme ca: ,,Ce presupune comunicarea pluriculturală și multiculturală”, „Rolul și specificul comunicării nonverbale și paraverbale”, „Limbajul dansului”, „Ce e comunicarea și cum vorbim noi”, „Care sunt barierele cu care se confruntă cetățenii din Taraclia în comunicare” etc. Comunicarea este un transfer de informații între oameni, fără de care noi nu ne putem imagina viața. De aceea, s-a demonstrat că comunicarea are un rol deosebit de important în viața noastră, pentru a ne transmite gîndurile, emoţiile, trăirile, pentru a-i înţelege pe ceilalţi şi a ne face înţeleşi.

Pag. 6


Toți elevii au fost activi și fiecare şi-a expus părerea, argumentând cu exemple din viață și cu imagini în culori interesante. Pe tablă au fost pregătite din timp diferite standuri cu fotografii, diferite proverbe despre comunicarea oamenilor. A fost scrisă definiția comunicării. Atmosfera a fost plăcută, tensiunea a fost înlăturată imediat, încă de la începutul orei, prin imagini desenate de elevii înșiși, în care fiecare şi-a surprins starea sufletească. Masa rotundă s-a încheiat cu îndemnul „Hai să facem împreună cerul senin!”. Toți participanții au plecat de aici cu bună dispoziție, dar şi cu informații interesante și utile pentru dezvoltarea competenţelor de comunicare. Elevii au tras concluzia că e nevoie mai des mese rotunde, pentru dezvoltarea comunicării în societate, pentru îmbogățirea cunoștințelor sale în afara orelor de curs. Trebuie să preţuim demnitatea limbii în care vorbim, scriem şi cântăm. Olga Dimova Masterand anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Un experiment lingvistic în Republica Moldova În Republica Moldova sunt 240 de şcoli cu predare în limba rusă. Prin ordinul nr. 751 din 20 august 2011, Ministerul Educaţiei a desemnat 10 liceepilot care implementează proiectul educaţional „Integrarea socială şi lingvistică a elevilor alolingvi prin extinderea numărului de discipline şcolare studiate în limba română”. În primul an de proiect, 29 de profesori au predat în 57 de clase alolingve 9 discipline în limba română. Aceste instituţii configurează o geografie diversă, dar au şi un minimum de experienţă în aspectele ce ţin de practici eficiente în domeniu. În lista instituţiilor de învăţămînt unde este implementat proiectul respectiv a intrat şi Liceul Teoretic „M. Guboglo” din ora;ul Ceadîr-Lunga. Fiecare dintre cele 10 şcoli a avut posibilitatea de a selecta clasele, dar şi disciplinele predate în limba română. În liceul în care activez eu au fost selectate următoarele discipline predate în limba română: ştiinţe, educaţie civică, educaţie tehnologică. Programul de instruire lingvistică pentru minorităţile naţionale din RM a fost implementat cu suportul financiar al Înaltului Comisariat pentru Minorităţi Naţionale din cadrul OSCE (Haga), în colaborare cu Biroul Relaţiilor Interetnice din Moldova. Ministerul şi-a propus un proiect care are drept scop să răspundă nevoilor societăţii de a cunoaşte limba statului. Proiectul este implementat în scopul eficientizării politicii de predare-învăţare-evaluare a limbii şi literaturii române în şcoala alolingvă. Toţi participanţii proiectului au salutat iniţiativa de aprofundare a studierii limbii române, prin prisma altor obiecte.

Pag. 7


Acest proiect are menirea de a favoriza crearea unui mediu de comunicare în limba română pentru minorităţile naţionale, care întâmpină dificultăţi în acest sens. Astfel, copiii au posibilitatea, mai multe ore pe săptămînă, să comunice şi să-și însuşească cuvinte noi în limba de stat. Obiectivul este ca absolvenţii liceelor cu predare în limba rusă să se poată integra mai uşor în mediul lingvistic şi social După implementare, rezultatele acestui proiect-pilot vor constitui bazele unei strategii naţionale de integrare socială şi lingvistică a elevilor aparţinând minorităţilor naţionale. În anul de studii 2012-2013, la recomandarea Misiunii OSCE a experţilor internaţionali în implementarea politicilor lingvistice, proiectul a fost extins în alte 9 instituţii de învăţămînt preuniversitar din republică. Extinderea acestui proiect pe întreg eşantionul de elevi va condiţiona elaborarea, pentru Republica Moldova, a unei noi concepţii de predare, învăţare şi evaluare a limbii române în şcolile alolingve şi va determina revizuirea planului-cadru şi reconceptualizarea politicii curriculare în domeniu. Iniţiativa a fost preluată din experienţa unor state europene, dar şi din mai multe foste ţări sovietice, precum Georgia sau Letonia. Doi ani consecutiv eu am participat în acest program activînd în L.T. „M. Guboglo” din or. Ceadîr-Lunga. În anul de studii 2011-2012, am predat în limba română ştiinţe în clasa aV-a, iar în următorul an, 2012-2013, în aceeaşi clasă am predat educaţie civică. A fost o experienţă foarte bună pentru mine. Era, de fapt, o provocare. Am participat la diverse mese rotunde, şedinţe, seminare de instruire. Am desfăşurat cîteva lecţii cu acces public. Vă prezint proiectul didactic al unei lecţii cu acces public care a fost organizată în clasa a V-a la disciplina „Ştiinţe”, la tema „Factorii naturali ai mediului”. „Ştiinţe”, la tema „Factorii naturali ai mediului” Notă. Informaţia despre acest proiect lingvistic poate fi găsită pe următoarele site-uri: http://www.timpul.md http://www.edu.gov.md http://www.publika.md http://studiimoldova.info http://www.zdg.md http://www.pl.md http://www.comunicate.md http://www.flux.md

Dr. Marina Balova Profesor de limba română

Pag. 8


CULTIVAREA LIMBII Gramatica animată: verbul (modul conjunctiv) Didactica limbii române în zona UTAG se confruntă cu 3 aspecte problematice și foarte frecvente, care sînt şi cel mai greu de depăşit. Acestea sînt: utilizarea verbelor la modul conjunctiv, întrebuinţarea formelor neaccentuate ale pronumelor personale (mai ales la Ac.) şi acordul adjectivului cu substantivul. Pentru a depăşi aceste probleme, am efectuat experimente cu mai multe metode şi procedee şi am ajuns la concluzia că, pentru elevi, gramatica trebuie să fie interesantă, dozată şi exersată. Am încercat să respect toate aceste condiţii cu ajutorul unui procedeu pe care l-am numit „Gramatica animată” (prin analogie cu desenele animate). Procedeul e bazat pe exemplificarea fenomenelor gramaticale şi a utilizării lor într-un fișier PowerPoint cu elemente de animaţie urmate de nişte sunete care provoacă la elevi nişte asocieri plăcute (în cele mai importante momente, chiar amuzante). Pentru a doza lucrul, nu folosesc în fiecare lecție mai mult de 2-3 slide-uri. Exersarea se realizează prin lucrul cu mai multe exemple la nivel de cuvînt sau/și de propoziţie şi prin întroducerea lor în dialoguri sau monologuri mici. Vă propun un astfel de fișier, care mă ajută să depăşesc împreună cu elevii probleme legate de formarea şi utilizarea modului conjunctiv. De obicei, în loc de conjunctiv, elevii utilizează construcţii de tip verb+infinitiv (prin analogie cu limba rusă) sau fac multe greşeli la persoana a III-a, din cauza existenței mai multor alternanţe. De aceea, ar fi de dorit să nu lucrăm în cadrul unei lecţii cu mai mult de 2 alternanţe (în cel mai bun caz, cu două perechi de alternanţe). Practic, în doar cîteva luni de aplicare a acestei metode, numărul de greşeli comise de elevi în utilizarea verbelor la modul conjunctiv s-a redus considerabil.

Conjunctiv a citi citesc să repede. Eu ştiu Eu vreau citescsăo carte. Eu pot citesc să dimineaţa. diminea a.

Pag. 9


Conjunctiv a a fugi scrie Eu ştiu Tu ştii

repede. săsăscriu … corect. săsăscrii …

…. la lecţie. Eu vreau săsăscriu lec ie. Tu vrei ssă scrii …… acasă. acas . Eu

Tu

Eu Tu .. El Noi Voi .. Ei

pot

po ţi

.. …. .. .....

Conjunctiv a spăla vreau să spăl vrei să speli .... .. spal ..... ă vrem să spălăm vre Ńi să spălaţi la i .... .. spal ..... ă

…….. .

....... .

un … .

. ........... .

o … …..

.

…. . ........... .

Pag. 10


Conjunctiv a mînca nînc ........ . Eu vreau să mănînc Tu vrei să mănînci nînci ....... . .. .... .. ..... .......... .

Noi vrem să mîncăm nc m ........ . Voi vre Ńi să mîncaţi nca i ...... . .. .... .. ..... ......... .

Conjunctiv a mînca Eu vreau să mănînc nînc ........ . Tu vrei să mănînci nînci ....... . e Ea vrea să mănînc nînc ă ...... . Noi vrem să mîncăm nc m ........ . Voi vre Ńi să mîncaţi nca i ...... . e Ele vor să mănînc nînc ă ...... .

Conjunctiv a face a urca , vreau să urc

pot

să fac

vrei să urci e vrea să urc ă

po Ńi să faci ă poate să fac e

vrem să urcăm urc m

putem să facem

vre Ńi să urcaţi urca i vor să urc ă e

pute Ńi să faceţi face i

pot să fac ă

Pag. 11


Conjunctiv a urca , a tăcea a spune , a Ńine

a manifesta, a gusta

a arăta, a ignora, a acceptaa r ămîne , a putea, a aduna , a exista a se duce, a pl ăcea

trebuie să tac vreau să urc trebuie să taci vrei să urci e ă trebuie să tac e vrea să urc ă

vrem să urcăm urc m trebuie să tăcem vre Ńi să urcaţi urca i trebuie să tăceţi ce i e trebuie să tac ă vor să urc ă

Conjunctiv a pleca

a merge ,

vreau să merg pot vrei să mergi po Ńi ea ă vrea să me rge poate

să plec să pleci

e

e

să pl eac ă

vrem să mergem putem să plecăm vre Ńi să merge mergeţii pute Ńi să plecaţi pleca i e e ea pot ă s că ea pl vor să me rg ă

e

ea Conjunctiv ea e me rge să meargă pleac ă să plece

a trece , a cere a încerca , a alerga a alege , a înţelege a întreba , a chema a începe , a se teme a aştepta , a certa

e şte ească cite şte

easc să citea sc ă citea

a iubi , a se gîn di

ează

ez e

lucrează să lucreze

a copia , a activa

a f l ămînzi , a hr ăni a imagina , a calma a munci , a însu şi a crea , a învia

Pag. 12


e a Conjunctiv a e v e d e să va d ă înva Ńă să înve Ńe

a şedea , a revedea a dezvăţa, a spăla, a aşeza a apăsa, a înşela

ie i a ie se să ia s ă ă e , a fierbe a pierde apără ără să ape re

ia ie iart ă să iert e

...ie ...ie

a pieptănă El , a dezmierda

a şti, a scrie, a tăia, a cumpăra , a număra a constitui, a întîrzia, a supăra , a curăţa a învia, a încheia

Tatiana Dumbrăvan Masterand anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Pag. 13


DIDACTICA OREI DE LIMBA ROMÂNĂ Un banal curs de teatru... pentru preșcolari În psihopedagogia modernă jocul este dobândit ca o evidență în procesul de formare și dezvoltare a personalității umane. Jocul, ca și visul, creează universuri în care se conturează, se afirmă tendințe și valori, se exprimă și se satisfac trebuințe și nevoi. Teatrul înseamnă joc! Printr-un banal curs de teatru realizat la grădiniță, multe dintre problemele unui copil se pot rezolva. Cursul de teatru îl ajută să înțeleagă şi accepte realitatea, îl ajută să se implice și să dezvolte relații. Toate exercițiile care se fac la ora de teatru trebuie să fie o joacă creativă astfel încât să-i ofere copilului libertatea personală de a înflori. De retinut este faptul că toate aceste lucruri se pot realiza pe perioada unui an școlar. Multe dintre jocurile de actorie se pliază foarte bine pe activitățile desfășurate la grădiniță. Se pot realiza exerciții de respirație abdominalădiafragmatică, exerciții de modelare a vocii, exerciții de dicție la întâlnirea de dimineață. Este bine ca exercițiile să aibă o doză de amuzament deoarece ele cer multă concentrare. Se dezvoltă astfel și autocontrolul. Jocurile de creație cu subiecte din viața cotidiană constituie prima formă de manifestare a activității independente a copilului și apar la începutul perioadei preșcolare. Ele trebuie încurajate și urmărite cu atenție pentru a observa reacțiile lui și la ce anume este mai sensibil copilul. Esenta jocului de creație constă în prelucrarea și traspunerea pe plan imaginar a impresiilor pe care le au copiii despre realitatea înconjurătoare. Jocul este un mijloc prețios de cunoaștere. În jocurile cu subiecte din povești și basme sau jocurile cu dramatizări există o intervenție personală a copilului în ceea ce privește interpretarea rolurilor asumate și modalitățile de înscenare a conținutului. La baza îndrumării acestor jocuri (ca de altfel la baza tuturor jocurilor de creație), trebuie să stea în primul rând observarea curentă a acestora. Înainte de a aplica o metodă sau alta de intervenție, profesorul de teatru sau educatoarea trebuie să cunoască în detaliu: intențiile ludice ale copiilor, sursa de inspirație a jocurilor pe care le inițiază: cum se concretizează episoadele din povestea (filmul, spectacolul) aleasă pentru înscenare; dacă jocul exercită sau nu o influență pozitivă asupra lor; interesul pe care îl suscită; evoluția jocului. La grădiniță, tranziţiile sunt „activităţi de scurtă durată care fac trecerea de la momente de rutină la alte tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei”. Deci, tranziţiile sunt momente ce se realizează între activităţi, marcând o pauză între acestea. Tranziţiile se pot realiza cu ajutorul unor exerciții de dicție (exerciții care pot fi extrem de distractive). Iată câteva exemple: ●Ţânţarul soţ însoţi soaţa ţâţâind, sancţionând, înţepând nesăţios.

Pag. 14


● Cupă cu capac, capac cu cupă. ● Sisoie se suie seara sus să sară scara singur scara sigur etc. Multe dintre obiectivele unui curs de teatru pot fi și obiectivele unui proiect didactic: - să respire corect; - să vorbească corect; - să înțeleagă ce înseamnă teatru; - să acționeze pe cont propriu, dar și cu sprijinul grupului și al profesorului; - pentru copilul foarte energic – să acorde atenție, să se concentreze/să fie atent la situațiile din jurul lui; - să-și dezvolte memoria; - să se joace ăi să învețe în același timp; - să își îmbogățească creativitatea prin joc, în timp ce socializează cu alți copii; - să învețe să decidă și să acționeze singur, să devină sigur pe gândurile și deciziile lui; - să înțeleagă și să își controleze emoțiile; - să scape de teama de a vorbi/de a-și impune punctul de vedere prin obținerea încrederii în sine; - să își îmbogățească abilitățile de expresie într-o atmosferă de joacă, degajată; - să construiască personaje împreună cu ceilalți copii (cu trăiri, gânduri, emoții adevarate); - să pregătească alături de copiii din grupă un spectacol de teatru și să învețe să fie organizat prin faptul că are un țel foarte bine definit; - să învețe că este în regulă să greșească; - să transmită propriul mesaj; - să lase imaginația să lucreze și să își dezvolte caracterul, personalitatea. Dacă un copil nu reușește să atingă unul sau mai multe obiective, nu este o problemă deoarece asta înseamnă că are nevoie de mai mult timp. Emoțiile sunt foarte importante și trebuie să le acordăm o atenție specială. Adesea, copiilor le este dificil să conștientizeze și să povestească despre ceea ce simt și de aceea un curs te teatru îi poate ajuta să se exprime. Priviți cu încredere banalul curs de teatru! Bibliografie Metodica jocurilor și a programului distractiv în grădinița de copii, Editura Didactică și pedagogică Bucuresti, 1973.

Gianina Andrei Profesor înv. preşcolar, Grădiniţa cu program prelungit nr 5 “Elena Doamna", Galaţi

Pag. 15


Povestea cărţii de poveşti. Proiect didactic CLASA: Pregătitoare PROPUNĂTOARE: Prof.înv.primar Liliana Scîntei ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare DISCIPLINA: Comunicare în limba română UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Bun venit la şcoală! SUBIECTUL LECŢIEI: Povestea cărţii de poveşti, după Emilia Căldăraru TIPUL LECŢIEI: Lecţie mixtă DURATA LECŢIEI: 45 minute MOTIVAŢIA: De ce este valoroasă această lecţie? Contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţii de exprimare orală a elevilor. Cadrul şi strategiile utilizate oferă elevilor posibilitatea să-şi exprime în manieră personală propriile gânduri sau sentimente referitoare la subiectul aflat in discuţie. Ce ocazii de exersare a gândirii critice oferă această lecţie? Brainstormingul stimulează creativitatea elevilor şi deci dezvoltarea gândirii. Formularea unor întrebări atestă capacitatea de sinteză, de analiză, dar şi de exprimare a elevilor. Prin turul galeriei elevii au oportunitatea să ofere şi să primească feed-back referitor la munca lor, pot să compare lucrul lor cu al celorlalţi. COMPETENŢE SPECIFICE: 1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de comunicare cunoscute; 2.4. Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru comunicare; 3.4. Exprimarea în cuvinte proprii a mesajelor redate pe suport vizual sau auditiv, manifestând interes pentru lucrul cu cartea. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1: Să asculte cu interes povestea citită; O2: Să formuleze răspunsuri corecte la întrebări; O3: Să identifice şi să denumească obiecte sau personaje prezentate în imagini; O4: Să formuleze întrebări folosind cuvintele ce? cine? unde? când? de ce?; O5: Să sesizeze schimbarea intonaţiei, în funcţie de intenţia de comunicare (exclamare, întrebare, aserţiune); O6: Să rezolve un puzzle simplu citind imaginea obţinută; O7: Să-şi exprime părerea personală cu privire la comportamentul unui personaj; O8: Să participe cu interes la jocul de rol, construind un scurt dialog; O9: Să manifeste interes şi disponibilitate pentru lucrul în perechi şi în echipă.

Pag. 16


CONDIŢII PREALABILE: Elevii trebuie să aibă competenţe specifice nivelului A2 pentru a înţelege textul şi pentru a putea rezolva cerintele date. EVALUAREA: jocul de rol; răspunsurile la întrebări; observarea sistematică; evaluarea de către colegi (turul galeriei). RESURSE : A. Procedurale: a) tehnici, metode şi procedee: conversaţia, brainstorming, jocul de rol, exerciţiul, „explozia stelară”, turul galeriei, explicaţia. b) forme de organizare: frontal, individual, pe grupe. B. Materiale: a) demonstrative: textul adaptat pentru nivelul A2. b) distributive: fişe de munca independentă, fişe de muncă în echipă, markere, postituri; C. Temporale: 45 minute. D. Bibliografice: ***Programa şcolară pentru disciplina COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II -a, aprobată prin OM nr. 3418/19.03.2013. Scenariu didactic I. EVOCAREA a) Voi citi elevilor o ghicitoare despre carte. (Anexa 1) b) „Cuvintele vrăjite” – Plecând de la cuvântul carte, elevii trebuie să spună cât mai multe cuvinte, idei la care îi duce gândul pornind de la acest cuvânt cheie. c) „Aventura cunoaşterii” – Pe un postit în formă de balon elevii vor scrie sau vor desena personajul cu care ar dori să pornească într-o aventură prin lumea cărţilor. Fiecare va motiva de ce a ales acel personaj. d) Anunţ subiectul lecţiei, „Povestea cărţii de poveşti” şi obiectivele lecţiei. II. REALIZAREA SENSULUI a) Citesc expresiv textul „Povestea cărţii de poveşti”. (Anexa 2) Dialog dirijat: Despre cine este vorba în povestirea ascultată? Ce a primit Gheorghiţă în dar? Ce a făcut băiatul după ce bunica a citit povestea de seară? Ce i-a spus foaia? Cum a îndreptat Gheorghiţă răul făcut? Vouă vă plac poveştile? Care? etc. b) „Hârtia de un minut” Sarcină: identificarea obiectului care apare în text. (Anexa 3) Fiecare elev primeşte o fişă cu mai multe imagini. Elevii încercuiesc obiectele sau personajele care apar în text, apoi le denumesc. Se evidenţiază elevii care au identificat şi denumit corect obiectele.

Pag. 17


c) „Explozia stelară” Elevii trebuie să formuleze întrebări despre cartea de poveşti pornind de la cuvintele: Cine? De ce?

Ce?

Când? Unde? d) Joc didactic „Cum am rostit?” Formulez câteva propoziţii, enunţiative, exclamative şi interogative, legate de textul audiat, iar elevii trebuie să recunoască semnul de punctuaţie corespunzător fiecărei propoziţii ridicând cartonaşul corespunzător. e) „Lipeşte foaia ruptă de Gheorghiţă şi recunoaşte povestea!” În grupuri de câte patru elevi timp de cinci minute, fiecare grup va identifica, ordona şi lipi pe o foaie-suport o imagine dintr-o poveste parcursă anterior, decupată ca un puzzle. După rezolvare, fiecare grup va afişa produsul pe pereţii clasei (galeria) şi va explica ce reprezintă imaginea obţinută. Fiecare grup va trece de la un poster la altul pentru a nota produsele colegilor cu feţe vesele, supărate etc.. La final, fiecare echipă va reexamina lucrarea proprie. REFLECŢIA: a) Dialog dirijat: Ce a învăţat Gheorghiţă din această întâmplare? Voi cum vă purtaţi cu cărţile? b) Joc de rol: In perechi sau în grup, elevii vor construi dialoguri între personaje: Gheorghiţă şi bunica Gheorghiţă şi foia de hârtie Gheorghiţă şi Abecedarul Gheorghiţă, bunica şi foaia etc. EVALUARE: Fac aprecieri asupra activităţii elevilor. ACTIVITATE ÎN COMPLETARE/ TEMA: Fiecare elev va primi câteva pagini îndoite şi capsate sub forma unei cărţi. Ei vor realiza o carte de colorat.

Anexa 1 GHICITORI DESPRE CARTE Are pagini colorate Şi scrie în ea de toate. Şi cu cât o îndrăgeşti, Tot mai mult o foloseşti. (Cartea)

Are foi şi nu e pom, Îţi vorbeşte şi nu-i om, Dă exemple, sfaturi multe Celor ce vor să le-asculte! (Cartea)

Pag. 18


Anexa 2 Povestea cărţii de poveşti (adaptare după Emilia Căldăraru) Zilele trecute Gheorghiţă a primit în dar o carte. E o carte de poveşti, cu poze minunat desenate. Lui Gheorghiţă îi citeşte bunica, în fiecare seară, la culcare, o poveste. Numai că, după ce bunicuţa a terminat de citit, Gheorghiţă s-a plictisit de carte. A rupt din ea o foaie să-şi facă o jucărie. - Ce urât! auzi el. Se uită imprejur... nimeni în cameră... - Ce urât! repetă foaia de hârtie. - A, tu erai? se miră Gheorghiţă. - Eu... sau mai bine zis o bucată... din cartea ce o văd pe jos aruncată. Hei, dacă ai şti povestea cărţii de poveşti... - Povestea... ei? se miră Gheorghiţă. Vrei să mi-o povesteşti? - Este, de fapt, povestea tuturor cărţilor. - Te ascult. - A fost odată... nu prea demult, un scriitor. Zile si nopti a lucrat să scrie poveşti frumoase. Prietenul scriitorului, pictorul, a citit poveştile şi a zis: "Ca să le placă şi mai mult copiilor, eu le voi desena". - Adevărat. Mă bucur când găsesc şi poze într-o carte... - Povestea cărţii însă merge mai departe..., căci fiecare carte se desenează şi se scrie pe... hârtie. În păduri , tăietorii de lemne doboară copacii bătrâni şi îi duc spre fabrici. Acolo se macină lemnul, se amestecă şi se înmoaie până devine o pastă. Iar din pasta aceasta, albită, presată şi uscată, se face hârtia. Vine apoi tipograful, cel care alege litere mari, litere mici până scrie rânduri şi pagini întregi. Iar legătorul adună şi leagă foile împreună. - Câţi oameni au muncit pentru cartea de poveşti!... spuse Gheorghiţă. - De tot ce ai aflat, te văd bucuros. Sper să fie şi cu folos! - Da. Mai ales că acum merg la scoală. - Felicitări! Şi când vei avea abecedar... - Îl voi păstra ca pe cel mai scump dar! Draga mea foaie de carte, voi îndrepta răul ce ţi l-am făcut: iată, te voi lipi la locul tău în cartea cu poveşti.

Anexa 3 Fişă de lucru

Liliana Scîntei, Prof. înv. primar, Școala Gimnazială nr.12 „Miron Costin", Galați

Pag. 19


Metode pentru însuşirea lexicului Însuşirea lexicului este unul dintre cele mai grele procese pentru elevi pentru că, pe lîngă un volum destul de mare de cuvinte care formează lexicul lor activ şi pe cel pasiv, elevii trebuie să mai ţină cont de fenomenul polisemantic şi de schimbările contextuale ale semanticii cuvintelor (ceea ce formează vocabularul potenţial [1]). Cu toate acestea, cea mai mare problemă rămîne fixarea unui volum destul de mare al unităţilor lexicale studiate la nivel de vocabular pasiv. Condiţia de bază pentru însuşirea eficientă a lexicului este repetarea lui de mai multe ori şi utilizarea mai frecventă în exprimarea orală şi scrisă. Deci, momentul cel mai important este selectarea strategiilor care ar putea să le simplifice elevilor procesul de memorare a lexicului şi le-ar permite să activeze vocabularul lor pasiv. Psihologul german G. Ebingauz susţine că „pentru o memorare mai eficientă trebuie să trecem procesul acesta psihic la nivelul subconştientului şi să influenţăm mai multe tipuri de memorie concomitent”. Pe lîngă aceasta, el menţionează că „orice repetare ajută la o memorarea mai bună a materiei însuşite. Repetarea are o importanţă foarte mare, şi nu o repetare mecanică, ci o prelucrare logică a materiei studiate” [2]. Mai mult decît atît, cercetările au dovedit că „elevii memorează 70% din materia studiată în primele 10 minute de lecţie şi numai 20% din ultimele 10 minute” (Wilbert McKeachie) [3]. Psihologii susţin că, pentru a evita oboseala în ultima jumătate de lecţie, trebuie să schimbăm mai des tipurile de activitate. Așadar, metodele şi strategiile pe care noi le alegem pentru însuşirea lexicului în timpul lecţiilor ar trebui: a) să fie variate şi interesante pentru elevi (aceasta va ajuta să trecem procesul de memorare la nivelul subconştientului); b) să influenţeze mai multe tipuri de memorie (auditivă, vizuală, mecanică şi asociativă); c) să asigure repetarea multiplă a unui număr limitat de unităţi lexicale în contexte diferite şi să permită efectuarea sistematizării lor. Metodologia contemporană propune o mulţime de strategii şi metode de instruire, fiecare dintre ele putând fi adaptată la o situaţie concretă. În funcţie de tipul de memorie pe care o influenţează, putem să le grupăm în modul următor: Metoda vizualizării (influenţează memoria vizuală) poate fi întrebuinţată în diferite etape de lucru cu lexicul: I etapă – semantizarea cuvintelor prin imagini, obiecte sau pantomimă; a II-a etapă – compunerea îmbinărilor de cuvinte sau a enunţurilor după o imagine, formularea întrebărilor; a III-a etapă – redarea conţinutului textului pentru care imaginea va servi drept plan vizual. La lecţiile mele, pe lîngă desenele simple şi cele compoziţionale,

Pag. 20


întrebuinţez nişte postere-colaje (Anexele nr. 1, 2), compuse din mai multe imagini, selectate în funcţie de tema studiată sau de scopurile pe care le urmăresc. De pildă: Numiţi obiecte şi explicaţi care este legătura lor cu conţinutul textului sau Redaţi conţinutul textului după imagini. Astfel de postere sunt eficiente în realizarea lecturii ghidate (de exemplu, Găsiţi în text fragmente în care se povesteşte despre fiecare dintre aceste imagini). Acest procedeu ajută la rezolvarea celei mai mari probleme în studierea textelor literare – lipsa interesului pentru lectură, de care dau dovadă elevii. Metode auditive (au la baza lucrul cu memoria auditivă). Într-o măsură destul de mare, ele seamănă cu cele vizuale, numai că aici rolul imaginilor îl îndeplinesc sunetele. Cuvintele se rostesc de mai multe ori, în contexte diferite. Aceste metode se întrebuinţează continuu, pentru că scopul de bază al lecţiilor este să provocăm elevii să vorbească în limba studiată. Foarte eficiente pentru aceasta sînt strategii ca Crearea unui dialog şi Explozia stelară, care îi obligă pe elevi nu numai să formuleze corect întrebarea, ci şi, ascultînd intervenția colegului, să formuleze imediat răspunsul. Metoda fixării active (lucrul cu întrebuinţarea memoriei mecanice). - I-a etapă – jocurile didactice, pe parcursul cărora pronunţarea cuvintelor/îmbinărilor de cuvinte de către elevi este urmată de pantomimă sau de alte mişcări fizice. De pildă, învăţătorul, spunînd un cuvînt în limba română, îi aruncă mingea unui elev. Elevul trebuie să prindă mingea şi să realizeze sarcina (să spună cuvîntul determinativ/sinonimul/antonimul etc.). - a II-a etapă – fixarea cuvintelor în vocabularele (carneţelele-glosar) personale ale elevilor; Sistematizarea lexicului (lucrul individual cu vocabularul tematic) duce la nişte rezultate foarte bune. Vocabularul tematic se notează de către elevi pe ultimele pagini ale vocabularelor (carnețelelor-glosar) personale. Fiecare pagină conţine cuvinte referitoare numai la o temă (firea omului, animale şi păsări, plante etc.). Fiecare pagină începe cu cinci cuvinte pe care elevul le caută singur într-un dicţionar, ca parte a temei pentru acasă (în funcţie de temă, el poate să mai caute şi cîte un antonim pentru ele). La următoarea lecţie are loc un schimb de informaţii. Cuvintele sunt scrise în cîteva coloane, atât pentru a face economie pe pagină, cât şi pentru a simplifica lucrul cu lexicul. Pentru a uşura percepţia lor vizuală, cuvintele în limba română şi traducerile lor se scriu cu diferite culori (vezi Anexa Vocabular). Lucrul cu vocabularul tematic are mai multe avantaje. Curriculum-ul este astfel alcătuit încât mai multe teme să se repete din an în an, ceea ce permite repetarea şi studierea lor mai profundă. Vocabularul tematic le permite elevilor să găsească mai repede lexicul odată grupat. Pe lîngă aceasta, ca să găsească cuvîntul potrivit pentru îndeplinirea sarcinii, elevul este nevoit de fiecare dată să revadă o coloniţă-două de cuvinte şi vrînd-nevrînd le memorează (la nivelul memoriei vizuale şi al celei auditive, pentru că de fiecare dată le pronunţă în şoaptă sau în gînd). Drept urmare, cel puţin primele 20-25 de cuvinte din pagina tematică trec din dicţionarul pasiv în cel activ.

Pag. 21


Metoda asocierilor (lucrul cu memoria asociativă). Poate să fie utilizată prin crearea asocierilor de către profesor la etapa de explicare a lexicului (de obicei, acestea sînt niște asocieri auditive) sau prin crearea asocierilor libere de către elevi și comentarea lor în cadrul rezolvării unor exerciții lexicale. Scopul acestor exerciții este utilizarea lexicului din diferite cîmpuri semantice simultan. De pildă, cuvîntul copilărie trebuie să-l asociem cu o culoare şi să argumentăm alegerea prin utilizarea unei trăsături de caracter sau printr-o comparaţie (ex. „copilăria este aurie, deoarece este veselă ca soarele”). Metoda aceasta se realizează cel mai eficient cu tehnica Cubul. Strategiile menţionate mai sus ne permit să apelăm la gîndirea creativă a elevilor, ceea ce reprezintă o activitate de un nivel mult mai înalt, și să-i pregătim pentru creație. ANEXA 1

Pag. 22


ANEXA 2

Pag. 23


ANEXA 3

ANEXA 4 CUBUL Tema: Poezia Revedere de M. Eminescu Elevii sînt împărţiţi în şase echipe, deoarece pentru acasă au primit teme diferenţiate, conform celor şase feţe ale cubului: descrie/defineşte, compară, asociază, aplică, apreciază, argumentează. Prima echipă descrie/defineşte cuvîntul copac, alcătuieşte îmbinări de cuvinte, enunţuri/fraze cu un sinonim şi cu un diminutiv al acestui cuvînt. Echipa a doua compară viaţa copacilor ce cresc în locuri diferite: în sat, în oraş, în faţa casei, pe marginea drumului, lîngă o biserică, în apropierea unei fabrici etc. Fiecare membru din a treia echipă numeşte și argumentează asocierile produse de cuvîntul copac.

Pag. 24


Echipa a patra se referă la cea de-a patra latură a cubului și aplică, vorbeşte despre modalităţile de utilizare a copacului (mobilă, umbră, hrană etc.). Echipa a cincea apreciază frumuseţea diverselor specii de copaci în diferite anotimpuri ale anului. Elevilor din echipa a şasea li se propune un şir de cuvinte (îmbătrîneşte, întinereşte, veghează, visează, doarme, creşte, vorbeşte, se odihneşte, meditează, foşneşte, plînge, creşte, cîntă, se scutură, se îmbracă, se dezbracă, se trezeşte, înverzeşte, îngălbeneşte, înmugureşte, tremură, se apără, aşteaptă, oftează, se leagănă, ascultă, rabdă, şopteşte etc.), din care selectează numai cinci cuvinte care, în viziunea lor, demonstrează cel mai potrivit că Omul e ca pomul. Note 1. N. Bejenuţă, Principiile de bază de selectare a lexicului minimal. Exerciţii pentru însuşirea şi fixarea lexicului, http://nbejenuta.ulim.md/?page_id=17 2. Krîlov А., S.А. Maniceva, Практикум по общей, экспериментальной и прикладной психологии, "Питер", Sankt-Petersburg, 2000 (Curs practic de psihologia experimentală). 3. Metode didactice moderne de predare-învăţare pentru elevii de liceu, scrigroup.com/ didactica-pedagogie/Metode-didactice-moderne-de-pr34449.php

Tatiana Dumbrăvan Masterand anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Evaluarea lingvistică a adulţilor alolingvi la cursurile de predare a limbii române

Totalitatea proceselor şi produselor, care măsoară natura şi nivelul performanţelor atinse de cursanţii alolingvi în învăţarea, corelarea dintre finalităţile procesului de instruire şi obiectivele educaţionale propuse şi judecăţile emise în vederea adoptării unor decizii educaţionale reprezintă o activitate importantă în procesul instructiv-educativ și de evaluare. O studiere eficientă poate fi realizată numai în strînsă legătură cu cele trei compartimente ale sale: predarea-învăţarea-evaluarea. Activitatea de evaluare indică modul cum decurge procesul de învăţare, îl reglează, ameliorează şi optimizează. O latură de organizare a procesului educaţional îl reprezintă obiectivul de evaluare, care este formulat special pentru desfăşurarea evaluării şi prevede o descriere calitativă şi cantitativă a operaţiunilor intelectuale de care trebuie să dea dovadă cursantul pe parcursul învăţării. În prezent, mă strădui să nu-mi proiectez nicio activitate fără evaluarea la care participă foarte activ beneficiarii. Fiecare probă de evaluare este aleasă cu migală în funcţie de

Pag. 25


obiectivul urmărit. Rămîn valabile toate metodele/formele de evaluare, atît cele tradiţionale, cît şi cele moderne. Cel mai des utilizate la orele de curs rămîn a fi metodele tradiţionale. Se evaluează nu numai cunoştinţele, ci şi capacităţile/ competenţele şi atitudinile cursanţilor în cadrul învăţării. Una dintre cele mai populare forme de evaluare în cadrul predării-învăţării prin cursuri este testul. După fiecare zece unităţi studiate cursanţii efectuează cîte un test, astfel la finele nivelului I ei au deja patru teste. Prin intermediul lor se văd performanţele obţinute de cursanţi pe un interval de timp anumit. Aproape la fiecare lecţie cursanţii beneficiază de diferite exerciţii de audiere. Evaluarea etapei de audiere constă atît în aprecierea competenţelor auditive, cît şi a celor cognitive. Marea majoritate a activităţilor de învăţare sunt legate de lectură, aceasta fiind o componentă esenţială a dezvoltării intelectuale a cursanţilor. Tradiţional, la evaluarea lecturii recurgem la diferite modalităţi de evaluare: reciprocă, autoevaluarea ş.a. Este foarte important ca în procesul de evaluare să se urmărească cele două planuri ale activităţii de lectură: de proces (cum este citit/sonorizat textul) şi de conţinut (cum este înţeles textul). Un mare rol în evaluarea adulţilor îl are afectivitatea. Ea asigură activ şi corelează motivaţia evaluării, autoaprecierea, autoevaluarea, managementul personal. Adulţii gîndesc şi învaţă în mod diferit, iar învăţarea bazată pe variaţii amplifică înţelegerea fenomenelor învăţate, căci creierul adulţilor caută structuri cu înţeles şi opune rezistenţă structurilor fără înţeles, cel mai bine reţine informaţiile clasificate în jurul unor idei, noţiuni, concepte şi categorii. De asemenea, sunt utilizate şi metode moderne de evaluare prin organizarea imersiunilor lingvistice şi imersiunilor culturale, unde cursanţii dau dovadă de cunoştinţe şi capacităţi înalte de studiere a limbii de stat a ţării. Împreună cu cursanţii din oraşul Taraclia am fost într-un şir de excursii dintre care şi la Orheiul Vechi, unde au fost evaluate infomaţii valoroase pentru activitatea lor de toate zilele. Fără evaluare ar fi neclar care este rezultatul prestării activităţilor de predare-învăţare. Evaluarea este un proces continuu. De ea are nevoie şi cursantul şi profesorul pentru a-şi vedea rezultatele obţinute, pentru a face o comparaţie, pentru a se integra cu succes în societatea în care locuieşte. Bibliografie: Alexandra Barbăneagră, Tamara Cazacu, Liuba Petrenco, Curriculum şcolar, Chişinău, Editura Ştiinţa, 2007. Elena Constantinovici, Ion Bărbuţă, Tatiana Calo, Lucia cucu, Ala Zavadschi, Ghidul profesorului, Chişinău, Editura Cartier, 2003, pag. 186-187.

Evghenia Mandaji Masterand anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Pag. 26


Tehnologiile informaţionale ‒ alternativa instruirii tradiţionale în învăţământul primar Intercalarea metodelor tradiţionale cu instruirea asistată de calculator Trăim într-un secol în care progresul tehnologic a devenit esenţial pentru evoluţia omenirii. În situaţia în care comunicarea interumană este marcată, tot mai mult, de inovaţiile informaţionale tehnologice, este normal ca şi procesul instructiv-educativ să conţină elemente ale tehnologiilor informaţionale. Aşa se explică faptul că multe instituţii de învăţământ preiau practica occidentală de a intercala metodele tradiţionale de transmitere a informaţiei cu cele ce ţin de ,,instruirea asistată de calculator”. În experienţa mea didactică am reuşit să aplic eficient programele computerizate în predarea mai multor discipline la ciclul primar. Printre acestea se numără educaţia plastică, educaţia muzicală şi limba română. Programul Power Point este un suport eficient în procesul de predare. În continuare, aș vrea să vă prezint secvența unei lecţii de educaţie muzicală, în clasa a IV-a, în cadrul căreia procesul de predare şi transmitere a noilor informaţii a fost efectuat cu ajutorul programului computerizat Power Point. Subiectul lecţiei: ,,Melodii instrumentale de cântece şi jocuri populare. Interpreţi instrumentişti recunoscuţi de muzică populară”. Cu ajutorul prezentării în Power Point, proiectată pe un ecran mare, am explicat elevilor diferenţa dintre instrumentele confecționate din lemn, instrumentele confecționate din aramă, instrumentele cu coarde şi arcuş, instrumentele de percuţie şi instrumentele cu clape. Pentru ca elevii să înţeleagă mai bine specificul fiecărui instrument, fiecare imagine a fost însoţită şi de un efect sonor. Astfel, cu doar un simplu ,,clic” pe imaginea fiecărui instrument, elevii au putut să asculte ce sunete emite vioara, pianul, fluierul, harpa şi alte instrumente mai mult sau mai puţin cunoscute de copii. În cazul în care şcoala dispune de sală dotată cu suficiente calculatoare, elevii pot lucra individual cu prezentarea în programul Power Point. În acest caz, informaţia este transmisă prin metoda descoperirii, iar probabilitatea de memorare este mai mare. Evghenii Iusin Masterand anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Pag. 27


Proiectare didactică la disciplina Ştiinţele naturii Data: 29.03.2012 Clasa: a V-a Unitate de învăţare: Materia vie Subiectul: Factorii naturali ai mediului Tipul lecţiei: comunicare - însuşire de noi cunoştinţe Durata: 45 min Subcompetenţele vizate: 4.1 Descrierea factorilor biotici şi abiotici ale naturii. Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili: Obiective cognitive: O1 – să compare factori biotici şi abiotici ale naturii; O2 – să clasifice lumea vie; O3 – să enumere caracteristicile zonelor naturale; O4 – să grupeze animale şi plante apelând la cunoştinţele însuşite la lecţie, dar şi în viaţa personală. Obiective afective: Să-şi manifeste curiozitate intelectuală şi o atitudine pozitivă faţă de mediul natural; Să demonstreze receptivitate şi responsabilitate în cadrul lucrului în echipă Tehnologii şi strategii didactice: 1. Metode şi procedee: exerciţiul, cinquain, explicaţia, ştiu-vreau să ştiu-am învăţat, prezentarea, demonstrația, descoperirea, povestirea, conversaţia. 2. Mijloace didactice: manualul, calculator, proiector, tabla, imagini, fişe, poster, marker. 3. Forme organizaţionale: frontal, individual, în perechi, în echipe.

Pag. 28


Pag. 29


ANEXA 1. Rezolvaţi rebusul:

Pag. 30


Anexa 2 Stepa - vara este foarte cald şi secetos, iar iarna este foarte frig. - vegetaţie: este multă iarbă măruntă, dar copacii lipsesc. - animale şi păsări: iepurele, lupul, vulpea de stepă, şoarecele de cîmp, dihorul (хорьки), prepeliţa, vulturul de stepă, dropia. Păduri - vara este puţin călduroasă, iar iarna este blîndă, nu este foarte frig. - copacii sînt: stejarul, mesteacănul (береза), arţarul (клен) etc. - animale: lupul, vulpea, ursul, cerbul, iepurele, căprioara, mistreţul, jderul, veveriţa, pisica sălbatică, sturzul, cucul, pițigoiul, ciocănitoarea etc. Savana - are 2 anotimpuri (unul ploios, altul secetos). - vegetație: ierburi înalte (3,5 m). - copacii sînt rari (baobab). - animale: antilope, zebre, girafe, elefant, panteră, tigru, leu, crocodil. Deşertul - sînt cele mai uscate locuri de pe Pămînt. Sînt temperaturi foarte mari. - puţinele plante cresc sub formă de tufişuri. - în deşerturi cresc cactuşi. - animalele sunt: şerpii (змеи) şi şopîrlele (ящерицы), scorpionii, coiotul, cămila, vulpea cu urechi lungi şi diverse specii de păsări. Dr. Marina Balova Profesor de limba română

Pag. 31


Predicatul. Proiect de lecţie Data: Clasa: a-V-a Disciplina: Limba și literatura română Unitatea de învățare: Basmul Subiectul: Predicatul. Exerciții Tipul lecției: Recapitulare și sistematizare Timp: 45 min Obiective operaționale: La sfîrșitul orei, elevii vor fi capabili: O1 - să identifice predicatul verbal și predicatul nominal în enunțurile date; O2 - să alcătuiască propoziții cu predicatele nominale; O3 - să analizeze predicatele după felul lor și după partea de vorbire prin care este exprimat. Metode și procedee: jocul didactic, conversația, explicația, problematizarea, exercițiul. Materiale didactice: power point, fișe, creta, tabla, anexe. Forme de organizare: individuală, frontală, în echipe. Bibliografie: ***Limba română, Manual pentru clasa a V-a, Ed. Humanitas, Bucureşti ***Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005. Parfene, C-tin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Editura Polirom, Iaşi, 1999. Popescu, Ştefania, Gramatica practică a limbii române, Ed. Tedit, Bucureşti, 2004. Secrieru, Mihaela, Didactica limbii române, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006.

Pag. 32


Anexa 1 Scrieţi tot ce vă trece prin minte despre cuvântul de mai jos

Anexa 2 Subliniaţi predicatele din propoziţii şi duceţi săgeţi către predicatele corespunzătoare A venit primăvara Zilele sunt mai lungi. Copacii sunt înfloriţi Florile atrag albinele cu dulceaţa lor. Ghioceii au scos căpşorul la lumină Vor sosi păsările călătoare

Pag. 33


Anexa 3 Indicaţi prin ce este exprimat numele predicativ al predicatului nominal din coloana A, scriind în casetă litera corespunzătoare coloanei B.

Anexa 4 Subliniaţi predicatul verbal cu verde şi predicatul nominal cu albastru în textul următor: ECHIPA 1 A fost odată un împărat care era bogat şi puternic.Acest împărat avea un fecior şi o fată. Feciorul a murit şi fata a cerut să-l petreacă la groapă. ECHIPA 2 Ea a îmbrăcat o rochie neagră şi părul ei curgea despletit pe spate. Lumea văzu că era gingaşă şi plăpândă. O priveau toţi cu admiraţie cum era puţintică şi drăgălaşă. ECHIPA 3 Tot pe atunci era în cetate o femeie care era săracă. Ea avea un fiu. El era cumsecade, smerit şi sfiicios ca o fată mare. Anexa 5 GRUPA 1 Subliniaţi cu roşu numele predicative simple ale predicatelor din textul următor: Afară este cald. În grădină florile sunt galbene, roşii şi albe. Priveliştea este încântătoare. Penele păsărelelor sunt verzi, albastre şi cenuşii. Unele dintre ele sunt cântăreţe remarcabile. Câmpul este verde. Mieii sunt albi şi negri şi zburdă pe câmpii. Găina este atentă şi are grijă de pui. Ei sunt mici, galbeni şi golaşi. Toată natura este dezmorţită şi veselă. A venit primăvara!

Pag. 34


GRUPA 2 Subliniaţi cu verde numele predicative compuse ale predicatelor din textul următor: Penele păsărelelor sunt verzi albastre şi cenuşii. Unele dintre ele sunt cântăreţe remarcabile. Câmpul este verde. Mieii sunt albi şi negri şi zburdă pe câmpii.Găina este atentă şi are grijă de pui. Ei sunt mici, galbeni şi golaşi. Toată natura este dezmorţită şi veselă. A venit primăvara! GRUPA 3 Subliniaţi cu roşu numele predicative simple şi cu verde numele predicative compuse ale predicatelor din textul următor: Penele păsărelelor sunt verzi albastre şi cenuşii. Unele dintre ele sunt cântăreţe remarcabile. Câmpul este verde. Mieii sunt albi şi negri şi zburdă pe câmpii. Găina este atentă şi are grijă de pui. Ei sunt mici, galbeni şi golaşi. Toată natura este dezmorţită şi veselă. A venit primăvara! FIŞĂ DE EVALUARE Construiţi patru propoziţii care să conţină predicate nominale, prin care să arătaţi cum era mama vitregă a Albei ca zăpada. Subliniaţi predicatele. ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ________________________ FIŞĂ DE EVALUARE Construiţi patru propoziţii care să conţină predicate nominale, prin care să arătaţi cum era mama vitregă a Albei ca zăpada. Subliniaţi predicatele. ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ________________________ ECHIPA 1 Subliniaţi predicatul verbal cu verde şi predicatul nominal cu albastru în textul următor: A fost odată un împărat care era bogat şi puternic. Acest împărat avea un fecior şi o fată. Feciorul a murit şi fata a cerut să-l petreacă la groapă.

Pag. 35


ECHIPA 2 Subliniaţi predicatul verbal cu verde şi predicatul nominal cu albastru îin textul următor: Ea a îmbrăcat o rochie neagră şi părul ei curgea despletit pe spate. Lumea văzu că era gingaşă şi plăpândă. O priveau toţi cu admiraţie cum era puţintică şi drăgălaşă. ECHIPA 3 Subliniaţi predicatul verbal cu verde şi predicatul nominal cu albastru în textul următor: Tot pe atunci era în cetate o femeie care era săracă. Ea avea un fiu. El era cumsecade, smerit şi sfiicios ca o fată mare. GRUPA 1 ANEXA 5 Subliniaţi cu roşu numele predicative simple ale predicatelor din textul următor: Afară este cald. În grădină florile sunt galbene, roşii şi albe. Priveliştea este încântătoare. Penele păsărelelor sunt verzi albastre şi cenuşii. Unele dintre ele sunt cântăreţe remarcabile. Câmpul este verde. Mieii sunt albi şi negri şi zburdă pe câmpii. Găina este atentă şi are grijă de pui. Ei sunt mici, galbeni şi golaşi. Toată natura este dezmorţită şi veselă. A venit primăvara! GRUPA2 ANEXA 5 Subliniaţi cu verde numele predicative compuse ale predicatelor din textul următor: Afară este cald. În grădină florile sunt galbene, roşii şi albe. Priveliştea este încântătoare. Penele păsărelelor sunt verzi albastre şi cenuşii. Unele dintre ele sunt cântăreţe remarcabile. Câmpul este verde. Mieii sunt albi şi negri şi zburdă pe câmpii. Găina este atentă şi are grijă de pui. Ei sunt mici, galbeni şi golaşi. Toată natura este dezmorţită şi veselă. A venit primăvara! GRUPA3 ANEXA 5 Subliniaţi cu roşu numele predicative simple, şi cu verde numele predicative compuse ale predicatelor din textul următor: Afară este cald. În grădină florile sunt galbene, roşii şi albe. Priveliştea este încântătoare. Penele păsărelelor sunt verzi albastre şi cenuşii. Unele dintre ele sunt cântăreţe remarcabile. Câmpul este verde. Mieii sunt albi şi negri şi zburdă pe câmpii. Găina este atentă şi are grijă de pui. Ei sunt mici, galbeni şi golaşi. Toată natura este dezmorţită şi veselă. A venit primăvara!

Tatiana Ichizli, Profesor de limba română, Liceul Naţional Teoretic „Mihai Eminescu”, Comrat

Pag. 36


TRADIȚII ȘI OBICEIURI Povestea unei familii O fată de 14 ani a ieşit în faţa auditoriului şi şi-a început prezentarea proiectului. Era conferinţa „Eurika” – un concurs de proiecte de diferite domenii între elevii liceului „V. Moşcov” din Ceadîr-Lunga, un orăşel din Găgăuzia, din sudul Moldovei. Fata vorbea despre lipovenii ce trăiau acum o sută şi ceva de ani în urmă şi pe pămînturile acestea. Că nu au acceptat reforma bisericească în Rusia încă din sec. XVII şi au continuat să trăiască conform tradiţiilor bisericeşti vechi. Că au fost declaraţi răscolnici şi, din cauza prigonirilor din partea bisericii ortodoxe, erau nevoiţi să se retragă la marginile Imperiului Ţarist şi chiar după hotarele lui. Că nu au făcut niciun rău, doar continuau să îşi facă cruce cu două degete, orice lucru îl începeau cu rugăciune, respectau strict toate poruncile. Au dus un mod sănătos de viaţă, chiar mînca fiecare din vesela lui şi nu le permiteau străinilor să păşească mai departe de pragul casei. Copiii lor îşi respectau mult părinţii şi erau ascultători în toate… Nu pot spune că toţi cei prezenţi în auditoriu arătau un interes deosebit faţă de ceea ce prezenta raportoarea, cu excepţia juriului, bineînţeles. Dar fata nu observa, era concentrată – trebuia să reuşească să-şi expună toate ideile în zece minute. Timpul trecea, şi iată că povestea continua. „În sec. ХIХ o parte din lipoveni împreună cu colonişti s-au retras în Basarabia, pe pămînturile noastre. Unul din ei a fost reprezentantul unei ramuri din neamul grecilor fanarioţi, coropcarul Semion Fomiciov, care la mijlocul sec. ХIХ s-a retras în satul Ceadîr, tocmai de la Astrahan, Datorită scutirii de toate impozitele şi de slujba la împărat, el împreună cu copii săi şi-a dezvoltat afacerea atît de bine, încît fiul său Grigorii a căpătat titlu de Negociant rus de Rangul I. Grigorii Semionovici Fomiciov a fost un om respectabil. El a contribuit mult la dezvoltarea Ceadîr-Lungăi. Pe lîngă o avere impresionantă, a mai avut şi o gospodărie mare şi frumoasă. Numele său era binecunoscut departe de pămînturile basarabene. Negociantul a fost tată a doisprezece copii. El a avut patru fii şi opt fiice. Iubindu-şi fetele foarte mult şi avînd grijă de viitorul lor, el le-a plătit educaţia la un pension pentru domnişoare de viţă nobilă. Părinţii îşi iubesc toţi copii în egală măsura, şi totuşi… Fomiciov îşi iubea cel mai mult mezina. Pentru frumoasa Katea, el a ales de soţ un domn nobil şi mai mult decît bogat, tocmai din Brazilia. Dar, în final, Katerina nu i-a lăsat tatălui nicio şansă să-şi realizeze planurile cu viitorul ei. Fata s-a îndrăgostit nebuneşte de Slavov Boris, un flăcău de originea bulgară ce administra gospodăria de pe lîngă casa tatălui ei. Flăcăul cînta bine la chitară şi cu vocea, era frumos şi vesel. Văzînd atitudinea fetei faţă de el şi ştiind de marea ei zestre, Boris i-a propus să fugă cu el de acasă, ca pe urmă să se căsătorească cu dînsa.

Pag. 37


Spera vicleanul ca dragostea părintească a tatălui va birui şi părintele fetei îi va ierta ceea ce e deja înfăptuit şi nu poate fi schimbat. Katea a avut încredere în iubitul ei şi nici urmă de îndoială nu i-a trecut prin minte. Sinceră şi naivă, ea a căzut de acord şi în curînd s-a cununat în taină cu Boris. Însă toate planurile au eşuat. Înfuriat de neascultarea fetei şi de lipsa de respect faţă de propriul tată, lipoveanul Grigorii şi-a blestemat fiica, a lipsit-o de zestrea şi de binecuvântarea părintească. Katerina era dată afară din casă şi din familie. Rămasă fără nicio sursă pentru a supravieţui, ea a fost nevoită să se angajeze slugă la propriul tată şi să lucreze cu alte slugi în curtea lui, fiind una din cele mai umilite. Pentru a o pedepsi şi a o înjosi şi mai mult, negociantul i-a permis fetei şi lui Boris să-şi construiască o cocioabă pe teritoriul gospodăriei sale tocmai acolo unde creşteau porcii. Biata fata muncea din greu pentru a căştiga o bucată de pîine. Alături de ea lucra tînărul ei soţ, care acum era şef al porcilor pe care îi îngrijea. Acum el nu mai avea nevoie să facă dovada că o iubeşte. O blestema, o bătea, bea pe la cîrciumi. Surorile Katerinei s-au măritat cu aceia pe care li le-a ales tatăl lor şi au plecat cu soţii lor în Bulgaria, România, Rusia, Australia. Fraţii ei s-au căsătorit şi şi-au înfiinţat propriile afaceri, iar fratele mai mare, Aristarh, a devenit arhitect la Bucureşti. Anii treceau, viaţa Katerinei era grea şi monotonă în greutatea ei. Ea a născut şase copii din care au supravieţuit numai patru: Lidia, Klavdia, Veaceslav şi Pavel. Sărmanii nu ştiau de jocuri şi jucări, se credeau fericiţi dacă nu erau flămînzi. Uneori, fetele luau două beţişoare, le legau în formă de cruce şi puneau în vărful cruciuliţei o bucăţică de cocean. Aceasta a fost păpuşă. Ea se învelea într-o cîrpă şi se legăna în timp ce ei păşteau porci. Şi totuşi ei au absolvit toate cele patru clase de şcoala românescă. Basarabia atunci era în componenţa României. Situaţia s-a schimbat mai spre anii patruzeci (ai secolului trecut). Zona aceasta a fost trecută deja sub protectoratul Rusiei Sovietice. Familia Katerinei, fiind una din cele mai sărace, a obţinut o căsuţă lîngă calea ferată în satul Chiriet-Lunga. Tot aici ei şi-au găsit şi o slujbă cît de cît plătită. Însă nici acum nu au avut parte de noroc. La uşa casei lor a bătut războiul. A început Al II-lea Război Mondial. În 1941, Lidia, fiica cea mai mare a Katei, avea 19 ani, Klavdia 17, Veaceslav era cu 4 ani mai tînăr decît sora lui, iar apoi urma mezinul Pavel. Soţul Katerinei, Boris, a fost mobilizat în armata sovietică. Katerina n-a dorit să rămînă pe teritoriul care urma să fie ocupat şi a plecat cu familia în oraşul Groznîi, în Cecenia. Cu mulţi ani în urmă, Klavdia le povestea nepoţilor despre anii trăiţi în exil: „Viaţa era grea, a fost foamete. Iarna, ba chiar şi toamna era un frig cumplit. După ce am urmat cursuri de lăcătuşi, am lucrat la montarea tractoarelor. A fost greu. Tractoarele le montam chiar şi în nopţile geroase. Uneori luai o piesă, iar pielea ţi se lipea de metal. Şi cînd o lăsai, bucăţele de piele-ţi rămîneau pe fierul piesei”. Toate acestea ea le povestea foarte simplu, cu o cumpătare uimitoare, parcă ar fi fost ceva obişnuit. Parcă nu a văzut nici sacrificiu, nici demnitate în această muncă incredibilă pe care o ducea la doar şaptesprezece ani. Dar şi războiul s-a terminat. Boris Slavov s-a luptat cîţiva ani, pînă a ajuns la Polonia, unde a fost rănit şi după cîteva luni de tratament s-a întors acasă.

Pag. 38


ajuns la Polonia, unde a fost rănit şi după cîteva luni de tratament s-a întors acasă. Însă ceea ce a fost victorie pentru unii, a devenit o sentinţă de condamnare pentru alţii. În 1949, Grigorii Fomiciov cu soţia sa şi cu doi fii de -ai lor ‒ Pavel şi Ivan ‒ au fost deportaţi în oraşul Curgan, în Siberia. De acolo ei nu s-au mai întors. Katerina cu familia s-a întors acasă, în Moldova. Acum trăia în înţelegere cu soţul ei. Fiica lor mai mare, Lidia, s-a măritat cu un ucrainean şi s-a aşezat cu soţul lîngă Odesa. Peste cîţiva ani, Pavel s-a însurat şi a plecat cu soţia la Dnepropetrovsk. În curînd, şi-au găsit perechea şi Klavdia cu Veaceslav. Tînărul locuia cu soţia în satul vecin, pe urmă ei s-au mutat în Ceadîr-Lunga. Klavdia s-a măritat cu un găgăuz din Chiriet-Lunga şi trăia nu departe de mama sa. Sigur că ei de mult nu mai erau lipoveni. Toată familia Klavdiei a lucrat la calea ferată. Viaţa era foarte grea, au fost anii de foamete de după război. Fără să ţină seama de aceasta, Klavdia a oferit adăpost unei fetiţe de doisprezece ani care o ajuta să îngrijească nounăscutul cînd femeia însăşi era la serviciu. Fiind şi ea o copilă, fetiţa nu a ştiut să aibă grijă de copilaş, micuţul Leonea a suferit de pneumonie şi s-a stins neavînd decât un an de la naştere. Soarta i-a mai dăruit Klavdiei doi copii: Nina s-a născut la şase ani după război, iar cu trei ani mai tîrziu s-a născut Victor. Copiii au crescut, au început să frecventeze şcoala. Mai tîrziu, Nina le povestea copiilor săi: „Caiete nu aveam, însă dorinţa de a învăţa era foarte mare. Mama, cu un fier de călcat, care se încălzea cu jăratec, ne călca hîrtie de învelit marfă de la magazin. Pe urmă o tăia în bucăţi. Pe aceste foi de culoare cafenie noi scriam la şcoală cu creioane. Puteam să scriem numai pe o parte a lor, fiindcă cealaltă parte era lucioasă. Ne străduiam să scriem cît mai mărunţel ca să economisim hîrtia. În loc de geantă, am avut o traistă cusută de mama dintr-un covoraş”. În sat nu era şcoală, iar copiii au învăţat într-un internat din centrul raional. Tot acolo locuiau şase zile pe săptămînă. Acasă veneau numai duminicile şi atunci se ocupau de treburile din gospodărie. Acasă nu aveau timp de joacă. De aceea, tot neastîmpărul lor ieşea la iveală numai la şcoală. Nina nu a fost un exemplu de comportament, drept dovadă pot fi motocicleta profesorului de educaţie fizică, pe care ea a cufundat-o într-o băltoacă, sau broaştele şi şerpii aduşi de fată la şcoală pentru a-şi speria colegii. În orice caz, şcoala era absolvită cu note destul de bune. Nina a intrat la Universitatea de Stat din Chişinău. Erau 10 candidaţi pe loc! Firea ei neastîmpărată şi-a găsit o rezolvare în sport. Această domnişoară tînără şi fragilă a efectuat mai mult de 50 de sărituri cu paraşuta. Tot la Chişinău ea s-a măritat cu un tînăr coleg cu care a învăţat în aceeaşi şcoală. Fratele ei Victor a făcut doi ani de serviciu în armată (a fost tanchist), a intrat la Institutul Politehnic din Odesa şi s-a stabilit în Ukraina. Acum el are un fiu şi doi nepoţi. În familia Ninei s-au născut fiul Alexandr (el a devenit un programator de succes, tatăl a doi copii) şi fiica Tatiana. Nina cu familia trăia în CeadîrLunga, lucra la şcoală, pe urmă la administraţia raională. Klavdia, deja bătrînă, îşi îngrija mama. Copiii şi nepoţii veneau la ele în fiecare weekend. Katerina, cu părul mai alb ca zăpada, îşi aştepta strănepoţii în curte, le citea poveşti, juca cu ei cărţi pe boabe de păpuşoi (doar nu se poate jucat pe bani!).

Pag. 39


Katerina îşi învăţa strănepoata să brodeze şi să croşeteze, însă Tatiana care avea doar 7 ani nu manifesta niciun interes faţa de aceste frumoase îndeletniciri. Şi prin aceasta îşi amăra străbunica foarte mult. Ekaterina Grigorievna Fomiciova, după căsătorie Slavova, fiica mai mică a negociantului rus de Rangul I Grigorii Fomiciov, care la începutul secolului trecut a avut în poprietate o bună parte de or. Ceadîr-Lunga, a decedat în 1985, la vîrsta de 84 de ani. Fiica ei Klavdia, după căsătorie Chiurcci, a lucrat toată viaţa la calea ferată şi s-a stins din viaţă în 1997, pînă în ultima clipă ea a avut grijă de cei care au fost alături de ea. Nepoata ei Chiurcci Nina, după căsătorie Darii, lucrează de 40 de ani în administraţia raională şi probabil că nu veţi găsi în oraş un om care nu cunoaşte numele ei. Ekaterina cu fiica Klavdia şi nepotul Victor

Strănepoata ei Tatiana, după căsătorie Dumbravan, lucrează în Ceadîr-Lunga la liceul teoretic „V. Moşcov”,

... şi eu, Irina Dumbravan, străstrănepoata ei, v-am povestit istoria familiei mele."

Fata şi-a terminat discursul. Auditoriul stătea liniştit. De mult au trecut acele zece minute regulamentare, dar nimeni nu a încercat s-o oprească. Pe ecranul de alături îşi întindea ramurele un arbore genealogic de şase generaţi. Şase generaţii de oameni a căror istorie mai că nu s-a pierdut între evenimentele din istoria ţărilor mari şi mici. Referinţe 1. Abacumova-Zabunova N.V., Populaţia rusă a oraşelor din Basarabia sec. XIX, Chişinău, 2006, p. 105. 2. Duşakova N., Lipovenii Basarabiei sec. XIX-XX: specificul tradiţiilor de cultură, lucrările conferinţei ştiinţifice internaţionale «Regiunea Pruto-Nistreană. Dialogul culturilor», dedicată aniversării a 650 de ani de la întemeierea Moldovei şi a 300 de ani de la naşterea lui Antioh Cantemir, Sankt-Petersburg, 2010, pp. 93-99. 3. Zelenciuc V.S., Aşezarea şi cantitatea populaţiei ruse în Basarabia sec. XVIII— XIX. Problemele geografiei Moldovei. Chişinău, 1969, ediţia 4, pp. 115-127. 4. Arhiva muzeului orăşenesc de etnografie şi istorie din Ceadîr-Lunga. 5. Arhiva de familie a urmaşilor lui Grigorii Fomiciov.

Pag. 40


ANEXA 1 - Fotografii de familie Nunta Sofiei, sora Katiei

Grigorii Fomiciov negociantul rus de Rangul I

Boris Slavov după întoarcerea acasă

Klavdia şi soţul ei Ivan Chiurcci

Klavdia în Groznîi

Nina elevă şi absolventă

Micuţa Nina la vîrsta de 3 ani

Pag. 41


Anexa 2. Arborele genealogic al familiei

Pag. 42


Anexa 3

Prima pagină din adresarea de rugăminte din partea lui Grigorii Fomiciov către Guvernatorul Basarabiei

Pag. 43


Anexa 4

Ultima pagină din răspunsul Guvernatorului

Pag. 44


Anexa 5

Construirea casei de comerţ a lui Grigorii Fomiciov Tatiana Dumbrăvan Masterand anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Pag. 45


Istoria satului Borogani Despre atestarea şi numele satului Borogani există mai multe versiuni. Unele dintre ele sunt confirmate de bătrînii satului, care le-au auzit de la săteni şi de la rudele mai în vîrstă. Altele se confirmă printr-o serie de documente. Deseori, aceste surse se contrazic una pe cealaltă. Desigur că aceste lucruri le putem înţelege. Dacă vom cunoaşte istoria satului, vom vedea prin căte a trecut şi cît i-a costat pe borogăneni vecinătatea tătarilor, ,,eliberarea” de către ruşi şi alte evenimente de cumpănă. O legendă care circulă în rîndurile generaţiilor mai în vîrstă din Borogani, legendă transmisă din tată în fiu, spune că denumirea satului provine de la cuvîntul ,,Balagne”, ce înseamnă „case de lemn”, construite aici prima dată. La începuturi, pe locul unde azi e aşezat satul Borogani, erau trei balagne construite de întemeietorii satului. Cîte una la fiecare din cele trei izvoare ale Ialpugului. Primii locuitori care au venit pe aceste meleaguri şi şiau construit primele case au fost Nicolaie Zămor, Ion Răileanu, Toader Casapu, Ion Bărzan. Alte surse mai pomenesc printre primele familii pe Caşu, Jalbă, Paiu, Covic, Delion. O altă versiune despre toponimul Borogani este prezentată de cercetătorul A. Eremia în lucrarea Nume de localităţi, în care autorul spune că numele satului Borogani vine de la numele tribului tătăresc Borgan. Toponimul a căpătat forma de plural prin analogie cu toponimele moldoveneşti terminate în -ani ca: Zăicani, Bahani, Bisericani, Bocani etc. După această versiune, satul ar fi fost întemeiat pe locul unui cătun tătăresc, deoarece la începutul secolului XVI partea de sud a Moldovei dintre Nistru şi Prut a fost ocupată de tătari, care au înfiinţat o serie de cătune tătăreşti. Toponimul Borgan de origine tătărească se întîlneşte şi în Crimeea. După o altă versiune, denumirea Borogani provine de la cîmpia Bărăganilor din Ţara Românească. După unele documente istorice şi după versiunea unor localnici mai în vîrstă, primii locuitori ai satului ar fi venit din cîmpia Bărăganilor. Se spune că în decursul luptelor de eliberare de sub jugul turcesc, multe familii de ţărani din Moldova, Valahia şi peninsula Balcanică îşi găseau refugiu pe teritorii noi din Basarabia. Printre ei au fost şi cîteva familii de ţărani de pe valea Bărăganilor, care s-au aşezat pe partea dreaptă a rîului Ialpug, pe locul unui hotar tătăresc, zicîndu-i Borogăneni. Numele satului însă nu se trage de la un trib de tătari, deşi un cătun tătăresc a existat pe moşiile satului la locul unde azi i se spune Hîrtopul turcului, la hotarul cu moşiile satului Baiuşu. S-a desfiinţat înainte de al Doilea Război Mondial. Un alt cătun-cîşlă a existat în josul satului, la 5-6 km pe stînga Ialpugelului, unde astăzi se află Satul Nou. Nu se trage nici de la valea Bărăganilor, deşi refugiaţii ar fi putut să se aciueze pe aici. Şi nici de la cuvîntul ,,balagne”, deşi primele case borăgănenii le construiau din lemn de codru de Chigeci. Denumirea provine de la un singur nume, de la familia Borgan. Peter Borgan – căpitan sas, lefegiu în oastea lui Ştefan cel Mare, care s-a remarcat în lupte şi ca răsplată domnul Moldovei i-a dat loc de moşie în anul 1499 la izvoarele rîului Ialpugel. În anul 1497, Albert, craiul leşesc, intră în Moldova cu gîndul de pradă, dar a fost bătut de Ştefan Vodă la Codrul Cozminului. În iunie 1498, Ştefan Vodă, ca „răsplată”pentru stricăciunile leşilor, a intrat în Podolia arzînd şi

Pag. 46


prădînd sate şi oraşe. A luat în robie din Podolia peste 100000 de oameni, pe care i-a dus în Moldova. În luptele din Podolia, căpitanul Peter Borgan, care îl slujise pe Ştefan vreme de peste 20 de ani, şi-a pierdut o mînă. În 1499, după vindecarea rănilor, este eliberat de voievod din slujba domnească şi, ca răsplată, i se dă loc de moşie la izvoarele Ialpugelului. Împreună cu el, tot aici primesc pămînt încă cinci oşteni moldoveni mai în vîrstă, care slujiseră sub comanda căpitanului P. Borgan, de origine din satul Viişoara ţinutul Sorocii. Împreună cu ei au fost aduşi peste 200 de robi din Podolia, care au construit primele ,,balagne”, au despădurit, desţelenit pămînturile, au întemeiat actualul sat. Denumirea satului s-a păstrat după numele căpitanului Borgan pînă la sfîrşitul secolului XVIII, treptat însă schimbată în Borogani, mai comodă dicţiei moldoveneşti. De menţionat că şi în hărţile generalilor ruşi, care au dus lupte contra turcilor, figurează denumirea Borgan. Unele din aceste hărţi se păstrează pînă azi la Muzeul Republican de Istorie. În perioada de pînă la 1940 se povesteşte despre o piele de capră, pe care era scrisă cu litere de aur data întemeierii satului şi numele primilor oameni trăitori ai Boroganilor. Pielea era cu sigiliu şi pecete domnească, care confirmă drepturile întemeietorilor satului. Pielea de capră despre care se aminteşte de bătrînii satului, ar fi menţionat data întemeierii satului şi primii locuitori, a fost scrisă de cancelaria domnească în 1499 şi păstrată de conducătorii satului timp de aproape 500 ani. Iată copia acestui uric: ,,Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan Voievod, Domn al al Ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră, celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că am cugetat cu gîndul nostru bun şi cu bunăvoinţa noastră prea bună şi am dat căpitanului Petre Borgan, precum şi oştenilor din Viişoara Ion Răileanu, Toader Casapu, Grigore Carp, Gheorghe Grosu, Pintilie Caşu ca răsplată pentru slujbă credincioasă loc de moşie în codrul Chigeciului, la izvoarele Ialpugelului. Şi le dăm din pleanul podolean două sute de robi ca să-şi facă sat. Şi această carte să le fie lor uric cu tot venitul şi cu toate folosinţele care ascultă de aceste locuri pînă la Ialpug. Lor şi copiilor lor şi nepoţilor lor şi strănepoţilor lor şi răstrănepoţilor lor, neclintit şi nemişcat în veci”.

În 1929, uricul domnesc se afla la Vasile Pintilie Carp, care din 1918 pînă în 1925 a fost primar în partea dinspre Moldova a satului. După împărţirea pămîntului, în 1920, uricul s-a păstrat în biserica satului pînă în 1940, cînd au venit ruşii. Din 1940 şi pînă 1965 s-a păstrat la un sătean cu numele de familie Curleac. În 1965, împreună cu alte documente preţioase din istoria satului şi a bisericii, a fost trimisă o ladă de cărţi vechi învăţătorului Vasile Badiu, care pe atunci preda în şcoala din Borogani. În continuare, au fost păstrate de Vasile Badiu. După destrămarea URSS, uricul şi celelalte documente au fost predate unui muzeu din Iaşi cu menirea ca să fie păstrate pînă la unirea Moldovei din dreapta şi stînga Prutului. În 1500, Petre Borgan moare, ca urmare a rănilor primite în războaie. Lîngă prima moară, care era a lui Petre Borgan, pe un deluşor, din stînga Ialpugelului, a fost înmormîntat P. Borgan. Astfel, ia naştere primul cimitir al satului. Peste cîţiva ani moara a fost transferată mai la deal, spre răsărit, iar în acest loc în 1512 a fost construită o bisericuţă din lemn. În primii 50 de ani creşte satul rapid, creşte numărul populaţiei. În cîteva documente din sec. XVI adresate unui tîrgoveţ din Braşov, întîlnim rugămintea de a trimite sticlă pentru ferestre. Casele celor mai înstăriţi erau ridicate pe o temelie de piatră. Piatra se dobîndea tot din moşia satului, pe locul unde astăzi se numeşte ,,la chetrărie”.

Pag. 47


În 1650, satul a fost ars şi distrus complet de tătari. Aceasta s-a întâmplat în timpul domniei lui Vasile Lupu. Oamenii din sat au trăit în bordeie pînă cînd au refăcut totul. Dintr-un caiet de notiţe din arhiva lui Nicolae Milescu-Spătarul, care s-a păstrat la Moscova, aflăm că în 1670, în luna lui ghenar, a fost în satul Borogani. Nicolae Milescu-Spătarul menţionează că a răscumpărat pămînturile cu 60 de ducaţi (ori zloţi tătăreşti). Şi pentru că a venit vorba de Nicolae Milescu-Spătarul, menţionez că, printre cărţile care au fost transmise d-lui Vasile Badiu, se află şi Biblia tradusă de Nicolae Milescu-Spătarul şi de Şerban Cantacuzino, tipărită în 1688 la Bucureşti. Nu se ştie cum a ajuns în biserica din Borogani. Această traducere se socoate a fi unul dintre monumentele tipăriturilor romîneşti din sec XVII, şi a fost reeditată secole la rînd în Bucureşti, Alba Iulia, Iaşi, Braşov, Buzău, Rîmnicu-Vîlcea etc. Ultimul căpitan dintre răzeşii satului Borogani a fost Costache Grosu, care în 1711 participă în campania militară a lui Dimitrie Cantemir. După înfrîngerea ruşilor, el se retrage în Rusia cu familia şi cîteva rude. De asemenea, şi cîţiva oameni din Borogani părăsesc satul împreună cu Costache Grosu, cu tot cu familii. Printre refugiaţi a fost şi părintele Nicolae şi matuşca Tamara, despre care se ştie că au fost primii care au început a-i învăţa carte pe unii copii borogăneni. În colecţia de cărţi păstrată de Simion Grosu se află un ceaslov care a aparţinut părintelui Nicolae. La finele cărţii se află o listă de 12 copii, scrisă de matuşca Tamara la 18.01.1709, cu următoarea inscripţie: ,,Cuvîntează doamne întru truda mea de a-i învăţa să citească din acest ceaslov pe aceşti copii. Am scris eu, matuşca Tamara, la 18.01.1709, după rugăciunea de seară, în ziua cînd am îngropat-o pe fiica mea Rucsanda. O scrisoare din 1885, semnată de principesa Carmen Silvia, mulţumeşte Mariei Odagiu din Borogani pentru baladele şi poeziile populare culese în regiunea codrilor de Tigheci şi transmise scriitorului Vasile Alecsandri. Legendele şi cîntecele la care se referă principesa sînt unele dintre cele mai prezente în faimoasa culegere Poezii poporale, Balade (cîntece bătrîneşti), adunate şi îngrijite de Vasile Alecsandri. Scene din Poeziile poporale ale lui Alecsandri au fost folosite pentru picturile pe sticlă din salonul de muzică al Castelului Peleş. Cu această ocazie, principesa scrie Mariei Odagiu că ar fi bucuroasă s-o aibă printre vizitatorii familiei legale şi că la Sinaia uşile pentru ea sînt deschise oricând. În toamna anului 1727, domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, primi poruncă de la Abdulah paşa să meargă cu toată oastea la codrul Chigheciului, de unde avea să participe la pedepsirea mîrzacilor din Bugeac pentru nesupuşenie. În ce priveşte călărimea, Vodă le porunci să înainteze în Bugeac. Hatmanul Costache, care conducea călăraşii, îşi alese loc de comandă izvoarele Ialpugelului, adică satul Borogani. În Ajun de Anul Nou, mîrzacii loviră în călărimea moldovenilor pe Ialpug, dar au fost înconjuraţi de hatman şi puşi toţi sub sabie. Trădătorii au fost prinşi şi judecaţi la cortul hatmanului la Borogani. Lucrurile se schimbă radical după expediţia lui Grigore Vodă în codrii Tigheciului. În acea iarnă tot satul a ajutat oastea lui Vodă. Toţi bărbaţii au ţinut sabia în mînă. Din porunca hatmanului au fost încadraţi în oastea domnească. Satului Borogani i s-au întors drepturile de odinioară. A fost recunoscut ca sat de margine în calea tătarilor din sudul Moldovei, iar locuitorii lui au avut drepturile şi privilegiile celor care păzeau marginea de tătari şi benderlii.

Pag. 48


Sosirea domnitorului în codrii Tigheci mai conţine încă un eveniment istoric pentru Borogani. Este vorba de cafea, care se pare că în toamna anului 1727 a fost băută pentru prima dată de localnici. Începutul e cam acelaşi precum îl descrie Ion Neculce în O samă de cuvinte. Hatmanul Costache, la sosirea în Borogani, îşi alese ca reşedinţă personală ce mai bună casă din sat: cea a boierului Vîrlan. Ca gazdă ospitalieră ce era, boierul servi oaspetele cu ce avea mai bun. Desigur că băutura nu lipsea. A doua zi dimineaţa, hatmanul, fiind mahmur, ordonă să i se facă o cafeluţă să se dreagă. Hatmanul îşi bea cafeaua şi îi propune şi boierului să servească. Gustă cafeaua şi boieroaica Vîrlăneasa, care se strîmbă de băutura amară, şi-i spune hatmanului: „- Decît otrava asta mai bine să te dregi cu un vin de cucoană. ,,Vin roşu“ la Borogani - vin gros negru din poamă ,,ţuguiată”. Multă vreme după acest caz se făcea aluzie după vreo petrecere. „- Hai să ne dregem la conu Vîrlan cu cafea”. Sătenii ştiu să-şi sărbătorească obiceiurile, Odinioară, se făceau multe şezători în sat. Amintirea lor a rămas în memoria oamenilor mai în vîrstă. Cînd se mai întîlnesc la un cop de vin îşi amintesc de cele trecute şi poţi afla obîrşia tuturor borăgănenilor: cine, de cînd şi de unde a venit şi ce fel de soi de oameni sînt. Care sînt răzeşi, care sînt moldoveni, care sînt de neam rus, ucrainean, ţigan, leah, romîn. *** Pe rafturile Muzeului de Istorie şi Etnografie din satul Borogani, raionul Leova, sînt o mulţime de documente şi obiecte valoroase. Printre aceste documente am găsit şi lucrarea (în manuscris) Istoria satului Borogani, elaborată de un grup de jurnalişti din raionul Cantemir, în frunte cu redactorul -şef al ziarului „Curierul de Cantemir”, publicaţie săptămînală a raionului Cantemir. Acest material a fost oferit Muzeului de Istorie şi Etnografie din satul de baştină pentru a putea fi utilizat în cadrul orelor de istorie, limbă şi literatură română, precum şi pentru toţi doritorii de a cerceta istoria locală unde se păstreză patrimoniul satului Borogani sub toate aspectele: economic, social, cultural ş.a. Citind această lucrare, care mi-a atras atenţia şi mi-a stîrnit curiozitatea, am spicuit câteva informaţii pentru a vi le împărtăşi dumneavoastră. O altă carte pe care am consultat-o şi care m-a ajutat la redactarea prezentei lucrări este monografia Borogani, scrisă de Vasile Gajos şi apărută la Editura Lumina, Chişinău, 1994.

Tatiana Saviţchi Masterand, anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Pag. 49


„Aai, Comrat, Comrat, oraş nou...” Aceste cuvinte scrise de Dionisie Tanasoglu, cunoscut poet găgăuz şi activist pe tărâmul culturii, se cântă de circa 30 ani. Oraşul Comrat este aşezat pe malul râului Ialpug, la 105 km de Chişinău. Există mai multe versiuni cu privire la toponimul Komrat: „Komur si at, ceea ce înseamnă „cal negru”. Conform legendei, odată, la nişte alergări de cai, care se organizau în zona iarmarocului vestit de cai, învingător a ieşit calul aristocratului local, care era de origine turcă. Acesta, în cinstea calului său, a botezat localitatea în Komur at. Cu timpul, toponimul s-a modificat in Komrat. Aceasta e opinia scriitorului Mihail Ciakir. Alţi istorici consideră că toponimul poartă amprenta triburilor nomade de altădată. Multe versiuni sunt şi despre întemeierea localităţii. Unii consideră că localitatea a apărut în anul 1789, alţii că în a doua jumătate a sec. XVIII, cei de-al treilea, că la răscrucea sec. XVIII şi XIX. Vladimir Nicu, cel care a cercetat istoria mai multor localităţi din Moldova, ne confirmă că a fost descoperit un document care atestă Comratul la data de 27 mai 1443. Această dată o confirmă şi Dicţionarul Enciclopedic Moldovenesc. Arheologii însă au descoperit că pe aceste locuri au încercat să se stabilească oamenii încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, în sec. XIV-XIII î.Hr., în epoca bronzului tîrziu, aici au existat cinci aşezări umane, iar în epoca romană (secolele III-IV d.Hr.) aici erau opt aşezări. De la păstorii nomazi din epoca bronzului, fierului timpuriu şi din Evul Mediu, pe moşia localităţii au rămas 21 de movile funerare. Vladimir Nicu consideră că, iniţial, Comratul era denumit Cergâşa. Că e aşa sau nu, cercetătorii urmează să demonstreze. Dar în 1774, generalul Bauer îl fixează pe harta sa – Comrat. Noile autorităţi care au venit să stăpânească aceste pământuiri, au scris în ukazul din 29 decembrie 1812 că satul e întemeiat în timpul războiului din 1806-1812, iar într-un ukaz din 29 decembrie 1819, căruia i se poate da mai multă crezare, că acest sătuc se colonizează cu bulgari şi alţii de peste Dunăre. Ceea ce se şi întâmplă. În 1820, aici a fost construită catedrala din Komrat. O statistică din 1827 ne arată că aici erau două biserici, una din piatră şi alta din lemn, că aici deja gospodăreau 250 de familii bulgăreşti, 50 de familii de români, 2 familii de greci şi 2 familii de ucraineni. În 1835,Comratul avea o şcoală, care era una dintre cele mai vechi printre şcolile săteşti. Comratul devine şi un mare centru comercial. Biserica, şcoala normală şi relaţiile comerciale cu întreg Bugeacul contribuie la formarea şi unirea intelectualităţii locale, care vine să propage idei progresiste. Învăţătorii, preoţii şi dascălii insuflau mare încredere în rândul locuitorilor satului. Şcoala populară funcţionează din anul 1838, iar din 1878 devine de 2 clase. În 1840 a fost edificată Catedrala „Sf. Ioan”, acum un important monument de arhitectură. În anii 40-50, aici s-a ridicat un grup de mari latifundiari, cei mai mari din sudul Basarabiei. De la mijlocul sec. XIX, cronicile Comratului, care treptat se transformă în târg, devin foarte abundente în informaţii de tot felul. Catedrala de aici este întrecută în frumuseţea ei arhitectonică şi în calitatea liturghiilor numai de Catedrala din Chişinău. Epidemia de holeră, dezlănţuită în lunile de vară, răpune fără milă oamenii. În 1875 se majorează impozitele pentru pământ, iar în 1876, aici se stabileşte o unitate de cazaci din regimentul 31 Donskaia, care era condus de

Pag. 50


Rubaşkin. Apoi, în 1877, dă o mare ciumă peste animale, care va afecta şi oamenii. În anul 1878, şcoala primară populară e transformată în şcoală parohială, dar este închisă în acelaşi an. Din fondurile locale mai funcţionează şcolile de băieţi şi de fete ale Ministerului de Învăţământ. Peste un an e redeschisă şcoala parohială, pe lângă care se organizează şi un depozit de manuale şi rechizite şcolare. În 1893, în oraş mai funcţiona şi un ambulatoriu. Se organizează un punct de observări meteorologice şi se restaurează total podul peste râul Ialpug. În 1904, târgul avea 1187 de case cu 8604 locuitori. Creştea numărul populaţiei, creştea şi numărul problemelor, volumul lor. În acelaşi an începe construcţia spitalului, care a fost terminat în anul următor. Cercetătorii descriu o întâmplare interesantă din Comrat. În 1905, la Comrat este numit ca „zemski nacalinic” Maxim Colibaba (1880-1934). Acesta viza înfiinţarea unui liceu de fete la Comrat, întrucît era un promotor neobosit al culturii printre femei. În 1900, M. Colibaba încheie un pariu cu Şanco-Kilcik, prin care se obliga ca în 14 zile să cosească 10 ha de ovăz. Suma pusă la bătaie era de 86.000 de ruble şi urma să servească la construcţia liceului respectiv. Filantropului găgăuz nu-i venea să creadă că M. Colibaba, un gentleman de salon, va putea face una ca asta şi a acceptat pariul. În 11 zile, Colibaba, fiu de preot din Turlachi, a cosit ovăzul, cîştigînd pariul. Bogătaşul n-a putut da înapoi, mai ales că, în ultima zi de coasă pe câmp, s-a adunat foarte multă lume. Banii câştigaţi i-a cheltuit pe înfiinţarea unui liceu de fete. A fost o mare bucurie pentru cei adunaţi. Astfel a fost întemeiat în 1905 liceul de fete la Comrat. În 1906, ţăranii din Comrat, care pe atunci se afla în componenţa judeţului Bender, au început răscoala pentru împărţirea pămînturilor boiereşti, au arestat administratia locală şi au proclamat Republica Komrat, care a existat doar 5 zile. Răscoala a fost crunt înăbuşită de armatele ţariste. În 1932, Comratul îşi avea propria stemă: pe un fond argintiu se evidenţia coroana cu trei turnuri. În centru – figura unul cal roşu. Au trecut mulţi ani. Comratul a devenit un oraş modern şi dezvoltat economic. În anul 1940, oraşul avea 14104 locuitori, majoritatea găgăuzi şi bulgari, numai 837 erau români basarabeni. În anii războiului, foarte mulţi găgăuzi, bulgari, români, ruşi şi ucraineni se împrăştie care încotro. Despre originarii din Comrat căzuţi în război nu se prea ştie, după cum nu se prea ştie nici despre cei reprimaţi. Mai grea a fost pentru orăşeni foametea din 19461947. După război, oraşul creşte vertiginos, se dezvoltă industria alimentară. Funcţionează 10 organizaţii de construcţie, multe organizaţii, asociaţii raionale, baze internaţionale de comerţ. Dar statutul de oraş Comratul îl primeşte abia in 1957. În perioada sovietică, în oraş funcţionau fabricile de vinuri, de covoare, de ulei, de beton armat. În 1970, în Comrat locuiau 22 de mii de locuitori, în 1989 – 26 de mii de pers, în 2005 – 23,5 mii de locuitori. După transformările sociale din 1989, Comratul, mai exact din 1995, devine centrul administrativ al UTA Găgăuzia. În apropierea oraşului se află lacul de acumulare de pe Ialpug, cu o suprafaţă de 170 ha, a cărui apă se foloseşte pentru irigare. De asemenea, lângă Comrat, la 5 km, se află monumentul arheologic al Comratului Vechi. Aici s-au găsit urmele a două bordeie din epoca târzie a bronzului, în care s-au depistat rămăşiţe de pereţi şi de vetre, obiecte de

Pag. 51


ceramică, unelte de silex, os şi bronz, s-au mai găsit şi urme de aşezări romane şi cuptoare pentru topirea metalelor. În oraş funcţionează un interesant muzeu de studiere a ţinutului, unde sunt prezentate colecţii de arhologie, etnografie, precum şi piese, imagini şi informaţii legate de istoria locală. Catedrala „Sf. Ioan Botezătorul”, construită în 1856, este un ansamblu arhitectonic alcătuit dintr-o construcţie impunătoare în stilul arhitecturii rusobizantine, cu un coronament din cinci turle şi o clopotniţă amplasată separat.

Grecu Diana Profesor de limba română, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Comrat

Pag. 52


Istoria satului Chirsova

Denumirea satului este legată de imigranții transdanubieni bulgari și găgăuzi, cauzele imigrării în Basarabia de pe pămînturile bulgărești, în secolul al XlX-lea, fiind de ordin politic, economic și social. În istoria originii satului Chirsova există cîteva repere. Cea mai apropiată dată este anul 1791, la sfîrșitul războiului ruso-turc din anii 17871792, în urma colonizării bulgarilor în Basarabia, din cauza ocupației Imperiului Otoman. Dorința de a trăi liniștiţi, de a-şi găsi pacea, a provocat această deplasare a bulgarilor dintr-un sat din Bulgaria: Hîrsovo, după spusele unui cercetător bulgar, Stancio Dobrev, în cartea sa Hîrsovo. Razgradschi okrîg (Sofia, 1987). Această deplasare, la început a 10 familii imigrante, formate din 53 de persoane (24 de bărbați și 29 de femei), s-a soldat cu întemeierea unui sat nou în Moldova, pe care l-au numit Chirsova. Însă problema apariției şi a numelui satului Chirsova rămîne deschisă. Astfel, Georghe Stoinov, profesor de istorie, în cartea sa 180 de ani de la întemeierea satului Baș Kűű (sat principal) consideră că denumirea Chirsova provine de la rîul din apropiere,Cursău. Niciuna din coloniile pe teritoriul Basarabiei nu are atît de multe denumiri. Analizînd unele surse, se pot evidenția următoarele: Chirsovo, Chirsova, Chirsov, Cîrsău, Cursou, Chersau, Cursova, Carsavul, Hîrștau. Toate se referă la unul și același sat cu populație bulgaro-găgăuză. Cunoscând faptul că satul a fost populat de familii imigrante (coloniste) bulgare, se pune întrebarea de ce oare satul nu și-a păstrat denumirea de Hîrsova? Răspunsul este că cei care înregistrau denumirile satelor le scriau după ureche și comiteau greșeli. O altă întrebare care se pune este de ce denumirea satului nu și-a păstrat numele de Cursou. Mențiunea istoricului G. Dron oferă explicaţia: acest rîu a purtat iniţial numele Neagra. Mai tîrziu, tătarii colonizați pe aceste pămînturi au numit acest rîu Carasu, trad. „apă neagră”. Cîrsău a devenit Chirsov, mai tîrziu schimbat în Chirsovo, numele de astăzi al satului unde în prietenie și bună înțelegere locuiesc două naționalități: bulgari și găgăuzi, 52 % găgăuzi și 46%- bulgari. Din punct de vedere documentar, satul Chirsova a fost atestat în anul 1810.

Pag. 53


Traducere din sursele: 1. Stancio Dobrev, Hîrsovo. Razgradschi okrîg, Sofia ,1987. 2. Stepan Bulgar, Găgăuzia 3. Ivan Duminică, Biserica Adormirii Maicii Domnului din satul Chirsova. Aspecte istorice, Chişinău, Editura Garomont-Studio SRL, 2012.

Ana Nezalzova, Masterand anul 1, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Invierea Domnului – Sfintele Paști – cea mai importantă sărbătoare a anului Paștile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului. Este sărbătorită de cel puțin două miliarde de oameni din întreaga lume, indiferent de naționalitate și origine, având în vedere Învierea lui Hristos ca evenimentul principal al istoriei omenirii. Primul Paște a fost sărbătorit de către evrei cu 1500 ani înainte de Hristos. Apoi a fost o sărbătoarea eliberării evreilor din captivitatea egipteană (cuvântul „Paște” înseamnă „rezultatul eliberării”). După Noul Testament, Paștile creștin a fost stabilit de apostoli la scurt timp după răstignirea și învierea lui Iisus Hristos. Sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos este cel mai important eveniment al anului pentru creștinii ortodocși și cea mai mare sărbătoare ortodoxă. Cuvântul „Paști” provine în limba română din limba greacă și înseamnă „eliberare”, „trecere”, „traversare”. El marchează biruința asupra păcatului și a morții și începutul vieții lumii, răscumpărată și sfințită prin Domnul Iisus Hristos. Este ziua în care este realizată traversarea de la moarte la viață și de pe pământ spre cer. Prin moartea sa, Hristos a realizat răscumpărarea noastră, așa și cu învierea sa ne-a dat viața veșnică. Învierea lui Hristos este temelia și coroana credinței noastre, este primul și cel mai mare adevăr, acela că apostolii au început să predice. În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat odată cu postul de şapte săptămâni. O semnificaţie foarte importantă are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei, a curţii, pentru că totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca (cozonac) şi să vopsească ouăle. Cozonacul de Paște, după formă, seamănă artos. Artos de Paște – este un simbol al lui Iisus Hristos. În cozonaci sînt brioșă, dulce, stafide și nuci. Pasca de Paște preparată în mod corespunzător are un aromat gustos și este prea frumoasă. Ea nu se stătuiește de săptămâni și poate sta fără a se strica toate cele 40 de zile de la Paști. Cozonacul de Paști de pe masa festivă simbolizează prezența lui Dumnezeu în lume și în viața umană. Dulceață, coptul, frumusețea cozonacului exprimă îngrijorarea cu privire la Domnul în fiecare ființă umană, compasiunea și mila poporului.

Pag. 54


O mulțime de oameni în Săptămâna Patimilor se duc sîmbăta seara la biserică și stau la slujbă toată noaptea. La miezul nopții, enoriașii împreună cu preotul înconjoară biserica de trei ori. Procesiunea religioasă este o satisfacere spre Mântuitorul înviat. Înconjurând biserica, oamenii se opresc în fața ușilor închise ale bisericei, la intrarea în Sfântul Mormânt al Dumnezeului. Părinte al bisericii și clerului cântă de trei ori Troparul Bucuriei de Paști: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţa dăruindu-le!” ( în limba rusa – „Христос воскресе из мертвых, смертию смерть поправ и сущим во гробех живот (жизнь) даровав!” în limba găgăuză – „Hristos dirildi ȍlȕlerdȁn, ȍlȕmu ȍlȕmdȁn bastî hem mezarda olannara ȍlȕm baașladî”). După slujba de Paști se efectuează împărtășania. Oamenii care n-au putut să vină la slujba de seara, des-dimineața se trezesc din somn în bătaia clopotelor și pornesc către biserică. La biserică, preotul iese cu lumânarea aprinsă (Lumina) şi cu enoriașii înconjoară biserica încă o dată de trei ori. Serviciul divin se desfăşoară afară, iar, când preotul va rosti „Hristos a înviat!”, toţi cei prezenţi la acest serviciu religios vor spune „Adevărat a înviat!”. Răspunsul este recunoaşterea tainei Învierii, iar aceasta va fi formula de salut timp de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului. După procesiune în jurul bisericii, se sființește pasca (cozonac) cu ouăle vopsite. În biserică și case, rudele și vecinii fac schimb de felicitări și dau unul altuia pască și ouă sființite. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului. Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea de miel, sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie. Prima zi de Paşti trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate distractivă. În această zi, e interzis şi somnul. Perechile căsătorite vin în vizită la mama miresei, iar tinerii căsătoriți vin la părinții spirituali (nașii). Deja în al doilea an de căsătorie femeia singură vine la nași cu felicitări și cu daruri (cadouri). Obiceiul în care femeiei i-a fost dat rolul de a felicita nănașii cu ocazia Învierii lui Hristos, probabil provine din povestea biblică în care Maria Magdalena informează oamenii despre învierea lui Iisus Hristos. În prezent, la nași vin în vizită ambii soții. O distracție preferată pentru copii și tineri la Paști este jocul cu ouăle colorate și bătaia cu ouăle vopsite. Un rol important în aceasta sărbătoare îl are oul roșu - simbolul Învierii, simbolul de Paști, simbolul Iubirii Divine atotbiruitoare. Există o tradiție că obiceiul vopsirii ouălor a apărut datorită conversației dintre Maria Magdalena și împăratul roman Teber. Ea i-a dat un ou și a strigat: „Hristos a înviat!”. Împăratul a pus la îndoială că omul muritor se poate ridica din morți. „Aceasta e greu de crezut, tot așa cum un ou alb poate deveni roșu.” Și, în același moment, un ou alb s-a făcut stacojiu. În religia creștină oul roșu a primit un nou sens simbolic. Așa cum din ouă se începe o nouă viață, astfel lumea s-a născut din nou după Înviere. Culoare roșie ne vorbește nu numai de bucuria Învierii și renașterea neamului omenesc, dar ne reamintește, de asemenea, despre sângele pe care Hristos l-a vărsat pe cruce pentru răscumpărarea păcatelor omenirii. Înainte ouăle se vopseau numai în roșu, dar mai târziu a început să se picteze în diferite culori. La o săptămână după Paști creștinii vizitează cimitirul, unde sunt mormintele celor dragi - „Micul Paști”. În cinstea morților, oamenii dau de

Pag. 55


pomană pentru a-i comemora. Prin urmare, ziua aceasta este numită Ziua Comemorării (Radonitsa). O credinţă răspândită printre creștinii ortodocși e că, timp de o săptămână de la Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că sufletele celor care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai. În cultura tradițională a oricărui popor sînt obiceiuri și tradiții moștenite din epoci străvechi. Indiferent dacă ne place sau nu, uneori, tradițiile strămoșilor se uită sau se pierd. Toate vor rămîne închise ca într-un săculeț, dacă nu se va întări credința în Dumnezeu. Nadejda Diulgher Masterand anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Tradiţii de Paşte în Găgăuzia Paştele (Paskellä) este cea mai mare şi cea mai populară sărbătoare religioasă. Data sărbătorii Paştelui se stabileşte după calendarul lunii (după prima perioadă a lunii pline, în aprilie–mai). Înainte de Paşte, gospodinele fac ordine sau chiar reparaţie în case: văruiesc, vopsesc, aerisesc. Cîndva ungeau cu lut podelele în toată casa. Copiilor le cumpărau ceva de îmbrăcăminte şi încălţăminte. La slujba religioasă de Paşte, la biserici se adună mulţi creştini. La miezul nopţii, enoriaşii împreună cu preoţii merg pe drumul Crucii în jurul bisericii. Lumînarea de la slujba de dimineaţă „okunmuş ateş” o duceau acasă aprinsă, ca şi în Joia curată, şi o dădeau celor de acasă să o ţină aprinsă. De la ea aprindeau candela şi lumînările de cununie. După slujba de Paşte, enoriaşii se împărtăşeau, preoţii sfinţeau cozonacul, ouăle, grăsimea de porc (pentru paralizie) şi seminţele de mac (în satul Beţghioz). În biserică şi acasă, rudele şi vecinii, cunoscuţii şi necunoscuţii fac schimb de felicitări – „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!” („Hristos dirildi!”,„Hakina dirildi!”) – şi de cozonac, de ouă.

Pag. 56


În unele sate găgăuze (Avdarma, Cioc-Maidan, Dezghinja, Baurci, Joltai), de Paşte, copiii umblă din casă în casă şi felicită gazdele cu ocazia sărbătorii Învierii lui Iisus Hristos şi le sărută mîna. Această datină se numeşte „a umbla cu oul roşu”. Felicitările se spun în limbile rusă şi găgăuză. Copiilor, gazdele le dăruiesc ouă vopsite şi dulciuri. În satul Cioc–Maidan copiii umblă cu o vargă împodobită cu hîrtie colorată, ca la Anul Nou, obiceiul Survaki. Prin aceasta se şi explică obiceiul schimbat, transformat. La Paşte, ca şi la Anul Nou, soţul şi soţia vin în ospeţie la părinţii femeii, iar cei căsătoriţi - la nănaşi. În al doilea an de căsătorie, pe nănaşi îi felicita cu cadouri doar femeia şi ea le dăruia cadouri. Acest obicei se respecta în satele Beşalma şi Baurci acum 20 de ani. Posibil, obiceiul de a felicita nănaşii de către femeie este legat de subiectul biblic în care Maria anunţă oamenii despre Învierea lui Iisus Hristos. În prezent, în ospeţie la nănaşi vin ambii soţi. O parte importantă a sărbătorilor de Paşte o constituie distracţia tinerilor: dansuri (horă, joc) şi competiţii de trîntă (güreş) (satele Congaz, Dezghinja, Copceac, oraşele Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti), care se repetau în fiecare duminică, pînă la sărbătoarea Hederlez (Sfîntul Gheorghe). Pentru învingător se pregătea un premiu special – un berbec, un cocoş, bani. La astfel de sărbători se adunau locuitorii mai multor localităţi. Distracţia preferată a copiilor şi a tinerilor este rostogolirea de pe deal a ouălor vopsite şi obiceiul de a ciocni ouăle roşii. În tradiţia Paştelui, un loc aparte îl ocupă oul. Oul roşu este simbolul Învierii, simbolul acestei sărbători înseşi. În religia creştină, oul are o semnificaţie simbolică. După cum din ou se naşte o viaţă nouă, astfel şi lumea s-a născut din nou după Învierea lui Hristos. Culoarea roşie ne vorbeşte nu numai despre bucuria Învierii şi despre renaşterea neamului omenesc, dar ne aminteşte și despre sîngele vărsat de Iisus Hristos pe Cruce, ispăşind păcatele omeneşti. Mai întîi, ouăle erau vopsite numai în roşu, dar mai tîrziu oamenii au început să le vopsească şi în alte culori, ba chiar să le şi decoreze.

Tatiana Ianac Masterand anul 2, specializarea Limba română. Identitate și deschidere culturală, Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste, Economice și Inginerești, Universitatea Dunărea de Jos din Galați

Pag. 57


CREAȚII LITERARE. ESEISTICĂ În numele viitorului...

În viitor privesc ca în oglindă Și văd acolo-n depărtare Copii, maturi Cum joacă veseli ei, Zîmbesc, vorbesc Se odihnesc toți împreună, În cerc mereu ei se adună. Eu tot privesc și mă gîndesc Vreau să ajung acolo. Nu mă opresc, eu nu dau înapoi, Eu merg la ei, eu sînt cu ei. Eu simt căldura sufletească Eu văd privirea gingașă a lor. Și știu că fericirea, bucuria, lumina sufletească Se nasc acum, aici, și-n clipa aceasta!...

A pregăti viitorul nu este altceva decît a întări temelia prezentului. (S. Exupery)

Sînt profesoară-educatoare, provin dintr-o familie de profesori. Încă de mic copil am preluat dragostea de copii, dăruirea de sine pentru binele lor de la mama mea. Și astăzi menirea mea este să transmit cunoștințele, abilitățile mele copiilor mei, preșcolarilor, elevilor mei. Această sămânţă a dragostei pe care am preluat-o de la părinții mei o cresc zi cu zi, nu mă opresc și continui să lucrez pentu a deveni o educatoare iscusită, în numele viitorului. Formarea competențelor de comunicare începe în grădiniță, iar acestea vor fi consolidate pe tot parcursul școlarității. Este evidentă importanța solicitărilor care au loc în cursul acestor primii ani. Grădinița este cea dintîi etapă a sistemului educativ, prima za din acest lanț și permite tuturor copiilor să dobândească bazele dezvoltării cognitive şi sociale și să stimuleze curiozitatea lor intelectuală. Copiii sînt actorii sociali de mîine. Ansamblul ciclului de studii pe care îl vor urma va avea indubitabil un impact asupra viitorului lor. De aceea, în numele viitorului, eu acţionez pentru formarea unei personalităţi deschise, echilibrate şi puternice, care să ajute copilul să poată lua decizii corecte şi găsi soluții optime. Nu aștept viitorul cum se așteaptă trenul, viitorul îl clădesc din prezent, în fiecare zi, fiindcă viitorul este conținut în prezent, ca planta în sămînță. În numele viitorului, activez astăzi pentru a corespunde idealului educațional pentru formarea personalității cu spirit de inițiativă. În numele viitorului, prin propriul meu exemplu de persoană activă, responsabilă, îi învăț pe elevii mei, pe preșcolarii mei să fie capabili de autodezvoltare, de acumulare a mai multor cunoștințe, competențe, abilități

Pag. 58


necesare copiilor în viață pentru un viitor al lor, al nostru, prosper, dezvoltat, fiindcă copiii reprezintă cea mai pețioasă resursă a lumii și cea mai evidentă speranță în viitor. Transmit copiilor dorința pentru studiere, acumularea experienței pentru construirea viitorului începînd din prezent. În numele viitorului, mă voi implica activ în dezvoltarea, continuarea implementării Proiectului Național Educație de calitate în mediul rural din Moldova. În numele viitorului, pledez pentru introducerea în instituțiile preșcolare din Republica Moldova a activităților de antreprenoriat. Copilul trebuie să cunoască de mic oportunitățile, mijloacele de colectare a resurselor financiare pentru crearea condițiilor eficiente pentru un trai decent. În numele unui viitor fericit, luminos, am stabilit pentru mine 10 pași importanți, pe care îi parcurg. Fii activ astăzi! Împlică-te în proiecte educaționale, comunitare! Creează-ți condiții bune pentru trai acolo unde ești acum! Dăruiește pentru a primi! Seamănă acum pentru a culege! Aprinde pofta și iubirea de carte prin exemplul tău! Planifică-ți timpul, activitățile – ele sunt cel mai bun viitor! Folosește-te de orice oportunitate de a învăța, de a educa! Construiește-ți viitorul, nu-l visa! Pașii stabiliți îi parcurg în numele viitorului, care nu este altceva decît prezentul bine planificat pentru mine și pentru preșcolarii mei. Lidia Ostaş, Profesor de limba română, Grădiniţa de copii nr. 9 „Povestea”, Comrat

Limba noastră - Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Recommend Documents